Tehnocratul pregătit de Zelenski pentru conducerea Ucrainei. Legătura lui Serhii Koretskyi cu România
Serhii Koretskyi, directorul general al companiei energetice de stat Naftogaz, ar urma să devină următorul prim-ministru al Ucrainei, într-o schimbare prin care președintele Volodimir Zelenski pare să mizeze pe un manager cu profil tehnocrat pentru conducerea economiei de război. Zelenski i-ar fi propus lui Koretskyi funcția în timpul unei întâlniri desfășurate pe 12 iulie, iar acesta ar fi acceptat, potrivit unor surse politice citate de The Kyiv Independent. Votul din Parlamentul ucrainean ar putea avea loc pe 16 iulie. Informația nu a fost confirmată oficial nici de Președinția Ucrainei, nici de Koretskyi sau de Naftogaz. Numirea ar urma demisiei Iuliei Svîrîdenko, care și-a depus mandatul după ce Zelenski a anunțat o nouă reorganizare a guvernului. Președintele Parlamentului, Ruslan Stefanciuk, a precizat că demisia va fi analizată conform procedurilor legale. Un posibil premier fără partid și fără carieră politică Koretskyi nu este un tehnocrat în sensul strict al termenului, deoarece va conduce un guvern susținut de partidul prezidențial și va trebui să aplice programul politic al lui Zelenski. Profilul său este însă unul predominant tehnic și managerial. El nu a fost parlamentar, ministru sau lider de partid și nu și-a construit o bază politică proprie. Cariera sa s-a desfășurat în industria petrolului și gazelor, în companii private, iar ulterior la conducerea unor întreprinderi energetice controlate de stat. Pentru România, numele lui Serhii Koretskyi este important mai ales prin prisma viitoarelor proiecte energetice din Marea Neagră. Naftogaz, compania pe care o conduce, a intrat în discuții preliminare cu OMV Petrom pentru un posibil parteneriat privind dezvoltarea unei descoperiri importante de gaze din sectorul ucrainean al Mării Negre. Zăcământul se află în apropierea perimetrelor maritime românești și este considerat de surse din industrie unul dintre cele mai promițătoare din regiune. Dezvoltarea sa nu ar putea începe însă înainte de încheierea războiului, din cauza riscurilor de securitate. În martie 2026, după o întâlnire cu președintele României, Nicușor Dan, Zelenski declara că Bucureștiul și Kievul urmăresc să dezvolte împreună proiecte de exploatare a resurselor de pe platoul continental al Mării Negre. Marea Neagră, noua miză energetică a regiunii Interesul Kievului pentru experiența românească este legat și de dezvoltarea proiectului Neptun Deep, realizat de OMV Petrom și Romgaz. Zăcământul românesc are rezerve recuperabile estimate la aproximativ 100 de miliarde de metri cubi, iar începerea producției este programată pentru 2027. Proiectul ar urma să dubleze producția de gaze a României și să transforme țara într-un exportator net. OMV Petrom dispune astfel de tehnologia, experiența și infrastructura de care Ucraina ar avea nevoie pentru exploatarea zăcămintelor sale offshore după încheierea războiului. România ar putea deveni și o rută de tranzit pentru gazele destinate Ucrainei. Atacurile rusești au afectat grav instalațiile ucrainene de producție și au obligat Kievul să își majoreze importurile, după ce înaintea invaziei țara era aproape independentă energetic. Managerul care a readus Ukrnafta pe profit Reputația lui Koretskyi s-a consolidat în perioada în care a condus companiile Ukrnafta și Ukrtatnafta, între noiembrie 2022 și mai 2025. După trecerea Ukrnafta sub controlul statului, compania a raportat un profit net de 23,6 miliarde de grivne pentru 2023, în urma unui audit internațional. Veniturile au ajuns la peste 95 de miliarde de grivne, de peste două ori mai mari decât în anul precedent. În noiembrie 2024, Ukrnafta anunța că obținuse aproximativ 40 de miliarde de grivne profit net de la intrarea sub controlul statului și că producția de gaze crescuse cu 7% față de anul anterior. Aceste rezultate i-au creat lui Koretskyi imaginea unui manager capabil să redreseze companii strategice și să le mențină funcționale în condiții de război. El