HONOR MagicPad4, cea mai elegantă tabletă de gaming (review)
HONOR MagicPad4 nu este o tabletă de gaming, dar pentru că în afară de filme și câteva clipuri pe YouTube, doar m-am jucat pe ea, am abordat așa review-ul acestui model flagship. Sigur, puteam să încep cu subțirimea și greutatea cât două ciocolate la o diagonală de 12.3 inch, care sunt în sine o performanță inginerească, dar după câteva ore de utilizare o să uiți de ele și rămâi cu senzația. Care senzație? Că ai pus mâna pe „probabil cea mai puternică tabletă din lume în 2026”, exceptându-le pe cele care sunt cu adevărat de gaming, gen ASUS ROG sau Lenovo Legion. Un ecran spectaculos Înainte să vorbim de motorizare, trebuie să discutăm despre ecran, pentru că, indiferent ce arată fișa tehnică, 80% din experiența cu o tabletă e despre ecran. Și HONOR MagicPad4 are un OLED de 12.3 inch, rată maximă de refresh dinamică de 165 Hz (ai acces și manual s-o setezi pe 165Hz/120Hz/60Hz), o rezoluție 3000 x 1920, densitate de 290 PPI și o luminozitate maximă de 2400 niți în HDR. E genul ăla de panou pe care, după ce te uiți o săptămână la un serial pe Netflix și apoi te întorci la laptop ai senzația că cineva a turnat lapte peste el, atât ți se va părea de spălăcit. De unde diferența față de alte ecrane? Păi, în afară de cele enumerate deja, de la adâncimea de culoare de 10 biți, gama largă de culori DCI-P3 și contrastul de 1000000:1. Marginile subțiri de numai 4 mm creează un raport ecran-corp de 93%, iar PWM-ul ajunge la 5280 Hz, ceea ce înseamnă, pe limba unui om normal, că ochii nu obosesc nici dacă te uiți la el ore în șir. E certificat IMAX Enhanced, are mod e-book, mod de protecție a ochilor și toate certificările pe care ar trebui să le aibă un panou premium. Certificarea IMAX Enhanced înseamnă că ecranul și sistemul audio respectă standardele IMAX și DTS pentru luminozitate, contrast, culori și sunet spațial. Astfel încât conținutul în format IMAX Enhanced de pe Disney+ sau cel Sony Pictures să fie redat în forma originală și cu sunetul așa cum a l-a vrut regizorul. Singurul reproș, dacă vrei să-l numim așa, e că finisajul este lucios, deci în lumină directă vei vedea reflexii. Și faptul că marginile sunt așa subțiri predispune uneori la atingeri accidentale. Aș fi fost curios cum arată o variantă mată, dar probabil mai discutăm despre asta la MagicPad5… cine știe? HONOR MagicPad4, subțire și ușoară Vorbeam la început despre cât e de subțire și ușoară. Hai să punem cifrele la bătaie: 4,8 mm și 450 grame. Acum repetă: 4,8 mm și 450 grame, la o diagonală de 12.3 inch. Sunt genul de cifre care te fac să verifici de două ori specificațiile, poate ai înțeles greșit. Ultima tabletă de la HONOR pe care am testat-o a fost Pad 10 și aceea avea 6 mm grosime și cântărea 500g. Tot subțire și ușoară, dar la un nivel la care nu te-apucă îndoielile. Cei de la HONOR compară silueta tabletei MagicPad4 cu iPad Air (6.1mm) și iPhone Air (5.6 mm) și spun despre tableta lor că este „cea mai subțire tabletă din lume”. Construcția este integral metalică, gri, elegantă iar finisajul rezistă bine la amprente, deși, ca la orice dreptunghi din metal aș fi mai liniștit dacă aș pune o husă pe ea. Când o fotografiam pentru review a alunecat de pe masa din studio și a aterizat pe mochetă. Ne-am uitat îngroziți unul la altul, dar nu s-a întâmplat nimic, coafura rezistă! Modulul dorsal cu camerele iese ușor în relief, ceea ce înseamnă că, dacă o pui pe masă, se clatină puțin când o atingi. În spate jos