Ce au în comun persoanele care postează frecvent citate motivaționale, potrivit psihologilor
Este ușor să treci rapid peste citatele motivaționale din social media, însă, psihologii sugerează că aceste postări transmit mai mult decât o simplă doză de optimism, scrie GlobalEnglishEditing. Cercetările arată că persoanele care distribuie frecvent conținut inspirațional prezintă trăsături psihologice constante, legate de optimism, empatie și dezvoltare personală. În loc să caute atenție, multe dintre ele exprimă tendințe emoționale și sociale mai profunde. Optimismul și conștientizarea emoțională le influențează comportamentul Psihologii asociază distribuirea frecventă a citatelor inspiraționale cu optimismul dispozițional, o trăsătură stabilă care influențează modul în care oamenii interpretează evenimentele vieții. Persoanele optimiste fac față mai bine stresului și își păstrează speranța în perioadele de incertitudine. Această perspectivă se reflectă adesea în mesajele pe care le aleg. De asemenea, aceste persoane tind să aibă un nivel mai ridicat de inteligență emoțională. Sunt mai atente la propriile emoții și la cele ale celor din jur, ceea ce le permite să sesizeze momentele în care este nevoie de încurajare. Postarea unor mesaje pozitive devine astfel o formă discretă de sprijin emoțional pentru comunitatea lor. Dorința de a ajuta și de a rămâne echilibrate în fața dificultăților O altă trăsătură definitorie este motivația empatică. Studiile arată că persoanele cu un nivel ridicat de empatie sunt mai predispuse la gesturi altruiste, inclusiv la distribuirea unor cuvinte de încurajare. Mulți nu postează pentru validare, ci din dorința sinceră de a-i ajuta pe alții să se simtă mai puțin singuri. În același timp, citatele inspiraționale pot funcționa ca un mecanism de autoreglare. Psihologia sugerează că interacțiunea cu mesaje pozitive ajută la consolidarea rezilienței în perioade dificile. Astfel, distribuirea citatelor poate reflecta perseverență tăcută, nu o stare permanentă de fericire. Mentalitatea de creștere și conexiunea socială autentică Persoanele care distribuie conținut motivațional manifestă adesea o orientare clară spre dezvoltare personală. Ele cred că schimbarea este posibilă la orice vârstă și caută sens prin învățare și reflecție. Interacțiunea cu idei inspiraționale întărește această mentalitate și susține bunăstarea pe termen lung. În cele din urmă, distribuirea citatelor este un act social, bazat pe conexiune. Aceste persoane caută sens comun, nu atenție, folosind cuvintele ca punte către reflecție și dialog. Psihologii observă că astfel de comportamente consolidează legăturile sociale și sentimentul de comunitate online. Într-un spațiu digital adesea criticat pentru superficialitate, citatele inspiraționale pot semnala profunzime emoțională, reziliență și o dorință autentică de conectare.
Noi cercetări arată că vikingii au ajuns în America de Nord cu aproximativ 500 de ani înainte de Columb
Noi descoperiri științifice arată că exploratorii nordici au ajuns în America de Nord cu mult înainte de celebra călătorie a lui Cristofor Columb din 1492, scrie TimesofIndia. Cercetătorii au folosit metode avansate de datare pentru a stabili momentul sosirii vikingilor într-un sit din Canada de astăzi. Aceste dovezi noi schimbă înțelegerea contactelor transatlantice timpurii și confirmă teorii vechi despre explorarea vikingilor dincolo de Atlantic. Datare precisă la L’Anse aux Meadows Oamenii de știință au analizat inelele de creștere ale lemnului descoperit în situl arheologic L’Anse aux Meadows, din Newfoundland, Canada. Situl conține rămășițe de structuri și artefacte nordice, excavate pentru prima dată în anii 1960. Prin identificarea unei semnături distincte a unei furtuni solare din anul 992 d.Hr. în inelele copacilor, cercetătorii au putut număra anii de creștere și au stabilit că arborii au fost tăiați în anul 1021. Această metodă a permis una dintre cele mai precise datări de până acum ale activității vikinge în America de Nord. Descoperirea confirmă că exploratorii nordici erau prezenți în regiune cu aproape 500 de ani înainte de sosirea lui Columb. De ce este important pentru istorie L’Anse aux Meadows este un sit inclus în patrimoniul mondial UNESCO și singurul sit arheologic nordic incontestabil din America de Nord, în afara Groenlandei. Noua datare leagă dovezile fizice de un an precis, oferind sprijin științific relatărilor din saga medievale nordice despre călătorii către un ținut numit „Vinland”. Istoricii au dezbătut mult timp amploarea și momentul explorărilor vikinge, însă această cercetare oferă o bază mult mai solidă pentru aceste teorii. Deși vikingii nu au lăsat o moștenire culturală durabilă în Americi, descoperirea este esențială pentru înțelegerea migrațiilor umane timpurii și a interacțiunilor transatlantice. Totodată, ea evidențiază modul în care știința arheologică, inclusiv datarea cu radiocarbon și dendrocronologia, poate rafina cronologiile istorice cu o precizie fără precedent. Vikingii și contextul mai larg al explorării Prezența vikingilor la L’Anse aux Meadows nu exclude sosiri umane anterioare pe alte rute, precum migrațiile prin podul terestru Bering, cu mii de ani înainte. Totuși, aceste dovezi confirmă cel mai timpuriu contact transatlantic european cunoscut cu America de Nord, anterior Epocii Marilor Descoperiri.
