Constantin Din, războinicul numărul 1 din tabăra noastră înaintea partidei cu Danemarca: Nu mi-e frică
Constantin Din, președintele FR de Handbal, admite că atmosfera bună din lot poate duce la rezultate pozitive și pe viitor la echipa națională. România a debutat cu două victorii la Mondialul de handbal feminin: 33-24 cu Croația și 31-27 cu Japonia. Ce spune Constantin Din înaintea partidei cu Danemarca de la Rotterdam „Tricolorele” vor avea ultima dispută din grupa A luni, chiar de Ziua Naţională, cu Danemarca. Din staff-ul echipei nordice face parte şi Bojana Popovic, care tocmai a semnat cu campioana CSM Bucureşti. Partida va începe la ora 21.30. „Mă bucur foarte mult de rezultatele de până acum, există o mare încredere și o atmosferă bună în rândul jucătoarelor. Cred că, ținând cont de atmosferă, putem învinge pe oricine, dacă avem puțin noroc și cu intervenții bune din partea portarilor noștri. Întotdeauna am fost optimist, am spus și înainte de meciul cu Polonia de la Craiova, că sunt încrezător în rezultate bune și iată că și acum, înainte meciului cu Danemarca, am aceeași idee. Nu mi-e frică de nicio echipă dacă avem același entuziasm! Nu există mari diferențe între cei doi selecționeri, Pera și Mihăilă, primul chiar a format echipa de azi, însă ultimul are meritul de a fi creat un entuziasm în rândul jucătoarelor. Nu trebuie să ne supere arbitrajul, IHF încearcă un nou stil la acest nivel. Se fac însă greșeli însă nu s-au înțeles pe deplin toate aceste noutăți de către cei în cauză”, a declarat Constantin Din pentru ProSport. „Haideți să fim uniți și să le încurajăm în această zi” „Astăzi, de 1 decembrie, întâlnim Danemarca într-un meci foarte important. Fetele vor lupta cu inima deschise pentru România, iar sprijinul vostru le dă puterea de a merge înainte. Haideți să fim uniți și să le încurajăm în această zi deosebită pentru noi, toți românii. Hai România! La mulți ani, România!”, a transmis un mesaj Constantin Din pentru toți românii. România ocupă locul doi în clasamentul grupei, cu 4 puncte, prima fiind Danemarca tot 4 puncte cu golaveraj superior, Croația, 0 puncte, Japonia, 0 puncte. Primele trei clasate se califică în grupele principale ale competiției. Tricolorele au obținut deja biletele pentru faza următoare. FOTO: SportPictures România se poate lăuda la handbal feminin cu patru medalii: aur (1962), argint (1973, 2005) şi bronz (2015). Cea mai slabă clasarea a fost în 2001, locul 17. Reprezentativa României este singura din lume care a participat la toate edițiile de Campionat Mondial, cea din 2025 fiind a 27-a.
Poveste senzațională sub tricolor! Fiul Alinei Dobrin, fosta handbalistă de Europene și Mondiale a României, debutează azi ca fotbalist la EURO U19: Însărcinată cu tine, am ratat argintul. Tu ai devenit medalia mea. Azi e vremea să o câștigi p
Astăzi începe EURO U19, găzduit de țara noastră. România U19, calificată din oficiu, va evolua într-o grupă din care mai fac parte Spania, Danemarca și Muntenegru și dispută azi primul meci din grupa A, de la ora 21:00, pe Arena Arcul de Triumf, împotriva reprezentativei din Muntenegru. Ghidul complet al turneului final este disponibil aici. În lotul convocat de selecționerul Ion Marin îl regăsim pe David Păcuraru. Atacantul de 19 ani care a jucat în acest sezon la Steaua București, formația din Liga 2. Un talent care a început fotbalul sub comanda lui Petre Marin și Sorin Ghionea la școala New Stars din cartierul Militari. A ajuns la academia lui Gică Hagi de la Ovidiu și, în prezent, este împrumutat de Farul Constanța la Steaua. Fiul Alinei Dobrin, fosta mare handbalistă, e azi atacant la EURO U19 Dar știți cine mai este David Păcuraru? Fiul fostei mari handbaliste Alina Dobrin! Cea care a strâns 154 de apariții și 418 goluri la echipa națională, reprezentând România la cinci Campionate Mondiale și două Campionate Europene, și care la nivel de club pentru Rapid sau CSM București! Într-un interviu plin de emoție oferit în exclusivitate pentru ProSport, care începe de la „destinul nostru este foarte interesant…”, fosta extremă tricoloră vorbește despre însemnătatea aparte a acestui EURO U19 pentru ea și fiul său. Alina Dobrin relatează frânturi din dezvoltarea băiatului și trasează similitudinile unui tablou de