Sfinții Petru și Pavel, sărbătoriți la 29.06.2026. Unde se regăsesc lanțurile Sfântului Petru, printre cele mai vechi relicve ale creștinătății
La 29 iunie, creștinii îi prăznuiesc pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Dincolo de tradițiile populare cunoscute în România, această zi este legată și de o poveste mai puțin cunoscută: lanțurile atribuite Sfântului Petru. Aceste vechi relicve ale creștinătății sunt păstrate de secole la Roma. Ele au fost asociate dintotdeauna cu una dintre cele mai cunoscute episoade din Faptele Apostolilor. Miracolul eliberării Sfântului Petru Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt considerați doi dintre cei mai importanți propovăduitori ai creștinismului. Deși au avut vieți și misiuni diferite, tradiția creștină spune că amândoi au murit ca martiri la Roma, în timpul persecuțiilor Împăratului Nero. Din acest motiv, sunt prăznuiți împreună încă din primele secole ale Bisericii. Unul dintre cele mai cunoscute episoade din viața Sfântului Petru este relatat în Faptele Apostolilor, capitolul 12. Potrivit textului biblic, apostolul fusese întemnițat din ordinul Regelui Irod Agripa și urma să fie judecat după sărbătoarea Paștelui. În noaptea dinaintea procesului, un înger al Domnului a intrat în închisoare, iar lanțurile care îl țineau legat pe Sfântul Petru au căzut. Apostolul Mântuitorului Iisus Hristos a fost condus afară din temniță, iar porțile s-au deschis în mod miraculos. Abia după ce a ajuns într-un loc sigur și-a dat seama, potrivit textului, că nu fusese un vis, ci o intervenție divină. Pentru credincioși, acest episod reprezintă unul dintre marile miracole atribuite Sfântului Petru și simbolizează eliberarea prin credință și speranță. Biserică dedicată lanțurilor apostolului Puțini știu că la Roma există o bazilică ridicată în cinstea acestui episod: San Pietro in Vincoli, al cărei nume se traduce prin „Sfântul Petru în Lanțuri”. Potrivit tradiției Bisericii Catolice, aici sunt păstrate lanțurile atribuite Sfântului Petru și venerate de secole ca relicve. Tradiția mai spune că lanțurile provenite din închisoarea de la Ierusalim au fost aduse la Roma și puse alături de cele asociate detenției apostolului în capitala Imperiului Roman, iar cele două relicve s-ar fi unit în mod miraculos. Biserica din Roma este cunoscută și pentru faptul că adăpostește celebra statuie a lui Moise realizată de Michelangelo. San Pietro in Vincoli este unul dintre cele mai vizitate lăcașuri de cult din Roma. În România, ziua de 29 iunie este însoțită de numeroase obiceiuri și credințe populare. Însă, povestea lanțurilor Sfântului Petru rămâne una dintre cele mai puțin cunoscute legate de această sărbătoare. Fie că este privită prin prisma credinței sau a tradiției istorice a Bisericii, relicva de la San Pietro in Vincoli continuă să atragă pelerini din întreaga lume și reprezintă unul dintre cele mai puternice simboluri asociate Sfântului Petru și misiunii sale.
Paștele Cailor chiar există. De unde provine numele sărbătorii
Paștele Cailor este una dintre cele mai cunoscute și pitorești sărbători din folclorul românesc. Sărbătoarea este întâlnită mai ales în zonele din Transilvania, Banat și Maramureș, unde vechile obiceiuri legate de animale și muncile agricole s-au păstrat mai bine de-a lungul timpului. Paștele Cailor nu are o dată fixă, aceasta fiind influenţată de data serbării Paştilor. Totuși, un lucru este clar: se sărbătorește în joia din săptămâna Înălțării Domnului, la 40 de zile după Paște. În acest an, Paștele Cailor are loc pe 21 mai, zi în care sunt deja trei mari sărbători: Ziua Eroilor, Ziua Sfinților Constantin și Elena și Ziua Înălțării Domnului. În cultura românească, expresia „paștele cailor” are un sens mai degrabă peiorativ, adică „niciodată” sau „un moment foarte rar”, întrucât această zi apare o singură dată pe an. Originea sărbătorii este explicată prin mai multe legende populare. Una dintre cele mai răspândite spune că, în noaptea nașterii lui Iisus, caii din ieslea unde s-a născut Pruncul făceau mult zgomot și tulburau liniștea Fecioarei Maria. Supărată, Maica Domnului i-ar fi blestemat să nu se sature niciodată decât într-o singură zi pe an, numită ulterior „Paștele Cailor”. Tradiții de Paștele Cailor În trecut, gospodarii evitau să pună caii la muncă în această zi. Animalele erau hrănite mai bine decât de obicei, țesălate și împodobite uneori cu panglici sau clopoței. Se credea că respectarea acestei tradiții aduce sănătate animalelor și spor gospodăriei. În multe sate se organizau târguri de animale, curse de cai și petreceri câmpenești. Totuși, chiar dacă în prezent, multe dintre obiceiurile vechi s-au pierdut, sărbătoarea rămâne un simbol al folclorului românesc și al respectului pentru muncă și animale.
