Etichetă: Sănătate

Obiceiul zilnic de 7 minute care poate prelungi viața cu un an. Ce spun experții în sănătate

Un obicei zilnic de 7 minute poate prelungi viața cu un an, conform unui studiu bazat pe date de la UK Biobank, care a urmărit aproape 60.000 de adulți cu vârsta peste 65 de ani pentru o durată de 8,1 ani. Cercetătorii au analizat trei piloni majori ai îmbătrânirii: somnul, activitatea fizică și calitatea dietei, utilizând o abordare inovatoare. Ei au căutat să identifice pragurile precise la care aceste comportamente, atunci când sunt combinate, încep să producă câștiguri măsurabile, nu doar în ceea ce privește speranța de viață, ci și în anii trăiți fără boli cronice, potrivit Le Figaro. Prima constatare frapantă este că beneficiile apar foarte devreme, iar autorii arată că se poate câștiga un an de viață cu schimbări minime. O jumătate de porție de legume pe zi Acest lucru necesită somn cu aproximativ cinci minute mai mult pe noapte, două minute suplimentare de activitate fizică moderată zilnic și adăugarea echivalentului a jumătate de porție de legume pe zi, în dietă. Acest lucru are efect numai dacă aceste trei lucruri sunt combinate. „Chiar și atunci când faci foarte puțin, câștigi ceva. Și cu cât combini mai multe abordări diferite, cu atât beneficiul este mai mare”, rezumă profesorul Eric Boulanger, specialist în biologia îmbătrânirii la Spitalul Universitar și la Universitatea din Lille. Așadar, nu este vorba despre a spune „fă totul perfect sau nimic”, ci despre a-i încuraja pe oameni să facă întotdeauna puțin mai mult. „După cum spune un doctor de la Harvard, dacă nu faci nicio activitate fizică, fă puțin. Și dacă deja faci puțin, fă puțin mai mult”, confirmă Antoine Flahault, profesor la Universitatea Paris Cité. Persoanele active, risc mai mic de mortalitate În combinația dintre somn, dietă și activitate fizică, aceasta din urmă rămâne pilonul central, iar cei mai activi participanți au avut un risc semnificativ mai mic de mortalitate decât cei sedentari. „Când cineva este activ, mănâncă mai bine, doarme mai bine, fumează mai puțin, bea mai puțin și menține legături sociale mai puternice. Un tren de mare viteză al cărui motor este activitatea fizică, urmată de nutriție și apoi somnul”, explică profesorul Boulanger, care rezumă astfel îmbătrânirea sănătoasă. În ceea ce privește somnul, studiul arată că longevitatea optimă se obține cu o durată de somn de aproximativ 7 până la 8 ore pe noapte. „Un somn puțin mai lung crește probabilitatea unui somn profund, care este esențial pentru detoxifierea creierului și reglarea dispoziției”, explică profesorul Boulanger. În timpul acestui somn profund, creierul activează un sistem numit „sistem glimfatic”, care ajută la eliminarea deșeurilor și a toxinelor acumulate în creier pe parcursul zilei. Sursă foto – Caracter ilustrativ: colaj Shutterstock Cercetătorii mai arată că, deși îmbunătățirile modeste pot crește speranța de viață, menținerea unei vieți fără boli cronice (cardiovasculare, metabolice, respiratorii sau neurodegenerative) pentru mai mult timp necesită schimbări mai substanțiale și mai durabile. Pentru a obține patru ani de viață sănătoasă, studiul identifică o „doză minimă” care combină trei factori cheie: dormitul cu 24 de minute în plus, efectuarea a aproximativ 4 minute suplimentare de activitate fizică moderată până la intensă și îmbunătățirea semnificativă a calității dietei. De exemplu, această îmbunătățire nutrițională înseamnă adăugarea de legume și cereale integrale în farfurie în fiecare zi și consumul de pește de două ori pe săptămână. Cele mai favorabile profiluri, asociate cu peste nouă ani câștigați, au combinat o activitate fizică zilnică de aproximativ 45 de minute, o dietă mediteraneană de bună calitate și un somn regulat de aproximativ șapte până la opt ore. „Faimosul «10.000 de pași pe zi» (mai mult de o oră și jumătate de mers pe jos) este benefic, dar nerealist pentru multe persoane de peste 65 de ani. Pe de altă parte, obiectivul de 45 de minute de activitate fizică zilnică, aproximativ șapte ore de somn și o dietă mediteraneană pare atât realizabil, cât și extrem de eficient. Acesta este un mesaj de sănătate publică deosebit de puternic”, precizează rofesorul Flahault. Autorul mai recomandă: Adio, dietă forțată! Suedia rescrie regulile: obezitatea, tratată oficial ca o boală a creierului în 2026 „Zonele albastre”, adevăr sau mit global? Unde trăiesc oamenii mai mult, de fapt

