De ce dinții nu sunt oase? Diferența majoră dintre cele două categorii
Principala asemănare dintre dinți și oase constă în compoziția lor: țesut dur format din minerale, precum calciu, fosfor, fluor și magneziu. La nivel molecular, aceste minerale formează o structură cristalină solidă, ceea ce face ca atât dinții, cât și oasele să fie mult mai dure decât orice alt țesut din organism, potrivit Live Science. „Sunt țesuturi mineralizate. Dar, sincer, asemănarea se oprește aici”, a declarat a spus dr. Edmond Hewlett, profesor emerit la Facultatea de Stomatologie a Universității UCLA din SUA. O funcție diferită de cea a oaselor Unul dintre motivele pentru care dinții nu sunt considerați parte a sistemului osos este faptul că aceștia îndeplinesc o funcție complet diferită de cea a oaselor, a explicat Hewlett. Rolul principal al dinților este de a mărunți alimentele pe măsură ce acestea intră în tractul digestiv, deși sunt importanți și pentru articularea vorbirii. Datorită rolului lor principal, dinții tăi albi sunt considerați parte a sistemului digestiv. Oasele au roluri diferite. Ele asigură structura și susținerea corpului, creând puncte de atașare pentru sistemul nostru muscular. De asemenea, protejează organele vitale, adăpostind părți cheie ale corpului, precum inima și plămânii. În plus, oasele servesc drept fabrici de producție atât pentru globulele roșii, cât și pentru cele albe, care transportă oxigenul în organism și joacă un rol cheie în sistemul imunitar. Funcționează împreună, dar sunt separate Există totuși o mică suprapunere între funcțiile dinților și ale oaselor. Oasele maxilarului ajută la susținerea dinților și sunt importante pentru mestecat, de exemplu. „Ele funcționează împreună, dar sunt separate”, a spus Hewlett. Deoarece oasele și dinții au funcții diferite, structura lor este, de asemenea, diferită. Structura exterioară a dinților se numește smalț, un strat subțire de țesut mineralizat. Smalțul este cea mai dură substanță din organism — o proprietate pe care o datorează cristalelor dens aglomerate, formate dintr-un compus de calciu și fosfat. Sub smalț se află dentina, un tip de țesut mineralizat care este puțin mai moale decât smalțul, dar totuși dur. Dentina constituie cea mai mare parte a structurii unui dinte și conține tuburi minuscule care conțin vase de sânge și terminații nervoase. Miezul dintelui este format dintr-o substanță gelatinoasă numită pulpa, care adăpostește mai multe vase de sânge care furnizează nutrienți dintelui și nervilor care controlează senzațiile din dinte. Oasele conțin vase de sânge și nervi Oasele sunt acoperite de un strat exterior foarte subțire și rezistent, numit periost, care conține atât vase de sânge, cât și nervi esențiali pentru creșterea și vindecarea țesutului. Stratul următor este format din țesut osos compact și rezistent. Interiorul osului conține țesut spongios, o substanță asemănătoare unui burete, cu pori minusculi care adăpostesc măduva osoasă, locul în care se formează noile celule sanguine. Spre deosebire de dinți, oasele sunt străbătute de nervi și vase de sânge atât în interior, cât și în exterior. Astfel, spre deosebire de dinți, oasele sunt un țesut viu, aceasta fiind una dintre cele mai importante diferențe dintre cele două. Dacă dinții sunt formați, nu mai pot crește și organismul nu-i mai poate repara Dinții se formează în primii ani de viață dintre celule specializate care creează straturi de smalț și dentină care se întăresc în timp. Odată ce acest proces este finalizat, celulele care formează smalțul mor. De aceea dinții care sunt rupți sau ciobiți, nu cresc la loc. Deși pulpa din interiorul dintelui este compusă din țesut viu, aceasta nu poate ajuta la regenerarea acestor straturi exterioare de dentină sau smalț. Scheletul se reînnoiește complet odată la 10 ani În schimb, oasele sunt structuri dinamice. Ele se remodelează constant. Acestea conțin o rețea de vase de sânge, nervi și celule vii numite osteoblaste și osteoclaste, care construiesc țesut osos nou și, respectiv, descompun țesutul vechi. Această regenerare constantă face ca oasele să se vindece după o fractură și să se adapteze la schimbările corpului, precum modificările nivelului de stres sau de activitate al unei persoane. De fapt, cea mai mare parte a scheletului unui adult se reînnoiește complet aproximativ o dată la 10 ani. „Osul este mai degrabă o parte vie a corpului. Dar aveți grijă de dinții voștri — ei nu vor crește la loc”, a declarat ”, a conchis Hewlett.