conduce Naftogaz din 14 mai 2025. Koretskyi are studii în inginerie mecanică, economie și exploatarea petrolului și gazelor și o experiență de peste două decenii în industria energetică. Înainte de a ajunge în companiile de stat, a condus grupul Continuum și rețeaua de benzinării WOG. De asemenea, a fondat lanțul ucrainean de cafenele Idealist Coffee. Misiunea noului „premier-manager” În cazul în care va fi confirmat de Parlament, Koretskyi va prelua guvernul într-un moment în care Rusia continuă să lovească instalațiile de producție, depozitare și distribuție ale Naftogaz. Compania a raportat în repetate rânduri în 2026 distrugerea unor echipamente și instalații critice. Koretskyi a fost nevoit să gestioneze intervențiile de urgență, importurile de gaze și atragerea finanțării externe pentru refacerea infrastructurii. Alegerea sa ar indica faptul că Zelenski dorește în fruntea executivului mai degrabă un administrator disciplinat decât un politician cu ambiții proprii. Lipsa unei structuri politice personale îi poate oferi lui Koretskyi imaginea unui premier independent de conflictele dintre partide și oligarhi. În același timp, îl poate face mai dependent de președinte și de majoritatea parlamentară a partidului Servitorul Poporului. Parlamentul trebuie să aprobe numirea Zelenski nu îl poate instala singur pe Koretskyi în funcție. Constituția Ucrainei prevede că prim-ministrul este numit de Rada Supremă, la propunerea președintelui. Tot Parlamentul trebuie să voteze membrii cabinetului, iar miniștrii, cu excepția celor de la Apărare și Afaceri Externe, sunt propuși de noul premier. Parlamentari ai partidului prezidențial au declarat că nu au fost consultați înainte ca numele lui Koretskyi să fie ales. Aceștia au indicat însă că ar urma să îi susțină candidatura.
Ce joc face România față de Republica Moldova și Ucraina?
Declarația Maiei Sandu privind un eventual referendum pe tema unirii țării noastre cu Republica Moldova a repus pe tapet statutul României față de țara vecină și Ucraina, principalul ei aliat în vederea aderării la UE. Politologul Radu Carp a explicat, în exclusivitate pentru Gândul, că puterea de la București nu susține aderarea țării aflate în război, mai mult, autoritățile preferă ”să pună batista pe țambal”. Politica României a atras atenția Ungariei, țară care se opune vehement aderării Ucrainei și Republicii Moldova la UE, presa maghiară avertizând că țara noastră joacă un joc periculos. În viziunea profesorului de științe politice Radu Carp, România adoptă o politică surprinzătoare față de cele două țări care negociază ”la pachet” integrarea în UE. În vreme ce susține Republica Moldova, țara noastră are o poziție mai mult decât rezervată față de Ucraina, țară pe care, de altfel, o ajută consistent în contextul agresiunii militare a Federației Ruse. Pe de altă parte, Republica Moldova e blocată în acest proces de negociere din cauza Ungariei. Radu Carp: România putea să facă mai mult pentru integrarea Ucrainei. Republica Moldova a făcut Analistul politic Radu Carp a explicat, în exclusivitate pentru Gândul, poziția paradoxală a autorităților de la București. Astfel, deși oferim un ajutor substanțial Ucrainei, atât susținere militară, cât și ajutor umanitar și social, diplomația românească nu a organizat nici măcar o bilaterală cu puterea de la Kiev. Profesorul Radu Carp. Sursa foto: Basilica.ro ”Da, ar fi putut să facă mai mult, dar ăsta e un subiect tabu la București. Nu știu de ce România nu a fost vocală în susținerea integrării europene a Ucrainei. Noi am mers doar pe ideea să ajutăm Moldova, dar ea e la pachet cu Ucraina. Ea și Republica Moldova sunt legate ombilical. Nici UE nu ar prefera să existe o decuplare a lor. Or România nu a făcut nimic pentru a sprijini aderarea Ucrainei, e ca și cum am lăsa undeva ideea că, de fapt, ar fi mai bine ca Ucraina să nu intre în Uniunea Europeană, să intre doar Republica Moldova”. Susținerea ”mai vocală” a Ucrainei ar provoca suveraniștii Expertul explică atitudinea rezervată a puterii de la București și prin