Medicii avertizează asupra unui sindrom periculos care afectează aproape 90% dintre adulții din SUA

Aproape 9 din 10 adulți amercani au în prezent cel puțin o componentă a unei afecțiuni periculoase, adesea trecută cu vederea, care remodelează perspectiva asupra sănătății publice, scrie NYPost. Potrivit unui raport major recent, răspândirea sindromului cardiovascular-renal-metabolic se accelerează, mai ales în rândul adulților tineri, ridicând temeri legate de boli pe termen lung și mortalitate precoce. O amenințare în creștere, evidențiată de date noi Avertismentul vine din cea mai recentă ediție a Heart Disease and Stroke Statistics Update, publicată de American Heart Association, care a dedicat un capitol întreg acestui sindrom. Cunoscut sub numele de sindrom cardiovascular-renal-metabolic (CKM), acesta nu reprezintă o singură boală, ci un ansamblu de riscuri interconectate care afectează inima, rinichii și metabolismul. „Aceste cifre ar trebui să tragă un semnal de alarmă, mai ales în rândul tinerilor adulți”, a declarat Sadiya S. Khan, cardiolog la Northwestern University Feinberg School of Medicine și unul dintre coordonatorii raportului. Peste 80% dintre adulții tineri și de vârstă mijlocie prezintă deja semne timpurii de avertizare. Ce înseamnă, de fapt, sindromul CKM CKM leagă hipertensiunea arterială, colesterolul nesănătos, glicemia crescută, disfuncția renală și excesul de greutate, fiecare problemă agravând-o pe cealaltă. Medicii spun că tratarea acestor afecțiuni separat ratează adesea tabloul general, permițând riscurilor să se acumuleze în tăcere, de-a lungul timpului. Definirea CKM ca sindrom unitar, susțin experții, favorizează depistarea mai timpurie, diagnosticarea mai rapidă și o îngrijire coordonată între specialități medicale precum cardiologia, nefrologia și endocrinologia. Tendințe îngrijorătoare la toate vârstele Datele recente arată că hipertensiunea arterială afectează acum aproape jumătate dintre adulții din SUA, în timp ce diabetul diagnosticat continuă să crească și rămâne slab controlat la mulți pacienți. Deși ratele obezității la adulți au scăzut ușor, obezitatea în rândul copiilor și adolescenților a crescut accentuat, semnalând probleme serioase pentru viitor. Bolile cardiovasculare afectează deja aproximativ jumătate dintre adulții americani și rămân principala cauză de deces. Numai în 2023, bolile de inimă și accidentul vascular cerebral au provocat peste 915.000 de decese, reprezentând mai mult de un sfert din totalul deceselor din SUA. Prevenția oferă o cale de urmat În ciuda perspectivelor sumbre, experții subliniază că intervenția timpurie poate reduce semnificativ riscurile. Factorii de stil de viață, precum calitatea alimentației, activitatea fizică și somnul, rămân principalii determinanți ai evoluției CKM. Cadrul „Life’s Essential 8” al American Heart Association pune accent pe alimentație sănătoasă, mișcare regulată, somn adecvat, evitarea tutunului și controlul atent al greutății, tensiunii arteriale, colesterolului și glicemiei. Studiile arată că persoanele care respectă aceste recomandări își pot reduce drastic riscul de infarct și accident vascular cerebral. „Prevenția este cel mai puternic instrument al nostru”, a spus Khan, subliniind că intervențiile începute mai devreme ar putea salva milioane de vieți în următoarele decenii.