Comandant ucrainean din Donețk, către Europa: Pregătiți-vă! Rusia nu își va abandona ambițiile imperiale”
Din ruinele orașului Kostiantynivka, un comandant ucrainean cu peste un deceniu de război în spate transmite un mesaj direct către Europa: pregătiți-vă. Cheltuiți mai mult pe apărare. Nu vă bazați pe promisiunile Moscovei, potrivit tvpworld.com. Comandantul, cunoscut după indicativul său de apel Kurt, a vorbit cu corespondenta TVP World Diana Skaya în timp ce trupele ruse atacau pozițiile ucrainene din jurul orașului din regiunea Donețk – un nod strategic aflat pe rutele dintre Bakhmut și Pokrovsk, aproape complet distrus după luni de lupte. „Nu a mai rămas nicio clădire intactă” Forțele rusești atacă Kostiantynivka din trei direcții, în timp ce trupele ucrainene încearcă să mențină o linie defensivă în și în jurul orașului. Majoritatea civililor au fugit; cei rămași trăiesc sub bombardamente și atacuri aeriene constante. Orașul rămâne totuși strategic: forțele ucrainene controlează încă o porțiune din drumul Bakhmut-Pokrovsk, perturbând logistica rusească și încetinind mișcarea trupelor și a muniției inamice. Declarațiile vin după ce cel mai recent armistițiu anunțat de Rusia nu a reușit nici el să oprească atacurile, oficialii ucraineni raportând noi bombardamente cu drone și artilerie imediat după expirarea sa. „Au existat aproximativ treizeci de armistițiuri – rușii nu au onorat niciunul” Kurt a spus că soldații au avut încredere în eforturile președintelui Zelenski de a obține un armistițiu, dar nu și în promisiunile Moscovei. Experiența din teren îi dă dreptate: în toți anii de serviciu, niciun armistițiu declarat de ruși nu a fost respectat. Războiul s-a schimbat profund în ultimii ani, spune comandantul. Dronele, roboții și inteligența artificială au devenit centrale în operațiuni. Sistemele asistate de AI folosite de unitatea sa au crescut brusc numărul de ținte rusești pe care le pot identifica și ataca. Filosofia rămâne însă aceeași: „Pentru noi, viața umană este cel mai valoros lucru. Putem pierde o sută de drone, dar pierderea unui soldat este foarte grea.” Mesajul pentru Europa Întrebat ce nu înțeleg adesea europenii despre acest război, Kurt a dat un răspuns fără echivoc: Ucraina nu este națiunea „frate” a Rusiei – o narațiune pe care Kremlinul o folosește pentru a-și justifica agresiunea – și Moscova nu își va abandona ambițiile imperiale indiferent de ce se întâmplă pe câmpul de luptă. Sfatul său pentru liderii europeni este la fel de direct: „Consolidați-vă granițele, consolidați-vă liniile de apărare” și cheltuiți mai mult pe armată – nu mai puțin. Avertismentul unui om care luptă împotriva Rusiei din 2014, dintr-un oraș din care nu a mai rămas nicio clădire intactă, vine într-un moment în care Europa dezbate tocmai cât și cum să investească în propria apărare.
