Care este rolul liniei mici de sub literele F și J de pe tastatură? Puțini s-au gândit la asta
Dincolo de telefonul mobil, laptopul sau PC-ul tău este cel mai folosit dispozitiv electronic, deoarece îți permite să execuți task-uri mult mai complexe și solicitante. Fie că vorbim de desktop sau laptop, toate computerele funcționează pe aceleași principii: au un ecran și o tastatură, scrie eleconomista.es. După ani de zile de utilizare, mulți oameni cunosc pe de rost poziționarea tastelor pe keyboard. Totuși, chiar și cei mai experimentați mai aruncă o privire, către tastaturaă, mai ales când sunt obosiți și vor să evite o greșeală. Ați observat vreodată, însă, că unele taste au o liniuță ieșită în relief sub litera desemnată? Nu este un defect de fabricație sau o funcție inutilă. Liniuțele în relief de pe tastele F, J și uneori 5 de pe tastatura numerică au un rol bine definit. Aceste taste au scopul de a îmbunătăți atât viteza de scris, cât și acuratețea, mai ales când nu te uiți la taste. Liniuțele au rol de ghidaj tactil. Funcția lor principală este de a corecta poziția degetelor „de scris” pe tastele F și J, fără să ai nevoie să te uiți de două ori la tastatură. Cele mai multe tastaturi au încorporată această funcție, de zeci de ani. Ideea este că, fără să te uiți, degetele tale pot găsi poziția literelor pe tastatură și acele liniuțe sunt așezate astfel încât să stabilești ușor centrul keyboard-ului, fără să fii nevoit să îți iei privirea de la ecran. „Misterul” tastei numerice 5 Liniuța de sub tasta numerică 5 are același rol. Tastatura numerică, localizată de regulă în dreapta tastaturii principale, are rolul de a te ghida rapid pe tastele numerice. În acest caz, 5 este punctul de referință. Celelalte taste numerice sunt apăsate prin extinderea degetelor din poziția centrală spre colțuri, facilitând introducerea rapidă a datelor numerice, fără să te uiți la tastatură. Autorul recomandă:
Speranță în prevenirea demenței. Care sunt cele trei activități simple care pot reduce riscul de demență cu aproape 40%
Scrisul, cititul sau învățarea unei limbi străine poate reduce riscul de demență cu 40%. Asta arată rezultatele unui nou studiu publicat de Academia Americană de Neurologie. Cercetătorii americani au descoperit că declinul capacității de gândire și al memoriei poate fi prevenit prin cititul și scrisul regulat, dar și prin învățarea unei limbi străine. Studiul a inclus datele a 1.939 de persoane, care au fost monitorizate pe parcursul a 8 ani, care nu sufereau de demență la începutul studiului. Cercetătorii au analizat copilăria participanților, luând în considerare factori precum accesul la enciclopedii, globuri, atlase și cărți, dacă li se citea sau dacă învățau o limbă străină, scrie HuffPost. Ce arată rezultatele Datele analizate evidențiază că 551 de participanți au dezvoltat boala Alzheimer, iar 719 au dezvoltat tulburări cognitive ușoare (MCI) în timpul studiului. Cercetătorii au comparat primele 10% dintre persoanele cu cel mai înalt nivel de îmbogățire cognitivă, cu ultimele 10% dintre persoanele care aveau cel mai scăzut nivel. Dintre cei cu cel mai înalt nivel, 21% au dezvoltat Alzheimer. În rândul celor cu cel mai scăzut nivel, cifra a fost de 34%. După ajustarea factorilor precum vârsta, sexul și educația, cercetătorii au descoperit că scorurile mai mari privind obiceiul de a citi sau a scrie erau asociate cu un risc cu 38% mai mic de a dezvolta boala Alzheimer și cu un risc cu 36% mai mic de a dezvolta MCI. Studiul nu a demonstrat că aceste activități reduc riscul de demență, ci doar a arătat o asociere. „Concluziile noastre sunt încurajatoare, sugerând că implicarea constantă în diverse activități stimulante din punct de vedere mental pe tot parcursul vieții poate face diferența în ceea ce privește cogniția”, a spus Andrea Zammit, de la Rush University Medical Center din Chicago, autoarea studiului, potrivit The Guardian. Totuși, rezultatele acestui studiu trebuie interpretate cu prudență. O limitare a cercetării a fost faptul că participanții au raportat detalii despre experiențele lor din tinerețe și din perioada de mijloc a vieții mai târziu în viață, astfel încât este posibil să nu-și fi amintit totul cu exactitate. Demența este una dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății la nivel mondial. Se estimează că numărul persoanelor care suferă de această afecțiune va depăși 150 de milioane la nivel global până în 2050.
