Scandal. Unui temut interlop român, aflat în închisoare în Scoția, i s-au oferit 1.500 de lire sterline pentru a accepta deportarea
Mircea Marian Cumpanasoiu, în vârstă de 38 de ani, este acuzat că a condus o rețea est-europeană care a violat, drogat și exploatat femei vulnerabile din Dundee. Lui i s-a oferit suma de 1.500 de lire sterline de către Ministerul de Interne pentru a fi deportat în timp ce se afla în închisoare în așteptarea procesului pentru 10 violuri, a dezvăluit o investigație Sky News. Conform anchetei jurnalistice, în vara anului 2024, în timp ce se afla în arest la penitenciarul HMP Perth, în așteptarea procesului pentru infracțiuni sexuale în serie, oficialii britanici i-au înmânat un formular de „întoarcere voluntară” în cadrul unei scheme guvernamentale care plătește cetățenii străini să părăsească Marea Britanie. Surse spun că el „și-a exprimat dorința de a se întoarce acasă” și a primit documentele necesare. Departamentul a decis ulterior să renunțe la ofertă având în vedere viitoarelor proceduri judiciare. Ancheta a mai dezvăluit că statutul de imigrare al românului, care urma să expire, a fost reînnoit automat tot în anul 2024. Ulterior, Cumpanasoiu a primit o pedeapsa de 24 de ani. Oficialii nu au confirmat, dar nici nu au infirmat informațiile prezentate de jurnaliștii britanici. Mai mulți reprezentanți ai societății civile au subliniat gravitatea situației și au vorbit despre incompetența autorităților britanice. Reacții au venit și din partea asociațiilor care apară drepturile victimelor rețelelor de infractori.
Castel scos la vânzare la prețul unei garsoniere noi în București
Un castel istoric, părăsit de mai bine de trei secole și învăluit în mister, a fost scos la vânzare. Prețul cerut pentru această proprietate este uluitor de mic – puțin peste 110.000 de euro, cam cât o garsonieră nouă într-un ansamblu rezidențial din București. Locația se află în Scoția și, scrie „The Mirror”, ar fi „bântuită” de povești cu fantome. Pentru doar 100.000 de lire sterline (aproximativ 114.000 de euro), cine este interesat poate deveni proprietarul unui castel renumit. Panorama spectaculoasă face toți banii Castelul Dunskey, aflat pe o stâncă de pe litoralul scoțian, datează din secolul al XVI-lea și a fost ridicat de familia Adair. Proprietatea a fost abandonată în jurul anului 1700, dar ruinele sale încă mai păstrează elemente arhitecturale remarcabile: ziduri de peste un metru și jumătate grosime, un turn de 30 de metri și pivnițe boltite care au rezistat trecerii timpului. Castelul se întinde pe un teren de 8 acri, ce poate fi străbătut la pas printr-o potecă de coastă. În zilele senine, de pe zidurile castelului se poate admira chiar și coasta Irlandei de Nord, aflată la mai bine de 30 de kilometri distanță, notează jurnaliștii. Dar, dincolo de valoarea sa imobiliară, domeniul Dunskey este înconjurat de povești cu fantome și creaturi mitice, iar această încărcătură mistică îl face special. Tradiția locală amintește de un menestrel care ar fi fost închis într-un tunel secret de sub castel. Legenda spune că, în nopțile cu furtună, sunetul cimpoiului său răzbate printre valuri. O altă poveste vorbește despre o creatură numită „Brownie”, o apariție asemănătoare unui om păros, despre care se crede că bântuie ruinele castelului. De altfel, numeroși vizitatori au povestit pe rețelele sociale că au auzit „sunete inexplicabile” în apropierea proprietății. Chiar dacă acum este în ruină, castelul Dunskey are toate atuurile pentru a deveni un punct de atracție turistică și o investiție profitabilă: vine cu o istorie bogată, oferă priveliști impresionante și are câteva povești misterioase care pur și simplu fascinează vizitatorii. Situat pe traseul de coastă dintre Portpatrick și Morroch, într-o zonă izolată, Dunskey îmbină farmecul romantic al ruinelor cu aura de mister care îi menține vie legenda, remarcă publicația britanică The Mirror. RECOMANDAREA AUTORULUI: CASTEL de vânzare la prețul unei garsoniere din Vaslui. Unde se află și cât ar costa reabilitarea lui – FOTO-VIDEO
Povestea unei tinere românce de etnie romă, ajunsă profesoară la o mare universitate din Marea Britanie
