Radu Petrovici: Nu am venit la Operetă să acopăr trecutul. Am cerut verificări, rezultate și răspundere
Radu Petrovici, managerul demis al Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, contestă în instanță actele prin care mandatul său a fost întrerupt și vorbește, în exclusivitate pentru Mediafax, despre rezultatele avute, patrimoniul instituției, evaluarea managerială, sesizările de hărțuire, proiectul de comasare și felul în care spațiul online poate fi folosit pentru a rescrie realitatea administrativă. Jurnalist Mediafax: Domnule Petrovici, de ce ați decis să vorbiți public acum? Radu Petrovici: Pentru că tăcerea este elegantă în teatru, cu două secunde înainte să înceapă muzica. În administrația publică, tăcerea prelungită poate deveni o metodă prin care faptele sunt rescrise. În jurul mandatului meu s-a construit o narațiune: că aș fi lăsat o instituție devastată și nereguli produse în mandatul meu. Documentele arată însă că eu am cerut verificarea patrimoniului, am sesizat situația scenei mobile, am transmis Ministerului Culturii documentația privind posibile fapte de hărțuire și am solicitat stabilirea responsabilităților. Nu pretind că mandatul meu a fost perfect. Niciun mandat în care se iau decizii reale nu este lipsit de greșeli. Dar există o diferență majoră între greșeli sau imperfecțiuni manageriale și imaginea artificială a unei instituții prăbușite. De aceea vreau să discutăm pe cazuri concrete: patrimoniu, evaluare, protecția angajaților, guvernanță și rezultate. Jurnalist Mediafax: Să începem cu scena mobilă. Ce era, de fapt, această scenă? Radu Petrovici: Nu era o platformă cu câteva reflectoare. Era, practic, un teatru care putea fi transportat și montat într-un alt loc. În configurația completă, putea găzdui aproximativ 500 de spectatori în spații acoperite și includea turnuri de susținere, grinzi pentru lumini și decoruri, cabine pentru artiști și infrastructura tehnică necesară unui spectacol profesionist. A costat peste 4,4 milioane de lei, aproximativ un milion de euro la momentul achiziției. Mă uitam pe planuri și mă minunam de potențial. Opereta putea ajunge cu propriul teatru în orașe fără infrastructură culturală. Și atunci apare întrebarea simplă: a văzut cineva vreodată această scenă montată în configurația pentru care statul a plătit atât? Potrivit informațiilor publicate, ansamblul complet nu a fost folosit niciodată integral. Acesta este un studiu de caz despre diferența dintre o investiție spectaculoasă și capacitatea administrativă de a o transforma într-un beneficiu pentru public. Jurnalist Mediafax: Ce ați făcut când ați constatat că situația scenei nu era clară? Radu Petrovici: Am solicitat documentele și inventarierea fizică. În martie 2025 am cerut oficial Ministerului Culturii un control privind modul în care scena fusese predată, depozitată și ulterior relocată, precum și identificarea persoanelor responsabile. Verificările au inclus inventarierea a ceea ce mai exista din scena mobilă. Nu am ascuns problema. Am pus-o pe masa instituțiilor competente. Patrimoniul public nu aparține managerului, unei conduceri temporare sau unui grup de influență. Aparține instituției și publicului. Dacă găsești o situație neclară privind un bun de milioane de lei, obligația este simplă: clarificare, inventariere, documentare și răspundere. Jurnalist Mediafax: Au existat numeroase controale și sesizări în jurul mandatului dumneavoastră. Cum le interpretați? Radu Petrovici: Controlul este normal într-o instituție publică. Eu am răspuns cu documente, explicații și disponibilitate. Problema apare atunci când controlul este folosit selectiv sau când sesizările repetate sunt transformate într-o tehnică de creare a unei instabilități permanente. Dacă verificăm Opereta, să verificăm tot: toate mandatele, contractele, achizițiile, patrimoniul, angajările și sesizările. Cu același standard. Controlul selectiv nu mai este control; devine construcție de imagine. Un manager care încearcă să modifice mecanisme vechi produce rezistență. Dar nu poți conduce o instituție doar ca să nu deranjezi. Dacă frica de reacții devine criteriul principal, managementul se transformă în administrare pasivă. Jurnalist Mediafax: Vă considerați o victimă a sistemului? Radu Petrovici: Nu. Nu intru într-un concurs al victimelor. Sistemul nu este o creatură misterioasă care locuiește într-un subsol al Ministerului Culturii. Este format din oameni, semnături, comisii, decizii și responsabilități. Ministrul András Demeter s-a descris el însuși, într-un dosar, ca fiind „victima unui sistem care greșește”. Dacă