Visul tinereții fără bătrânețe: Primul test pe oameni al unei terapii care ar putea inversa îmbătrânirea
Primul studiu clinic pe oameni al unei tehnologii menite să întinerească celulele ar putea începe în curând, marcând un moment major pentru știința longevității, scrie TechnologyReview. Tratamentul experimental va fi testat la pacienți cu probleme de vedere, însă implicațiile sale depășesc cu mult afecțiunile oculare. De la dezbaterea despre longevitate la testarea pe oameni Studiul care urmează să înceapă este coordonat de Life Biosciences, un startup din Boston cofondat de geneticianul de la Harvard David Sinclair. Compania a primit aprobarea U.S. Food and Drug Administration pentru a demara primul test țintit pe oameni al unei metode de „reprogramare” celulară. Anunțul vine pe fondul relansării dezbaterii publice despre îmbătrânire, alimentată inclusiv de declarații ale lui Elon Musk, care a sugerat că procesul ar putea fi reversibil. Life Biosciences intenționează să testeze tratamentul pe aproximativ 12 pacienți cu glaucom, o boală care afectează nervul optic și poate duce la orbire. Studiul este conceput ca o dovadă de concept, nu ca o terapie generală anti-îmbătrânire. Cum funcționează reprogramarea celulară Tehnica, cunoscută sub numele de reprogramare celulară parțială, urmărește readucerea celulelor într-o stare mai sănătoasă prin resetarea mecanismelor epigenetice care controlează activitatea genelor. Metoda se bazează pe descoperiri premiate cu Nobel, care au arătat că un set redus de gene, numite factorii Yamanaka, pot readuce celulele adulte într-o stare asemănătoare celor stem. Deoarece reprogramarea completă poate provoca cancer, compania folosește o variantă controlată. Virusuri care transportă trei gene de reprogramare, cunoscute sub acronimul OSK, vor fi injectate într-un singur ochi al fiecărui pacient. Genele se vor activa doar în perioada în care pacienții iau doze mici din antibioticul doxiciclină. Promisiuni, riscuri și dezbateri științifice Studiile timpurii pe animale au sugerat că metoda ar putea restaura vederea, însă specialiștii avertizează că riscurile persistă. Comutatorul genetic nu a mai fost folosit la oameni, iar reacțiile imune sunt posibile. De asemenea, criticii susțin că reprogramarea nu demonstrează încă o inversare reală a îmbătrânirii. Cu toate acestea, studiul este considerat un pas important. Cercetători și investitori cred că ar putea accelera progresele în domeniul longevității, care a atras deja finanțări majore din partea unor companii precum Altos Labs și Retro Biosciences. Ce înseamnă acest lucru pentru viitor Reprezentanții companiei subliniază că studiul nu reprezintă un „izvor al tinereții”. Dacă va avea succes, ar putea ajuta unii pacienți să își recapete vederea și ar putea deschide calea către tratamente pentru alte organe. Deocamdată, este primul pas prudent de la promisiunea din laborator la testarea pe oameni în efortul de a încetini sau inversa anumite aspecte ale îmbătrânirii.