găseștii 3 pini pentru tastatură (aceasta se vinde separat și nu am testat-o), iar lateral dreapta ai portul USB-C 3.1 Gen 1, care suportă video out și PC mode. Aș fi preferat Gen 2 pentru transferuri mai rapide, dar la o tabletă probabil că nu vei observa diferența decât dacă faci editare video direct de pe ea, scenariu destul de puțin probabil. Nu pentru că n-ai putea, ci pentru că există alte unelte mai adaptate pentru acest tip de sarcină. Portul USB-C e flancat de grilele difuzoarelor, iar butonul de power (pornit/ oprit) și volum sunt pe laterale în dreptul camerei. Pe laterala cealaltă, cu butonul power are alte difuzoare. Deși sunt 4 grile pentru difuzoare, numărul lor e 8. Acestea sunt potențate cu HONOR Spatial Audio cu AI, DTS:X Ultra și certificarea IMAX Enhanced, despre care am vorbit și mai sus. Difuzoarele n-au doar un volum puternic ci și un bas care se face remarcat ținând cont de corpul subțire. Calitatea generală a sunetului e suficient de bună încât să nu simți nevoia să pui căști când te joci, sau te uiți la un film. Hardware, software și AI HONOR MagicPad4, modelul testat (YLE-W09) vine cu Snapdragon 8 Gen 5 (3nm), atenție nu confundați cu modelul Snapdragon 8 Elite Gen 5 de pe telefoanele flagship, GPU Adreno 829, 12 GB RAM (+12 GB HONOR RAM Turbo) și 256 GB de stocare. Există și o variantă de top cu 16 GB RAM și 512 GB stocare. Sistemul de operare este Android 16 cu interfață MagicOS10. La capitolul conectivitate, HONOR MagicPad4 include Wi-Fi 7 dual-band cu 2×2 MIMO și Bluetooth 6.0, dar vine doar în variantă Wi-Fi, fără SIM și fără jack de căști, deci fie mergi pe Bluetooth, fie folosești căști cu fir pe USB-C. HONOR spune că rezultatul în Antutu depășește 3 milioane de puncte și trebuie să-i credem pe cuvânt pentru că nici o aplicație de tip benchmark nu a putut fi instalată pe durata testării, indiferent că am încercat din Google Play sau să instalez manual apk-uri din surse terțe. Ar fi fost grozav să putem testa stabilitatea sistemului, dar „it is what it is”. Testul cel mai relevant a fost joaca. Preferatele mele, Call of Duty: Mobile și Delta Force, plus Asphalt 9 pentru muzica și efectele audio de
Noutățile TCL la MWC2026: telefoane și tablete NXTPAPER, ochelarii inteligenți Rayneo și alte inovații cu potențial
TCL este o marcă îndeobște recunoscută pentru televizoarele sale cu un raport excelent preț/calitate și este în top trei producători globali din acest domeniu. Dar cred că mai putini știu că pe lângă televizoare și monitoare, TCL mai fabrică și telefoane, tablete sau ochelari de realitate virtuală și augmentată. Ei bine, tehnologia de afișare NXTPAPER dezvoltata de TCL este o găselniță extrem de interesantă. Practic display-ul tradițional de telefon este regândit de TCL pentru a funcționa în mai multe feluri. E o combinație de hardware și software cu rezultate năucitoare: practic display-ul tradițional primește în primul rând un tratament anti-glare, adică o suprafață mată care înlătură reflexiile și care este categoric mai odihnitoare pentru ochi decât tratamentul glossy uzual. Apoi, afișajul însuși beneficiază de trei moduri diferite: Standard, adică afișarea tradițională a textului și imaginii pe care o întâlnești pe toate telefoanele, Paper Color, adică așa cum arată elementele de text și imagine pe o pagina tipărită color, și Ink Paper, alb/negru, așa cum arată informația într-o carte, pe hârtie. Intenția este una foarte isteață. Ne petrecem cea mai mare parte a timpului citind pe