un ministru al Culturii se prezintă în această manieră, cum aș putea eu să transform victimizarea într-un proiect personal? Eu mă prezint ca managerul unei instituții care a crescut: public mai numeros, venituri proprii record, producții noi și obiective măsurabile. Nu cer milă. Cer ca procedurile să fie legale, iar documentele să fie citite. Victima cere compasiune. Eu cer legalitate. Jurnalist Mediafax: Ați primit nota 6,57 la evaluarea managerială. Cum explicați diferența dintre notă și rezultatele instituției? Radu Petrovici: În anul 2025, Opereta a avut aproximativ 50.000 de spectatori, 122 de evenimente stagionale și venituri proprii de aproximativ 4,32 milioane de lei, în creștere cu 67% față de anul anterior. Potrivit raportului managerial, aproximativ 87% din veniturile proprii proveneau din vânzarea de bilete. Acest lucru arată că exista un interes real al publicului pentru ceea ce făceam la Operetă. Aceștia nu sunt indicatori inventați de manager pentru propria apărare. Chiar cadrul de evaluare stabilit de Ministerul Culturii cere analizarea activității, a publicului, a programelor, a situației economico-financiare și a modului în care este realizat proiectul de management. Sigur că managementul cultural nu se reduce la bani sau la numărul de bilete. Dar o creștere de 67%, susținută în principal de publicul plătitor, nu poate fi tratată ca un detaliu. Calitatea artistică, alegerea repertoriului și managementul stagiunii au produs această creștere. O evaluare serioasă trebuie să explice cum o instituție care obține cei mai buni indicatori din aproape două decenii ajunge la concluzia că managementul este sub limita de continuare. Când cifrele nu se potrivesc cu verdictul, nu ascunzi cifrele. Verifici verdictul. Jurnalist Mediafax: De ce susțineți că procedura de evaluare ridică o problemă de imparțialitate? Radu Petrovici: Pentru că András Demeter a candidat la concursul de management al Operetei, iar concursul a fost câștigat de mine. Ulterior, a cerut în instanță anularea concursului și a continuat procesul împotriva Ministerului Culturii inclusiv după ce a devenit ministrul care conducea instituția respectivă. Sub autoritatea sa s-a desfășurat evaluarea mea, iar el a semnat ordinul prin care s-a dispus încetarea mandatului, act pe care îl contest în instanță. Această cronologie creează cel puțin o aparență gravă de lipsă de imparțialitate. Nu eu stabilesc calificarea juridică definitivă. Instanța
Acuzații de hărțuire la Teatrul de Operetă. Președintele comisiei de cercetare disciplinară face dezvăluiri în premieră: Balerinele mergeau ca niște umbre
Au fost audiați victime și martori, însă procedura disciplinară nu a mai putut fi finalizată după încetarea contractului de muncă al celui învinuit, la acea vreme director general adjunct. Acesta și-a dat demisia, iar reprezentanții Comsiei au sesizat organele de cercetare penală. Ulterior, ministrul Culturii l-a „premiat” pe cel acuzat, numindu-l director interimar al Teatrului Național de Operă și Balet din Constanța. Incidentul de la Sebeș Potrivit raportului comisiei disciplinare, unul dintre principalele incidente reclamate s-ar fi produs în mai 2024, în timpul unei deplasări la Sebeș pentru spectacolul „Meșterul Manole”. Practic, în seara de 18 mai, ex-directorul general adjunct (C.A.) ar fi băut exagerat de mult și ar fi propus în holul hotelului „un poker pe dezbrăcate”. Balerinele l-au refuzat și au plecat. Atunci, refuzat și în stare de ebrietate, el ar fi intrat în camerele mai multor angajate și ar fi făcut din nou propuneri cu conotație sexuală. De asemenea, ar fi avut un comportament fizic agresiv față de una dintre balerine peste care a intrat în cameră și, potrivit documentelor, dacă nu ar fi fost ajutată să scape de celelalte fete, cel mai probabil ar fi fost abuzată. Patru persoane vătămate audiate ulterior au descris, în declarații separate, că fostul director s-ar fi aflat în stare de ebrietate în acea seară. Balerină lovită cu biciul Un alt episod adus în discuție datează din iunie 2024, în perioada reprezentațiilor spectacolului „Prințesa Circului”. Mai multe declarații susțin că adjunctul TNOMID de la acea vreme ar fi lovit cu un bici balerine și un balerin peste fese sau coapse, în pofida refuzului acestora. În noiembrie 2024, mai multe angajate au transmis conducerii TNOMID o sesizare colectivă și confidențială privind existența unui climat de hărțuire în teatru și în timpul deplasărilor. Sesizarea, înregistrată cu numărul 4621/15.11.2024, nominaliza mai multe persoane, inclusiv pe C.A. Conducerea teatrului a