Studiu alarmant. Paracetamolul ar putea reduce frica și crește comportamentele riscante

Un studiu publicat în 2020 de cercetători de la Universitatea de Stat din Ohio ridică însă semne de întrebare cu privire la efectele sale mai puțin cunoscute. Conform cercetării, acetaminofenul ar putea influența percepția riscului și ar putea încuraja comportamente mai riscante, scrie Science Alert. Neurocercetătorul Baldwin Way, coordonatorul studiului, explică faptul că acetaminofenul pare să reducă emoțiile negative asociate cu situațiile riscante. Participanții aflați sub influența medicamentului au raportat niveluri mai scăzute de anxietate și teamă atunci când evaluau activități cu potențial periculos. Având în vedere că aproximativ 25% dintre americani folosesc acetaminofen săptămânal, impactul social al acestor efecte ar putea fi semnificativ. Studiul a inclus peste 500 de studenți universitari, cărora li s-a administrat fie o doză de 1.000 mg de acetaminofen – doza maximă recomandată pentru un adult – fie un placebo. Participanții au fost supuși unui test comportamental cunoscut sub numele de „sarcina balonului”, unde trebuiau să pompeze un balon virtual pentru a obține recompense financiare imaginare, cu riscul de a pierde totul dacă balonul se spărgea. Rezultate concrete Rezultatele au arătat că participanții care au luat acetaminofen au pompat balonul mai mult și l-au spart mai frecvent decât cei din grupul de control. Cercetătorii sugerează că acetaminofenul reduce anxietatea asociată riscului, ceea ce duce la decizii mai îndrăznețe. Chestionarele suplimentare au indicat, în unele cazuri, o percepție diminuată a riscului în scenarii precum pariuri financiare sau activități extreme. Deși efectele observate sunt moderate și nu pot fi extrapolate direct la situații reale complexe, ele se adaugă unui corpus tot mai mare de studii care arată că acetaminofenul influențează empatia, procesarea emoțională și funcțiile cognitive. Un studiu publicat în 2023 de Universitatea din Viena a asociat consumul frecvent de analgezice cu scăderea comportamentelor prosociale. Un medicament esențial, dar nu lipsit de întrebări În ciuda acestor descoperiri, acetaminofenul rămâne un medicament esențial, inclus pe lista Organizației Mondiale a Sănătății. Cercetătorii avertizează însă necesitatea unor studii suplimentare pentru a înțelege pe deplin impactul psihologic al medicamentelor eliberate fără prescripție.

Vaccinul împotriva zonei zoster și îmbătrânirea. Cum poate încetini procesul de îmbătrânire

Un studiu recent realizat de gerontologii Jung Ki Kim și Eileen Crimmins, de la Universitatea din California de Sud (USC), indică faptul că vaccinul împotriva zonei zoster și îmbătrânirea sunt strâns legate, vaccinarea fiind asociată cu un proces de îmbătrânire biologică mai lent, scrie Science Alert. Cercetarea a analizat peste 3800 de persoane din Statele Unite, cu vârsta de peste 70 de ani. Participanții care au primit vaccinul împotriva zonei zoster după vârsta de 60 de ani au obținut scoruri mai bune la indicatorii de îmbătrânire biologică, comparativ cu cei nevaccinați. Aceste scoruri au fost calculate pe baza unor markeri biologici complecși, care reflectă starea generală de sănătate și ritmul de îmbătrânire celulară. Inflamația și mecanismele biologice Un aspect esențial al studiului este legat de inflamația cronică, un factor major asociat cu bolile cardiovasculare, accidentele vasculare cerebrale, demența și alte afecțiuni ale vârstei înaintate. Cercetătorii au observat că persoanele vaccinate prezentau niveluri mai scăzute ale markerilor inflamatori, sugerând că vaccinul împotriva zonei zoster și îmbătrânirea ar putea fi conectate prin reducerea inflamației de fond din organism. Potrivit autorilor, vaccinul ar putea preveni reactivarea virusului varicelo-zosterian, responsabil pentru apariția zonei zoster, reducând astfel stresul imun și procesele inflamatorii pe termen lung. Deși rezultatele sunt promițătoare, cercetătorii subliniază că studiul este observațional și nu poate demonstra o relație cauzală directă. Totuși, concluziile sunt susținute de alte cercetări anterioare care au asociat vaccinarea împotriva zonei zoster cu un risc mai scăzut de boli cardiovasculare și afecțiuni neurologice. Perspective viitoare Primul vaccin împotriva zonei zoster a fost aprobat în SUA în 2006, iar versiunile mai noi ar putea oferi beneficii și mai mari. Specialiștii consideră că doar studiile pe termen lung vor putea confirma impactul real al vaccinului asupra proceselor de îmbătrânire.

