Simona Halep, dezvăluire tulburătoare! Cuce probleme se confruntă
Simona Halep (34 de ani) a făcut o mărturisire emoționantă, spunând că se confruntă cu un sindrom întâlnit de regulă la sportivii de top, după retragerea din activitatea competițională. În cadrul ultimului interviu pe care l-a acord, cu ocazia participării la Turneul Campioanelor de la Riad, în calitate de ambasadoare oficială, Simona Halep a spus tot ce are pe suflet. Dubla campioană de Grand Slam se confruntă cu o tulburare emoțională, în condițiile în care s-a retras mai repede decât se aștepta din tenis, în luna februarie a acestui an. Simona a fost afectată și de scandalul de dopaj, acuzând Agenția de integritate că a încercat să îi distrugă cariera. Simona Halep, dezvăluiri despre viața de după retragerea din tenis: „Am goluri emoționale” Simona Halep spune că viața de după retragere a venit cu plusuri, dar și cu un dezechilibru din punct de vedere emoțional: „Pentru că acum realizez că mi-am dedicat întreaga viață acestui sport. Am unele goluri emoționale în viața normală, dar nu regret. Acest lucru a fost foarte important pentru mine: să mă dedic complet tenisului”, a declarat Halep într-un interviu pentru publicația The National. Constănțeanca a explicat prin ce metode încearcă să revină pe linia de plutire: „Mă relaxez, pentru că eram foarte obosită când am luat această decizie. Și simt că organismul meu trebuie doar să se liniștească și să nu facă nimic. Așa că exact asta fac”, a adăugat „Simo”. Fosta campioană de la Wimbledon și Roland Garros nu este încă tentată să revină în circuit ca antrenoare, deoarece se teme că ar transmite aceleași trăiri persoanei pe care ar antrena-o. „M-am dus la părinții mei și le-am spus că vreau să mă opresc. Nimeni n-a știut” Halep a rememorat și episodul în care a decis să agațe racheta în cui, spunând că părinții ei au avut un rol important, susținându-i decizia: „M-am gândit o vreme la asta, dar nu eram decisă când am intrat pe teren că acela va fi meciul în care mă voi retrage (n.r. – cu Lucia Bronzetti, scor 1-6, 1-6 la Cluj-Napoca). Dar am simțit că locul meu nu mai este acolo. Simțeam fizic, eram accidentată la genunchi și aveam dureri. Așa că după ce am pierdut primul set, mi-am dat seama și mi-am spus: «Mă opresc după asta». Apoi m-am dus la părinții mei și le-am spus că vreau să mă opresc. Iar ei mi-au răspuns: «Bine, anunță asta». Așa a fost povestea. Nimeni nu a știut”, a mai spus Halep.
STUDIU. Sindrom de aritmie cardiacă, identificat la pacienții care au avut COVID sever / Care sunt categoriile de vârstă cele mai afectate
Prestigiosul Institut Karolinska (Suedia) publică un studiu în care arată că o tulburare de ritm cardiac este deosebit de frecventă la persoanele cu COVID de lungă durată. Categoria cea mai afectată sunt femeile de vârstă mijlocie. Studiul, publicat în revista științifică „Circulation: Arrythimia and Electropshisiology”, arată că Sindromul de Tahicardie Posturală Ortostatică (POTS) este o afecțiune în care inima bate anormal de repede la schimbarea poziției de la culcat la stat în picioare. POTS apare la cei care au avut COVID sever Statul în picioare este o provocare pentru cei afectați, care simt amețeli și preferă să stea jos sau întinși – vorbim de așa-numita intoleranță ortostatică. De asemenea, inimile lor pot bate mai repede decât în mod normal în repaus și în timpul efortului. Pacienții prezintă oboseală și dificultăți de concentrare, simptome frecvente în cazul COVID. Acum, cercetătorii de la Institutul Karolinska arată că sindromul POTS apare la aproape o treime dintre pacienții cu COVID sever, de lungă durată. Prin comparație, mai puțin de 1% din populația suedeză era afectată de POTS înainte de pandemie. Cel mai amplu studiu pe această temă, de până acum „Studii anterioare, de mai mică amploare, au arătat că există o legătură, dar acum putem spune cu certitudine că Sindromul Tahicardiei Posturale (POTS) este o afecțiune foarte frecventă la pacienții cu COVID de lungă durată. Acestea sunt cunoștințe valoroase atât pentru profesioniștii din domeniul sănătății, cât și pentru pacienți”, spune Mikael Björnson , doctorand la Departamentul de Medicină, Solna , Institutul Karolinska. Potrivit cercetătorilor, acest studiu este cel mai amplu și mai detaliat de până acum privind legătura dintre POTS și COVID-19. Au fost examinați în total 467 de pacienți cu COVID-19 sever, care nu fuseseră spitalizați pentru COVID-19. Nouăzeci și unu la sută erau femei de vârstă mijlocie, care erau în esență sănătoase și active fizic înainte de a dezvolta COVID-19. Schimbări semnificative de ritm cardiac La o medie de douăsprezece luni după ce s-au îmbolnăvit, acestea au fost supuse unor teste fizice și au completat formulare despre starea lor de sănătate. Cei care au prezentat semne de posibil POTS au primit, de asemenea, o evaluare de la un cardiolog după teste suplimentare, mai specifice. Treizeci și unu la sută dintre participanți au primit un diagnostic de sindrom POTS, în timp ce 27% au prezentat simptome, dar nu au îndeplinit criteriile de diagnostic. Restul de 42% nu au prezentat simptome de POTS. Pacienții cu un diagnostic au avut ritmuri cardiace semnificativ mai mari în timpul testelor de mers și au raportat o calitate a vieții mai scăzută legată de sănătate. Există tratament „Este important de știut că sindromul POTS poate fi detectat cu teste simple și ieftine, disponibile la toate nivelurile de asistență medicală. Pentru cei care primesc un diagnostic, există tratamente care pot ameliora simptomele și pot îmbunătăți calitatea vieții”, spune Judith Bruchfeld , profesor asociat la Institutul Karolinska, consultant senior în boli infecțioase la Spitalul Universitar Karolinska și conducător al studiului. Cercetătorii recomandă acum ca pacienții cu COVID de lungă durată care prezintă o creștere semnificativă a ritmului cardiac la schimbarea poziției din culcat în picioare, precum și în timpul efortului și care prezintă simptome precum amețeli, ceață mentală și oboseală pronunțată, să fie investigați pentru sindromul tahicardie posturală posturală (POTS). Următorul pas în cercetare este o urmărire pe patru și cinci ani a grupului de pacienți și, în plus, a pacienților cu COVID-19 care au fost tratați în spital. Cercetătorii vor investiga recuperarea și nivelul funcțional în timp.