Durere de spate sau cancer? Cum se diagnostichează gliomul difuz
Gliomele difuze, în special gliomul difuz al liniei mediane (DIPG), au o incidență variabilă și rate scăzute de supraviețuire, mai ales în rândul copiilor. Incidența DIPG în Europa este de aproximativ 300 de cazuri anual, scrie 20minutos. Gliomele de grad înalt, precum glioblastomul, au o incidență de 2-3 cazuri la 100.000 de persoane în Europa și America de Nord. Gliomul apare din cauza unei multiplicări celulare care poate începe în creier sau în măduva spinării. Pe măsură ce celulele tumorale cresc, ele exercită presiune asupra țesutului cerebral sau medular, iar atunci apar primele simptome, care variază în funcție de zona afectată. Alte simptome, pe lângă durerea de spate Problema cu acest tip de cancer este că simptomele sale inițiale se pot confunda ușor cu alte afecțiuni ușoare, motiv pentru care este nevoie de o abordare multidisciplinară pentru diagnostic. Și chiar dacă între 15% și 20% dintre cazurile de gliom al fosei posterioare sau al liniei mediane debutează cu dureri lombare sau cervicale, este important să fim atenți la simptome complementare și inexplicabile, cum ar fi greața sau tulburările cognitive. Acest tip de tumori se numesc „difuze” deoarece celulele se infiltrează în țesutul cerebral sănătos fără limite clare. Și chiar dacă, după cum s-a menționat, semnele de alarmă nu indică inițial clar o patologie canceroasă, specialiștii spun că pot fi recunoscute anumite simptome care arată că nu este vorba despre o simplă durere de spate. Este vorba despre: Durere dorso-lombară însoțită de greață matinală, fără cauze gastrointestinale; Rigiditate a gâtului și vedere încețoșată sau dublă; Durere care se agravează în poziția culcată și care este asociată cu hipertensiune intracraniană; Apariția bruscă a unei stângăcii motorii sau schimbări de personalitate. Problema întârzierii diagnosticului Prevenția este un concept esențial în domeniul sănătății în general, dar cu atât mai mult când vorbim despre boli complexe și cu prognostic incert, cum este cancerul. În acest sens, simptomele vagi ale acestei tumori explică ratele ridicate de întârziere a diagnosticului care o caracterizează. Un studiu recent a constatat că până la 30% dintre pacienții cu gliom au consultat medicul pentru dureri de spate și/sau gât și că diagnosticul final a fost întârziat cu între trei și șase luni. Aceasta înseamnă că, la prima vedere, în cabinetul medical se presupune adesea că este vorba de un efort fizic sau o postură incorectă. Un alt factor este că, în cadrul investigațiilor, semnalele provenite de la creier sunt adesea subestimate.
Pericolul insolației: Care sunt primele simptome și cum poți acționa la timp
În general, simptomele insolației sunt variate și apar pe mai multe niveluri. Acestea sunt cauzate de o creștere a temperaturii corporale, determinată de expunerea prelungită la soare, la temperaturi ridicate, de lipsa hidratării sau de un efort fizic intens, scrie EFE. În astfel de situații, corpul pierde cantități mari de apă și întâmpină dificultăți în reglarea temperaturii prin mecanismele obișnuite, cum ar fi transpirația, ceea ce duce la creșterea temperaturii interne, explică specialiștii de la Institutul de Cercetare a Apei și Sănătății. Când temperatura corpului depășește 40°C (pentru perioade de 10-15 minute), mecanismele de reglare a temperaturii sunt depășite și organismul intră în șoc, producându-se temuta insolație. Trei niveluri de simptome ale insolației Simptomele insolației pot apărea imediat sau la câteva zile după expunerea la risc și sunt împărțite în trei niveluri, în funcție de gravitatea lor: Primul nivel: Sunt simptomele de avertizare timpurii, iar pierderea de apă din organism este între 1 și 5% din greutatea corporală: Piele roșie, fierbinte și uscată. Senzație intensă de sete și uscăciune a gurii. Transpirație excesivă. Senzație de căldură sufocantă. Temperatură corporală peste 40ºC. Al doilea nivel: Organismul a pierdut între 6 și 8% din greutatea corporală: Slăbiciune musculară și crampe. Dureri de cap și amețeli. Cantitate redusă de urină. Anhidroză (lipsa transpirației). Puls puternic și accelerat. Dureri de stomac și lipsa poftei de mâncare. Al treilea nivel: Organismul a pierdut între 9 și 11% din greutatea corporală: Hiperventilație. Epuizare. Greață sau vărsături. Stare de confuzie și dezorientare. Pierderea cunoștinței, delir sau convulsii. Leșin sau chiar comă.