familie format din piese de suflet în care fiul și mama s-au sprijinit unul pe celălalt peste cumpenele timpului. Fosta handbalistă dezvăluie, sub talismanul unei mari dorințe pe care a căptușit-o, toată viața, în gând: „Este timpul ca, după 20 de ani, să-mi pui la gât acea medalie de argint de care eu nu am beneficiat pentru că, atunci, te-am considerat pe tine medalia mea”. ProSport: Bună ziua doamna Dobrin, știți de ce vă deranjăm? Alina Dobrin: Nu, sunt curioasă! Pentru fotbal! Gata, m-am prins, pentru David, băiatul meu. Asta mă bucură cel mai tare, atunci nu poate fi vorba de niciun deranj, e o plăcere! Începe EURO U19 cu fiul dumneavoastră în lotul tricolor. Cum este acest moment? Important, în primul rând pentru el, și apoi pentru mine, din umbră. L-am susținut cu tot ce am putut. Iar destinul nostru este foarte interesant. În momentul în care David a început performanța, eu am terminat-o! M-am retras și, atunci, m-am dedicat 100% pentru a-l ajuta pe el să crească în sport. Dumnezeu așa le-a aranjat și sunt norocoasă, atât ca mamă, cât și ca sportivă. Pot să spun doar că, după ce m-am retras, am schimbat sportul (n.r. râde). M-am lăsat de handbal și am trecut la fotbal! Și încă ceva, datorită fiului meu mi-a fost mai ușor să depășesc momentul retragerii mele, un punct de multe ori critic pentru mulți sportivi ajunși în această ipostază. Cum a fost acest drum pentru dumneavoastră, pentru David? Nu a fost foarte ușor. El a plecat de acasă la 14 ani, a mers într-o academie în care patru ani a trebuit să se descurce singur cu toate lucrurile și, uite așa… nu a mai fost băiatul mamei. Și vă spun ceva! Încă de atunci, de la 14 ani, toată motivația a fost acest Campionat European, EURO U19. Acum doi ani au avut calificări la Under 17, nu au reușit. A fost prezentă la 90% din meciurile fiului: „Nu am cum și nu am voie să lipsesc” În cazul părinților de sportivi, emoțiile sunt uriașe în timpul competițiilor. Ați făcut sport de performanță la cel mai înalt nivel, cum vă descurcați în postura asta? Emoțiile sunt foarte greu de gestionat, dacă pentru mine, când eram sportiv, reușeam, pentru el e infinit mai greu. Iar acum, la acest EURO, vor fi emoții mari, iar eu nu o să lipsesc la niciun meci. Am mers la toate turneele lui, la 90% din meciurile lui, cum aș putea să ratez o astfel de competiție? Nu am cum și nu am voie să lipsesc! Care este cel mai important sfat dat lui David? Mereu i-am spus că trebuie să muncească mult, că talentul fără muncă nu duce nicăieri, e degeaba! Să rămână optimist, să țintească obiective mari. În rest, mama se roagă pentru sănătatea lui, că asta e cea mai importantă, vitală pentru un sportiv de performanță. Ambiție, muncă, obiective! A crescut cu mine când eu jucam handbal și-i arătam de mic modele, cum se antrenează o jucătoare care își dorește foarte mult. Apoi, dădeam exemplul altei sportive cu talent care, însă, nu se pregătea cum trebuie. Așa l-am crescut, cu exemplele astea, așa l-am preparat pentru marea performanță. Ăsta a fost drumul, unul frumos, plin de obstacole, dar frumos. Codou pentru mama: „Să mă bucur măcar de o medalie de argint” Cred că acum o să vă adresez o întrebare de care ați tot avut parte: de ce fotbal și nu handbal pentru David? Pentru băiatul meu mi-am dorit să facă sport, apoi am mers spre performanță. A fost și la baschet, însă i-a plăcut fotbalul și, de la cinci ani, a rămas la fotbal. Dar vreau să vă povestesc ceva, țin mult la acest detaliu care, legat de acest turneu final, are o însemnătate importantă pentru mine și fiul meu. Vă rog! Știți care este paradoxul? Acum 20 de ani, când echipa națională de handbal a României a luat medalia de argint la Campionatul Mondial din Rusia, eu eram însărcinată cu el. Jucasem în preliminarii, dar nu am mers la turneul final pentru că se disputa în luna decembrie, iar eu urma să îl nasc pe David în februarie. Iar acum i-am spus, înainte de acest turneu, că este timpul ca, după 20 de ani… „să-mi pui la gât acea medalie de argint de care eu nu am beneficiat pentru că eram însărcinată cu tine!”. Și-i mulțumesc frumos lui Dumnezeu pentru copilul minunat pe care mi l-a dat! Dar am zis că acum este timpul, după două decenii, să mă bucur măcar de o medalie de argint. Am considerat la vremea aia