Un test de sânge ar putea detecta boala Parkinson înainte de apariția simptomelor
Oamenii de știință care au realizat cercetarea au declarat că testul ar putea „revoluționa” diagnosticarea precoce a bolii Parkinson, „deschizând calea pentru intervenții în timp util și rezultate îmbunătățite pentru pacienți”. Boala Parkinson este o afecțiune neurologică progresivă în care celulele nervoase din creier se pierd în timp. Aceasta duce la o reducere a dopaminei chimice, care joacă un rol important în controlul mișcării. Acest nou test, care, potrivit Times, costă 80 de lire sterline, analizează mici fragmente de material genetic cunoscute sub numele de fragmente de ARN de transfer (RFT) din sânge, concentrându-se pe o secvență repetitivă de ARN care se acumulează la pacienții cu Parkinson. Acesta analizează, de asemenea, o scădere paralelă în ARN-ul mitocondrial, care se deteriorează pe măsură ce boala progresează. Mitocondriile există în interiorul celulelor și generează energie. Prin măsurarea raportului dintre acești biomarkeri, cercetătorii au declarat că testul „oferă un instrument de diagnostic extrem de precis, neinvaziv, rapid și accesibil, oferind speranțe pentru intervenții și tratamente timpurii care ar putea schimba cursul bolii”. Pe o scară în care un scor de 1 indică un test perfect, în timp ce 0,5 arată că testul nu este bun, testul a obținut un scor de 0,86. Cele mai bune teste clinice folosite în prezent pe pacienții care prezintă semne timpurii ale bolii au obținut un scor de 0,73, potrivit studiului publicat în revista Nature Aging, citat de The Guardian. Testul utilizează aceeași tehnologie PCR folosită în timpul pandemiei pentru a confirma cazurile de Covid. Aceasta funcționează prin amplificarea materialului genetic vizat, ceea ce permite detectarea acestuia.
Viața omului care controlează lumea digitală cu puterea gândului. Primul pacient cu implant Neuralink în creier, datorită lui Elon Musk
Povestea lui Noland Arbaugh, un bărbat de 30 de ani din Arizona, pare desprinsă dintr-un film SF. După opt ani de la un accident care l-a lăsat paralizat de la gât în jos, el a devenit primul om din lume care controlează un computer doar cu gândul, folosind un cip implantat în creier de către compania Neuralink, fondată de Elon Musk. Această reușită nu doar că marchează un moment istoric pentru tehnologie și neuroștiință, dar ridică și întrebări fundamentale despre viitorul interacțiunii om-mașină, despre limitele eticii și despre rolul tot mai activ al companiilor private în remodelarea corpului uman. De la o scufundare tragică, la o șansă unică În 2016, viața lui Noland s-a schimbat complet după un accident de scufundare care l-a lăsat tetraplegic. Timp de ani întregi, a fost dependent de alții pentru cele mai simple acțiuni. „Nu ai control, nu ai intimitate, și e foarte greu”, a declarat el pentru BBC. În ianuarie 2024, însă, Noland a devenit primul pacient căruia i s-a implantat un cip Neuralink în creier, într-un studiu clinic desfășurat în SUA. El a acceptat procedura conștient de riscuri, spunând că, indiferent de rezultat, poate contribui la progresul științei. Dispozitivul îi permite să controleze un computer doar cu gândul, redându-i o parte din independență și pasiunea pentru jocuri. (Foto: New York Times / Profimedia) Cum funcționează cipul Neuralink Implantul este un așa-numit interfață creier-computer (BCI – brain-computer interface), capabil să detecteze impulsurile electrice generate de activitatea neuronală și să le traducă în comenzi digitale. Practic, atunci când Noland se gândește să miște degetele, cipul transmite aceste semnale către un computer, unde pot fi interpretate ca mișcări ale cursorului sau alte acțiuni digitale. După operație, a reușit să controleze un cursor pe ecran doar cu puterea gândului – un moment pe care l-a descris ca fiind „ireal”. Încet-încet, a învățat să se joace din nou pe calculator, inclusiv șah, depășindu-și prietenii în jocuri de strategie: „Nu ar trebui să fie posibil, dar este.” Entuziasm și rezerve: cum a reacționat Musk și comunitatea științifică Elon Musk a avut o reacție reținută în public, afirmând pe rețeaua X că „primele rezultate arată o detectare promițătoare a activității neuronale.” Însă, potrivit lui Noland, fondatorul Neuralink era entuziasmat în discuțiile private și a vorbit cu el atât înainte, cât și după intervenție. Totuși, în lumea științifică părerile sunt împărțite, scrie The Guardian. Deși unii experți consideră această reușită un „moment de referință”, alții atrag atenția asupra riscurilor etice și tehnice ale unei intervenții atât de invazive. Anil Seth, profesor de neuroștiințe la Universitatea Sussex, a avertizat că odată ce activitatea creierului poate fi interpretată digital, „granițele intimității personale dispar”. Cu alte cuvinte, dacă putem „exporta” gândurile, atunci se deschide o discuție complet nouă despre controlul asupra minții umane. Probleme tehnice și