Postul Crăciunului 2025. Zilele în care NU ai voie să speli rufele
Postul Crăciunului 2025. Așa cum arată cutumele bisericești, există anumite perioade în care creștinii nu ar trebui să îndeplinească sarcini în gospodărie. Printre acestea se numără și interdicția în anumite zile de a spăla rufele sau de a face curățenie. Te-ai gândit care sunt diferențele între tradițional și modern, în timpul postului Crăciunului? Vezi AICI ce se făcea pe timpuri și ce se mai respectă în prezent. Citește în continuare pentru a afla în ce perioade nu ar trebui să îndeplinești anumite treburi gospodărești. Postul Crăciunului 2025: când nu ai voie să speli rufele? Postul Crăciunului a debutat la data de 15 noiembrie 2025 și ține 40 de zile, până în ziua Ajunului. În această perioadă, o mulțime de credincioși aleg să se abțină de la consumul de produse de origine animală (carne, brânză, ouă). Totodată, în această perioadă, potrivit tradiției, sunt interzise nunțile, botezurile sau petrecerile, precum și dansul și consumul de alcool sau fumatul. De altfel, în toată această perioadă, creștinii se roagă, merg la biserică și iau parte la slujbe. În această perioadă, credincioșii sunt îndemnați să renunțe la purtarea de ură, precum și la vorbele grele. De asemenea, se spune că nu este bine să împrumuți bani sau alte bunuri personale, pentru ca aceste lucrură să nu genereze conflicte la final de an. Pe lângă toate aceste aspecte, cutumele bisericești arată că nu este bine să speli rufele în anumite zile, în perioada postului. Pentru că sunt considerate a fi deosebit de sfinte, în anumite zile nu se spală hainele și nici nu ar trebui să se facă alte treburi casnice. În ziua de 30 noiembrie, când este prăznuit Sfântul Apostol Andrei, nu ar trebui să se spele rufele. Apoi, calendarul bisericesc arată că nu se spală hainele nici pe 6 și 24 decembrie, în Ajun, și nici în perioada imediat următoare, când este celebrat Crăciunul. Autorul recomandă: Prețurile la pește în Postul Crăciunului. Ce specii preferă românii Rețetă de post. Cum se pregătește musacaua de cartofi și ciuperci Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este prima mare sărbătoare din POSTUL Crăciunului. Când va fi dezlegare la pește, până pe 24 decembrie Când nu se fac nunți în 2026. Zilele în care sunt interdicțiile bisericești Salată orientală de Post. O rețetă pe care este imposibil să o ratați Sursă foto: Mediafax Foto / Robert Ionescu
Sfinții Apostoli Petru și Pavel: Tradițiile, obiceiuri și superstiții
Pe 29 iunie, sunt sărbătoriți Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Cea de-a patra mare sărbătoare creștin-ortodoxă, care marchează începutul secerișului, îi pomenește pe cei doi discipoli ai lui Cristos care au contribuit la răspândirea creștinismului din Iudeea până la Roma. Potrivit Noului Testament, Simon, fiul lui Iona și fratele lui Andrei, primul apostol al lui Cristos, s-a născut în jurul anului 1 î.Hr., în satul Betsaida din Galileea, unde lucra ca pescar. El a devenit cel de-al patrulea apostol, dar în catolicism, este considerat cel mai important. Iisus l-a întâlnit pe Simon când se plângea că nu a prins niciun pește. Mântuitorul l-a îndemnat să se întoarcă cu barca pe lac și l-a însoțit unde a înfăptuit un miracol: mrejele lui Petru au fost îngreunate cu sute de pești. Iisus i-a spus lui Petru că va deveni „pescar de oameni”. Sfântul Petru, primul Papă Cristos l-a numit pe Simon „Cephas” („Piatră” sau „Petru”) și i-a înmânat „Cheile Împărăției lui Dumnezeu”, fiind mereu ilustrat cu cheile Porților Raiului. Deși s-a lepădat de Mântuitor de trei ori, Petru a fost unul dintre primii martori ai Învierii Sale. După Înălțarea Mântuitorului, Petru i-a predicat învățămintele în Babilon, Samaria, Ierusalim și Antioh. Ajuns la Roma, acolo a înființat prima biserică. Spre finalul domniei împăratului roman Nero, undeva între anii 64 și 68, pe 29 iunie, Petru a fost crucificat cu capul în jos la cererea sa pentru a nu fi răstignit ca Cristos. Potrivit legendelor, Petru a încercat să fugă din Roma în timp ce Nero a început să aresteze, să tortureze și să execute creștini. Pe drum, Petru a avut o halucinație: l-a văzut pe Cristos însângerat, purtând coroana cu spini, cărându-și crucea. Întrebându-l ce face, Mântuitorul i-a spus că se duce la Roma pentru a se răstigni din nou. Cuprins de remușcări, Petru s-a întors la Roma. Martirizat fiind, a fost considerat primul episcop al Romei, adică, primul Papă. Saul din Tarsus s-a convertit la