Cea mai mare frescă medievală din Transilvania și tezaur de 3.500 de ani, în satul cu șase biserici
Satul Șmig numără mai puțin de 800 de suflete, însă oferă nenumărate motive de uimire celor care ajung să-i cunoască trecutul. Parte din comuna Alma, satul numără șase biserici, are cea mai mare pictură murală din Evul Mediu din Transilvania, iar în secolul al XIX-lea, aici a fost descoperit mai mult de o jumătate de kilogram de aur, sub forma unui tezaur vechi de peste 3.500 de ani, povestește, pe pagina de Facebook, președintele Consiliului Județean Sibiul, Daniela Cîmpean. „Războiul” dintre războaie Bătrânii satului mai vorbesc încă despre incidentul petrecut între cele două războaie mondiale, când o delegație a sașilor brașoveni a fost alungată cu o ploaie de pietre și bucăți de lemn, în contextul în care sătenii au preluat terenurile lui Papp Kálmán, un moșier armean falimentar. Astăzi, Șmigul adăpostește credincioși ai cinci confesiuni: romano-catolici, greco-catolici, evanghelici, reformați și ortodocși, cei din urmă deținând două biserici. Satul cu un sas și jumătate de care s-a îndrăgostit un neamț „În tot satul mai există un sas și jumătate”, spune, zâmbind, Alexander Kloos, cu referire la o săsoaică și un sas pe jumătate maghiar, singurii reprezentanți ai etniei care a clădit, la mijlocul secolului al XIV-lea, biserica în care se află una dintre cele mai mari fresce medievale din Transilvania. Alexander este cetățean german și un personaj cunoscut în zona Târnavelor, după ce s-a implicat în proiecte de conservare și restaurare a bisericilor fortificate săsești. Și el aparține acestei etnii, de trecutul căreia s-a îndrăgostit la vârsta de 30 de ani. Este născut în București, din tată sas sibian și mamă basarabeancă. „Aveam trei ani când părinții mei au decis să emigrăm în Germania. Era vremea când statul german plătea pentru fiecare sas între 2.000 și 5.000 de mărci. Nu știu exact cât am valorat noi pentru comuniști”, povestește bărbatul. În România, Alexander a revenit ca adult: „Am ajuns la biserica fortificată din Hosman și pur și simplu am simțit că aparțin acestor locuri. Am făcut o pasiune pentru istoria sașilor și cred că am vizitat peste 200 de biserici fortificate din Transilvania, majoritatea în județele Sibiu, Brașov, Mureș și Bistrița-Năsăud”. Alexander își dedică tot timpul liber salvării bisericii din Șmig Graphic designer de meserie, Alexander își dedică tot timpul liber salvării bisericii din Șmig. „Fiecare concediu de odihnă mi-l petrec în România și, de multe ori, îmi mai iau câte o lună de concediu fără plată pentru a putea fi aici, unde este mare nevoie de sprijin pentru restaurarea frescei”, spune Alexander. Mica biserică din satul de pe Valea Târnavelor a devenit un mare atelier de restaurare după ce Fundația Biserici Fortificate i-a reabilitat acoperișul. Din 2020, aici vin zeci de studenți din diferite țări europene pentru a se pregăti în meseria de restaurator, proiect datorat asociațiilor Kulturerbe Kirchenburgen și ARCUS din Târgu Mureș, Universităților de Artă din București și Cluj-Napoca, Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, precum și parteneriatelor cu Universitatea de Arte Frumoase din Budapesta și Federația Restauratorilor din Germania. Intitulat „The Conservation Summer School”, acest program urmează să fie acreditat către Erasmus drept „Școală Europeană de Vară”. „În premieră, în acest an vom avea trei școli de vară destinate studenților care se pregătesc în conservarea suprafețelor arhitecturale. Ei provin din