Longevitatea, sub semnul întrebării: Ce determină, de fapt, cât trăim
Cât de mult trăiesc oamenii ar putea depinde într-o măsură mult mai mare de genetică decât se credea anterior, potrivit unui nou studiu din Israel, scrie Ynetnews. Cercetătorii estimează acum că genele explică aproximativ jumătate din variațiile duratei de viață, contestând decenii de ipoteze științifice. Rolul geneticii în longevitate, reevaluat Timp de ani de zile, oamenii de știință au considerat că genetica explică doar 20–25% din diferențele privind speranța de viață, unele studii recente coborând această estimare sub 10%. Noua cercetare, realizată la Institutul Weizmann pentru Știință și publicată în revista Science, sugerează că această perspectivă era incompletă. Echipa a constatat că genetica ar putea explica aproximativ 50% din durata vieții, mai ales în societățile moderne, unde mortalitatea externă este mai scăzută. Studiul a fost coordonat de doctorandul Ben Shenhav, în laboratorul profesorului Uri Alon, directorul Centrulului Sagol pentru Cercetarea Longevității. Cercetarea reia întrebări vechi despre echilibrul dintre gene și mediu în determinarea longevității. De ce studiile anterioare au subestimat genetica În mod tradițional, cercetările despre longevitate s-au bazat pe studii pe gemeni și arbori genealogici, folosind date din rândul persoanelor născute la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. În acea perioadă, decesele cauzate de infecții, accidente și violență erau frecvente. Aceste cauze externe mascau adesea similitudinile genetice, ducând la subestimarea influenței eredității. Metodele statistice clasice au avut dificultăți în separarea factorilor genetici de riscurile de mediu severe. Gemenii cu gene identice puteau muri la diferență de decenii din cauza bolilor sau rănilor, distorsionând rezultatele. Gemenii virtuali și o nouă abordare de modelare Pentru a depăși lipsa datelor istorice, cercetătorii au folosit tehnici de modelare matematică inspirate din fizică. Ei au creat „gemeni virtuali” cu parametri biologici identici, eliminând factori precum bolile și violența. Odată îndepărtate aceste riscuri externe, contribuția genetică la durata vieții a crescut semnificativ. Modelul a indicat că genetica explică aproximativ jumătate din variația longevității, concluzie susținută ulterior de date reale din Suedia, analizând gemeni născuți între 1920 și 1930. Stilul de viață rămâne important În ciuda rezultatelor puternice legate de genetică, cercetătorii subliniază că stilul de viață rămâne esențial. Chiar dacă genetica explică 50% din longevitate, cealaltă jumătate ține de nutriție, activitate fizică și condiții de trai. Studiul deschide noi direcții în cercetarea îmbătrânirii, reafirmând importanța studiilor genetice. Înțelegerea genelor protectoare ale persoanelor care ajung la vârste foarte înaintate în stare bună de sănătate ar putea duce, în timp, la tratamente care să încetinească îmbătrânirea și să prelungească viața sănătoasă.
Studiu: Un medicament pentru diabet ar putea prelungi viața femeilor
Un nou studiu, publicat în Journal of Gerontology: Medical Sciences, sugerează că metformina, un medicament utilizat pe scară largă pentru diabetul de tip 2, ar putea crește semnificativ șansele femeilor de a trăi peste 90 de ani, subliniind posibilele sale beneficii anti-îmbătrânire, scrie ScienceAlert. Cercetători din SUA și Germania au analizat date pe termen lung privind sănătatea femeilor aflate în postmenopauză și au descoperit că cele care luau metformină aveau un risc semnificativ mai mic de a muri înainte de 90 de ani, în comparație cu cele care foloseau un alt medicament pentru diabet. Utilizarea metforminei reduce riscul de mortalitate Folosind datele a 438 de femei, jumătate tratate cu metformină și jumătate cu sulfoniluree, cercetătorii au calculat că cele care luau metformină aveau un risc cu 30% mai mic de a muri înainte de 90 de ani. Studiul se bazează pe dovezi anterioare care sugerează că metformina poate încetini mai multe procese biologice ale îmbătrânirii, inclusiv reducerea deteriorării ADN-ului și stimularea activității genetice asociate longevității. Designul studiului limitează certitudinea, dar oferă informații valoroase Pentru că participanții nu au fost repartizați aleatoriu în grupurile de tratament, studiul nu poate demonstra o relație de cauzalitate, așa cum ar face un studiu clinic randomizat. De asemenea, nu a existat un grup placebo, iar dimensiunea totală a eșantionului a fost relativ redusă. Totuși, un punct forte major a fost perioada lungă de monitorizare (14 până la 15 ani) care a permis cercetătorilor să observe efectele asupra longevității, ceva imposibil în studiile clinice clasice. Interes în creștere pentru medicamentele care încetinesc îmbătrânirea biologică Metformina este considerată un medicament care ar putea încetini îmbătrânirea biologică și ar putea întârzia apariția bolilor asociate vârstei. Cercetătorii afirmă că viitoarele studii clinice randomizate ar putea aduce clarificări suplimentare, mai ales într-o lume cu o populație tot mai îmbătrânită și cu interes crescând pentru prelungirea vieții sănătoase.