Duminica Tomii. Semnificația sărbătorii și tradiții și obiceiuri
Duminica Tomii, celebrată în cadrul Săptămânii Luminate, este prăznuită de biserica ortodoxă la o săptămână după Paște, iar în acest an cade pe 19 aprilie. Denumirea sărbătorii vine de la Apostolul Toma, cunoscut pentru faptul că s-a îndoit de Învierea lui Iisus Hristos până când a văzut cu ochii lui rănile Mântuitorului. Potrivit tradiției creștine, în această zi, Mântuitorul Iisus Hristos li S-a arătat pentru a doua oară ucenicilor, deși ușile erau încuiate. În urma acestei întâlniri, Apostolul Toma Îl mărturisește fără ezitare pe Iisus Hristos drept Domnul și Dumnezeul său. În Duminica Sfântului Apostol Toma, în multe zone din țară se păstrează mai multe tradiții legate de pomenirea celor adormiți. În această zi, după slujba Utreniei, preoții sfințesc ouăle roșii și colacii aduși de credincioși. Un obicei des întâlnit este ciocnitul ouălor roșii la cimitir, în semn de comuniune între cei vii și cei morți. De asemenea, se spune că este bine să se dea de pomană pentru sufletele celor adormiți. În Moldova și în zonele apropiate de granița estică, sărbătoarea este marcată de vizite la cimitir, mese întinse pe morminte și împărțirea de pachete. În Muntenia, accentul cade mai mult pe mersul la biserică și pomeniri, în timp ce în Transilvania, tradițiile sunt centrate pe rugăciune și curățarea mormintelor. Ce nu e bine să faci în Duminica Tomii În această zi nu se spală haine și nu se face muncă grea în gospodărie, nu se ceartă și nu se folosesc cuvinte urâte, nu se refuză pomana oferită, nu este bine să fii zgârcit sau să ignori pomenirea morților și nu se organizează petreceri zgomotoase sau evenimente nepotrivite. În plus, se spune că această zi trebuie trăită cu liniște, respect și recunoștință față de cei care nu mai sunt.
40 de Mucenici 2026: Tradiții, superstiții și de ce se beau 40 de pahare cu vin în această zi
În fiecare an, pe 9 martie, românii sărbătoresc Ziua celor 40 de Mucenici din Sevastia, o zi cu o semnificație specială atât în calendarul religios, cât și în tradițiile populare. În 2026, această sărbătoare cade într-o zi de luni și marchează una dintre cele mai interesante îmbinări dintre credința creștină și obiceiurile transmise din generație în generație. Pentru mulți români, ziua este asociată cu mucenicii, desertul tradițional pregătit în această perioadă, dar și cu obiceiul cunoscut de a bea 40 de pahare cu vin. Se spune că bărbații care respectă această tradiție vor avea putere, sănătate și noroc pe tot parcursul anului. Numărul 40 simbolizează cei 40 de mucenici, dar în cultura populară este asociat și cu puterea, sănătatea și norocul pentru anul care urmează. În unele zone ale țării, oamenii cred că persoanele care beau cele 40 de pahare vor avea putere și sănătate tot anul și că vinul se transformă simbolic în sângele mucenicilor. Superstiții și obiceiuri populare Ziua de 9 martie este considerată în tradiția populară și începutul anului agricol. De aceea, există numeroase superstiții legate de vreme și gospodărie. Cele mai cunoscute superstiții spun că se aprind 40 sau 44 de focuri pentru a alunga frigul și spiritele rele. De asemenea, gospodarii lovesc pământul cu bâte sau cu ciocane pentru a trezi solul și fertilitatea. În unele zone din țară se spune că dacă plouă în această zi, atunci anul va fi unul bogat. În plus, în această zi, oamenii împart mucenici pentru sufletele celor adormiți. Ziua celor 40 de Mucenici rămâne una dintre sărbătorile în care credința, tradițiile și obiceiurile culinare se împletesc într-un mod unic. Pentru mulți români, această zi marchează simbolic sfârșitul iernii și începutul primăverii, fiind un moment în care comunitățile se reunesc în jurul unor tradiții păstrate de secole.