creștinism după ce i-a persecutat pe primii creștini, contribuind la omorârea Sfântului Arhidiacon Ștefan, primul martir al lui Cristos. Potrivit Noului Testament, în timp ce se îndrepta spre Damasc pentru a aresta creștinii, Pavel a fost orbit temporar și l-a auzit pe Cristos cum îl mustra „Saule, de ce mă prigonești?” și l-a îndemnat să se ducă la Anania pentru a se vindeca. Botezat fiind, Pavel a declarat că Iisus din Nazaret este Mesia cel mult așteptat și Fiul lui Dumnezeu. A întreprins trei călătorii misionare în Imperiul Roman pentru a răspândi mesajul lui Cristos printre păgâni și evrei. A scris 14 epistole. În anul 67, pe 29 iunie, Pavel a fost decapitat la ordinul împătatului Nero. Obiceiuri, superstiții și tradiții Pe 29 iunie, porivit CANCAN, femeile trebuie să împartă oale cu apă, pentru ca cei morți să aibă ce să bea pe lumea cealaltă. Oamenii au voie să lucreze orice, dar să nu toarcă, căci superstițiile spun că se întorc colacii de la morți. De Sfinții Petru și Pavel, femeile dau de pomană și vase cu vin, lapte și mâncare gătită. Vasele se împodobesc cu flori și cireșe, în unele regiuni. Femeile nu au voie să mănânce mere în această zi, deoarece îi supără pe morți, fiind reamintit „păcatul strămoșesc” al Evei care i-a nesocotit porunca lui Dumnezeu. După această sărbătoare, cele tinere au voie să mânânce mere, dar cele vârstnice sunt nevoite să mai aștepte până la Sfântul Ilie. De această sărbătoare, la biserică se duc colaci, colivă, zarzăre, mere și miere din faguri. Alte superstiții: Din această zi, cucul şi privighetorile nu mai cântă. În cer, Sfântul Petru pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure. Pentru sporul casei şi pentru sănătate, se respectă tradiţia Moşilor de Sânpetru şi se sfinţesc la biserică pachete cu colaci, lumânări, mere dulci şi mere acrişoare; apoi, aceste ofrande se împart oamenilor săraci. Oamenii pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul; tradiţia spune că respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc. Dacă tună şi fulgeră în ziua Sfinţilor Apostoli, nucile şi alunele vor fi viermănoase. Potrivit tradiţiei populare, se respectă sărbătoarea lupilor: nu se pun capcane şi lupii nu se alungă cu focuri de armă, pentru ca aceste animale sălbatice să fie îmblânzite şi să nu fure vitele din gospodării. În această zi, în mediul rural există obiceiul ca mamele să pregătească şi să dăruiască talismane pentru fiicele lor (o punguţă roşie în care se păstrează câte un căţel de usturoi şi frunze de pelin). Talismanul este purtat timp de trei zile pentru ca fetele să fie apărate de farmece şi de iele, care le-ar fura norocul. În această zi, tradițiile și obiceiurile de Sfinții Petru și Pavel spun că nu se pun capcane și nu se alungă lupii cu focuri de armă, pentru ca aceste animale sălbatice să fie îmblânzite şi să nu fure vitele din gospodării. Cucul și privighetorile nu mai cântă. Nu se scutură merii până în această zi. Se crede că, dacă se respectă această datină din bătrâni, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei. Se spune că Sfântul Petru guvernează peste ploaie şi căldură, posedă puterea de a arunca grindina peste pământ. Când tunetele se aud cumva înăbuşit ori se izvodeşte huruit mare în ceruri înainte de ploaie, se spune că Sfântul Petru a pus la fiert piatra pentru grindină. În multe povestiri şi snoave populare, SânPetru apare precum un om obişnuit: îmbracă straie ţărăneşti, lucrează pământul, creşte vite şi, desigur, pescuieşte. Rugăciuni Condacul 1 Pe cei ce împreună cu oamenii s-au arătat mai înainte, îngereşte cugetând, şi acum cu îngerii fiind, cu cântări îngereşti şi lui Dumnezeu cuviincioase, să lăudăm pe întâistătătorii, ca pe cei ce sunt izbăvitorii sufletelor noastre, cântând: Bucuraţi-vă, Petre şi Pavele, apostolilor! Icosul 1 Fără de început fiind cu vremea, început de vreme a luat Făcătorul vremurilor Dumnezeu-Cuvântul şi trimis fiind la noi de la Tatăl, apostol ales te-a arătat pe tine,
Vopsirea ouălor are la bază obiceiuri PĂGÂNE