Studiu: Consumatorii de carne pot avea șanse mai mari să ajungă la 100 de ani
Un nou studiu sugerează că adulții în vârstă care consumă carne ar putea avea șanse mai mari să trăiască peste 100 de ani. Concluziile vin însă cu avertismente importante legate de îmbătrânire, greutate corporală și nevoi nutriționale, potrivit ScienceAlert. Cercetătorii subliniază că rezultatele nu anulează deceniile de dovezi care susțin beneficiile dietelor bazate pe plante. Ce a arătat studiul Cercetarea a urmărit peste 5.000 de adulți chinezi cu vârsta de 80 de ani și peste. Participanții au făcut parte din Chinese Longitudinal Healthy Longevity Survey, un studiu început în 1998. Până în 2018, adulții care evitau carnea au fost mai puțin predispuși să devină centenari decât cei care o consumau. La prima vedere, rezultatele par să contrazică studiile care leagă dietele vegetariene de un risc mai scăzut de boală. Alimentația pe bază de plante a fost asociată constant cu rate mai mici de boli cardiovasculare, diabet și obezitate. Cercetătorii avertizează însă că vârsta joacă un rol esențial în interpretarea acestor date. De ce contează vârsta și greutatea Nevoile nutriționale se schimbă semnificativ la vârste înaintate. Necesarul energetic scade, iar masa musculară, densitatea osoasă și apetitul se diminuează adesea. Aceste schimbări cresc riscul de subnutriție și fragilitate la persoanele foarte în vârstă. Important este că probabilitatea mai mică de a ajunge la 100 de ani a fost observată doar la persoanele subponderale care nu consumau carne. Nu a fost identificat un risc crescut în rândul adulților în vârstă care aveau o greutate sănătoasă. Subponderalitatea la vârste înaintate este deja asociată cu mortalitate mai ridicată și fragilitate. Rolul nutrienților de origine animală Asocierea a dispărut în cazul adulților în vârstă care consumau pește, lactate sau ouă. Aceste alimente furnizează proteine, vitamina B12, calciu și vitamina D, esențiale pentru sănătatea mușchilor și a oaselor. Cercetătorii sugerează că aportul moderat de alimente de origine animală poate preveni pierderea masei musculare la vârste foarte înaintate. Fiind un studiu observațional, rezultatele indică o corelație, nu o relație de cauzalitate. Experții spun că datele se aliniază așa-numitului „paradox al obezității”, potrivit căruia o greutate ușor mai mare poate favoriza supraviețuirea la vârste înaintate.
Arheologii descoperă cele mai vechi unelte din lemn atestate vreodată. Ce vârsta au și de unde provin acestea?