telefon, fie ca este vorba despre știri, feed-uri de Social Media, Website-uri, cărți etc. Veți spune acum ca pentru cărți există eBook Readere specializate. Uitați de ele. Sunt un consumator vorace de cărți electronice, și le-am încercat pe toate: Kindle, Boox și toate cele. Refresh-ul la eINK este atroce, rezoluția mi se pare insuficientă, indiferent de preț și marcă, sau cel puțin așa este comparat cu ce oferă ecranele standard de pe telefoane sau tablete. Dar mai ales pentru că un astfel de device este „a one trick pony”. Face un singur lucru, și cred ca toleranța mea la a căra device-uri multiple pentru diferite activități a scăzut dramatic. Vreau un singur dispozitiv și bun, iar aici este partea interesanta a ofertei TCL. Practic modelele pe care am pus mână la Mobile World și pe care vi le voi detalia imediat, sunt de fapt niște multifuncționale care acoperă mai multe scenarii simultan: ai în buzunar și un eBook Reader, dar și un telefon cu toate funcționalitățile Android la îndemână. Unul dintre modele este NXTPAPER 60 Ultra, vârful de gama al seriei de anul trecut, iar celălalt e noul NXTPAPER 70 Pro. NXTPAPER 60 Ultra și NXTPAPER 70 Pro Să le luam pe rând. 60 Ultra este un smartphone uriaș cu display de 7.2 inch, cel mai mare pe care eu unul l-am văzut vreodată pe vreun barphone tradițional. Dar faptul ca este și o semi-tabletă, face din el un eBook Reader senzațional. În momentul în care l-ai comutat pe Paper Color sau alb negru, frânge pe genunchi orice eBook Reader am avut eu vreodată. Rezoluția este excelentă, iar fluiditatea este din alta ligă față de orice eReader dedicat. Este un telefon și prin urmare la capitolul fluiditate se comportă exact așa cum te-ai aștepta. Fiind făcut din plastic și cu componente nu tocmai exagerate din punct de vedere al puterii, este și foarte subțire și ușor, prin urmare se simte îndemânos. Displayul este „La Piece de Resistance”, deși „pe hârtie” nu are cele mai impresionante specificații. Este un IPS la 120 Hz și cu o strălucire maxima de 850 de nits. Dar e perfect lizibil, stratul ala anti-glare face toți banii, iar tehnologiile de protecție a ochilor sunt stelare. Haideti să va dau și un exemplu interesant: la expoziție erau disponibili niște ochelari care filtrau frecventele luminoase în așa fel încât să scoată în evidenta lumina albastra, adică aia super obositoare pentru ochi și responsabila pentru insomnii. Ei bine, fiecare telefon pe care l-am privit prin acei ochelari, avea Blue Light cât cuprinde… cu excepția celor cu display NXTPAPER care nu aveau aproape deloc. În momentul în care comuți ecranul printr-un simplu buton aflat pe rama în modul Paper, experiența de citit este genială. Odihnitoare și totuși cu contrast, rezoluție și fluiditate excelente. Unde mai pui ca telefonul asta suporta și Stylus, daca vrei să-l folosești și pe post de agenda pentru notițe, ceea ce mi se pare ca îi extinde și mai mult funcționalitatea. Deci ai un eBook Reader veritabil, care dublează și ca agendă pentru scris de mână sau pentru schițe, și în același timp este și un telefon mai mult decât rezonabil, cu ecran imens și care face tot ce trebuie să facă un telefon. NXTPaper 60 Ultra este plastic fantastic, deci nu plătești Titan și nici măcar Aluminiu, și e și foarte rezistent, având inclusiv protecție IP68 la apă și praf. În pieptul sau bate un banal Mediatek Dimensity 7400 pe 4 nm, nici pe departe cel mai strălucit procesor, dar cu siguranță unul care rezolva fără probleme ceea ce fac cei mai