România, Ungaria, Germania, Franța, Olanda, Austria și Italia, toți fiind conștienți de șansa unică pe care o întâlnesc aici, în Șmig, unde pot învăța practic despre restaurare și conservare pe o frescă din Evul Mediu. În Europa nu mai există prea des astfel de ocazii, majoritatea lucrărilor de acest tip fiind deja restaurate”, arată Alexander. Ce reprezintă fresca Liniștea domină Șmigul, puținii săteni ieșiți pe stradă fiind pensionari sau femei cu copii mici. Adulții sunt în câmp sau la serviciu, în Mediașul aflat la 16 kilometri distanță. În mica biserică ajung turiștii care au aflat de fresca unică în această zonă a țării. „Are cam 260 de metri pătrați și reprezintă Legenda Sfântului Ladislau, Rugăciunea Sfintei Ecaterina sau Crucea Vie, teme importante specifice catolicismului medieval. O frescă atât de mare într-o biserică de sat este greu de întâlnit chiar și în Europa”, spune Alexander, cetățean german îndrăgostit de istoria sașilor transilvăneni. De pe pereții înalți, sfinții privesc spre cei care trec de ușa grea, cu inserții metalice, a bisericii. S-au înfățișat din nou oamenilor abia în urmă cu câțiva ani. „Știm că trecerea de la cultul catolic la cel evanghelic a însemnat și acoperirea picturilor de pe pereții bisericii. Din fericire, acestea nu au fost distruse, ci doar acoperite cu var sau tencuială subțire, iar misiunea noastră este să îndepărtăm straturile depuse și să readucem la lumină întreaga lucrare realizată în urmă cu mai bine de cinci secole”. Despre fresca din Șmig am vorbit și cu Lorand Kiss, unul dintre cei mai apreciați specialiști restauratori de picturi medievale din România. „Este o frescă despre a cărei existență nu știa nimeni în urmă cu 20 de ani. A fost realizată, probabil, de același pictor care a lucrat și la biserica din Mălâncrav”. Legat de culori, acesta ne dezvăluie câteva secrete din Evul Mediu: „Pentru galben se utiliza inclusiv gălbenușul de ou, iar pentru suportul culorilor se apela la cazeina din lapte. Desigur, nu lipsea cărbunele pentru negru sau oxidul de cupru pentru verde”. Vara, biserica prinde viață datorită zecilor de tineri studenți veniți în Șmig pentru a-i scoate pe sfinți la lumină. Lucrează precum medicii, mulți folosind bisturie pentru îndepărtarea pojghiței de tencuială și „injecții” pentru diferitele soluții care ajung în stratul suport al picturii. O muncă titanică, asumată de o mână de oameni cu suflet mare. Toți contribuie la readucerea la viață a unui crâmpei din trecutul comunității săsești, care continuă să-și lase amprenta asupra județului Sibiu.
Localitatea din România în care nu există români. I se spune Ținutul Sfinților și funcționează ca stat în stat
Un sat ascuns între dealurile liniștite din inima județului Harghita pare desprins dintr-o altă epocă, iar românii nici nu știu de el. Nici nu prea au de unde, de fapt, căci acolo nu există… români. I se spune „Ținutul Sfinților” și funcționează ca „stat în stat”. Localitatea Misentea este mai cunoscută după denumirea în limba maghiară, Csíkmindszent. Populația, aproape în totalitate maghiară Vorbim despre una dintre puținele localități din România unde populația este aproape în totalitate maghiară (secui). Prezența românilor aici e ca și inexistentă. De fapt, statisticile oficiale arată că, la majoritatea recensămintelor, numărul românilor declarați în acest sat a fost zero sau extrem de redus, de ordinul unităților. Singurele excepții sunt persoanele ajunse aici prin căsătorie sau cu atribuții administrative temporare. În rest, comunitatea din Misentea