Studenții sârbi continuă protestele împotriva regimului Vučić. Să nu se schimbe doar culoarea bastonului folosit pentru a bate oamenii
De la începutul lunii iulie, o campanie de nesupunere civilă și o „blocadă totală a țării” este în desfășurare în toată Serbia, condusă în principal de studenți. Protestele, care au început în noiembrie 2024, după ce 16 persoane au fost ucise la o gară din orașul Novi Sad, au devenit cea mai serioasă provocare de până acum la adresa președintelui Aleksandar Vučić. Poliția reține peste o sută de activiști pe zi, dar nu a reușit să reprime demonstrațiile desfășurate sub sloganuri care cer alegeri anticipate și stoparea corupției. Unii protestatari au fost spitalizați, iar mulți dintre cei reținuți sunt minori. Președintele Vučić a ignorat apelurile de a investiga violențele poliției, acuzându-și în schimb adversarii de „terorism” și „subminarea ordinii constituționale”, notează jurnalista Iulia Petrovskaia pentru The Insider. Experții spun că încheierea domniei de 13 ani a lui Vučić nu va fi ușoară. Spre deosebire de anul 2000, când regimul lui Slobodan Milošević s-a prăbușit în fața opoziției naționale, regimul Vučić pare rezistent. Dar, pe de altă parte, studenții încă nu dau semne că vor ceda. Presupusa „amenințare teroristă” este batjocorită de protestatari În urma unei reacții extrem de dure a poliției și a arestărilor în masă din Belgrad și din alte orașe, în noaptea de 3 iulie, studenții au lansat o campanie de nesupunere civilă și o „blocadă totală a țării”, continuă Iulia Petrovskaia. Tactica lor principală este „blocada mobilă” – închiderea drumurilor prin ridicarea de baricade folosind coșuri de gunoi și garduri metalice. Protestatarii se mișcă rapid: în timp ce poliția dărâmă baricadele și arestează activiștii într-un loc, altele noi sunt deja instalate la câteva sute de metri distanță. „Protestele, de intensitate variabilă, s-au extins în toate orașele mari: Belgrad, Novi Sad, Niš, Čačak, Užice, Vranje, Smederevo, Kragujevac, Šabac, Zaječar, Kruševac, Pančevo, Valjevo. În ultimele zile, ciocnirile și arestările au continuat. Demonstrațiile iau diverse forme. În unele locuri, protestatarii construiesc baricade solide. În altele, pur și simplu merg înainte și înapoi pe trecerile de pietoni sau pulverizează apă din pistoale de jucărie, batjocorind presupusa amenințare teroristă în fața camerelor de televiziune”, mai scrie Iulia Petrovskaia. Președintele Vučić, acuzat că încearcă să provoace un „război civil” Studenții au adoptat o abordare creativă. În Sremska Mitrovica, la 75 de kilometri de Belgrad, o adunare de duminică pe plajă a fost marcată de fluiere, nori de fum galben și albastru și o barcă cu sloganul «Destul cu minciunile!». „Organizatorii anunță fiecare acțiune în avans pe rețelele de socializare, dându-le adesea denumiri jucăușe precum «mică blocadă pasiv-agresivă». Poliția, însă, nu este amuzată. În ciuda temperaturilor care se apropie de 40 de grade Celsius, este obligată să acționeze în echipament complet și cu fețele acoperite. Vučić a grațiat recent patru membri ai Partidului Progresist Sârb (SNS), aflat la guvernare, care fuseseră acuzați de agresarea unor studenți cu bâte de baseball în Novi Sad, în noaptea de 27 spre 28 ianuarie. Criticii guvernului au numit decizia «o încercare de a provoca război civil» și „un semnal direct către bandiți de a ataca pe oricine gândește și vorbește liber”, mai scrie Iulia Petrovskaia. Politolog: „Cea mai serioasă provocare la adresa puterii lui Aleksandar Vučić” „Mulți sârbi s-au săturat de Vučić și de comportamentul său. Nici măcar nu contează ce spune sau ce face, ci cum o face. Interminabilele sale discursuri către națiune despre încă o «chestiune crucială» îi înnebunesc pe oameni. Îmi amintesc bine de epoca Milošević și, în ciuda tuturor problemelor din acei ani, cel puțin avea o oarecare carismă. Vučić nu are deloc. A preluat controlul total, chiar dacă, conform Constituției, rolul președintelui este pur ceremonial”, a spus Ilija, rezident al Belgradului, care a fost implicat