multi utilizatori cu un telefon în fiecare zi. Poți derula prin Social Media până te plictisești, te poți uita la filme și seriale, poți face Office și mesagerie cat cuprinde, ba poți să te și joci la setări grafice un pic mai slabe, ceea ce oricum este irelevant pe un display de telefon. Toate modelele dispun de 12GB RAM și versiuni de stocare de 256 sau 512Giga. Nici camerele nu sunt pârâciuni, pentru ca telefonul se lauda cu 2 senzori de 50MP, unul pe principala de 24mm cu f1/1.8 și stabilizare optica, și celălalt pe obiectivul telefoto periscop de 71mm, ce să vezi, și el stabilizat optic. Pozele nu arată rău deloc, chiar daca nu sunt on par cu ce oferă iPhone 17 Pro sau S26 Ultra Dar sunt decente într-o lume în care probabil 99% dintre utilizatori pozează cu telefonul lista de la întreținere, pisica, câinele și copii în vacanta. Iar la acest setup se mai adaugă un ultrawide inutil de 8MP și o foarte utila camera frontala de 32MP. Sunetul este stereo și dimensiunea generoasă a carcasei permite probabil niște difuzoare mai mari, pentru ca telefonul nu se aude rău deloc iar bateria de 5200 de mAh ce se încarcă la 33W pe fir, grație procesorului frugal și ecranului care nu exagerează cu brightness-ul, bateria
HUAWEI MatePad 12 X, tableta care visează să fie tot (review)
Întâi de toate, hai să vedem unde se poziționează HUAWEI MatePad 12 X în portofoliul producătorului. Dacă seria MatePad Pro este aia high-end iar SE e entry, pentru școală ziua și Netflix seara, între ele se strecoară acest MatePad 12 X, modelul de mijloc bun la toate. E un fel de flagship killer pe care poți să scrii, să desenezi, să editezi, dar și să stai pe canapea fără să simți că ții chiar un laptop în brațe. MatePad 12 X e o tabletă mare și subțire, cu un ecran de 12 inch, infim mai mică decât modelul Pro de 12.2, și cu peste un inch mai compactă decat „televizorul” MatePad Pro 13.2. Practic, e în zona aia în care ecranul e suficient de mare cât să lucrezi confortabil, dar nu atât de mare încât să ai nevoie de o geantă separată doar pentru tabletă. Dar dacă e să fim obiectivi, toate sunt astăzi mari. La fel ca la telefoane, ce numim azi „mic” sau „mediu” ar fi fost uriaș acum cinci-zece ani. Dacă vă mai aduceți aminte, primul iPad avea 9,7 inch în 2010 și ni se părea uriaș, deși marginile sale erau cât rama unui tablou. MatePad 12 X, deși are 12 inch, e mai subțire decât multe telefoane actuale și mai ușoară decât prima generație de iPad, la doar 555 de grame. Comparativ cu cele mai subțiri telefoane ale momentului, cu doar 1 mm peste Galaxy S25 Edge și cu 3mm mai mult decat Apple iPhone Air. Destul de bine zic! Corpul este complet metalic, realizat din aluminiu, cu o structura unibody care dă senzația de rigiditate. Huawei folosește o tehnica special de coating împrumutată din industria auto, care creează acel efect perlat, adica culoarea carcasei se schimbă ușor în funcție de unghiul in care cade lumina, trecând subtil prin mai multe nuanțe. E un efect deloc strident, si e exact genul de detaliu care atrage atentia fara sa fie totuși „in your face”. Tableta e disponibilă în alb și verde, iar noi am testat modelul verde. Spatele este simplu și pe el se regăsesc camera, contactele și sigla. Mai interesant este că Huawei au mutat contactele magnetice de pe muchia de jos, pe spate. Probabil în partea de jos erau mai expuse la frecare, iar mutarea le protejează mai bine și face conexiunea cu tastatura mai stabilă. Modulul camerei e în culoarea verde a carcasei, și