Ordonanța privind telemedicină, pusă în dezbatere publică de Ministerul Sănătății

Ministrul Sănătății a explicat care este scopul principal al ordonanței. „Telemedicina este un instrument util pentru sistemul de sănătate, dar nu este și nu poate fi o soluție universală. Nu toate specialitățile medicale și nu toate situațiile clinice pot fi gestionate la distanță în condiții de siguranță. Tocmai de aceea a fost necesar un cadru legal care să țină cont de realitatea din sistem, de specificul fiecărui act medical și de responsabilitatea deciziei clinice”, a transmis Rogobete. Ordonanța aduce o serie de clarificări privitoare la serviciile care pot fi furnizate la distanță. „Prin această ordonanță definim clar ce tipuri de servicii pot fi furnizate la distanță, în ce condiții și în ce situații consultația medicală față în față rămâne obligatorie. Sunt reglementări necesare inclusiv pentru domenii precum teleradiologia, teleconsultația, telexpertiza sau telemonitorizarea, acolo unde decizia medicală trebuie să fie sigură, fundamentată și protejată profesional”, a mai arătat Rogobete. Ministrul Sănătății a promis că modificările legislative vor îmbunătăți semnificativ funcționarea sistemului de sănătate. „Clarificarea cadrului legal înseamnă aplicare unitară la nivel național, predictibilitate pentru furnizorii de servicii medicale, reducerea riscurilor juridice și profesionale și, în același timp, un acces mai bun al pacienților la servicii medicale, în condiții de siguranță și responsabilitate. Telemedicina trebuie să sprijine funcționarea sistemului de sănătate, nu să creeze incertitudine. Prin această ordonanță, lucrurile sunt așezate într-un cadru clar, coerent și aplicabil în practică”, a precizat Alexandru Rogobete.

De ce ne îmbolnăvim mai des iarna? Este frigul cu adevărat de vină sau este doar un mit vechi?

Vremea rece a fost mult timp învinuită pentru apariția răcelilor și a gripei, însă știința modernă oferă o imagine mai complexă. Deși îmbolnăvirile ating adesea un vârf iarna, temperaturile scăzute, în sine, nu provoacă infecții. În schimb, vremea rece creează condiții care favorizează răspândirea virusurilor și slăbesc primele linii de apărare ale organismului, informează ScienceAlert. Virusurile, nu aerul rece, provoacă infecțiile Bolile respiratorii precum răceala și gripa sunt cauzate de virusuri, inclusiv rinovirusuri și virusuri gripale. Acești agenți patogeni se transmit prin picături respiratorii și contact apropiat între persoane, indiferent de temperatura de afară. Totuși, ratele de infectare cresc constant în lunile reci, mai ales în regiunile temperate. Această creștere sezonieră este legată de modul în care virusurile se comportă în medii reci și uscate. Cercetările arată că multe virusuri respiratorii supraviețuiesc mai mult și își păstrează capacitatea de infectare în condiții de temperaturi scăzute și umiditate redusă. Cum ajută aerul rece și uscat la răspândirea virusurilor Aerul uscat face ca picăturile respiratorii să se evapore rapid, transformându-le în particule mai mici care rămân mai mult timp în aer. Acest lucru crește probabilitatea ca alte persoane să inhaleze particule care conțin virusuri. De asemenea, eerul rece scade temperatura din interiorul nasului și al căilor respiratorii, declanșând vasoconstricția, adică reducerea fluxului sanguin. Un flux sanguin mai redus în țesuturile nazale slăbește răspunsurile imunitare locale, care în mod normal opresc virusurile în stadiile incipiente. Stresul asociat frigului poate afecta suplimentar funcționarea căilor respiratorii, facilitând instalarea infecției după expunere. Viața în interior și apărarea organismului slăbită iarna Comportamentul uman în sezonul rece joacă un rol major în răspândirea virusurilor. Oamenii petrec mai mult timp în interior, adesea în spații aglomerate și slab ventilate, unde virusurile se pot acumula în aer. Încălzirea interioară usucă aerul, reducând eficiența mucusului care, în mod normal, captează și elimină agenții patogeni. Expunerea redusă la soare iarna duce la scăderea producției de vitamina D, implicată în reglarea sistemului imunitar. Persoanele cu astm sau rinită alergică pot fi deosebit de vulnerabile, deoarece frigul le poate agrava simptomele și intensifica infecțiile. Ce arată cu adevărat dovezile Vremea rece contribuie la creșterea riscului de îmbolnăvire, dar nu provoacă boala în mod direct. Ea ajută virusurile să supraviețuiască, să se răspândească și să depășească apărarea slăbită a organismului. Îmbunătățirea ventilației, menținerea unei umidități adecvate în interior și susținerea sănătății imunitare sunt strategii mai eficiente decât evitarea frigului în sine.