activ în protestele din anii 1990 și 2000, potrivit The Insider. La rândul său, politologul Igor Novaković, director de cercetare la Centrul pentru Afaceri Internaționale și de Securitate, a declarat pentru The Insider că mișcarea actuală este „cea mai serioasă provocare la adresa puterii lui Aleksandar Vučić. Protestele durează de mai bine de opt luni și nu există niciun semn că ar slăbi – spre deosebire de majoritatea valurilor de proteste, care de obicei se estompează după câteva luni”. Principalele revendicări ale protestatarilor se rezumă la respectarea statului de drept și organizarea de alegeri anticipate, deși rămâne neclar dacă astfel de alegeri vor avea loc. „Vučić spune acum că nu vor exista alegeri până la sfârșitul anului 2026, moment în care se așteaptă ca pregătirile pentru expoziția mondială Expo 2027 să fie finalizate. Între timp, situația este atât de instabilă – iar protestul atât de descentralizat – încât este imposibil să se facă predicții cu privire la momentul respectiv”, explică Novaković. Protestatarii nu și-au prezentat propria listă de candidați pentru viitoarele alegeri Până în prezent, protestatarii nu și-au prezentat propria listă de candidați pentru viitoarele alegeri, dar mai multe partide de opoziție și-au exprimat deja sprijinul deplin pentru mișcarea studențească. Printre cei menționați ca potențiali lideri ai unei „liste de protest”, spune Novaković, se numără și rectorul Universității din Belgrad, Vladan Đokić. Vladan Đokić s-a numărat printre vorbitorii de la un miting de masă din Piața Slavia din Belgrad, pe 28 iunie. El este unul dintre membrii comunității academice care au susținut blocajele studențești de la început. La mijlocul lunii aprilie, Đokić a fost chemat de poliție pentru interogatoriu într-un caz de presupus abuz în serviciu. La sfârșitul lunii iunie, Vučić l -a acuzat pe rector de „terorism” și „tentativă de distrugere a statului”. Unii dintre aliații președintelui au cerut deschis arestarea lui Đokić. Protestele au început după prăbușirea unei copertine la gara Novi Sad Protestele au început după prăbușirea unei copertine la gara Novi Sad pe 1 noiembrie, soldată cu moartea a 16 persoane. Mulți au asociat tragedia cu corupția pe scară largă, deoarece gara fusese abia recent reconstruită. Renovarea a durat trei ani, iar gara a fost deschisă oficial de două ori. În martie 2022, prim-ministrul ungar Viktor Orbán a fost invitat la o ceremonie, chiar dacă proiectul nu era încă finalizat. A doua deschidere a avut loc în iulie 2024 – cu doar patru
Analiză | Domul de Aur al lui Trump, costisitor și ineficient? Dacă va fi implementat, va fi dezavantajos pentru SUA, atât economic, cât și strategic
În data de 20 mai a acestui an, Donald Trump a anunțat planul de creare a „Domului de Aur” (Golden Dome), un sistem de apărare antirachetă care, conform predicțiilor președintelui SUA, va costa 200 de miliarde de dolari și ar putea fi implementat până la sfârșitul mandatului său. Proiectul prevede crearea unei rețele de sateliți pentru interceptarea rachetelor balistice, hipersonice și de croazieră. Dar nu totul este atât de simplu pe cât a lăsat Trump să se înțeleagă. Fabian Hoffmann, cercetător în politici de apărare la Universitatea din Oslo, susține că – dacă va fi implementat – Domul de Aur „schițat” de Trump va fi dezavantajos pentru SUA, atât economic, cât și strategic. Numele „Golden Dome” este inspirat de sistemul de apărare antirachetă „Iron Dome” (Domul de Fier) al Israelului – care protejează teritoriul israelian împotriva rachetelor și proiectilelor cu rază scurtă de acțiune, inclusiv a proiectilelor de mortiere și de artilerie. (mai multe informații AICI) Spre deosebire de programul Iron Dome, cerințele președintelui Trump pentru programul american sunt mult mai ambițioase. În teorie, va avea capacitatea să apere Statele Unite continentale de o gamă diversă de amenințări cu rachete, inclusiv sisteme de rachete hipersonice, rachete de croazieră și rachete balistice cu arme nucleare. Congresului SUA i se solicită să ofere