faptul că, dacă ar fi existat demersuri mai hotărâte în direcția Ucrainei, acestea ar fi provocat curentul suveranist. ”Al doilea lucru, asta nu e posibil. Nu știu de ce a fost această iluzie, această temere cum că dacă s-ar iniția un dialog direct cu Kievul și am fi mai vocali în această direcție, s-ar genera o reacție contrară din partea curentului suveranist. Cert este că România, din păcate, nu a făcut nimic concret pentru integrarea europeană a Ucrainei în afară de declarații politice, care sigur, se pot face oricând, sunt binevenite, dar nu au un efect direct. Nu am avut nimic concret. Eu nu știu să fi fost vreo întâlnire directă între să zicem cei care au ocupat, din 2002, până astăzi portofoliul de Afaceri europene de la București și omologii de la Kiev. A, în formate multilaterale, sigur, au fost întâlniri, dar în format bilateral nu. Moldova a făcut, să știți. Ministrul pentru Afacerile Europene sau ministrul Afacerilor Externe, acolo au două portofolii unite, au avut discuții cu omologii ucrainenilor pentru a-și coordona activitățile, dar noi ne-am mulțumit a avea aceste discuții în format multilateral sau în cel mai bun caz trilateral, în formatul România – Ucraina – Republica Moldova. Dar dacă vă uitați pe agenda discuțiilor de la aceste convorbiri care au avut loc la Odessa, la Kiev, la Chișinău în ultimii ani, nu s-a adoptat nici măcar formal o declarație prin care România să sprijine aderarea Ucrainei în UE. Sunt chestiuni generale, spun că suntem de acord, că e bine să nu fie rău, într-adevăr, dar pași concreți nu am făcut în această direcție”, a mai explicat Radu Carp. Presa maghiară: România Mare la orizont – jucându-se cu focul Declarația Maiei Sandu a stârnit multă vâlvă în Ungaria, țară care, așa cum sublinia și profesorul Carp, se opune vehement aderării Republicii Moldova și Ucrainei la UE. Astfel, notează publicația Maszol, România își asumă o poziție riscantă față de Ungaria, în contextul în care UE leagă aderarea Republicii Moldova de Ucraina și invers. ”Bruxelles-ul insistă asupra pachetului Ucraina-Moldova, care ar putea, de asemenea, să întoarcă Bucureștiul împotriva Ungariei. (…) Se pune întrebarea dacă există o șansă realistă pentru unificarea României și a Republicii Moldova. Având în vedere actuala reorganizare politică globală, răspunsul este: da. Europa ar fi probabil deschisă unui astfel de pas în acest moment, deoarece Berlinul și Parisul sunt ocupate cu agitația împotriva Rusiei, pregătirile de război, iar tema unificării româno-moldovenești servește bine agitației Moscovei. Deocamdată, nu există o majoritate în Republica Moldova în favoarea problemei unificării, dar acest lucru s-ar putea schimba în câțiva ani cu o propagandă adecvată”. Va accepta România un conflict prelungit cu Moscova pentru a crea o România Mare? ”Conducerea românească nu este oficial preocupată de această problemă, dar presa de la București „sensibilizează” din ce în ce mai agresiv publicul cu privire la includerea țării de peste Prut în granițele românești. Se menționează puțin faptul că Moldova face parte din sfera de interese a Rusiei. La fel cum Venezuela este considerată o zonă de influență pentru Statele Unite. Așadar, adevărata întrebare este dacă România va accepta un conflict prelungit cu Moscova pentru a crea o Românie Mare. Procesul de schimbare a ordinii mondiale a produs deja evoluții pe care, în mod naiv, le credeam că nu se vor putea întâmpla niciodată. În noua eră care se desfășoară sub ochii noștri, pași politici nesemnificativi pot escalada într-un conflict armat în câteva secunde. România va face un foc de tabără lângă o benzinărie dacă decide să ia în serios problema unificării cu Republica Moldova”, scrie publicația maghiară. RECOMANDĂRILE AUTORULUI: Suntem cu un pas mai aproape de unirea cu Republica Moldova? Un celebru politolog explică, în exclusivitate pentru Gândul, de ce anul 2026 seamănă cu momentul Marii Uniri din 1918. „Nu exclud nicio variantă” Transnistria, un obstacol major în calea aderării Moldovei la UE. Retragerea trupelor rusești