Arheologii au recuperat cele mai vechi unelte din lemn cunoscute, descoperite într-un sit preistoric din Grecia, scrie AP. Artefactele au o vechime de aproximativ 430.000 de ani și s-au păstrat în condiții neobișnuit de favorabile. Cercetătorii spun că descoperirea schimbă modul în care este înțeleasă utilizarea materialelor organice de către oamenii timpurii. Unelte rare din lemn, conservate de natură Uneltele au fost găsite pe malul unui lac antic, în bazinul Megalopolis din sudul Greciei. Unul dintre artefacte este un băț lung din lemn, de aproximativ 80 de centimetri, probabil folosit pentru săpat în sedimente umede. Cel de-al doilea obiect este o piesă mai mică, manevrabilă, realizată din lemn de salcie sau plop, posibil folosită pentru modelarea uneltelor din piatră. Uneltele din lemn se păstrează rar, deoarece materialul organic se degradează rapid în timp. Doar medii excepționale, precum siturile inundate sau umede, permit supraviețuirea unor astfel de obiecte. Sedimentele și umiditatea constantă au protejat aceste unelte timp de sute de mii de ani. Ce relevă descoperirea despre oamenii timpurii Rezultatele au fost publicate în revista Proceedings of the National Academy of Sciences. Deși nu au fost găsite rămășițe umane, situl conține unelte din piatră și oase de animale cu urme de tăiere. Acest lucru sugerează o utilizare avansată a uneltelor de către oamenii care trăiau în regiune. Cercetătorii spun că uneltele ar fi putut fi folosite de neanderthalieni sau de strămoși umani mai vechi. Potrivit arheologului Annemieke Milks, de la Universitatea din Reading, aceste obiecte oferă o legătură directă cu începuturile istoriei umane. Completarea golurilor din tehnologia timpurie Experții notează că uneltele din lemn au avut probabil un rol mult mai important decât indică dovezile păstrate. Descoperiri similare, vechi de sute de mii de ani, includ sulițe antice din Germania și bețe de săpat din China. Arheologul Jarod Hutson spune că aceste artefacte sunt greu de interpretat, dar extrem de valoroase. Descoperirea scoate în evidență ceea ce cercetătoarea Katerina Harvati, de la Universitatea din Tübingen, numește „un aspect puțin cunoscut al tehnologiei umane timpurii”. Oamenii de știință cred că situl din Megalopolis ar putea dezvălui în viitor și alte vestigii preistorice, similare celor descoperite deja în zonă.
Psihologia arată ce trăsături au oamenii care recunosc ca nu știu
În contexte profesionale și sociale, recunoașterea incertitudinii este adesea percepută ca un semn de slăbiciune. Totuși, cercetările din Psihologie arată contrariul, potrivit GlobalEnglishEditing. Persoanele care spun deschis „nu știu” tind să manifeste un tip de încredere care consolidează încrederea celorlalți, învățarea și succesul pe termen lung. Studiile despre umilința intelectuală arată că recunoașterea limitelor cunoașterii este asociată cu decizii mai bune, relații mai sănătoase și o competență percepută mai ridicată. Departe de a submina autoritatea, onestitatea față de propriile lacune sporește adesea credibilitatea. Autocunoașterea înlocuiește falsa certitudine Persoanele care admit că nu știu ceva dau dovadă de o autocunoaștere solidă. Ele își înțeleg punctele forte și limitele fără exagerări sau autocritică excesivă. Psihologii subliniază că această evaluare realistă presupune maturitate emoțională și încredere, nu insecuritate. Recunoscând unde se oprește expertiza lor, aceste persoane transformă incertitudinea în curiozitate. Golurile de cunoaștere devin oportunități de învățare, nu amenințări la adresa imaginii de sine. Creșterea este mai importantă decât orgoliul Cei care se simt confortabil cu incertitudinea pun dezvoltarea personală înaintea aparențelor. Cercetările arată că comportamentele ghidate de ego blochează adesea învățarea, în timp ce deschiderea față de posibilitatea de a greși stimulează adaptabilitatea. Acești oameni pun întrebări fără teamă, își revizuiesc opiniile când apar informații mai bune și tratează cunoașterea ca pe un proces în continuă evoluție. Această atitudine se aliniază conceptului psihologic de „orientare spre creștere”, asociat cu reziliența și realizările pe termen lung. Vulnerabilitatea construiește încredere Recunoașterea incertitudinii transmite autenticitate. Psihologii subliniază că vulnerabilitatea creează siguranță psihologică, încurajându-i pe ceilalți să se exprime deschis și să colaboreze mai eficient. Când cineva spune „nu știu”, reduce presiunea asupra celor din jur de a părea perfecți. Această deschidere consolidează încrederea mai rapid decât manifestările unei încrederi excesive, mai ales în mediile de echipă. Ascultarea devine un atu Persoanele sigure pe ele, care admit că nu știu, tind să asculte mai atent. Fără nevoia de a domina conversațiile, ele absorb informația, pun întrebări relevante și explorează perspective diferite. Această ascultare activă îmbunătățește calitatea comunicării și duce la o înțelegere mai profundă, o abilitate strâns legată de leadershipul eficient. Curaj intelectual și prezență autentică A spune „nu știu” necesită curaj, mai ales în medii competitive. Psihologii numesc acest lucru curaj intelectual, sau capacitatea de a tolera incertitudinea în locul refugiului în certitudini false. În timp, această abordare cultivă autenticitatea și prezența. Renunțând la nevoia de a demonstra constant că știu totul, oamenii rămân implicați, calmi și cu adevărat încrezători. De ce contează Psihologia sugerează că adevărata încredere nu înseamnă să știi totul, ci să te simți confortabil cu faptul că nu știi. Într-o epocă ce recompensează răspunsurile rapide, umilința intelectuală poate fi una dintre cele mai valoroase, și rare calități.