Vopsirea ouălor este un obicei străvechi, având la bază obiceiuri păgâne. Ouăle roșii nu sunt doar un simbol al Învierii, ci o tradiție mult mai veche în România. În multe zone din țară, gospodinele folosesc ingrediente naturale, precum foi de ceapă, sfeclă, urzică și multă răbdare. Potrivit PRIMA TV, dincolo de culoarea perfectă și strălucitoare, oul de Paște spune o poveste despre credință, familie și bucuria de a fi împreună. Cu toate că ouăle roșii sunt canonice în tradiția ortodoxă românească, în ultimii ani a devenit o obișnuință ca românii să coloreze ouăle în mai multe nuanțe – de la galben, verde și albastru, până la mov, portocaliu, turcoaz, magenta, argintiu, cu modele imprimate și abțibilduri. Culoarea roșie este „sacră” Cei mai tradiționaliști români consideră folosirea altor nuanțe drept o abatere de la tradiție și chiar o lipsă de respect față de semnificația religioasă a sărbătorii. Culoarea roșie simbolizează sângele vărsat de Hristos pentru mântuirea omenirii. Gospodinele evită să cumpere vopsele din comerț de teama substanțelor chimice ce ar putea pătrunde în albușul și gălbenușul oului. Pentru decorațiuni, ele folosesc frunze de trifoi. Ciocnitul ouălor Pentru creștinii ortodocși, oul simbolizează mormântul de piatră gol din care Iisus Hristos a înviat după Răstignire. Ciocnitul ouălor a devenit un mijloc universal de salut și recunoaștere între credincioși. Acest obicei prevestește viața veșnică ce îi așteaptă pe cei drepți după moarte. Oul, din timpurile păgâne, a fost un simbol al fertilității și nemuririi în toate culturile. Potrivit cosmogoniilor păgâne, haosul primordial al lumii era într-un ou. Dar oul s-a spart în două: o jumătate a devenit cerul, cealaltă – pământul. Iar roșul este culoarea vieții și a victoriei. Obiceiul ouălor de Paște își are originile în rândul primilor creștini din Mesopotamia, care colorau ouăle în roșu în memoria sângelui prețios al lui Hristos, scrus pe cruce pentru mântuirea tuturor. Maria Magdalena sau Fecioara Maria ar fi inițiat obiceiul înroșirii ouălor Biserica Creștină a adoptat oficial tradiția, considerând ouăle roșii simboluri ale Învierii. Majoritatea legendelor susțin că Maria Magdalena este inițiatoarea acestui obicei. Ea a mers la Roma pentru a predica Evanghelia și, în fața împăratului Tiberiu, i-a oferit un ou roșu spunând: „HRISTOS A ÎNVIAT.” Bătrânul împărat, un tiran și un molestator de copii care trăia în palatul său somptuos din insula Capri, a râs de Maria Magdalena. Tiberius i-a spus femeii că va crede în Hristos numai dacă oul din mâna ei se va înroși. Ceea ce s-a și întâmplat, lăsându-l pe împărat cu gura cască. Creștinii timpurii au preluat acest gest, oferindu-și ouă unii altora, iar ouăle au devenit încă din primele secole simboluri ale Învierii lui Hristos și ale renașterii spirituale. O altă poveste spune că Fecioara Maria le-a oferit soldaților romani care îl păzeau pe Iisus un coș cu ouă pentru a-l trata mai bine. Lacrimile ei au căzut pe ouă, iar acestea s-au înroșit. În tradiția ortodoxă greacă, ouăle se vopsesc în roșu în Joia Mare. Se spune că aceste ouă rezistă 40 de zile la temperatura camerei fără să se strice, iar dacă sunt sfințite de un preot în ziua de Paște, pot rezista și un an, fără să se altereze. Originile păgâne ale tradițiilor de Paște: Ouăle vopsite și iepurașul Ouăle au fost simboluri străvechi ale renașterii cu mult înainte de creștinism. Cu mult înainte ca Iepurașul de Paște să le ascundă prin grădini, ouăle simbolizau renașterea și fertilitatea în numeroase culturi antice.În Persia antică, oamenii își ofereau ouă decorate în timpul Anului Nou persan care marca echinocțiul de primăvară. Iepurașul de Paște are origini păgâne, legate de o zeiță germană. Se pare că Iepurașul de Paște a fost inspirat după Ēostre, zeița anglo-saxonă a primăverii și fertilității. Animalul ei sacru era – ați ghicit – iepurele, cunoscut pentru entuziasmul său de a se reproduce. În timpul Postului Mare, creștinii nu consumau ouă, așa că Paștele marca întoarcerea lor în alimentație.Ei le fierbeau și le vopseau în roșu, ca simbol viu al sângelui lui Hristos și al Învierii Sale. Unele biserici ortodoxe păstrează această tradiție și azi. Primul „Iepuraș de Paște” era mai degrabă judecător decât distribuitor de dulciuri. În Germania secolului al XVII-lea, copiii erau învățați că „Osterhase” (iepurele de Paște) îi judeca. Cei cuminți primeau ouă colorate în cuiburi, cei obraznici… nu primeau nimic. Moș Crăciun s-ar putea să fi împrumutat ideea împărțirii cadourilor în Ajunul Nașterii lui Hristos. Sursa Foto: Profimedia Citește și: Cum să colorezi ouăle de Paște cu vopsea obținută din ingrediente NATURALE: varză roșie, turmeric, sfeclă, afine, spanac și foi de ceapă Absolvent al Facultății de Istorie (2013-2016) și al programului de master „Istorie și Practică în Relații Internaționale” (2019-2021) la Universitatea din București, Alexandru Stan Bogdan … vezi toate articolele