potențialul viitorului Deși experiența lui Noland este remarcabilă, nu a fost lipsită de obstacole. La un moment dat, implantul s-a deconectat parțial de la creier, iar el a pierdut complet controlul asupra computerului. A fost, după cum spune, „profund tulburător”. Echipa Neuralink a remediat problema printr-o actualizare de software, iar performanțele cipului au fost ulterior îmbunătățite. Noland speră că, în viitor, implantul va putea controla nu doar un cursor, ci și fotolii rulante sau chiar roboți umanoizi, extinzând și mai mult autonomia persoanelor cu dizabilități motorii. Contractul său de participare în studiu este valabil pentru șase ani, dar viitorul pe termen lung al implantului și ce se va întâmpla după încheierea perioadei de testare rămâne incert. Dispozitivul îi permite să controleze un computer doar cu gândul, redându-i o parte din independență și pasiunea pentru jocuri. (Foto: New York Times / Profimedia) Nu e singurul: alte companii lucrează la interfețe creier-computer Neuralink nu este singura companie care dezvoltă astfel de tehnologii. Firma Synchron, de exemplu, a creat un dispozitiv numit Stentrode, care se implantează minim invaziv prin vena jugulară, fără a necesita intervenții pe creier deschis. Unul dintre utilizatorii acestui dispozitiv a declarat că l-a folosit împreună cu casca Apple Vision Pro, explorând locuri exotice în realitate virtuală, de la cascadele Australiei până la munții din Noua Zeelandă. Un început promițător sau o provocare etică? Implantul lui Noland Arbaugh deschide o eră nouă pentru neurotehnologie, în care limitele între om și mașină devin tot mai greu de trasat. Pentru unii, este dovada că interfețele creier-computer pot reda autonomia și demnitatea unor persoane care, altfel, ar fi complet dependente de alții. Pentru alții, este o tehnologie încă prea puțin înțeleasă, care vine cu riscuri de securitate, confidențialitate și chiar manipulare cognitivă. Indiferent de perspectivă, cazul lui Noland este un semnal clar că știința viitorului se scrie acum — uneori, chiar cu puterea gândului.
Cât timp este recomandat să stea copiii în fața ecranelor și de ce nu trebuie evitată tehnologia, explicațiile psihologului și ministrului Educației Daniel David
Accesul copiilor la tehnologie este o temă care stârnește frecvent controverse, mai ales în contextul unei lumi tot mai digitalizate. În loc să pledeze pentru interzicerea folosirii ecranelor de către cei mici, ministrul Educației, Daniel David, care este și doctor în psihologie, atrage atenția asupra riscurilor pe care le presupune lipsa contactului cu tehnologia în secolul XXI, scrie News.ro. Tehnologia, o necesitate în era digitală „Suntem împreună cu copiii noștri într-o nouă revoluție industrială, iar conectarea la tehnologie este esențială pentru a nu pierde avantajele competitive ale lumii moderne”, a afirmat Daniel David la Prima TV, în cadrul emisiunii Insider Politic. El subliniază că prin tehnologie nu se înseamnă doar telefonul mobil, ci și tabla inteligentă, televizorul, computerul sau tableta, toate fiind medii prin care copiii intră în contact cu informația și procesele educaționale. Potrivit studiilor recente, o expunere rezonabilă în fața ecranelor este cuprinsă între 2 și 4 ore zilnic, incluzând aici atât timpul petrecut la școală, cât și cel de acasă, pentru educație sau divertisment. „Pentru unii copii, în funcție de temperament sau de rezistență psihică, timpul poate varia între o oră și până la cinci, șase ore – dar doar în cazuri rare”, a precizat ministrul. Ministrul Educației, Daniel David, în cadrul emisiunii de la Prima TV Rolul părinților în gestionarea tehnologiei Daniel David avertizează că nu doar timpul petrecut în fața ecranelor este important, ci și tipul de conținut accesat de copii. De aceea, părinții trebuie să se implice activ în monitorizarea și ghidarea acestora: „Contează foarte mult la ce se uită copilul. Trebuie să alterneze conținuturile de divertisment cu cele educaționale, iar copilul să știe că este monitorizat”. Un dialog permanent cu cei mici este esențial pentru ca experiența digitală să fie una constructivă: „După ce s-au uitat la ceva, trebuie să discuți cu ei: ce ai învățat, ce a fost interesant, ce nu ți-a plăcut. Asta încearcă să transforme consumul pasiv într-o formă de co-creație a cunoașterii, împreună cu părintele, profesorul sau bunicii”. Concluzia: moderația, cheia unei relații sănătoase cu tehnologia Ministrul Educației consideră că tehnologia, utilizată corect, poate aduce un aport real în dezvoltarea cognitivă și emoțională a copiilor. Evitarea totală a ecranelor nu mai este o soluție realistă în contextul actual, ci mai degrabă o abordare echilibrată, adaptată vârstei și nevoilor fiecărui copil. „Expunerea la tehnologie trebuie să fie parte dintr-un proces educațional, nu doar un act pasiv de consum. Iar responsabilitatea aparține împreună părinților și sistemului educațional”, a încheiat Daniel David.