Un mormânt din China Antică ascunde o prezență care i-a luat prin surprindere pe arheologi
Arheologi din nordul Chinei au descoperit o figură neașteptată într-un mormânt din dinastia Tang, oferind noi indicii despre conexiunile globale timpurii, scrie Popular Mechanics. Descoperirea, realizată în timpul unui proiect de reconstrucție rutieră din provincia Shanxi, include picturi murale care ilustrează viața cotidiană dar și un bărbat blond, cu barbă, care pare ieșit din tiparele unei înmormântări chineze tradiționale. Un mormânt „înghețat” în viața de zi cu zi a dinastiei Tang Mormântul din cărămidă datează din anul 736 e.n. și a aparținut unui bărbat care a murit la vârsta de 63 de ani, îngropat alături de soția sa, în perioada de apogeu a dinastiei Tang. Picturile murale acoperă aproape toate suprafețele și ilustrează activități obișnuite precum măcinarea făinii, prepararea pastelor, aducerea apei și pregătirea orezului. Scenele urmează un stil artistic popular al epocii, cunoscut sub numele de „figuri sub copac”, care prezintă munca zilnică desfășurată sub arbori stilizați. Cercetătorii cred că figurile care apar repetat în picturi îi reprezintă pe proprietarii mormântului, oferind o perspectivă rară și intimă asupra rutinei și rolurilor lor sociale. Gardienii pictați lângă intrare, alături de obiecte ceremoniale și animale, accentuează bogăția simbolică și culturală a mormântului. Misteriosul bărbat blond Printre figurile predominant chineze Han, una iese clar în evidență: un bărbat cu păr blond și barbă, reprezentat conducând cămile. Istoricii îl identifică drept un posibil sogdian, un popor din Asia Centrală activ de-a lungul Drumului Mătăsii. Victor Xiong, istoric la Western Michigan University, observă că trăsăturile faciale și vestimentația figurii corespund reprezentărilor comercianților occidentali din arta perioadei Tang. Sogdienii, originari din regiuni care astăzi fac parte din Uzbekistan și Tadjikistan, au jucat un rol esențial în comerțul de pe Drumul Mătăsii. Prezența lor în picturile mormântului sugerează contacte directe sau indirecte între ocupanții acestuia și rețelele comerciale pe distanțe lungi. Artă și schimb cultural Picturile murale se remarcă prin contururi puternice, umbrire minimă și un stil plat, bidimensional, caracteristic perioadei Tang. Cercetătorii sugerează că lucrările ar fi putut fi realizate de un artist foarte talentat, posibil același care a pictat și alte morminte importante ale epocii. Tavanul boltit, decorat cu o figură asemănătoare unui dragon, adaugă un element mitologic unor scene realiste. Mormântul oferă dovezi vizuale rare despre viața cotidiană din timpul dinastiei Tang și evidențiază legăturile profunde ale Chinei cu Asia Centrală.