Libertatea prezintă povestea impresionantă a româncei Madeline Potter, o tânără de etnie romă ajunsă profesoară la Universitatea din Edinburgh, în Scoția. Universitatea din Edinburgh a fost înfiinţată în 1583, fiind a patra cea mai mare universitate din Marea Britanie şi a doua din Scoţia. Madeline s-a născut chiar în anul Revoluței, într-o familie de romi căldărari din România, ea scriind și o carte despre istoria și cultura romilor. Este căsătorită cu un cetățean englez și, după ce a obținut doctoratul la Universitatea din York în 2020, a lucrat ca cercetător asistent la Edinburgh Napier University. De asemenea, a beneficiat de o bursă la Universitatea Durham şi a fost bursier postdoctoral la Universitatea Edge Hill. În acest an, a lansat în Marea Britanie volumul intitulat „The Roma”, publicat de Penguin Books, o carte care îmbină istoria, memorii personale şi celebrarea culturală. Lucrarea reprezintă o incursiune în istoria romilor din zece ţări și pune în lumină supravieţuirea limbii romani, a tradiţiilor şi a obiceiurilor în ciuda asimilării forţate. Cartea sa îşi propune, pe de o parte, să documenteze istoria şi experienţele romilor, iar pe de altă parte, să provoace şi să demonteze stereotipuri consolidate în societate. Potrivit autoarei, volumul combină elemente de istorie cu biografia şi autobiografia personală şi s-a bucurat deja de recenzii favorabile în publicaţii precum The Wall Street Journal şi Chicago Review of Books. Madeline a povestit pentru sursa citată, despre amintirile din România : „Vacanțele de vară erau tot timpul cele mai frumoase, când timpul parcă se oprea în loc; și acum mă gândesc cu drag la acele momente. Și iarna era frumos. Îmi aduc aminte când era prima ninsoare și noi copiii ne dădeam cu sania pe «pârtia» din spatele blocului, care era, de fapt, doar o șosea în pantă”, a povestit ea, cu nostalgie, despre vacanțele din România. Totuși, nu a uitat nici despre episoadele de discriminare pe care le-a trăit, experiențe care i-au marcat formarea. Experienţele personale de discriminare i-au format perspectivele şi i-au furnizat motivaţia de a susţine studenţii din minorităţi etnice. În carte, dar şi în interviul acordat ziarului Libertatea, ea a amintit un moment trist de la locul de joacă: „Una dintre cele mai traumatizate experiențe a fost una pe care o relatez și în carte, când eram mică și niște fete se jucau «elasticul». Când am vrut și eu să mă joc, ele au refuzat pentru că sunt de etnie romă. Am înțeles în acel moment că nu avea importanță nimic altceva decât culoarea pielii. Copilăria e o perioadă în care învățăm și înțelegem lumea în care trăim și în care ne formăm percepțiile. Pe mine, episodul ăla m-a făcut să înțeleg realitatea rasismului și ce înseamnă să fii exclus”. Un alt episod dur descris de ea este acela când a fost agresată de un polițist, în timp ce citea într-un parc: „Am primit o palmă de la un polițist, când citeam în parc. La timpul respectiv, m-a durut. Dar în timp am catalogat acea experiență ca una din care am învățat un lucru important: rasismul nu ține cont de ce faci. Dacă o persoană e plină de ură față de romi, te va urî indiferent de ce faci”. Tânăra profesoară din Marea Britanie a accentuat faptul că rasismul a fost un motor al rezilienţei sale, iar sprijinul mentorilor săi, dar şi al profesorilor, a fost esenţial: „Pe de o parte, da, rasismul m-a făcut să lupt, să fiu mai rezistentă… Pe de altă parte, pentru mine, personal, ce m-a ajutat cel mai mult au fost oamenii care m-au susținut și m-au încurajat, mentorii și profesorii de la care am învățat și care au fost alături de mine”. Madeline a început să studieze în mod sistematic istoria romilor, încă de la vârsta de 20 şi ceva de ani, după ce, în Marea Britanie, a legat prietenii cu romi din această zonă şi a observat diversitatea grupurilor, precum Romanichals, care încă păstrează tradiţii nomade. Soţul său este britanic, din Birmingham, iar apropierea de acest popor a condus la stabilirea sa în Regatul Unit. Ideea cărţii s-a conturat pe măsură ce a vorbit tot mai activ despre problemele şi drepturile romilor pe reţele şi pe bloguri academice. În lucrarea sa, dar şi în interviuri, ea vorbeşte