un „avans” inițial de 25 de miliarde de dolari, urmat de încă 175 de miliarde de dolari în următorii trei ani. Trump a declarat că proiectul va fi finalizat în mandatul său actual și a susținut că va proteja teritoriul SUA cu o rată de succes „foarte apropiată de 100%”. Donald Trump, proiect ambițios | Foto – Profimedia Images „Interceptoarele spațiale nu există în arsenalul SUA și ar trebui dezvoltate de la zero” Schița de bază a planurilor de apărare antirachetă ale lui Trump, notează Fabian Hoffmann pentru The Insider, a fost furnizată în Ordinul Executiv 14186 din 27 ianuarie 2025. Ordinul a instruit Secretarul Apărării să prezinte, în termen de 60 de zile, un plan pentru un sistem de apărare antirachetă de generație următoare care să acopere protecția împotriva rachetelor balistice, hipersonice, de croazieră avansate și a altor amenințări aeriene. „Prioritățile includ accelerarea capacităților de apărare antirachetă spațială, stabilirea unor apărări de tip substrat și de fază terminală și integrarea sistemelor non-cinetice. De departe, cea mai ambițioasă componentă a programului Golden Dome este capacitatea sa planificată de interceptare spațială. Conceptul în sine nu este nou. Apărarea antirachetă spațială a fost implementată pentru prima dată de administrația Reagan în urmă cu aproape 40 de ani, dar efortul a fost în cele din urmă abandonat, în principal din cauza unor provocări tehnice majore, a costurilor prohibitive și a schimbărilor politice – în special sfârșitul Războiului Rece. Din anii `90, și mai ales în ultimul deceniu, tehnologiile de apărare antirachetă au avansat considerabil, așa cum demonstrează evoluțiile actuale din Ucraina. Cu toate acestea, amploarea prevăzută de Trump, împreună cu costurile proiectate, este aproape sigur nerealistă, iar proiectul este puțin probabil să fie realizat în termenul propus. În primul rând, mai multe dintre capacitățile de apărare antirachetă prezentate de Trump – interceptoarele spațiale fiind principalele dintre ele – nu există în prezent în arsenalul SUA și ar trebui dezvoltate de la zero. Deși Statele Unite pot probabil să utilizeze tehnologiile existente pentru a accelera procesul, validarea proiectelor de sisteme, construirea de prototipuri și desfășurarea de resurse complet operaționale în spațiu vor dura ani, dacă nu chiar decenii. Costul va fi, de asemenea, un obstacol major. Un studiu independent realizat de Biroul de Buget al Congresului a estimat că implementarea unui sistem de interceptare eficient, bazat pe spațiu, capabil să se apere în mod fiabil împotriva unei amenințări limitate cu rachete nucleare nord-coreene ar costa între 160 și 540 de miliarde de dolari pe o perioadă de 20 de ani. Iar acest tip de amenințare presupune doar un număr relativ mic de rachete balistice intercontinentale (ICBM) brute, cu contramăsuri limitate disponibile. Un sistem conceput pentru a se apăra împotriva arsenalelor mult mai mari și mai avansate ale Chinei și Rusiei — care cuprinde câteva sute de rachete balistice intercontinentale cu sute de focoase nucleare și este echipat cu contramăsuri sofisticate pentru a îmbunătăți supraviețuirea — ar costa de câteva ori mai mult. Ar depăși aproape sigur cele 200 de miliarde de dolari pe care Congresul este rugat să le aloce. Cel mai probabil, prețul final s-ar ridica la trilioane. Deși prețul pentru lansarea sistemelor militare în spațiu a scăzut dramatic de la sfârșitul Războiului Rece, costurile sistemelor de interceptare și de sprijin rămân ridicate”, explică Fabian Hoffmann. „Costul va fi, de asemenea, un obstacol major” | Foto – Profimedia Images „Patriot are, se pare, o rată de succes de 70-80%” Estimările conservatoare sugerează că fiecare interceptor spațial ar putea costa între 100 și 300 de milioane de dolari pe durata ciclului său de viață. Întrucât acești interceptori ar trebui să mențină o acoperire orbitală persistentă, asigurarea capacității de a ataca ținte de rachete în timpul fazei de propulsie în anumite locații geografice, cu preaviz scurt, ar necesita probabil o