Tot mai multe fete ajung la pubertate mai devreme. Care sunt cauzele și riscurile

Vârsta medie de debut a dezvoltării sânilor a scăzut de la 11 ani în anii 1960 la aproximativ 9 sau 10 ani în Statele Unite până în anii 1990. Unele cercetări sugerează că tendința s-a accelerat în mod misterios în timpul pandemiei de COVID-19. (Deși unele date sugerează că pubertatea apare mai devreme și la băieți, schimbarea pare a fi mai puțin pronunțată.) Oamenii de știință au descoperit o serie de posibili factori care pot contribui la această schimbare, creșterea greutății corporale și obezitatea jucând aproape sigur un rol. Unii cercetători suspectează că expunerea la substanțe chimice care perturbă hormonii sau la stres în timpul copilăriei ar putea împinge pubertatea mai devreme, dar studiile au produs rezultate contradictorii, notează revista NATURE. Această tendință a determinat organizația internațională Endocrine Society să elaboreze ghiduri de practică clinică privind pubertatea, care vor fi publicate la mijlocul anului 2026. Ghidurile vor reconsidera modul de tratare a fetelor aflate la granița dintre pubertatea tipică și cea „precoce”, care a fost definită în mod obișnuit ca fiind înainte de vârsta de opt ani la fete, dar despre care unii specialiști susțin că ar trebui să fie mai devreme. Cercetările din ultimii ani evidențiază, de asemenea, riscurile pentru sănătate ale pubertății timpurii. Studiile au asociat-o cu un risc crescut de afecțiuni precum obezitatea, bolile de inimă, cancerul de sân, depresia și anxietatea. Alte cercetări sugerează că acei copii care trec prin pubertate mai devreme sunt mai predispuși să fie discriminați din cauza rasei sau etniei lor sau să fie tratați diferit față de colegii lor. Familiile, cercetătorii și medicii încearcă acum să descopere cea mai bună modalitate de adaptare și când să intervină. Aceasta ar putea implica medicație pentru a întrerupe procesul, dar și un sprijin mai bun și o educație puberală pentru copii, pentru a-i proteja de unele dintre riscurile psihologice și sociale. „Vrem să intervenim chiar în acel moment, înainte ca oamenii să înceapă să internalizeze unele dintre acele sentimente de a fi diferiți”, spune Michael Curtis, specialist în științe sociale ale familiei la Universitatea din Minnesota, Minneapolis. Noua normalitate Tehnic vorbind, pubertatea începe atunci când hipotalamusul creierului începe să producă impulsuri de hormon eliberator de gonadotropină. Ceea ce declanșează acest proces nu este pe deplin înțeles – probabil este vorba de o interacțiune complexă între gene și factorii de mediu. Însă rezultatul este o cascadă hormonală care duce la eliberarea hormonilor sexuali estrogen (la fete) și testosteron (la băieți), care determină schimbări fizice, inclusiv menarha. Scăderea vârstei medii a menarhei de la mijlocul secolului al XIX-lea până la mijlocul secolului al XX-lea este adesea atribuită îmbunătățirilor stării de sănătate, cum ar fi reducerea bolilor infecțioase și a malnutriției (vezi „Pubertate mai tânără”). Acest lucru a accelerat probabil creșterea și maturizarea sexuală. Majoritatea cercetătorilor au presupus că momentul pubertății a rămas relativ stabil de atunci. „Studiile din anii 1960 au arătat că aceasta se stabiliza cumva la 12 ani și jumătate”, spune Paul Kaplowitz, un endocrinolog pediatru pensionar, care a lucrat la Spitalul Național de Copii din Arlington, Virginia. Puzzle-ul pubertății De ani de zile, cercetătorii au încercat să înțeleagă de ce pubertatea începe mai devreme. Dintre puținele lor ipoteze plauzibile, agravarea epidemiei de obezitate se află în fruntea listei. La nivel global, ratele obezității au crescut de la aproximativ 2% în rândul copiilor și adolescenților în 1990 la aproximativ 8% în 2022 și de la aproximativ 11% la peste 20% în Statele Unite, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Un studiu din 20228, efectuat pe aproape 130.000 de copii din SUA, a constatat o asociere clară între obezitate și pubertatea precoce la copii. „Nu există nicio îndoială că obezitatea este un factor major”, spune geneticianul John Perry, care studiază creșterea și reproducerea la Universitatea din Cambridge, Marea Britanie. O modalitate prin care greutatea corporală influențează pubertatea este prin intermediul leptinei, un hormon produs de celulele adipoase. Aceasta poate interacționa cu circuitele cerebrale care controlează dezvoltarea și reproducerea. „Nu credem că leptina inițiază pubertatea”, spune Kaplowitz. „Dar este important ca pubertatea să progreseze.” Stresul ar putea fi, de asemenea, un motiv pentru care mai multe fete au intrat în pubertate devreme în timpul pandemiei de COVID-19 decât în ​​anii precedenți. La scurt timp după începerea pandemiei în 2020, endocrinologii pediatri din Italia au observat că numărul trimiterilor pentru pubertate precoce a crescut vertiginos. Ulterior, aceștia au raportat10 că 41% dintre cele trimise în 2020 îndeplineau criteriile pentru această afecțiune, comparativ cu 26% în 2019. Studiile din alte țări au relevat un fenomen similar, iar unele sugerează că pubertatea a progresat și ea mai repede . Am observat „o pubertate trunchiată și mai scurtă”, spune Louise Greenspan, endocrinolog pediatru la Kaiser Permanente San Francisco, California.