constituit în decembrie o comisie de cercetare disciplinară, care a audiat separat cele patru semnatare ale sesizării și, ulterior, persoanele care au reclamat incidentele de la Sebeș. Declarațiile victimelor directe au confirmat și detaliat, potrivit raportului, faptele reclamate în timpul deplasării. Alexandru Pătrașcu, director general adjunct al TNOMID și președintele comisiei de cercetare disciplinară, spune acum că a condus audierile în condiții de imparțialitate, întrucât fusese angajat de numai câteva zile și nu îi cunoștea personal pe cei implicați. „Am condus audierile comisiei în condiții aproape ideale de imparțialitate: fusesem angajat abia de câteva zile, nu cunoșteam personal pe nimeni dintre cei implicați. De altfel nici până în ziua de azi nu l-am întâlnit pe domnul acuzat”, afirmă Pătrașcu. Acesta descrie starea în care, potrivit propriilor observații, se aflau angajatele care au reclamat hărțuirea. „În acele zile nu mă puteam abține să nu observ comportamentul fetelor care au denunțat hărțuirea sexuală: mergeau ca niște umbre, scurgându-se pe lângă pereți, incapabile să privească în ochi pe cineva”, spune directorul adjunct. Pătrașcu susține că victimele nu ar fi cerut comisiei pedepse exemplare, ci încetarea comportamentelor reclamate. „De altfel, toate victimele hărțuirii mi-au spus același lucru: că nu vor pedepse exemplare pentru cei care le hărțuiau ci vor doar ca aceste abuzuri să înceteze”, afirmă acesta. Simptome tipice ale unei traume Directorul adjunct Pătrașcu relatează și discuția avută cu una dintre balerine, despre care spune că prezenta simptome pe care le-a asociat unei traume provocate de abuz. „Una dintre balerine prezenta simptomele tipice ale unei traume cauzate de abuz. Țin minte că am întrebat-o cum se simte, privind în urmă episodul și mi-a răspuns că s-a simțit vinovată atunci când a fost abuzată, s-a simțit vinovată când a făcut sesizarea, chiar dacă în jurul ei s-a constituit o solidaritate și a altor victime și că se simte vinovată și acum când vorbea cu mine”, afirmă Pătrașcu. În ceea ce privește finalizarea cercetării disciplinare, Pătrașcu susține că plecarea fostului director adjunct din instituție a făcut ca, din punct de vedere factual, să nu mai existe o sancțiune profesională mai severă care putea fi aplicată. „Legislația referitoare la hărțuirea sexuală condamnă ferm astfel de comportamente și îndeamnă la vigilență maximă a conducerii, la prevenție, dar când vine vorba despre consecințe totul devine ambiguu, sancțiunea maximă fiind aceea că se poate ajunge chiar și până la desfacerea contractului de muncă. Din acest punct de vedere, demisia domnului respectiv, chiar și prin acordul părților, așa cum a solicitat, era echivalentă, factual, cu rezultatul maximum posibil”, spune Pătrașcu. Procedură nefinalizată Procedura disciplinară nu a mai putut însă fi dusă la capăt. La 10 ianuarie 2025, cel acuzat de hărțuite a fost convocat în fața comisiei pentru a-și prezenta apărarea, însă trei zile mai târziu și-a încetat contractul de muncă prin acordul părților. Comisia a consemnat că existau indicii că plecarea ar fi reprezentat o „măsură de protecție” deliberată. Raportul final, întocmit la 20 ianuarie, a stabilit că sesizarea nu mai putea face obiectul unei proceduri disciplinare deoarece persoana cercetată nu mai era angajată a teatrului. Pătrașcu spune că, în urma cercetării, recomandarea sa către conducerea teatrului a vizat prevenirea unor situații similare prin asumarea explicită a Codului Etic al instituției de către angajați. „Recomandarea făcută directorului general a fost aceea de a fi conștientizat Codul Etic al instituției prin semnarea nominală a lui de către fiecare angajat. Am fost uluit când, la o primă iterație, au existat persoane care au refuzat să semneze de luarea la cunoștință a Codului Etic”, afirmă acesta. În martie 2025, TNOMID a transmis Ministerului Culturii sesizarea oficială, împreună cu raportul comisiei, folosind explicit sintagma „hărțuire sexuală”. Sesizarea a fost înregistrată la Ministerul Culturii la 10 martie 2025. În paralel, teatrul a sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Ministerul Culturii i-a dat acuzatului altă funcție Pătrașcu critică și modul în care Ministerul Culturii ar fi gestionat ulterior situația. „Nu mă miră că Ministerul Culturii a ascuns sub preș povestea, e un reflex instituțional tipic. Dar chiar dacă nu mă miră, nu înseamnă că e acceptabil”, spune directorul adjunct. El susține, de asemenea, că a fost revoltat de modul în care ministrul Culturii ar fi abordat subiectul hărțuirii în