Israel și Liban prelungesc armistițiul cu 45 de zile / Negocieri de securitate la Pentagon și speranțe de pace durabilă
Israelul și Libanul au convenit vineri să prelungească cu 45 de zile armistițiul care a redus intensitatea conflictului dintre Israel și Hezbollah în sudul Libanului, după două zile de discuții facilitate de Washington, relatează Reuters. Acordul era programat să expire duminică. „Încetarea ostilităților din 16 aprilie va fi prelungită cu 45 de zile pentru a permite progrese suplimentare”, a anunțat purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Tommy Pigott, pe X, adăugând că discuțiile au fost „extrem de productive”. Declarații pozitive Cele două delegații au emis și ele declarații pozitive – cea mai înaltă formă de contact diplomatic între cele două țări din ultimele decenii. Conflictul a escaladat după ce Hezbollah a tras rachete asupra Israelului pe 2 martie, la trei zile de la izbucnirea războiului americano-israelian cu Iranul. Israelul a răspuns cu o campanie aeriană și o invazie terestră în sudul Libanului, care a dus la strămutarea a circa 1,2 milioane de persoane. Negocieri pe două paliere Președintele american Donald Trump a anunțat armistițiul luna trecută, după primele discuții dintre ambasadorii celor două țări la Washington. De atunci, schimburile de focuri au continuat, cu ostilitățile concentrate în zona de securitate autoproclamată pe care forțele israeliene o ocupă în sudul Libanului. Negocierile continuă pe două paliere. Pe 29 mai va fi lansat un „track de securitate” la Pentagon, cu participarea unor oficiali militari, iar pe 2-3 iunie Departamentul de Stat va reuni cele două delegații pentru un track politic. Discuții „sincere și constructive” „Sperăm că aceste discuții vor avansa spre o pace durabilă, recunoaștere reciprocă a suveranității și integrității teritoriale și securitate reală de-a lungul frontierei comune”, a declarat Pigott. Libanul participă la negocieri în ciuda obiecțiilor Hezbollah și prioritizează încetarea completă a ostilităților. Israelul condiționează orice acord de pace mai larg de dezarmarea Hezbollah. Miza este și mai mare în contextul diplomatic regional: Iranul a declarat că încheierea războiului israelian din Liban este una dintre condițiile sale pentru un acord în conflictul mai amplu cu SUA. Ambasadorul israelian în SUA, Yechiel Leiter, a descris discuțiile drept „sincere și constructive”, avertizând totodată că „vor exista suișuri și coborâșuri”, dar că „potențialul de succes este mare”.
Trump pleacă din China fără să decidă asupra armelor pentru Taiwan / Xi: Ne vom implica în negocierile cu Iranul
Donald Trump și-a încheiat vizita la Beijing fără să ofere un răspuns clar privind vânzarea de arme către Taiwan, după o serie de întâlniri cu liderul chinez Xi Jinping dedicate unor dosare spinoase: războiul cu Iranul, comerțul, tehnologia și statutul regiunii, potrivit AP. Cei doi lideri au declarat că au înregistrat progrese în stabilizarea relației dintre cele două mari puteri, însă diferențele profunde rămân. Cel mai sensibil subiect a fost Taiwanul. Xi l-a avertizat în privat pe Trump că divergențele legate de insulă – pe care Beijingul o revendică drept propriul teritoriu – ar putea împinge SUA și China spre conflict. Trump a răspuns că nu a decis încă dacă va aproba o vânzare majoră de armament către Taipei. Trump încearcă să se folosească de influența Chinei asupra Teheranului Pe dosarul iranian, Trump a transmis că Xi s-a angajat să ajute la negocierea unui acord de pace și la redeschiderea Strâmtorii Ormuz. Liderul chinez l-ar fi asigurat, de asemenea, că Beijingul nu va furniza Iranului echipament militar – un angajament important pentru Washington, care încearcă să folosească influența Chinei asupra Teheranului, cel mai mare partener comercial al Iranului, pentru a-l determina să accepte condițiile americane de încetare a focului. Informații de context Vizita liderului american a avut loc într-un context tensionat, marcat de disputele comerciale dintre cele două state și de incertitudinile privind actualul armistițiu comercial care urmează să expire în noiembrie. La finalul summitului, președintele Trump a anunțat că l-a invitat pe Xi Jinping la Casa Albă în septembrie, iar ministrul chinez de Externe, Wang Yi a confirmat că vizita va avea loc în toamna anului curent.