Femeile pierd anual 75 de milioane de ani de viață sănătoasă, dar primesc doar 6% din fondurile alocate sănătății
În ciuda faptului că femeile trăiesc mai mult decât bărbații, acestea petrec cu 25% mai mult timp suferind de afecțiuni sau dizabilități, scrie Euronews. Cu toate acestea, investițiile în sănătatea femeilor rămân limitate și concentrate în doar câteva domenii terapeutice. Doar șase procente din totalul investițiilor private în sănătate merg către sănătatea femeilor, iar companiile dedicate exclusiv acestei arii atrag mai puțin de 1% din capitalul disponibil. Analiza firmei Alantra a arătat că în 2023, companiile de health-tech dedicate femeilor au captat doar 2% din cei 41,2 miliarde de dolari investiți în sector. Raportul BCG subliniază că o mai bună monitorizare și tratament pentru patru condiții majore – menopauza, osteoporoza, Alzheimer și bolile cardiovasculare – ar putea genera peste 100 miliarde de dolari în valoare de piață doar în Statele Unite. Femeile suferă de boli specifice precum endometrioza, sindromul ovarelor polichistice, menopauza sau anumite tipuri de cancer, iar cinci dintre aceste afecțiuni – endometrioza, sănătatea maternă, sindromul premenstrual, menopauza și cancerul de col uterin – reprezintă 14% din povara bolilor feminine, dar primesc mai puțin de 1% din finanțarea pentru cercetare. Între 2020 și 2025, din totalul investițiilor private în sănătate de 2,87 trilioane de dolari, doar 175 de miliarde au mers către sănătatea femeilor, cu accent pe sănătatea reproductivă, cancerele feminine și îngrijirea maternă. Alte afecțiuni cu prevalență ridicată, precum endometrioza, menopauza sau sindromul ovarelor polichistice, primesc mai puțin de 2% din bugetul identificat. Problema este agravată de subreprezentarea femeilor în studiile clinice: analiza a 1.433 de trialuri cu 302.664 participanți a arătat că femeile au reprezentat doar 41,2% din total, sub nivelul real din populația afectată. Experți precum Sania Nishtar de la Gavi subliniază că inovația trebuie combinată cu capacitatea de livrare și finanțare sustenabilă pentru a avea impact real asupra sănătății femeilor. Raportul recomandă dezvoltarea unei baze solide de dovezi pentru a stimula investițiile și inovația în sănătatea femeilor, prin studii, cercetare și trialuri clinice specifice.
Speranță pentru cei care suferă de psoriazis: o nouă tehnică fotonică reușește să îl trateze fără efecte secundare
În România, se estimează că aproximativ 400.000 de persoane suferă de psoriazis, ceea ce reprezintă aproximativ 2% – 5% din populație. Cu toate acestea, doar o mică parte dintre aceștia, respectiv 14.685, sunt înregistrați în Registrul Național. Potrivit Societăţii Române de Dermatologie, numărul total de cazuri în populaţia generală în România este de 4,9% pentru psoriazis şi 1,38% pentru artrita psoriazică, vârsta de debut a acestei afecţiuni fiind sub 40 de ani pentru peste 70% din cazuri, cu un vârf între 16 şi 22 de ani. Un al doilea vârf este cuprins între 57 şi 60 de ani. În prezent, nu există leac pentru această boală. Cei care suferă de ea trebuie să folosească creme hidratante pentru a ameliora simptomele, dar acest lucru s-ar putea schimba în următorii ani. Tratarea psoriazisului cu medicamente activabile prin lumină Un grup de cercetători de la Institutul de Chimie Avansată din Catalonia (IQAC), din cadrul Consiliului Superior al Cercetărilor Științifice (CSIC), a demonstrat potențialul unei serii de medicamente activabile prin lumină pentru tratarea psoriazisului, fără efecte secundare, notează El Espanol. Doctorul Pedro Jaén, șeful serviciului de Dermatologie al Spitalului Ramón y Cajal și fondator și director al Grupului Pedro Jaén, este unul dintre specialiștii implicați. Studiul a beneficiat și de colaborarea Institutului de Cercetări Biomedicale din Bellvitge (IDIBELL) și a Institutului de Neuroștiințe al Universității din Barcelona, alături de două universități din Statele Unite și compania farmaceutică Eli Lilly and Company. Acest potențial tratament nu a fost încă testat pe pacienți, însă, potrivit rezultatelor obținute pe modele de șoarece, s-a reușit reducerea inflamației pielii fără a provoca reacțiile adverse care apar, de obicei, atunci când este activat receptorul vitaminei D (VDR). În studii anterioare fusese deja demonstrat că activarea VDR are efecte benefice în psoriazis. Problema era apariția efectelor secundare, unul dintre cele mai grave fiind hipercalcemia, un exces de calciu în sânge care poate fi mortal. Fototerapia ameliorează leziunile cutanate Provocarea cercetătorilor a fost să proiecteze o moleculă care să păstreze efectul terapeutic dovedit, dar fără riscul de a provoca hipercalcemie. Pentru acest lucru, au apelat la fotofarmacologie, adică