Amâni totul pentru mai târziu? Oamenii de știință japonezi au descoperit motivul și soluția

De ce în loc să faci ceea ce știi că este necesar pentru a-ți atinge obiectivele te pierzi urmărind videoclipuri absurde pe TikTok? De ce te apuci să mături o podea care nici măcar nu are nevoie de curățenie, în loc să studiezi, chiar dacă urăști să faci curat? De ce lăsăm pe mâine ceea ce trebuie să facem astăzi și pe ceea ce oricum va trebui, inevitabil, să facem? Pentru mult timp, motivația a fost explicată ca o problemă de stimulente: dacă o persoană nu acționează, este pentru că nu apreciază suficient recompensa. Totuși, un studiu detaliat asupra a ceea ce se întâmplă în creier când procrastinăm pare să contrazică această idee. Într-un articol publicat în revista Current Biology, un grup de oameni de știință condus de Ken-Ichi Amemori, de la Universitatea din Kyoto, propune că este posibil ca creierul să recunoască nevoia unei acțiuni, dar totuși să împiedice inițierea ei. Pentru a înțelege cum funcționează creierul când se confruntă cu o sarcină care poate aduce beneficii, dar presupune și un disconfort, cercetătorii au lucrat cu maimuțe, un model util deoarece sistemul lor motivațional seamănă cu cel uman. Animalele, ținute ușor însetate în afara experimentului, au fost supuse la două teste. Într-unul, puteau acționa două manete pentru a primi cantități diferite de apă, măsurând astfel implicarea fiecărui circuit în motivație. În celălalt, puteau bea în două condiții: o mică înghițitură fără disconfort sau o cantitate mai mare, dar însoțită de un suflu neplăcut de aer în față. Conexiunea dintre striatalul ventral (EV) și paleul ventral (PV), Ca și noi când începem o sarcină și ne gândim la recompensă, maimuța evalua dacă merită să suporte suflul de aer pentru a obține mai multă apă sau să se mulțumească cu înghițitura sigură. Experimentul a permis identificarea unui circuit cerebral care funcționează ca un frân motivator: nu decide dacă recompensa merită, ci dacă merită să începi. Este vorba despre conexiunea dintre striatalul ventral (EV) și paleul ventral (PV), situate în ganglionii bazali, o zonă profundă a creierului implicată în plăcere și motivație. Grupul lui Amemori a detectat că există două variabile implicate în motivație, codificate de sisteme neuronale diferite: calculul cost-beneficiu, care evaluează recompensa și pedeapsa, și probabilitatea de a nu dori să inițiezi o acțiune. Ambele mecanisme au fost conservate de milioane de ani pentru că au ajutat la supraviețuirea strămoșilor noștri. Striatul ventral se activează când anticipăm ceva inconfortabil sau dificil, fără să evalueze recompensa finală. Paleul ventral funcționează ca un întrerupător pentru a începe și susține acțiunea. Observațiile asupra creierului maimuțelor au arătat că, atunci când ambele regiuni comunică, avertizarea de disconfort a EV poate bloca inițierea acțiunii de PV. Când cercetătorii au întrerupt această comunicare printr-o tehnică chimiogenetică, frâna motivațională a fost eliminată, iar maimuțele au început să facă sarcina cu mai puține rețineri, chiar dacă era incomodă. Împărțirea sarcinii Acest studiu oferă un punct de vedere nou față de abordările obișnuite. Promisiunile mari de recompense sau presiunea externă acționează asupra circuitului valorii percepute, dar nu elimină frâna impusă de