Administrația Trump se pregătește să îl pună sub acuzare pe fostul președinte cubanez Raul Castro
Fratele lui Fidel Castro, care i-a urmat la șefia statului cubanez în 2011, este cercetat de Departamentul de Justiție al Statelor Unite pentru doborârea a patru avioane în 1996, conform surselor citate de Associated Press. La momentul incidentului, Castro ocupa funcția de ministru al Apărării, iar aeronavele aparțineau grupului de exilați cubanezi Brothers to the Rescue, cu sediul la Miami. Încă din luna martie a anului curent, autoritățile judiciare federale din Florida au constituit un grup special de procurori și agenți federali pentru a construi dosare împotriva unor oficiali cubanezi de rang înalt, pe fondul solicitărilor venite din partea mai multor politicieni republicani care cer reluarea investigației privind incidentul din 1996. Inculparea ar veni pe fondul presiunilor exercitate de Statele Unite asupra Cubei. Încă de la începutul anului Washingtonul a extins regimul de sancțiuni instituind o blocadă energetică. În plus, președintele Trump a vehiculat de mai multe ori ideea preluării controlului insulei. Joi, directorul CIA, John Ratcliffe, s-a întâlnit cu oficiali cubanezi, printre care și nepotul lui Raul Castro, Raulito Rodriguez Castro, ministrul de interne Lazaro Alvarez Casas și șeful serviciilor de informații cubaneze.
Jerome Powell își încheie azi mandatul de șef al Rezervei Federale, unul dintre cei mai mari adversari ai lui Trump. Cine este succesorul desemnat
Vineri, 15 mai 2026, Jerome Powell își încheie mandatul de șef al Rezervei Federale al SUA. Considerat unul dintre cei mai mari adversari ai președintelui Donald Trump, Jerome Powell s-a aflat în funcție din 5 februarie 2018. Mandatul de la conducerea Rezervei Federale s-a încheiat, dar războiul cu președintele Trump este pe departe să se termine. „ Plănuisem demult să mă pensionez”, a spus Powell în ultima sa conferință de presă în postura de șef al Rezervei Federale. Născut pe 4 februarie 1953, Jerome Powell a absolvit Universitatea Princeton și Universitatea Georgetown, și-a început cariera în finanțe și investiții și a devenit partener al Grupului Carlyle din 1997. Din 1987, este căsătorit cu Elissa Leonard și are trei copii. Fiind membru al Partidului Republican, Powell a intrat în serviciul public din 1990, având multiple poziții în cadrul Departamentului de Trezorerie al SUA. Din 2012 a devenit membru al Biroului Guvernatorilor al Rezervei Federale după ce a fost nominalizat de fostul președinte Barack Obama. În 2018, Donald Trump l-a nominalizat pentru funcția de șef al Rezervei Federale. Încă de la începutul mandatului, a intrat în conflict cu președintele republican. Trump l-a descris ca fiind „nebun”, „loco” și „sălbatic”, deși a negat că ar fi vrut să-l dea la o part din funcție. Sub administrația fostului președinte Joe Biden, Powell a condus sistemul bancar central în vremuri marcate de recesiunea provocată de pandemia de coronavirus din anii 2020-2021, de creșterea inflației dintre anii 2021 și 2023 și de destabilizarea comerțului global în urma războaielor din Ucraina și Orientul Mijlociu. În mandatul său, piețele bursiere au suferit un declin în 2020 și în 2022. Din 2025, în timpl celui de-al doilea mandat al lui Trump, Powell a devenit ținta unei investigații federale. Președintle și-a exprimat dezacordul privind menținerea ratelor ale dobânzilor mai ridicate de către Rezerva Federală. După încheierea mandatului, Jerome Powell va fi succedat de către Kevin Warsh, finanțator și procuror cu origini evreiești. Sursa Foto: Hepta Autorul recomandă:
Favorita la câștigarea Eurovisionului ar putea influența retragerea Israelului din concurs pentru totdeaună