este omogenă, adică limba, tradițiile și identitatea secuiască sunt păstrate cu rigoare. Traducerea din maghiară pentru satul Csíkmindszent ar fi „Toți Sfinții din Ciuc”. Numele nu a fost pus întâmplător. De fapt, această localitate se mândrește cu o puternică tradiție religioasă. Viața spirituală gravitează în jurul bisericii romano-catolice, un monument istoric care domină satul. Misentea a fost menționat documentar prima dată în anul 1332, sub numele latin „Omnes sancti” („Toți sfinții”). Este o referire directă la sărbătoarea Tuturor Sfinților, celebrată la data de 1 noiembrie în calendarul romano-catolic. De ce un „stat în stat” Pentru că satul este relativ izolat, aici locuitorii sunt, practic, un „stat în stat”. Iar din cauza faptului ca Misentea nu a fost o zonă de tranzit majoră și nici nu a cunoscut industrializarea din perioada comunistă, traditiile s-au conservat foarte bine. Astfel, ritmul vieții a rămas aproape neschimbat. Obiceiurile agricole, sărbătorile religioase și viața comunitară se desfășoară și astăzi după reguli transmise din generație în generație. Cine vizitează acest sat descoperă o comunitate care și-a păstrat structura socială și limba intacte. Acesta e motivul pentru care, deseori, localitatea este descrisă drept un „stat în stat”. Nu e vorba de înțelesul administrativ, ci cultural. Comunitatea secuiască de aici funcționează ca o entitate bine închegată, cu propriile reguli, valori și tradiții. Într-o lume în care globalizarea uniformizează tot mai mult comunitățile, Misentea este exemplul rar de conservare a identității locale. Nu a fost absorbită de influențe externe și a demonstrat că tradițiile pot supraviețui dacă sunt asumate și transmise cu consecvență. RECOMANDAREA AUTORULUI: Grindeanu explică de ce a ieşit din sală la Congresul UDMR, când a fost intonat imnul Ținutului Secuiesc: Există un singur IMN OFICIAL, cel al României Ministerul de Externe l-a convocat pe ambasadorul Ungariei după ce un înalt oficial de la Budapesta a afirmat că „România îngrădește arborarea steagului secuiesc”
Satul din Europa construit pe 23 de cascade. Turiștii rămân fascinați de locația care se află aproape de România
Europa ascunde „comori” naturale, dar și așezări umane de-a dreptul spectaculoase. Printre acestea se află și un sat construit pe 23 de cascade. Turiștii care ajung aici rămân fascinați de frumusețea locului. Arhitectura tradițională a locuințelor se îmbină armonios cu natura, iar vizitatorii se pot bucura de un peisaj de basm, îndeosebi toamna. Vă invităm să „răsfoiți” galeria foto a acestui articol, pentru a vedea peisajele. Informațiile se găsesc mai jos. V-ați gândit vreodată că există un sat în Europa care este construit pe 23 de cascade? Este vorba despre satul Rastoke din Croația, fiind celebru pentru traseele apelor curgătoare, precum și pentru peisajele de basm îmbinate armonios cu arhitectura tradițională a caselor. Vizitatorii rămân fascinați de panoramă, îndeosebi toamna. Rastoke, satul din Europa construit pe 23 de cascade Satul european este străbătut de apele care curg pe sub poduri din lemn și printre case. Există 23 de cascade mininaturale formate de râurile Slunjčica și Korana. Satul a fost restaurat după Războiul de Independență al Croației Satul este cunoscut nu doar pentru modul în care s-a dezvoltat, ci și pentru morile istorice vechi de secole. Datele indică faptul că satul Rastoke se află sub protecția Direcției de Stat pentru patrimoniu cultural și istoric. În sat se găsesc 22 de mori mecanice acționate de apă. Din