EV. „Când motivația este blocată la nivelul inițierii, reducerea semnalelor care împiedică începutul poate fi mai eficientă decât creșterea stimulentelor”, recomandă Amemori. Divizarea sarcinii în pași mai mici sau reducerea expunerii la judecată și evaluare poate fi o strategie eficientă pentru a depăși procrastinarea. Cercetătoarea consideră, de asemenea, că un mediu de lucru stresant și notificările constante de la e-mailuri sau mesaje mobile „pot menține activ continuu circuitul striatal ventral, care procesează semnalele care declanșează sentimente de respingere”. „Pe termen lung, acest lucru poate produce modificări plastice și, eventual, modificări structurale în calea EV-PV, dezechilibrând sistemul și ducând la o dezangajare excesivă, o tulburare cunoscută clinic sub numele de abulie”, spune ea. Dintr-o perspectivă socială, reducerea semnalizării continue a stresului ar putea ajuta la prevenirea supraîncărcării cronice a acestui circuit, care, în cele din urmă, ar sufoca motivația. Potrivit lui Amemori, prioritizarea mai clară a sarcinilor sau crearea unor medii de lucru sau școlare care să permită recuperarea după sarcini solicitante pot fi la fel de importante în combaterea acestei probleme ca intervențiile la nivel individual. În timpul experimentului, nu toate maimuțele s-au comportat la fel. Unele au înlemnit mai mult decât altele la perspectiva de a li se sufla din nou aeru în față. Aceste observații sugerează că paralizia cauzată de stres ar putea avea o bază neurobiologică identificabilă și nu ar putea fi pur și simplu o chestiune de personalitate sau temperament. Aceste cunoștințe ar putea fi utile celor pentru care incapacitatea de a acționa este o problemă serioasă. Cum se poate remedia „Constatările noastre indică faptul că abulia în depresie ar putea reflecta un dezechilibru în circuitul VS-VP”, explică Amemori. „În principiu, ar fi posibil să se dezvolte terapii care să moduleze acest echilibru. O abordare potențială este stimularea cerebrală profundă (DBS), deși aceasta necesită intervenție neurochirurgicală și ar fi potrivită doar pentru cazuri atent selectate”, ilustrează el. „Există, de asemenea, o dezvoltare activă a unor tehnici de neuromodulație mai puțin invazive care vizează influențarea structurilor cerebrale profunde, inclusiv stimularea magnetică transcraniană (TMS) și abordările bazate pe ultrasunete. Aceste metode ar putea deveni mai promițătoare în viitor, dar vor necesita o validare suplimentară substanțială în ceea ce privește siguranța, specificitatea și beneficiile clinice”, adaugă aceasta. Ar putea fi utilizate și medicamente, deoarece pallidumul ventral conține receptori opioizi, dar aceste medicamente nu ar afecta doar acea regiune a creierului și ar putea avea multe efecte secundare nedorite. În cele din urmă, Amemori subliniază faptul că reținerea motivațională „probabil îndeplinește o funcție adaptivă și conservată evolutiv, ajutând indivizii să evite implicarea în situații excesiv de costisitoare sau dăunătoare”. „Slăbirea fără discernământ a acesteia ar putea crește vulnerabilitatea la epuizare profesională, asumarea excesivă de riscuri sau dificultatea de a se detașa de contexte excesiv de stresante. Prin urmare, orice intervenție terapeutică ar trebui să fie atent calibrată și evaluată într-un cadru etic riguros”, conchide ea.