Finlanda este reprezentată de duetul format din Pete Parkkonen și violonista Linda Lampenius, cu piesa „Liekinheitin” („lansator de flăcări” în traducere din finlandeză). Melodia a urcat rapid în preferințele publicului și ale experților, iar o eventuală victorie ar putea avea implicații neașteptate în dinamica competiției, inclusiv în raport cu participarea Israelului în edițiile viitoare, scrie El Pais. Favorita caselor de pariuri și temerile delegației israeliene Conform presei israeliene, delegația țării urmărește atent evoluția clasamentelor, în care Finlanda ocupă în prezent prima poziție, în timp ce reprezentantul Israelului, Noam Bettam, se află pe locul cinci. Presa locală notează că scenariul unei victorii finlandeze este privit cu îngrijorare, mai ales în contextul tensiunilor politice și al atmosferei tensionate din jurul competiției. „Dacă va câștiga candidatul finlandez, va fi foarte dificil pentru noi”, a declarat o sursă din apropierea delegației israeliene. Aceasta a făcut referire și la experiența de la Malmö, unde atmosfera a fost considerată dificilă, adăugând că situația este percepută ca tot mai tensionată. În același timp, Mikko Silvennoinen, comentatorul oficial al Eurovisionului din Finlanda, a încercat să tempereze aceste îngrijorări. „Înțeleg preocuparea lor, dar Finlanda nu este Malmö”, a afirmat acesta. Controverse legate de televot și acuzații de influențare a votului În ultimii ani, sistemul de televot al Eurovision a fost marcat de controverse, în special în legătură cu Israelul, care a fost acuzat de unii critici că ar desfășura campanii internaționale de mobilizare a votului, inclusiv prin mijloace publicitare. Uniunea Europeană de Radiodifuziune (UER), organizatoarea concursului, a transmis în acest context o „avertizare formală” delegației israeliene, în urma unor apeluri de mobilizare a votului pentru candidatul său. Investigații jurnalistice au sugerat, de asemenea, posibile legături între campanii de promovare a votului și finanțări externe, iar publicații internaționale au relatat despre sume investite pentru promovarea participării Israelului în competiție în ediții anterioare. Pe de altă parte, există și un fenomen opus, descris de analiști ca un vot „de reacție”, prin care o parte a publicului european își direcționează votul către alte țări ca formă de opoziție față de prezența Israelului în concurs. Favorita „votului strategic” și a publicului Jurnaliștii specializați în Eurovision susțin că Finlanda a devenit în acest an una dintre principalele opțiuni pentru votul strategic al unor spectatori care vor să influențeze indirect rezultatul competiției. „Finlanda este opțiunea evidentă pentru cei care vor să transforme votul într-un vot politic împotriva Israelului”, a explicat jurnalistul Jordi Ramos, adăugând că inclusiv susținători finlandezi au încurajat această strategie, prin mesaje de tipul „votați-ne ca să nu câștige Israel”. În paralel, popularitatea piesei „Liekinheitin” continuă să crească. Finlanda a câștigat selecția națională Uuden Musiikin Kilpailu 2026, unde a obținut peste jumătate din voturile publicului și aprecierea juriului de specialitate. De atunci, piesa a urcat în topurile de streaming și se află printre cele mai ascultate din competiție. Finlanda are o propunere artistică solidă Experții în Eurovision consideră că Finlanda are o propunere artistică solidă, construită special pentru scena competiției. Melodia, susținută de elemente vizuale puternice și de violonista Linda Lampenius, este descrisă ca una dintre cele mai complete producții din acest an. „Toată lumea are senzația că Finlanda poate câștiga. Are o melodie care prinde și violonul adaugă forță întregului spectacol”, a explicat același jurnalist specializat. De asemenea, utilizarea violonului live pe scenă a fost posibilă după o derogare specială acordată de organizatori, într-un context în care regulile Eurovision limitează de obicei instrumentele live din motive tehnice. În cazul Finlandei, însă, s-a făcut o excepție, considerată justificată artistic. O favorită într-un context tensionat Finlanda intră în faza finală a competiției ca mare favorită, însă într-un context în care Eurovisionul nu mai este doar un concurs muzical, ci și un spațiu unde se intersectează tensiuni politice, strategii de vot și dezbateri internaționale. O eventuală victorie ar consolida poziția artistică a Finlandei, dar ar putea avea și consecințe indirecte asupra echilibrului competiției din anii următori, inclusiv în privința participării Israelului. 🇫🇮🇮🇱The Israeli delegation shows concern over Finland winning #Eurovision 2026: „the level of hatred towards us will be off the charts, The delegation believes that this could threaten the country’s participation in the contest” pic.twitter.com/aNSTMu8Xl2 — Eurovision News (@EurovisionNewZ) May 2, 2026