adăpostește 2 camere plus flash, o alegere care mă surprinde puțin, pentru că par să fi acordat mai multă atenție acestui capitol decât e necesar la o tabletă. Camera principală are un senzor de 13 megapixeli si expunere f/1.8, iar cea de-a doua este un ultra-wide de 8 megapixeli și f/2.2. Tableta poate filma până 4K 30 fps, iar modulul include „di tăti”: HDR, panoramă, time-lapse, documente, chiar și mod Pro, pentru cine vrea să joace de-a fotograful cu tableta. Camera frontală e de 8 megapixeli cu f/2.2 și filmează Full HD la 30 fps. E bună pentru videoconferințe, cursuri online sau apeluri, iar Huawei a adăugat și mici „ajutoare” gen Beauty mode și Mirror Reflection. Are un unghi de cuprindere larg și asigură o expunere corectă, iar fără filtre arăți cam cum ești în realitate. În rest, designul este comun cu al tuturor celorlalte tablete Huawei: 6 difuzoare, un port USB-C poziționat spre spate, și butonul de power cu o dungă roșie pe marginea stângă, în vreme ce butonul de volum este pe muchia de sus. Totul este curat și echilibrat, fără artificii inutile, fix genul de design ergonomic care „curge” natural. Sunetul e clar și echilibrat, cu difuzoare care acoperă bine toate frecvențele, dar cu accent pe medii, ca acolo sunt vocile. Si poate nu întâmplător, având în vedere direcția înspre productivitate a acestei tablete. Mergând mai departe, ecranul e, fără discutie, piesa de rezistență a acestui model. Pentru că asta este de fapt o tabletă: un ecran. Avem un panou LCD de 12 inch de o calitate surprinzător de bună: rezoluție 2.8K, rată de refresh la 144 Hz, luminozitate de până la 1.000 de nits și culori saturate, contrast bun cu un nivel de detaliu excelent în conținutul video. E una dintre cele mai clare și mai luminoase tablete din segmentul ei, dovada că și un LCD bine făcut poate concura cu ecranele OLED mult mai scumpe. Dar partea cu adevărat interesantă e tehnologia PaperMatte, stratul ăla care îmbunătățește experiența la scris, desenat și citit. Este o suprafață texturată microscopic, menita sa reduca reflexiile parazite de pe ecran. Și nu doar atât, suprafața asta o imită bine pe cea a hârtiei. Când scrii cu stylusul, simți un soi de vibrație fină, ca de creion care alunecă pe foaie. Imaginea rămâne clară și în soare și sub becul de la birou, fără să mai vezi toate reflexiile din jur, dar si fără să îți mai poti verifica machiajul sau freza în ecranul stins. Huawei spune că ecranul elimină 99% din lumina parazită și are și certificare că îți obosește ochii mai puțin, chiar și după ore întregi de citit sau vizionat filme. Pe scurt, displayul e frumos, responsiv și confortabil pentru ochi, chiar dacă nu are vibrance-ul și profunzimea unui OLED. Huawei MatePad 12 X, în cifre Tableta e echipată cu noul chipset Kirin T92B, un CPU cu 12 nuclee împărțite în trei clustere, două de performanță la 2,4 GHz, șase medii la 2,0 GHz și patru de eficiență la 1,6 GHz, capabile să gestioneze dinamic sarcinile în funcție de consum și temperatură. Este construit pe o arhitectura de 5 nm și integrează și o unitate NPU dedicată inteligenței artificiale, folosită pentru recunoașterea scrisului, procesare foto și ajustări dinamice ale imaginii în timp real. MatePad 12 X rulează pe HarmonyOS 4.3, bazat la rândul său pe Andoid 12. Hardware-ul e completat de 12 GB de memorie RAM și 256 GB spațiu de stocare. Cat despre conectivitate, ea este cat se poate de actuala: tableta suportă Wi-Fi 7, Bluetooth 5.2 cu profil BLE și codecuri audio de înaltă