la medicamente care se activează doar sub acțiunea luminii. Pentru psoriazis există deja tratamente bazate pe lumină, cum este fototerapia, care utilizează lumină ultravioletă în doze controlate pentru a ameliora leziunile cutanate. Diferența este că, în fotofarmacologie, sunt dezvoltate molecule care conțin în structura lor un element ce reacționează la lumină. Astfel, pot fi activate doar anumite zone. „În modelul de șoarece iluminam doar o ureche, căreia i se indusese anterior un tratament ce produce efecte similare psoriazisului”, a explicat Xavier Rovira, cercetător la IQAC-CSIC și unul dintre autorii studiului. Pe lângă faptul că efectul antipsoriazic a fost observat doar la nivelul urechii animalului, cercetătorii au constatat ulterior că nivelul calciului din sânge nu a crescut, așa cum se întâmplă în cazul tratamentelor convenționale. Când vor putea beneficia pacienții de tratament Rovira preferă să fie prudent, deoarece cercetarea se află încă într-o fază foarte incipientă. Un avantaj important este că nu este nevoie de iluminarea unor zone interne ale corpului, ci doar a pielii, cel mai accesibil țesut pentru terapiile bazate pe lumină. De asemenea, nu este necesară modificarea genetică a organismului și nici dezvoltarea unor dispozitive speciale pentru iluminarea unor zone precise. Molecula utilizată se activează cu lumină albastră vizibilă, care este deja folosită în tratamentele actuale. În plus, sunt utilizate molecule asemănătoare medicamentelor convenționale, care, în mod obișnuit, necesită între 10 și 15 ani pentru a fi dezvoltate. Problema cu această tehnică: costuri prea ridicate Până când această nouă tehnică fotonică va putea fi aplicată la pacienți, medicamentele biologice sunt considerate marea revoluție în tratamentul psoriazisului, deoarece reduc semnificativ inflamația asociată cu această boală. Problema acestor tratamente, subliniază Rovira, este că sunt extrem de costisitoare de dezvoltat, iar acest lucru se reflectă și în prețul pentru pacienți. Din cauza costurilor ridicate, ele sunt indicate în special pentru formele severe de psoriazis. „Credem că progresul nostru ar putea duce la un tratament pentru psoriazisul ușor.” Principalul avantaj al acestor molecule este că își schimbă structura atunci când sunt iluminate în condiții specifice, ceea ce permite inducerea efectului lor printr-un control extern și cu o precizie mai mare. Vitamina D are un rol foarte important la nivel fiziologic, reglând sistemul imunitar, astfel că această terapie ar putea avea aplicații și în alte patologii inflamatorii ale sistemului imunitar, precum și în cancere, cum ar fi melanomul. La rândul său, fotofarmacologia a demonstrat progrese și în tratamentul durerii cronice, al afecțiunilor cardiace sau chiar în restaurarea vederii. „Ne aflăm la început de drum, dar perspectivele pot fi foarte bune”, concluzionează Rovira.
Cancerul de ficat: elemente esențiale pentru depistare, tratament și prevenție
În ciuda existenței unor factori de risc modificabili, precum consumul de alcool, obezitatea sau infecțiile virale, și a beneficiilor demonstrate ale diagnosticului precoce, persistă o nevoie neacoperită de a consolida depistarea și de a crește participarea la programele de screening. Asocierea automată cu anumite comportamente sau obiceiuri anterioare face ca această tumoră să fie însoțită de un stigmat aparte, scrie Vanguardia. Acest lucru poate genera vinovăție, tăcere sau negare la nivelul pacientului și, în consecință, poate limita nu doar conștientizarea colectivă și dezvoltarea programelor de screening, ci și prezentarea persoanelor la consultațiile de depistare a cancerului hepatic. Adoptarea unor obiceiuri de viață sănătoase pentru prevenția cancerului de ficat este valabilă și pentru persoanele care suferă deja de această boală, deoarece poate contribui la un prognostic mai bun. Medicul Alba Díaz, anatomopatolog la Hospital Clínic Barcelona, explică: „Există diferite tipuri de cancer de ficat, iar acestea depind de celula din care își au originea.” Carcinomul hepatocelular este, de departe, cel mai frecvent tip, urmat de colangiocarcinom, a cărui incidență este în creștere și care reprezintă deja aproximativ 7 % dintre tumorile hepatice primare din Spania. În plus, există entități mult mai rare, precum hemangioendoteliomul sau angiosarcomul, care sunt diagnosticate de obicei la pacienți mai tineri și mai frecvent la femei. „Deși ciroza crește riscul de cancer hepatic, tumora poate fi diagnosticată și la persoane fără o boală hepatică preexistentă”, spune medicul María Reig, șefa Unității de Oncologie Hepatică de la Hospital Clínic Barcelona și a Barcelona Clinic Liver Cancer din cadrul IDIBAPS și CIBER. Cum se depistează și ce