Germania avertizează că Rusia ar putea fi pregătită să atace NATO până în 2029
Carsten Breuer, șeful Apărării germane, a declarat că Rusia ar putea avea capacitatea de a lansa un atac împotriva NATO până în anul 2029 sau chiar mai devreme, relatează European Pravda. Oficialul german susține că sunt multe semnale deja existente care arată că Moscova își accelerează pregătirile militare și își consolidează capacitățile de război în acest sens. Într-un interviu acordat publicației Süddeutsche Zeitung, Breuer a explicat că „diverși indicatori, reînarmarea, creșterea numărului de personal, schimbările economice și politice, toți indică o posibilă dată a unui atac rusesc asupra NATO: 2029. Ar putea avea loc mai devreme? Da”. Acesta a spus că alianța trebuie să fie pregătită pentru o eventuală confruntare militară într-un termen scurt. Potrivit lui, NATO trebuie să își crească cât mai repede posibil capacitatea de luptă și să obțină putere tehnologică în următorii ani. „O nouă strategie militară și un profil de capabilități definesc calea de urmat”, a spus Breuer. La același interviu a participat și Richard Knighton, care a afirmat că este dificil de estimat o dată exactă pentru o posibilă amenințare, însă pericolul este tot mai mare. „Rusia desfășoară operațiuni de luptă în Ucraina, învățând pe parcurs și dezvoltând noi tehnologii. Iar Putin și-a demonstrat disponibilitatea de a ataca statele suverane. Cu cât ești mai aproape de granița cu Rusia, cu atât acest lucru se simte mai puternic”, a declarat Knighton. Între timp, serviciile de informații din Estonia au transmis în raportul anual că Rusia nu ar intenționa să atace militar state membre NATO în acest an sau anul viitor. Totuși, autoritățile estoniene avertizează că Moscova continuă procesul de refacere a armatei sale. Și Gerald Funke, șeful Cartierului General al Comandamentului Întrunit de Sprijin al Bundeswehr, a atras atenția că Rusia ar putea lovi state NATO în următorii doi sau trei ani. În paralel, NATO pregătește măsuri suplimentare de securitate la granița cu Rusia și Belarus. Alianța ivrea să creeze în următorii doi ani o zonă robotică fără echipaj uman și să amplaseze mai multe arme în apropierea frontierei estice.
Von der Leyen și Antonio Costa și-au anunțat favoriții de la Eurovision. Concursul, între muzică și tensiuni politice
Concursul Eurovision a rămas, până în ziua de astăzi, unul dintre cele mai urmărite evenimente din Europa, însă dincolo de muzică și spectacol, competiția continuă să fie marcată și de teme politice. Înaintea marii finale de sâmbătă, 16 mai, de la Viena, mai mulți lideri europeni au vorbit despre melodiile lor preferate din istoria concursului. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat pentru POLITICO că piesa „Waterloo” a trupei ABBA, câștigătoare în 1974, rămâne cea mai „emblematică” melodie Eurovision din toate timpurile. Potrivit acesteia, piesa suedezilor „a devenit parte a patrimoniului cultural european și a lansat unul dintre cele mai emblematice grupuri pop din istorie”. Totodată, von der Leyen a mai spus că melodia care o emoționează cel mai mult este „Ne partez pas sans moi”, interpretată de Céline Dion pentru Elveția în 1988. „Ce voce, ce emoție”, a afirmat lidera Comisiei Europene. Dintre piesele mai recente, oficialul european a lăudat piesa „Euphoria” a lui Loreen, câștigătoare pentru Suedia în 2012. Și președintele Consiliului European, António Costa, are o piesă muzicală favorită din cadrul Eurovision, cu o puternică încărcătură istorică. Un purtător de cuvânt al acestuia a declarat că melodia sa preferată este „E depois do adeus”, interpretată de Paulo de Carvalho pentru Portugalia în 1974. Deși nu a câștigat concursul, cântecul a devenit ulterior simbol al Revoluției Garoafelor și al tranziției democratice din Portugalia. Competiția a avut deseori și o semnificație geopolitică. După căderea Cortinei de Fier, participarea unor țări precum Polonia, statele baltice sau Ucraina a fost văzută drept un simbol al unității europene. Un exemplu important este piesa „1944”, interpretată de Jamala, care a câștigat Eurovision în 2016 și a făcut referire la deportarea tătarilor crimeeni în perioada stalinistă. În acest an, Eurovision este