Adevărul a fost dezvăluit: atâtea ouă poți consuma în siguranță într-o zi

Cardiologii și dieteticienii au stabilit praguri clare pentru persoanele sănătoase și pentru cele cu probleme de sănătate, scrie Daily Mail. Persoanele sănătoase nu ar trebui să consume mai mult de un ou întreg sau două albușuri pe zi, potrivit recomandărilor American Heart Association. Persoanele cu probleme de sănătate, cum ar fi boli de inimă, diabet și colesterol ridicat, nu ar trebui să consume mai mult de patru gălbenușuri pe săptămână. Grăsimile saturate, adevărata amenințare Deși colesterolul din alimente precum ouăle are un efect surprinzător de mic asupra colesterolului din sânge, oamenii de știință avertizează că adevăratul pericol rezidă în conținutul lor de grăsimi saturate. Julia Zumpano, dieteticiană în cardiologie preventivă la Cleveland Clinic, a declarat: „Cercetările arată că grăsimile saturate totale pe care le consumăm contribuie mai mult la LDL decât colesterolul alimentar”. Un singur ou mare conține 1,6 grame de grăsimi saturate. Ghidurile actuale privind alimentația recomandă ca mai puțin de 10% din aportul caloric zilnic să provină din grăsimi saturate. Pentru o dietă de 2.000 de calorii, aceasta înseamnă maxim 20 de grame de grăsimi saturate. Limita de patru gălbenușuri vine cu o condiție Limita săptămânală de patru gălbenușuri se aplică doar dacă persoana nu consumă cantități semnificative de grăsimi saturate din alte surse, cum ar fi carnea roșie, brânza și untul. Dacă dieta este bogată în aceste alimente, ar trebui să consume și mai puține gălbenușuri. Atenție la garnituri Principala preocupare nu ține de ou în sine, ci de garniturile tipice bogate în grăsimi saturate: cârnați, brânză și pâine prăjită cu unt. Un sandviș tipic cu ouă, cârnați și brânză pentru micul dejun oferă adesea aproape întreaga cantitate de grăsimi saturate necesară pentru o zi într-o singură masă. Un astfel de sandviș totalizează între 14 și 20 de grame de grăsimi saturate. Cum să gătești ouăle sănătos Cele mai sănătoase metode de preparare folosesc puțin sau deloc grăsimi adăugate: fierberea, prăjirea sau omleta într-o tigaie antiaderentă cu un strop de spray de gătit. Alegerea de a găti un ou în unt poate crește conținutul său de grăsimi saturate cu 2,5 până la 3,3 grame. Un studiu publicat în American Journal of Clinical Nutrition a confirmat că, în ceea ce privește ouăle, grăsimile saturate sunt nutrientul care prezintă cea mai mare preocupare.

Avantajele de a nu posta pe social media. De ce oamenii fericiți nu caută validare online

Specialiștii în psihologie susțin că avantajele de a nu posta pe social media includ dezvoltarea unui puternic simț al validării interne. Atunci când oamenii nu caută constant aprecieri și comentarii online, ei își bazează stima de sine pe realizările personale și valorile proprii. Astfel, proiecte simple precum grădinăritul sau activitățile creative pot aduce satisfacție fără nevoie de confirmare externă. Un alt beneficiu major este capacitatea de a menține limite sănătoase. Persoanele care nu postează pe rețelele sociale își protejează viața privată, evitând ceea ce psihologii numesc „tulburări ale granițelor personale”. Aceasta se traduce printr-un echilibru între viața publică și cea intimă, fără presiunea de a împărtăși totul online. Autenticitatea și acceptarea de sine sunt caracteristici definitorii ale celor care renunță la postări constante. Ei nu simt nevoia de a-și construi o versiune idealizată online, evitând astfel comparațiile sociale care pot provoca anxietate și nemulțumire. În plus, studiile arată că aceste persoane prioritizează relațiile reale, investind timp în conversații și experiențe offline. Abținerea de la social media contribuie și la protecția sănătății mintale. Persoanele care nu postează se feresc de stresul provocat de cyberbullying, competiția pentru „like-uri” și presiunea constantă a comparațiilor sociale. Ele se concentrează pe prezent, bucurându-se de momente autentice fără a căuta validare externă. Psihologia confirmă ceea ce mulți observă în viața reală. Avantajele de a nu posta pe social media nu sunt doar despre discreție, ci și despre încredere, autonomie și bunăstare emoțională.