constelație de interceptori care să se numere în mii. „Statele Unite ar trebui, de asemenea, să își extindă drastic capacitățile de supraveghere spațială și de avertizare timpurie pentru a susține un astfel de sistem. Acest lucru ar implica probabil finanțare suplimentară de zeci de miliarde pentru sateliți capabili să detecteze și să urmărească amenințările cu rachete care se apropie și să semnalizeze interceptoarele. În plus, sistemul de apărare antirachetă bazat în spațiu aproape sigur nu ar oferi rata de succes foarte apropiată de 100%, preconizată de Trump. Putem face cu încredere această predicție pe baza ratelor de interceptare a rachetelor observate în Ucraina, unde nici măcar sistemele de apărare antirachetă precum IRIS-T sau NASAMS, care se apără împotriva amenințărilor semnificativ mai puțin complexe (în principal rachete de croazieră subsonice și drone cu rază lungă de acțiune) nu ating rate de succes de 100%. Patriot, care este însărcinat să se apere împotriva rachetelor balistice cu rază scurtă de acțiune, are, se pare, o rată de succes de
Putin reia tacticile represive din epoca stalinistă pentru a-i viza pe dușmanii poporului. Numărul condamnărilor pentru trădare a crescut de 10 ori
La Forumul Juridic Internațional de la Sankt Petersburg, care s-a încheiat la mijlocul lunii mai, Ministerul Justiției din Rusia a pledat pentru „urmărirea penală imediată” a așa-numiților „agenți străini”. Reprezentanții instituției au propus, în același timp, imunitate pentru cei care comit infracțiuni în demersul de „apărare a valorilor morale”. Această contradicție evidențiază marja tot mai largă pentru represiune din Rusia, care a înregistrat o creștere bruscă a cazurilor penale motivate politic de la invadarea Ucrainei în luna februarie a anului 2022. Nu doar activiștii cu poziții civice vizibile ar fi vizați, ci și cei care nu și-au exprimat opoziția explicită față de război. „Chiar și cei care au tăcut sunt acum striviți de sistem”, notează, pentru The Insider, Olga Romanova, jurnalistă și fondatoarea organizației pentru drepturile prizonierilor „Rusia După Gratii” (Rus’ Sidyashchaya). O tipologie a represiunii Urmăririle penale pe motive politice din Rusia de astăzi seamănă foarte mult cu basorelieful lui Stalin, recent restaurat, de la stația de metrou Taganskaya din Moscova: aproape identic cu originalul, dar realizat din plastic ieftin în loc de porțelan. „Și totuși, mulți din Rusia par să aprobe basorelieful, chiar dacă cei mai rafinați ideologic se plâng că este o lucrare de proastă calitate și că ar fi trebuit făcută așa cum se cuvenea. Sursa foto – The Insider A devenit ceva obișnuit să se afirme că represiunile de astăzi nu pot fi comparate cu cele din anii `30. Oficialii din domeniul securității, în special cei mai perspicace dintre ei, remarcă adesea că investigația este un proces creativ. Iar FSB a devenit… artistul. Agenția deține monopolul asupra represiunii politice și, chiar și atunci când se pare că un caz este gestionat de Comitetul de Investigații sau, Doamne ferește, de Ministerul Afacerilor Interne (MVD), tot FSB este cel care dă ordine. Era operațiunilor independente ale MVD s-a încheiat în același timp cu carierele generalului Denis Sugrobov și ale colonelului Dmitri Zaharcenko – încă de la mijlocul anilor 2010. Nici Comitetul de Investigații nu mai acționează din proprie inițiativă, mai ales după arestările din iulie 2016 ale unor personalități de top din propria divizie de securitate internă – vezi cazurile lui Mihail Maksimenko, Alexander Lamonov și Denis Nikandrov. Desigur, FSB nu are niciun interes în infracțiuni obișnuite precum jafurile, violurile, crimele domestice, furturile sau traficul de droguri. Dar atunci când suspecți, inculpați sau condamnați din aceste categorii sunt trimiși pe front, desfășurarea lor trebuie aprobată de FSB – iar în unele cazuri, permisiunea este refuzată. Acest lucru se aplică în primul rând oficialilor și foștilor membri ai personalului de securitate. Dmitri Zaharcenko (n.red. – condamnat la 16 ani de închisoare