Steelseries Sensei Pro – O legendă revine (review)
Picture this, după cum zice englezul. S-ar traduce în „imaginează-ți acest scenariu”. Este anul 2004, iar SteelSeries, un brand Danez a dovedit lumii încă din 2001 că poate aduce o contribuție reală în bine tocmai în zona de high-end, profesionistă a gamingului cu un mousepad din … sticlă. IceMat a demonstrat că inovația poate veni de oriunde și că Danezii au idei chiar bune și interesul lor este să ducă gamingul la următorul nivel. Am început cu 2004 pentru că a marcat asediul Steelseries asupra industriei de periferice de gaming. În acel an au lansat Steelseries Siberia, o pereche de căști excelentă care a rupt nori și care a popularizat ideea căștilor cu tot cu microfon incorporat, special pentru gaming. Mai punem peste și ultra popularul mousepad QCK, ceva ce la noi s-a adoptat în masă și era deja sinonim cu gamingul. Știai când vezi pe birou un QCK că ai în față un gamer. Și nu s-au oprit aici pentru că a urmat Siberia V2, probabil cea mai populară cască de gaming vândută în România ever, Xai care a demonstrat că se pricep și la mouși șiiiii, unde voiam să ajung de fapt, Sensei în 2011. Sensei a venit și a dus la un alt nivel această formă simetrică, ambidextră, bună pentru aproape orice fel de grip și a rămas foarte popular multă vreme după, cu toate versiunile care au urmat. Mi se pare interesant că deja sunt 15 ani de când s-a lansat primul Steelseries Sensei și parcă ieri rupeam StarCraft 2-ul înarmat cu acest mouse. Sensei a fost unul din modelele acelea care au prins aproape instant, în mare parte pentru că senzorul din componența sa era extrem de precis, iar forma ambidextră se mula pe preferințele multor gameri. Pentru ceilalți a apărut ulterior și asimetricul Rival, dar despre acela vom vorbi într-un material separat, desigur. SteelSeries însă a cam explorat alte designuri în ultimii ani. De la Aerox-urile cu carcasă fagure până la Rivali care și-au cam pierdut forma originală. Dar parcă nimic nu a prins la fel de bine la public precum a făcut-o primul Sensei. Am avut ocazia să vizitez tocmai sediul Steelseries și să discut cu o parte din echipa care a lucrat tocmai la acest nou Sensei Pro, printre alte dispozitive, iar abordarea lor a fost de la început, cum putem să facem nu doar un mouse excelent, dar să tratăm câteva din problemele cel mai des întâlnite de gameri. Cu tot cu explicațiile de rigoare pentru fiecare alegere făcută, desigur. Iar datoria mea este să testez pe cât posibil tot ce au anunțat ca să stabilesc dacă mouse-ul de pe bancul de probe de astăzi, nume complet Sensei Pro, merită să poarte numele legendar Sensei. Sensei Pro, Sensei Pro Mini, Rival Pro, Rival Pro Mini Aici puteți observa atât noul Steelseries Sensei Pro în variantă normală cât și Mini dar și noul Rival Pro la fel, în variantă normală cât și Mini. Design/Construcție Sensei Pro arată în mare parte aproape la fel cu originalul, ba chiar am reușit să găsim fix un original în sediul Steelseries ca să pot face poză împreună, OG vs New and improved. Originile Senseiului versus următorul nivel, Sensei Pro. Și bineînțeles că trebuie să împărtășesc această poză. Sensei Pro lângă originalul Sensei din 2011. Nu multe s-au schimbat Revenind la design, în mare parte a rămas același cu mici retușuri pe ici pe colo. Mai mult de atât, inclusiv dimensiunile sunt aproape identice. Vorbim de 125.5 x 68.3 x 38.7mm pentru Sensei 2011 versus 125.6 x 66.5 x 38.6mm pentru noul Sensei Pro. A slăbit 2mm și multe grame, mai exact 50. Butoanele nu mai fac parte dintr-o singură bucată care este top shell-ul, în mare parte pentru că plasticul folosit pare că se comportă mai bine așa ca și componentă separată. Ce e interesant de menționat este faptul că versiunile albe ale tuturor moușilor au în general 1 gram peste cele negre. Bine de știut, dacă pentru tine contează să ai cel mai ușor Sensei Pro posibil, atunci va trebui să fie negru. Dacă e să fim exacți: Sensei Pro Negru – 53g Sensei Pro Alb 54g Sensei Pro Mini Negru – 49g Sensei Pro Mini Alb – 50g Portul de încărcare este dispărut complet, nu este pe sub ca la Apple, nu este ascuns sub vre-un panou secret, e scos complet. Din 2 motive, baterii hotswappable și interferențe, vom discuta imediat despre acestea îndată ce trecem la testarea de performanță. Ar mai fi de menționat rotița de scroll cu pași destul de light, aici mi-ar fi plăcut să opună marginal mai multă rezistență, dar asta ține foarte mult de preferințele personale. Acum să nu vă imaginați că pur și simplu au trântit un senzor nou, au șurubărit pe la interior, adăugat un chip wireless mai potent și bam… noul Sensei Pro, pentru că nu este cazul. Dacă tot am fost direct la sursă, ei bine am putut vedea câteva din iterațiile de formă și design prin care au trecut ca să ajungă la versiunile finale. Tot acolo am putut privi și sub capotă ca să observ că până și switch-urile principale sunt puse la un unghi aproximativ identic cu panta butoanelor principale ale mouse-ului. De ce au făcut asta? Pentru că au vrut ca forța necesară apăsării butonului să fie cât mai uniform distribuită pe toată suprafața acestuia. Dacă testezi pe alt mouse, în general extremitățile butonului de plastic se apasă considerabil mai greu. Încă sunt diferențe, nu le-au eliminat complet, dar plaja este mult mai redusă cu siguranță. După cum am hint-uit mai sus, atât Sensei Pro cât și Rival Pro vor fi disponibile și în variantă Mini, pentru cei cu mâini mai mici. Diferențele nu sunt foarte mari, dar dacă ești curios, Sensei Pro Mini măsoară 118.0 x 62.5 x 36.2mm. Un nou mod de a transmite datele – Ultra WideBand Un mare atu atât al noului Sensei Pro cât și al lui Rival Pro, fratele său asimetric din aceiași generație