factori cresc riscul de cancer de ficat Cancerul de ficat este o tumoră foarte silențioasă, deoarece simptomele apar, de regulă, atunci când boala este deja avansată. De cele mai multe ori, este descoperit în urma unor modificări observate la investigațiile imagistice, precum ecografia, realizate din alte motive. Tumora produce simptome doar în stadii avansate sau în faza de complicații. În aceste situații, pot apărea oboseala, creșterea perimetrului abdominal din cauza retenției de lichide, colorarea galbenă a pielii, durere abdominală continuă de intensitate redusă, precum și pierderea apetitului și a greutății. Pentru depistarea precoce a bolii, programele de screening pentru cancerul de ficat sunt esențiale. Este vorba despre o procedură simplă și neinvazivă, care constă într-o ecografie abdominală efectuată la fiecare șase luni. Acest tip de monitorizare este destinat în principal persoanelor cu boli hepatice cronice. „Pacienții cu ciroză sunt cei care prezintă cel mai mare risc de a dezvolta cancer hepatic. Cu toate acestea, în 20 % dintre cazurile diagnosticate nu exista o ciroză prealabilă”, potrivit Registrului Spaniol al Tumorilor Hepatice, 2025. Acest profil este întâlnit mai ales în cazul carcinomului hepatocelular, în timp ce colangiocarcinomul poate apărea chiar și la pacienți tineri și fără factori de risc cunoscuți, ceea ce face depistarea precoce și mai dificilă. Care sunt opțiunile terapeutice pentru cancerul de ficat Tratamentul cancerului de ficat este stabilit în funcție de stadiul tumorii, clasificat conform sistemului Barcelona Clinic Liver Cancer, cunoscut sub acronimul BCLC. Acest sistem evaluează dimensiunea și numărul nodulilor, starea generală a pacientului și funcția hepatică, propunând în același timp o primă opțiune terapeutică. Opțiunea cu cel mai mare potențial curativ este cea chirurgicală, care include rezecția și transplantul hepatic. „Tratamentul chirurgical al cancerului de ficat este esențial, deoarece este singurul cu intenție curativă”, spune Joana Ferrer, chirurg la Hospital Clínic Barcelona. Printre intervențiile cel mai frecvent utilizate se numără rezecția chirurgicală, al cărei obiectiv este îndepărtarea completă a tumorii și evaluarea existenței unor factori care pot indica un risc crescut de recidivă. Această procedură este indicată în principal pacienților care prezintă o singură leziune. „Tratamentul chirurgical și ablația sunt singurele opțiuni cu intenție curativă în cancerul de ficat, cu condiția ca pacientul să îndeplinească criteriile adecvate”, afirmă medicul Joana Ferrer, chirurg în cadrul Unității de Oncologie Hepatică a Hospital Clínic Barcelona. La pacienții aflați în stadiu incipient, atunci când rezecția chirurgicală și transplantul hepatic sunt contraindicate, se poate apela la ablația percutană, o tehnică ce distruge tumora prin introducerea de ace și utilizarea unor tehnologii care aplică energie. Alte opțiuni terapeutice includ ablația și tratamentele locoregionale, precum chimioembolizarea și radioembolizarea. Acestea constau în administrarea unui agent chimioterapic, în cazul chimioembolizării, sau a unor particule radioactive. Cele mai importante progrese au fost obținute prin combinațiile de imunoterapie și terapii antiangiogenice, precum atezolizumab, un anticorp anti PD L1, asociat cu bevacizumab, anti VEGF, dar și prin scheme de dublă imunoterapie, cum sunt tremelimumab cu durvalumab sau ipilimumab cu nivolumab. Cu aceste tratamente noi, supraviețuirea poate depăși doi ani și se deschide posibilitatea participării la studii clinice, în condițiile în care, în prezent, nu există tratamente validate de linia a doua după imunoterapie. Pentru a continua progresul, Unitatea de Oncologie Hepatică BCLC dezvoltă proiecte de cercetare și inovare cu o abordare multidisciplinară și centrată pe pacient. Printre acestea se numără studiul microbiomului și al răspunsului la imunoterapie, identificarea unor noi markeri de medicină de precizie și utilizarea inteligenței artificiale în radiologie și anatomie patologică, cu scopul de a optimiza diagnosticul, prognosticul și deciziile clinice. Toate aceste direcții converg în programul BCLC.AI, care urmărește integrarea datelor biologice, clinice și imagistice pentru personalizarea maximă a managementului cancerului hepatic. În cazul colangiocarcinomului, au fost obținute, de asemenea, progrese importante prin introducerea imunoterapiei, precum durvalumab, un anticorp anti PD L1, combinat cu chimioterapia. De asemenea, sunt utilizate terapii țintite care acționează asupra unor modificări moleculare specifice, precum pemigatinib, inhibitor FGFR, ivosidenib, inhibitor IDH1, sau pembrolizumab, anticorp anti PD 1, destinate pacienților cu biomarkeri specifici.