Cum este sărbătorit Crăciunul într-o țară în care este interzis. Împodobirea bradului, pedepsită cu închisoarea
Il-yong Ju, care a reușit să fugă din Coreea de Nord, a povestit cum se sărbătorește Crăciunul în țara în care este interzis. El a relatat că unele familii, inclusiv a sa, riscau pedepse grele și decorau un brad pe 25 decembrie, potrivit Sky News. În multe țări, împodobirea bradului este un ritual din ziua de Crăciun. În Coreea de Nord, 25 decembrie este o zi ca oricare alta deoarece Crăciunul este interzis. Totuși, când Il-yong Ju era copil, ceva ciudat se întâmpla în micul său sat din Coreea de Nord pe 25 decembrie. Bunicul său îl vizita și îl trimitea în pădure să taie un pin. Îl aducea acasă și de ramurile lui membrii familiei atârnau mici bile de bumbac. Copilul și părinții săi nici măcar nu știau că sărbătoresc Crăciunul. „Acasă la mine, pur și simplu sărbătorim așa ceva. Dar nu știam despre ce era vorba în ziua aceea, pur și simplu, în fiecare 25 decembrie, bunicul ne cerea să facem asta. Bunicul ne-a învățat «hei, nepotele, în celelalte țări, în afară de Coreea de Nord, în fiecare 25 decembrie, fac acest fel de brad și sărbătoresc această zi»”, a relatat Ju. Neștiind originile tradiției, familia sa punea bradul la vedere. Vecinii îl numeau „yolka”, un brad ridicat pentru a marca noul an în lumea vorbitoare de limbă rusă. Creștinismul fiind suprimat în Coreea de Nord, nimeni nu cunoștea adevăratele origini ale tradiției. Ca urmare, familia nu a fost pârâtă autorităților și nu s-a confruntat cu repercusiuni. „A fost posibil pentru că satul meu era foarte mic… avea doar 30 de gospodării și era foarte izolat de orașul principal”, a spus Ju. O emisiune radio interzisă Transmisiunile radio misterioase de peste graniță i-au ajutat pe Ju și pe părinții săi să afle ce este Crăciunul și ce se întâmplă în lumea largă. Deși era foarte periculos, ei ascultau un post creștin din Coreea de Sud. Acesta se auzea clar dimineața devreme, iar familia îl ținea ascuns sub o pătură pentru a nu se auzi de afară. Agenții statului apăreau neanunțați și percheziționau casa, verificând radiourile pentru a vedea pe ce frecvență erau acordate. Cei prinși că ascultă posturi străine erau trimiși în lagăre de muncă pe viață sau executați. Emisiunea radio a schimbat destinul familiei lui Ju. „Această emisiune radio a avut un mare impact asupra familiei mele. A fost cea care l-a motivat pe tatăl meu să fugă din Coreea de Nord. El a evadat primul. Când tatăl meu s-a stabilit în Coreea de Sud, ne-a trimis un intermediar. Așa că eu, mama mea și una dintre surorile mele am evadat în octombrie 2009”, a precizat Ju. În prezent, Ju trăiește la Seul, Coreea de Sud, și este creștin declarat. În 2019, el s-a întâlnit cu Donald Trump la Casa Albă. Ju i-a povestit liderului SUA despre persecuțiile din Coreea de Nord.
Sărbătoare importantă azi, 15 iunie 2025: Duminica tuturor Sfinților. Ce tradiții și obiceiuri trebuie să respecți azi
Duminica tuturor Sfinților 2025 este prăznuită la data de 15 iunie. Sărbătoarea este închinată tuturor sfinților care au trăit în credință, cunoscuți sau necunoscuți. Duminica aceasta urmează imediat după Rusalii și marchează încheierea ciclului pascal. În tradiția creștină, aceasta este zi de rugăciune, de recunoștință și invocare a mijlocirii sfinților în viața credincioșilor. Iată ce tradiții sunt păstrate cu sfințenie în diferite zone și ce trebuie să respecți azi. Semnificația teologică a Duminicii tuturor Sfinților este profund legată de venirea Duhului Sfânt, sărbătorită cu o săptămână înainte, la Rusalii. Această duminică vine ca o recunoaștere a roadelor lucrării divine în viața credincioșilor. Dar sărbătoarea aceasta are și o latură profund spirituală și comunitară. Credincioșii sunt îndemnați să se roage pentru mijlocirea sfinților în fața lui Dumnezeu, dar și să își reanalizeze drumul în viață, luând exemplu de la cei care au atins sfințenia. În tradiția populară, sărbătoarea este cunoscută ca „Moșii de vară”, iar în unele regiuni se fac pomeni pentru sufletele celor adormiți. Se aprind lumânări, se impart colivă, fructe și alte daruri. În Duminica tuturor Sfinților se spun rugăciuni pentru protecție, se evită cearta și vorbele grele, nu se lucrează în gospodărie, se poartă portul popular și se vine la slujbă. Tot acum se înalță rugăciuni pentru sfinții ocrotitori, se ascultă povești despre sfinți, se impart cireșe și vișine și se face pomenirea morților. De Duminica tuturor Sfinților se dă de pomană pentru „sufletul celor fără neam”, se impart colivă și vin, se aprind lumânări la morminte, se impart farfurii cu mâncare și se face o slujbă specială a Moșilor. Sărbătoarea are deci o semnificație aparte, o expresie a credinței și speranței în viața veșnică. Ea mai amintește și că fiecare om este chemat să urmeze calea mântuirii și să devină, prin faptele sale bune, un model de sfințenie. CITEȘTE ȘI: Mirabela Năstase a absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, din cadrul Universității Hyperion. Vreme de 3 ani a fost redactor la revista VIP, unde a făcut reportaje și interviuri … vezi toate articolele