pentru luare de mită), de exemplu, nu a avut voie să se alăture așa-numitei operațiuni militare speciale, evident pentru că există încă probleme neoficiale legate de cazul său. Motivul este simplu. Pentru cei bogați și cu relații bune, o astfel de recrutare în timp de război ar servi efectiv ca o formă de amnistie, deoarece serviciul lor s-ar efectua probabil în unități staționate confortabil în spatele frontului. De fapt, această putere informală de a ierta ar putea fi singura inovație din sistemul represiv actual. Totul în rest constă în practici vechi care revin în actualitate. FSB nu a inventat nimic nou, iar toate tacticile sale sunt inspirate din anii `30, anii staliniști”, notează Olga Romanova. Represiunea centrată pe indivizi și organizații Împreună cu expertul juridic Andrei Tarasov, Olga Romanova propune următoarea tipologie a represiunii, nu bazată pe coduri legale sau pe acuzațiile penale specifice (care pot fi nepolitice sau legate de război), ci pe motivațiile care stau la baza cazurilor. „În anii `30, țintele vizate erau Leon Troțki, Partidul Industrial, Nikolai Buharin, Biserica Ortodoxă Rusă și practic toate confesiunile religioase. Astăzi, printre acestea se numără galeristul Marat Guelman, Fundația Anticorupție (ACF) a regretatului Alexei Navalnîi, organizația de monitorizare a alegerilor Golos, publicația independentă Meduza, ONG-ul pentru drepturile omului Memorial și chiar Martorii lui Iehova – autoritățile demontând metodic obiectele lor de interes. Să examinăm trei exemple din sute de cazuri similare: Jurnalista Tatyana Felgengauera fost victima unei campanii de denigrare susținute. Ea se confruntă cu multiple acuzații penale, a fost arestată în lipsă ca agent străin pentru neîndeplinirea cerințelor legale asociate cu desemnarea și face obiectul unui nou proces pentru presupusa justificare a terorismului. Expertul în monitorizarea alegerilor, Grigori Melkonyants, este un exemplu excelent de țintă al cărei caz a fost construit atât în jurul individului, cât și al organizației – în acest caz, Golos – în ciuda absenței oricărei logici juridice formale. Melkonyants a fost recent condamnat la cinci ani de închisoare pentru organizarea activităților unui ONG străin sau internațional declarat indezirabil în Rusia. Cel puțin 60 de persoane au fost urmărite penal într-o campanie masivă care vizează Fundația Anticorupție. Printre cei care atrag furia autorităților se numără aliați ai regretatului Alexei Navalnîi, jurnaliști și chiar donatori mărunți. În 2024, 21 de persoane au fost arestate și 26 amendate pentru «utilizarea de simboluri» asociate cu ACF sau Navalnîi. Amenzi similare sunt încă aplicate și în 2025”, avertizează Olga Romanova. Represiunea serială și Ordinul NKVD nr. 00447, emis la 30 iulie 1937 În anii 1930–1940, acuzațiile aduse disidenților includeau: agitație antisovietică, calomnie la adresa autorităților sovietice, glorificarea stilului de viață burghez, anarhism și terorism (atât ca act, cât și ca acuzație politică). Echivalentele de astăzi sunt: „propagandă” LGBT, discreditarea armatei, răspândirea de „informații false” (sau „știri false”) despre Forțele Armate Ruse, justificarea terorismului, a terorismului în sine, incitarea la ură și reabilitarea nazismului. „Printre exemple se numără: Anna Ganina, o asistentă medicală din Ekaterinburg, condamnată pentru un singur comentariu antirăzboi pe rețeaua de socializare Odnoklassniki — un caz de manual despre cum articolul 280.3 din Codul Penal este folosit ca instrument serial de intimidare. Vladimir Rumyantsev, un pasionat de radio din Vologda, condamnat pentru repostarea de conținut antirăzboi — chiar dacă nu era autorul. Cazul Guelman, care implică percheziții, interogatorii și presiuni asupra comunității artistice „antistatale” în ansamblu. Încă nu am văzut dovezi concrete, dar ar fi fascinant să aflăm dacă autoritățile regionale primesc instrucțiuni secrete similare Ordinului NKVD nr. 00447, emis la 30 iulie 1937, care stabilea cote pentru represiune: de exemplu, 5.000 de persoane să fie