Medicii avertizează asupra unui sindrom periculos care afectează aproape 90% dintre adulții din SUA
Aproape 9 din 10 adulți amercani au în prezent cel puțin o componentă a unei afecțiuni periculoase, adesea trecută cu vederea, care remodelează perspectiva asupra sănătății publice, scrie NYPost. Potrivit unui raport major recent, răspândirea sindromului cardiovascular-renal-metabolic se accelerează, mai ales în rândul adulților tineri, ridicând temeri legate de boli pe termen lung și mortalitate precoce. O amenințare în creștere, evidențiată de date noi Avertismentul vine din cea mai recentă ediție a Heart Disease and Stroke Statistics Update, publicată de American Heart Association, care a dedicat un capitol întreg acestui sindrom. Cunoscut sub numele de sindrom cardiovascular-renal-metabolic (CKM), acesta nu reprezintă o singură boală, ci un ansamblu de riscuri interconectate care afectează inima, rinichii și metabolismul. „Aceste cifre ar trebui să tragă un semnal de alarmă, mai ales în rândul tinerilor adulți”, a declarat Sadiya S. Khan, cardiolog la Northwestern University Feinberg School of Medicine și unul dintre coordonatorii raportului. Peste 80% dintre adulții tineri și de vârstă mijlocie prezintă deja semne timpurii de avertizare. Ce înseamnă, de fapt, sindromul CKM CKM leagă hipertensiunea arterială, colesterolul nesănătos, glicemia crescută, disfuncția renală și excesul de greutate, fiecare problemă agravând-o pe cealaltă. Medicii spun că tratarea acestor afecțiuni separat ratează adesea tabloul general, permițând riscurilor să se acumuleze în tăcere, de-a lungul timpului. Definirea CKM ca sindrom unitar, susțin experții, favorizează depistarea mai timpurie, diagnosticarea mai rapidă și o îngrijire coordonată între specialități medicale precum cardiologia, nefrologia și endocrinologia. Tendințe îngrijorătoare la toate vârstele Datele recente arată că hipertensiunea arterială afectează acum aproape jumătate dintre adulții din SUA, în timp ce diabetul diagnosticat continuă să crească și rămâne slab controlat la mulți pacienți. Deși ratele obezității la adulți au scăzut ușor, obezitatea în rândul copiilor și adolescenților a crescut accentuat, semnalând probleme serioase pentru viitor. Bolile cardiovasculare afectează deja aproximativ jumătate dintre adulții americani și rămân principala cauză de deces. Numai în 2023, bolile de inimă și accidentul vascular cerebral au provocat peste 915.000 de decese, reprezentând mai mult de un sfert din totalul deceselor din SUA. Prevenția oferă o cale de urmat În ciuda perspectivelor sumbre, experții subliniază că intervenția timpurie poate reduce semnificativ riscurile. Factorii de stil de viață, precum calitatea alimentației, activitatea fizică și somnul, rămân principalii determinanți ai evoluției CKM. Cadrul „Life’s Essential 8” al American Heart Association pune accent pe alimentație sănătoasă, mișcare regulată, somn adecvat, evitarea tutunului și controlul atent al greutății, tensiunii arteriale, colesterolului și glicemiei. Studiile arată că persoanele care respectă aceste recomandări își pot reduce drastic riscul de infarct și accident vascular cerebral. „Prevenția este cel mai puternic instrument al nostru”, a spus Khan, subliniind că intervențiile începute mai devreme ar putea salva milioane de vieți în următoarele decenii.