punct de vedere istoric, satul Rastoke a reprezentat un punct central pentru activități comerciale. În anii 1990, când a avut loc Războiul de Independență al Croației, satul a suferit distrugeri și, ulterior, a fost restaurat cu ajutorul Ministerului Croat al Dezvoltării și Reconstrucției. Circa 30 de familii locuiesc, aici, în prezent, arată Express.co.uk. Turiștii sunt fascinați de peisaje Autorul recomandă: Căsătorie fulger în Europa: insula unde spui „DA” în 15 minute, pentru 1.500 de euro Unul dintre cele mai spectaculoase sate din Europa este amplasat pe o stâncă, nu departe de Barcelona Unde se află localitatea denumită și „Polul Nord al României”. Turiștii rămân uimiți de peisajele de basm Orașul aflat la doar puțin peste două ore de București, desemnat cel mai autentic din Europa. Străzi pitorești și un port care pulsează de viață Record de nașteri într-un sat cu doar 400 de locuitori: „Aici se trăiește bine” Satul idilic cu peisaje spectaculoase în care turiștii au accesul interzis. Motivul pentru care 900 de locuitori s-au revoltat Sursă foto: Envato
O viață nouă în Elveția. Satul care oferă zeci de mii de euro noilor rezidenți
Un mic sat elvețian cuibărit în munți a anunțat că oferă până la 73.000 de euro celor care se mută acolo. Albinen, care are doar 250 de locuitori, încearcă să atragă familii tinere și investitori, oferind bonusuri consistente pentru fiecare adult și copil care îndeplinește condițiile impuse de autorități. Povestea este publlicată de creatorul de conținut spaniol Ale Lupidi (@alelupidi), care face referire la un sat din Elveția în care sunt căutați noi locuitori. Autoritățile sunt dispuse să plătească 73.000 de euro celor care se mută acolo, scrie El Espaniol, preia Libertatea. Este vorba despre Albinen, un sat situat în sudul Elveției, care nu vrea să rămână fără locuitori și care oferă 25.000 de euro fiecărui adult sub 25 de ani, cu scopul de a-și mări populația. Pe lângă aceasta, se oferă 10.000 de euro în plus pentru fiecare copil sub 18 ani. Totuși, trebuie avut în vedere că există o serie de condiții pentru a putea accesa acest ajutor. Dincolo de a avea sub 45 de ani, este necesar să te angajezi să locuiești cel puțin 10 ani în sat și să cumperi sau să construiești o locuință de minimum 200.000 de franci elvețieni (aproximativ 216.000 de euro). Condițiile elvețienilor În plus, trebuie să ai cetățenie elvețiană sau pașaport european cu permis de ședere valid (B sau C). Astfel, devine o mare oportunitate pentru cei care îndeplinesc condițiile și nu se tem să înceapă o viață nouă în acest sat pitoresc din Alpii elvețieni. Albinen, colțul de rai la mai puțin de două ore de Berna Albinen este că este un sat montan situat în Valea Rhône, la o altitudine de 1.300 de metri deasupra nivelului mării, aflat la mai puțin de două ore de Berna, capitala Elveției, și la trei ore de Geneva. Localnicii spun că este un loc unde soarele strălucește adesea, ceea ce, combinat cu pajiștile și câmpiile sale verzi, îl transformă într-un colț de rai. Aerul este curat, iar liniștea este perfectă pentru cei care vor să se îndepărteze de stresul și agitația marilor orașe. Cerințe și documente necesare pentru rezidența în Albinen Dacă te gândești serios să îți faci bagajele pentru Albinen, Elveția, a ști dinainte ce ai nevoie îți poate economisi multe bătăi de cap. Acest sat alpin pitoresc nu primește pe oricine trece pe acolo, are criterii clare și documente care trebuie să fie impecabile. În primul rând, Albinen face parte din cantonul Valais și se supune