O tulburare care împiedică recunoașterea muzicii? Ce este amuzia și cum se manifestă
Potrivit specialiștilor de la Clínica Universidad de Navarra (CUN), amuzia este o afecțiune care împiedică persoana să recunoască sau să proceseze în mod corect muzica. Nu trebuie confundată cu lipsa „urechii muzicale” sau cu surditatea, notează EFE. Spre deosebire de persoanele care doar cântă fals, cei cu amuzie pot auzi sunetele și vocile, însă nu pot distinge dacă o melodie este falsată sau ieșită din ton. În formele severe, ei nu recunosc deloc melodiile, iar unele piese muzicale le pot provoca disconfort sau chiar durere. CUN subliniază că, încă din anii 1980, neuropsihologia muzicală a făcut progrese semnificative în înțelegerea acestui fenomen. Deși în cazul copiilor poate fi ameliorată prin antrenament auditiv, la adulți, amuzia este de regulă ireversibilă. Simptomele cele mai frecvente Printre principalele semne ale amuziei se numără: Incapacitatea de a recunoaște melodii, ritmuri, armonii sau timbruri muzicale. Dificultatea de a percepe când se cântă fals sau se greșește un ton. Reacții negative la muzică, uneori inclusiv disconfort sau repulsie. În cazurile grave, durere resimțită la ascultarea unor piese muzicale. Cauze neurologice și diagnosticare clinică Mulți dintre cei afectați nu știu că suferă de această tulburare, pentru că simptomele pot trece neobservate fără o evaluare specifică. Pentru diagnostic se folosește Protocolul de Evaluare a Amuziei Montreal (MBEA), care testează șase arii ale procesării muzicale: gama, conturul melodiei, intervalele, ritmul, metrul și memoria muzicală. Amuzia poate fi cauzată de anomalii structurale sau funcționale la nivel cerebral. De cele mai multe ori, este afectat lobul temporal nedominant, dar pot fi implicate și lobul frontal sau cortexul auditiv. În cazurile în care este atinsă regiunea frontală inferioară, persoana afectată poate pierde chiar capacitatea de a recunoaște versurile atunci când sunt cântate. Două forme distincte: amuzia congenitală și cea dobândită Specialiștii identifică două mari tipuri de amuzie: Amuzia congenitală: are cauze genetice, apare încă din copilărie și afectează un procent redus din populație. Amuzia dobândită: apare în urma unei leziuni cerebrale, cel mai adesea localizată la nivelul lobului temporal sau frontal. Ambele forme pot avea grade variate de severitate – de la dificultăți ușoare în percepția ritmului până la o incapacitate totală de a procesa orice tip de muzică.
Studiu: Copiii mici cu Covid lung au simptome diferite față de adolescenți
Cercetarea relevă că vârsta influențează modul în care se manifestă această afecțiune la cei mici. Bebelușii sub doi ani cu Covid lung au mai multe șanse să aibă probleme de somn, să fie neliniștiți, să aibă apetit scăzut, nas înfundat și tuse. În schimb, copiii cu vârste între trei și cinci ani tind să dezvolte tuse uscată și oboseală în timpul zilei, scrie The Economic Times. „Copiii cu aceste simptome au adesea o stare generală de sănătate mai slabă, o calitate de viață redusă și întârzieri în dezvoltare”, a explicat Tanayott Thaweethai, co-autor al studiului de la Massachusetts General Hospital. Cercetătorii au analizat 472 de bebeluși și 539 de copii preșcolari, dintre care 278 de bebeluși și 399 de preșcolari avuseseră anterior Covid-19. Printre cei cu istoric de infecție, 14% dintre bebeluși și 15% dintre preșcolari au fost identificați cu Covid lung. Cercetările anterioare au arătat că adolescenții prezintă simptome mai asemănătoare cu ale adulților, cum ar fi pierderea mirosului și gustului, oboseala și durerea fizică. Studiul a fost publicat în Journal of the American Medical Association Pediatrics.
Studiu: Simptomele menopauzei ar putea semnala riscul de demență
Cercetarea sugerează că bufeurile, transpirațiile nocturne și alte manifestări specifice tranziției spre menopauză nu sunt doar provocări temporare, ci pot oferi indicii valoroase despre sănătatea viitoare a creierului. Cercetătorii conduși de dr. Zahinoor Ismail au analizat datele a 896 de femei aflate în postmenopauză, privind îmbătrânirea și sănătatea cerebrală. Rezultatele arată că numărul de simptome experimentate în perioada perimenopauzei este asociat cu modificări cognitive și comportamentale mai pronunțate la vârste înaintate, notează Science Alert. „Apariția unui număr mai mare de simptome în timpul perimenopauzei a fost asociată cu schimbări cognitive și comportamentale mai mari la vârste mai înaintate”, notează autorii studiului, sugerând că aceste simptome pot indica riscuri pe termen lung pentru sănătatea creierului. Dintre participantele la studiu, 74,3% au raportat simptome de perimenopauză, cu o medie de patru simptome per persoană. Cele mai frecvente au fost bufeurile (88%) și transpirațiile nocturne (70%). Un aspect interesant este că femeile care au utilizat terapii hormonale pe bază de estrogen pentru simptomele perimenopauzei au prezentat mai puține modificări comportamentale decât cele care nu au folosit astfel de tratamente, sugerând un posibil rol protector al estrogenului împotriva demenței. Conexiunea este explicabilă prin rolul estrogenului în sănătatea creierului – acest hormon ajută la protejarea memoriei, întărirea conexiunilor neuronale și eliminarea proteinelor dăunătoare din creier. Când nivelul estrogenului scade în timpul menopauzei, aceste beneficii se diminuează. Deși studiul identifică o asociere și nu o relație cauzală, cercetătorii subliniază importanța recunoașterii simptomelor menopauzei ca potențiale semne de avertizare timpurie pentru riscul de demență.