Ziua Internațională a Scrisului de Mână / Cine, ce, unde, când, cum
Ziua Internațională a Scrisului de Mână este marcată în fiecare an pe 23 ianuarie, zi care nu e întâmplător aleasă. În această zi s-a născut John Hancock (1737), una dintre cele mai proeminente figuri ale Revoluției Americane, faimos pentru semnătura sa mare, clară și elegantă de pe Declarația de Independență a SUA. Într-atât, încât numele său a devenit chiar sinonim cu termenul „semnătură” în engleză. Hancock era președintele celui de-al Doilea Congres Continental atunci când a fost semnată Declarația de Independență a SUA. „Vreau ca regele George să poată citi fără ochelari” El a fost primul care a semnat documentul. Semnătura sa, mare, clară, cu ornamente, tronează sfidător pe document, ocupând un spațiu generos, mai mare decât orice altă semnătură. Legenda spune că, în timpul semnării, el ar fi spus ceva de genul „Vreau ca regele George să poată citi fără ochelari” și, chiar dacă nu poate fi probată, ea este trecută și în manualele școlare și circulă ca legendă populară. Semnătura era un gest de curaj civic Semnătura sa a fost interpretată ca un gest de sfidare a Coroanei Britanice, de asumare a puterii politice – dacă revoluția eșua, semnatarii riscau spânzurarea. În epocă, ea s-a impus ca un substantiv comun: „semnătură”: „Put your John Hancock here” însemna „semnează-te aici”. Pe la începutul secolului XX, „John Hancock” devenise deja un idiom. Toată lumea știa de sensul său. Semnătura, scrisă de mână, era simbolul curajului civic. Cu timpul, acest sens s-a pierdut. Scrisul și timpul Iată, prin urmare, că ziua de 23 ianuarie semnifică ziua în care ne amintim de importanța scrisului de mână. Este ziua în care ne reamintim să trăim lent, să măsurăm secunda în litere scrise frumos, cu mâna, poate, de ce nu, cu un stilou, alături de care să stea un toc cu cerneală. Scrisul de mână ar putea să fie în pericol din cauza preferinței pentru tastarea mult mai comodă și mai rapidă. De asta este extrem de important să ne luăm timp și să scriem. Să ne amintim că nu e totul urgență și că lumea va continua să existe și fără sentimentul panicard al acesteia. Unele școli acordă o importanță specială scrisului. Altele, nu Scrisul de mână, se știe, activează mai multe zone din creier decât tastarea. Scrisul de mână ajută la reținerea informației atunci când învățăm. Sistemele de educație elevate (Școala Finlandeză, de exemplu) acordă o importanță deosebită scrisului de mână, prețuind relațiile neuronale care se creează atunci când scriem. Scrisul de mână înseamnă înțelegere, transmitere de informații și de cunoștințe, un act politic, un gest de dominare, o formă de artă (caligrafia). Grigore Antipa și scrisul de mână Scrisul de mână vorbește despre corp, despre ținută, despre suflet. Chiar dacă această zi nu este marcată de ONU, ea este sărbătorită prin ateliere de caligrafie, campanii educaționale, provocări simple: scrisul unei scrisori de mână. Cu această ocazie, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” prezintă primul regulament al instituției, scris chiar de mâna lui Grigore Antipa în 1908.