legilor federale elvețiene privind imigrația, ceea ce înseamnă că cererea ta de rezidență depinde de naționalitate, situație financiară și motivul mutării (muncă, reîntregirea familiei sau pensionare). Documente-cheie de care vei avea nevoie: Pașaport sau carte de identitate valabilă: Este documentul tău principal de identificare și trebuie să fie valabil pe tot parcursul procesului. Formular de cerere pentru permisul de ședere: Disponibil la comuna locală sau la oficiul cantonal de migrație. Dovadă a stabilității financiare: Extrase bancare, documente de pensie sau contracte de muncă ce arată că te poți întreține fără a depinde legal de asistență socială. Asigurare medicală: Obligatorie în Elveția. Fără ea, cererea ta se blochează rapid. Confirmare de locuință: Contract de închiriere sau act de proprietate în Albinen. Acest document arată că ai un loc real unde să te stabilești. Verificări de antecedente: Certificate de cazier din țara ta de origine și din cele în care ai locuit anterior. Recomandarea autorului: Satul pitoresc care îți oferă 20.000 de euro doar pentru a te muta acolo. Unde se află
Un sat cu doar 300 de locuitori a reușit să atragă mai multe vedete și să organizeze un campionat mondial
Walberswick este un sat de pe coasta Suffolk (sud-est) a Angliei. Localitatea are aproximativ 300 de locuitori care trăiesc în case vechi și arătoase, înconjurate de terenuri verzi, potrivit express.co. Zona este foarte liniștită și oferă un sentiment de pace pentru cei care au nevoie de o scurtă vacanță. Ceea ce atrage mulți turiști în zonă este peisajul vast format din platouri și mlaștini, deoarece satul se află la gura râului Blyth. Localitatea se întinde pe o plajă nisipoasă, înconjurată de dunele ierboase, cu o rezervație naturală care acoperă 1.000 de acri de teren. Mediul natural găzduiește vidre, căprioare și numeroase specii de păsări. Zona spectaculoasă și localnicii primitori au reușit să atragă atenția unor celebrități din domeniul artelor, filmului și mass-media. Anul trecut, cântărețul și compozitorul Ed Sheeran, câștigător al premiului Grammy, a atras atenția asupra localității Walberswick pe care a folosit-o ca loc de filmare pentru unul dintre videoclipurile sale. Cântecul de Crăciun al starului, numit „Under the Tree”, prezintă satul de la malul mării. În ciuda dimensiunilor sale mici, numeroase celebrități s-au adunat în zonă și au deținut case de vacanță. Printre aceștia este regizorul Richard Curtis, omul din spatele filmelor „Love Actually”, „Bridget Jones” și „About Time”. De fapt, regizorul și-a dedicat unele realizări satului Walberswick și tuturor sezoanelor petrecute de el acolo. Richard Curtis a relatat că a petrecut mult timp în casa din sat în timpul pandemiei de COVID-19 și că a făcut lungi plimbări de-a lungul coastei. Celebra actriță Kiera Knightley, despre care se crede că are o casă în sat, a fost văzută în pub-urile și magazinele din zonă. Zvonurile au apărut pentru prima dată în 2018 și s-au rostogolit de-a lungul anilor. David Morrissey este și el printre vedetele din Walberswick, în calitate de soț al romancierei Esther Freud, a cărei soră este căsătorită cu Richard Curtis. Legăturile puternice ale familiei cu zona l-au determinat pe actorul din Walking Dead să-și petreacă verile liniștite pe malul mării. În afară de vedete, satul este renumit pentru pescuitul de crabi. Comunitatea găzduiește Campionatele Mondiale Deschise în fiecare vară. Oamenii se adună din toată lumea pentru a participa la prinderea crabilor cu găleata și plasa.