din nou în centrul controverselor politice. Spania, Olanda, Irlanda, Islanda și Slovenia au anunțat că vor boicota competiția din cauza participării Israelului, reprezentat de Noam Bettan. La Bruxelles a fost organizat chiar și un eveniment alternativ, „Uniți pentru Palestina”. În paralel, însă, reprezentantul Israelului a vorbit despre „șocul” provocat de huiduielile și protestele din timpul semifinalei. Oficialii israelieni au spus că înaintea concursului au apărut zeci de mii de mesaje antisemite online. Ministrul israelian al culturii și sportului, Miki Zohar, a criticat apelurile la boicot și a spus că Eurovision „este o celebrare a muzicii, culturii și fraternității dintre națiuni, nu o platformă pentru a marca puncte politice”. România s-a calificat în finala Eurovision Anul acesta, România, reprezentată de Alexandra Căpitănescu, s-a calificat joi seara în finala concursului Eurovision, care va avea loc sâmbătă. Alexandra Căpitănescu a reprezentat țara noastră cu piesa „Choke Me”, o combinație de rock alternativ, pop întunecat și influențe nu-metal, considerată una dintre cele mai neobișnuite propuneri românești din ultimii ani. La doar 22 de ani, Alexandra Căpitănescu a devenit cunoscută publicului după ce a câștigat, în 2023, sezonul 11 al emisiunii Vocea României, în echipa lui Tudor Chirilă. Pe lângă muzică, artista are și un parcurs academic mai puțin obișnuit pentru lumea showbizului. Alexandra a absolvit Facultatea de Fizică și urmează în prezent un master în fizică medicală la București. Este pasionată de știință, istorie, geografie și arte, iar profilul său a atras atenția presei internaționale încă din momentul anunțului participării sale la Eurovision.
Coreea de Nord reacționează furios după sancțiunile britanice legate de copiii ucraineni deportați
Phenianul a calificat măsura drept o „provocare politică intolerabilă” și a acuzat Londra că încearcă să afecteze relațiile dintre Coreea de Nord și Rusia, scrie Euronews. Sancțiunile anunțate de guvernul britanic vizează tabăra internațională pentru copii Songdowon, o facilitate deschisă încă din 1960 și folosită de regimul nord-coreean pentru programe de propagandă și schimburi internaționale. Ministerul britanic de Externe susține că centrul ar fi oferit sprijin pentru „deportarea forțată și reeducarea copiilor ucraineni” proveniți din teritoriile ocupate de Rusia. Autoritățile britanice au impus înghețarea activelor asociate taberei și au acuzat Phenianul că susține acțiuni care amenință „suveranitatea și independența Ucrainei”. Raport: Doi copii ucraineni au fost duși în Coreea de Nord Controversa vine după publicarea unui raport realizat în 2025 de Centrul Regional pentru Drepturile Omului din Ucraina. Documentul susține că doi copii din teritorii ocupate de Rusia – un băiat de 12 ani și o fată de 16 ani – au fost trimiși în tabăra Songdowon. Potrivit raportului, copiii au participat la activități de propagandă și au fost învățați despre lupta împotriva „militariștilor japonezi”. De asemenea, ar fi fost puși în contact cu veterani nord-coreeni implicați în atacul asupra unei nave americane din 1968. Phenianul respinge acuzațiile și vorbește despre o campanie anti-rusă Agenția oficială nord-coreeană KCNA a reacționat dur după anunțul sancțiunilor. Regimul de la Phenian a acuzat Marea Britanie că încearcă să „demonizeze Rusia” și să afecteze imaginea internațională a Coreei de Nord. Autoritățile nord-coreene au descris tabăra Songdowon drept „o bază sacră pentru educația și dezvoltarea copiilor”. Phenianul susține că acuzațiile privind deportarea forțată a copiilor ucraineni sunt „nefondate” și motivate politic. Mii de copii ucraineni sunt în continuare dispăruți Problema copiilor ucraineni deportați de Rusia a devenit una dintre cele mai sensibile teme ale războiului început în 2022. Potrivit unui portal oficial al guvernului ucrainean, peste 20.500 de copii au fost deportați sau strămutați forțat de la începutul invaziei ruse. Alți 2.318 copii sunt în continuare dispăruți, iar peste 700 au fost uciși în timpul conflictului. Rusia a fost acuzată în repetate rânduri de state occidentale și organizații pentru drepturile omului că folosește transferurile de copii în scopuri de propagandă și reeducare ideologică.