despre stereotipurile cu care se confruntă romii: „Stereotipul legal de furt este bineînțeles unul foarte frapant, mai ales că m-am confruntat și eu personal cu acuzații de furt din supermarket, de exemplu. Un alt stereotip frapant este cel cum că romii răpesc copiii neromilor. În Marea Britanie există un stereotip cum că toți romii ar fi nomazi. Au fost situații în care am fost întrebată dacă am copilărit în căruță cu coviltir și asta m-a surprins inițial”. Ea mai spune că adaptarea la viaţa din Regatul Unit a fost uşoară, în general, dar i-a fost greu să se obişnuiască cu lipsa luminii din timpul zilei, în timpul iernii în nordul Angliei şi în Scoţia. În mediul universitar britanic a observat şi diferenţe de normă în comunicare — studenţii adresându-se adesea profesorilor pe nume. Despre modul în care România este percepută în mediul academic la Edinburgh, Madeline explică că lucrurile depind de context; specializarea ei în literatura gotică aduce frecvent discuţii legate de „Dracula” şi de modul în care romanele gotice au construit un clișeu despre România: „România a devenit un fel de clișeu în mediul gotic și horror, prezentată în mod exotic și de cele mai multe ori neautentic. Studenții înțeleg asta și vor să învețe și să combată aceste stereotipuri, deci de multe ori, discuțiile în seminar sunt axate pe asta. Uneori mă întreabă despre diferența dintre «rom » și «român». Eu le zic tot timpul să mă întrebe orice vor, în mod deschis, pentru că nu există întrebări stupide”. FOTO – Facebook
Scoția este cu un pas mai aproape de legiferarea sinuciderii asistate
Parlamentul scoțian a votat marți în favoarea unui proiect de lege care va permite persoanelor care trăiesc în Scoția și suferă de o boală terminală să își ia viața. Înainte de votul final, proiectul de lege intitulat „Asistență la sinucidere pentru adulții cu boli terminale” va trece prin comisia de specialitate, unde va fi analizat și amendat de membrii parlamentului scoțian, a relatat marți Reuters. Dacă legislația va fi adoptată, Scoția s-ar alătura unor țări precum Elveția, Canada, Noua Zeelandă, Austria și Ecuador, care permit sinuciderea asistată în anumite circumstanțe. Adulții mental competenți, diagnosticați cu o afecțiune terminală, vor avea dreptul de a-și pune capăt vieții, cu ajutorul cadrelor medicale. O altă prevedere obligatorie în noul text de lege este ca persoanele care solicită sinuciderea asistată să locuiască în Scoția de cel puțin un an. Legislația va include măsuri de siguranță, precum evaluări independente realizate de doi medici și o perioadă de reflecție de două săptămâni, iar cei care vor dori până la final acest mod de a-și încheia suferința ar trebui să își administreze singure substanța care le-ar pune capăt vieții. Scoția este la cea de-a treia încercare de a trece o astfel de lege Este pentru a treia oară când aleșii din Scoția votează asupra unei astfel de inițiative, ultimul vot fiind cel din 2015. Noul proiectul de lege privind sinuciderea asistată, a fost propus de vicepreședintele Parlamentului scoțian, Liam McArthur, în anul 2021. Sondajele arată un sprijin majoritar al britanicilor pentru această lege, însă oponenții avertizează că proiectul nu ar proteja suficient persoanele vulnerabile. Grupul de campanie Better Way, care se opune legalizării sinuciderii asistate, a transmis pe site-ul său că este îngrijorat de faptul că proiectul de lege, în forma sa actuală, ar putea provoca nedreptăți persoanelor cu dizabilități, a celor care trăiesc cu demență și a altora: „Oamenii ar simți presiunea de a muri din cauza inegalității, constrângerea persoanelor vulnerabile nu ar putea fi exclusă, iar criteriile de eligibilitate ar fi contestate în instanță,” a declarat Miro Griffiths, purtătorul de cuvânt al Better Way. În anul 2024, parlamentul britanic a susținut un proiect de lege care ar permite sinuciderea asistată în Anglia și Țara Galilor. Proiectul se află în etapa de raport în Camera Comunelor, urmând să fie dezbătut pe 16 mai 2025. În această etapă, parlamentarii vor analiza și vota eventualele amendamente propuse. Dacă va fi aprobat, proiectul va ajunge în Camera Lorzilor pentru examinarea suplimentară.