Ce zice AI-ul la sat? Bătrânii din satele românești au pus inteligența artificială la încercare
Inteligența artificială (AI) nu mai e de mult o noutate în orașe, dar cum reacționează oamenii din satele românești atunci când o descoperă? Un reportaj recent realizat de Digi24 a adus AI-ul în gospodăriile din mediul rural, oferindu-le vârstnicilor ocazia să interacționeze cu o aplicație pe bază de inteligență artificială. Reacțiile au fost surprinzătoare, de la uimire sinceră până la temeri legate de viitorul muncii și al societății. Deși unii localnici au declarat că sunt „prea bătrâni pentru a înțelege asemenea tehnologii”, au fost impresionați de capacitatea AI-ului de a răspunde la aproape orice întrebare. Însă, în același timp, mulți și-au exprimat îngrijorarea că astfel de inovații ar putea duce la dispariția unor meserii tradiționale sau la o lume în care omul e tot mai puțin necesar. Ce reacții au avut sătenii: de la „creier electronic” la rețete de vin Într-un sat din Gorj, un dialog inedit s-a purtat între o bunicuță și aplicația AI, care i-a urat o zi frumoasă și a întrebat-o cum se simte. Răspunsul simplu, dar emoționant al femeii — „cam bine… nu spun bine de tot, dar binișor” — a ilustrat nu doar realismul, ci și modestia care definește generațiile mai în vârstă. Replica AI-ului, care i-a spus că se bucură că se simte bine și că îi place la țară, a făcut-o să zâmbească. Un alt sătean, interesat de fabricarea vinului, a fost surprins de cât de bine explică AI-ul procesul — de la zdrobirea strugurilor până la fermentare. „Așa mi-a zis și bunicul”, a confirmat el, cu o sclipire de recunoaștere în ochi. Astfel de răspunsuri au validat pentru localnici ideea că „creierul electronic” chiar înțelege ceva din viața de la sat. AI-ul s-a descurcat nu doar la întrebări despre gospodărie, ci și la fizică — viteza luminii, de exemplu. Răspunsul prompt de „aproximativ 300.000 km/s” a fost aplaudat de un sătean care, totuși, a ținut să sublinieze că „astea le-a făcut tot omul, nu au căzut din cer”. Conștienți de limitele și posibilitățile noii tehnologii, mulți dintre ei au făcut legătura între AI și munca umană, fără a lăsa loc idealizărilor naive. Frici, curiozități și întrebări despre viitorul fără muncă Printre cele mai sincere întrebări venite din partea unei localnice s-a aflat și una profund filozofică: „Vom ajunge vreodată să avem ce ne trebuie fără să muncim?” Aplicația AI, cu un ton echilibrat, a răspuns că, deși tehnologia ușurează viața, suntem departe de un astfel de scenariu. Răspunsul a fost apreciat, iar concluzia a fost promptă: „Așa trebuie să fie”. Acest tip de interacțiune scoate la iveală o trăsătură esențială a românilor din mediul rural — dorința de înțelegere, dar și nevoia de păstrare a valorilor tradiționale. Teama că AI-ul va înlocui complet omul a fost exprimată cu reținere, dar și cu realism. Cei mai mulți au înțeles că, deși anumite locuri de muncă vor fi afectate, vor apărea și altele noi. Poate cel mai important mesaj al acestui experiment e că tehnologia nu trebuie să rămână doar în marile orașe sau în laboratoare. Inteligența artificială devine cu adevărat utilă atunci când răspunde unor nevoi reale, umane, indiferent de vârstă sau locație. Că e vorba de rețete, vreme sau fizică, AI-ul a oferit răspunsuri clare, adaptate și pline de empatie — uneori chiar mai umane decât ne-am fi așteptat. Totuși, diferențele dintre urban și rural sunt evidente: accesul la internet, lipsa dispozitivelor moderne, nivelul scăzut de digitalizare a educației. În ciuda acestor obstacole, reacțiile sătenilor arată că deschiderea spre nou există. Când un AI poate să aducă un zâmbet unei bunici care credea că „nu o mai bagă nimeni în seamă”, înseamnă că face mai mult decât simple calcule. Pe viitor, tot mai mulți români din sate vor descoperi ce înseamnă AI-ul, poate chiar fără să-și dea seama. Iar dacă îți pui întrebarea „de ce ar avea nevoie cineva de AI la țară?”, răspunsul e simplu: pentru că și acolo sunt oameni curioși, inteligenți și cu povești demne de ascultat — iar tehnologia bună e aceea care știe să asculte.