Hărți vechi ale României și Transilvaniei, cu Alba-Iulia în prim-plan, într-o bibliotecă din Franța
Victor Negrescu împărtășește descoperirea istorică din biblioteca Adunării Naționale a Republicii Franceze pe pagina sa de Facebook. El a regăsit „o parte din istoria noastră: hărți vechi ale României și Transilvaniei, cu Alba Iulia în prim-plan, și o scrisoare semnată de Tache Ionescu. Un memento clar că destinul României a fost puternic legat de Franța și de Europa indiferent de perioadă sau conjuctură politică”. „Pentru mine a fost și un moment cu relevanță personală. Am studiat și activat politic în Franța, iar revenirea la Paris, ca parte a delegației compuse din reprezentanți din partea mai multor grupuri politice, conduse de președintele Camerei Deputaților, Sorin Grindeanu, căruia îi mulțumesc pentru invitație, are o semnificație aparte. Discuțiile cu președinta Adunării Naționale, doamna Yaël Braun-Pivet și colegii parlamentari, au fost despre o Românie ferm ancorată în proiectul pro-european, care construiește parteneriate solide cu toate statele membre și cu Franța în mod special”, spune Negrescu. Potrivit europarlamentarului, s-a pus accent pe intensificarea cooperării economice, pe colaborarea privind Mercosur și bugetul european dar și pe consolidarea dimensiunii de apărare. Prezența militară franceză în România demonstrează, de altfel, angajamentul său în regiune și subliniază importanța coordonării pe dosare importante de interes pentru ambele părți, mai spune Negrescu.
Cea mai mare frescă medievală din Transilvania și tezaur de 3.500 de ani, în satul cu șase biserici
Satul Șmig numără mai puțin de 800 de suflete, însă oferă nenumărate motive de uimire celor care ajung să-i cunoască trecutul. Parte din comuna Alma, satul numără șase biserici, are cea mai mare pictură murală din Evul Mediu din Transilvania, iar în secolul al XIX-lea, aici a fost descoperit mai mult de o jumătate de kilogram de aur, sub forma unui tezaur vechi de peste 3.500 de ani, povestește, pe pagina de Facebook, președintele Consiliului Județean Sibiul, Daniela Cîmpean. „Războiul” dintre războaie Bătrânii satului mai vorbesc încă despre incidentul petrecut între cele două războaie mondiale, când o delegație a sașilor brașoveni a fost alungată cu o ploaie de pietre și bucăți de lemn, în contextul în care sătenii au preluat terenurile lui Papp Kálmán, un moșier armean falimentar. Astăzi, Șmigul adăpostește credincioși ai cinci confesiuni: romano-catolici, greco-catolici, evanghelici, reformați și ortodocși, cei din urmă deținând două biserici. Satul cu un sas și jumătate de care s-a îndrăgostit un neamț „În tot satul mai există un sas și jumătate”, spune, zâmbind, Alexander Kloos, cu referire la o săsoaică și un sas pe jumătate maghiar, singurii reprezentanți ai etniei care a clădit, la mijlocul secolului al XIV-lea, biserica în care se află una dintre cele mai mari fresce medievale din Transilvania. Alexander este cetățean german și un personaj cunoscut în zona Târnavelor, după ce s-a implicat în proiecte de conservare și restaurare a bisericilor fortificate săsești. Și el aparține acestei etnii, de trecutul căreia s-a îndrăgostit la vârsta de 30 de ani. Este născut în București, din tată sas sibian și mamă basarabeancă. „Aveam trei ani când părinții mei au decis să emigrăm în Germania. Era vremea când statul german plătea pentru fiecare sas între 2.000 și 5.000 de mărci. Nu știu exact cât am valorat noi pentru comuniști”, povestește bărbatul. În România, Alexander a revenit ca adult: „Am ajuns la biserica fortificată din Hosman și pur și simplu am simțit că aparțin acestor locuri. Am făcut o pasiune pentru istoria sașilor și cred că am vizitat peste 200 de biserici fortificate din Transilvania, majoritatea în județele Sibiu, Brașov, Mureș și Bistrița-Năsăud”. Alexander își dedică tot timpul liber salvării bisericii din Șmig Graphic designer de meserie, Alexander își dedică tot timpul liber salvării bisericii din Șmig. „Fiecare concediu de odihnă mi-l petrec în România și, de multe ori, îmi mai iau câte o lună de concediu fără plată pentru a putea fi aici, unde este mare nevoie de sprijin pentru restaurarea frescei”, spune Alexander. Mica biserică din satul de pe Valea Târnavelor a devenit un mare atelier de restaurare după ce Fundația Biserici Fortificate i-a reabilitat acoperișul. Din 2020, aici vin zeci de studenți din diferite țări europene pentru a se pregăti în meseria de restaurator, proiect datorat asociațiilor Kulturerbe Kirchenburgen și ARCUS din Târgu Mureș, Universităților de Artă din București și Cluj-Napoca, Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, precum și parteneriatelor cu Universitatea de Arte Frumoase din Budapesta și Federația Restauratorilor din Germania. Intitulat „The Conservation Summer School”, acest program urmează să fie acreditat către Erasmus drept „Școală Europeană de Vară”. „În premieră, în acest an vom avea trei școli de vară destinate studenților care se pregătesc în conservarea suprafețelor arhitecturale. Ei provin din România, Ungaria, Germania, Franța, Olanda, Austria și Italia, toți fiind conștienți de șansa unică pe care o întâlnesc aici, în Șmig, unde pot învăța practic despre restaurare și conservare pe o frescă din Evul Mediu. În Europa nu mai există prea des astfel de ocazii, majoritatea lucrărilor de acest tip fiind deja restaurate”, arată Alexander. Ce reprezintă fresca Liniștea domină Șmigul, puținii săteni ieșiți pe stradă fiind pensionari sau femei cu copii mici. Adulții sunt în câmp sau la serviciu, în Mediașul aflat la 16 kilometri distanță. În mica biserică ajung turiștii care au aflat de fresca unică în această zonă a țării. „Are cam 260 de metri pătrați și reprezintă Legenda Sfântului Ladislau, Rugăciunea Sfintei Ecaterina sau Crucea Vie, teme importante specifice catolicismului medieval. O frescă atât de mare într-o biserică de sat este greu de întâlnit chiar și în Europa”, spune Alexander, cetățean german îndrăgostit de istoria sașilor transilvăneni. De pe pereții înalți, sfinții privesc spre cei care trec de ușa grea, cu inserții metalice, a bisericii. S-au înfățișat din nou oamenilor abia în urmă cu câțiva ani. „Știm că trecerea de la cultul catolic la cel evanghelic a însemnat și acoperirea picturilor de pe pereții bisericii. Din fericire, acestea nu au fost distruse, ci doar acoperite cu var sau tencuială subțire, iar misiunea noastră este să îndepărtăm straturile depuse și să readucem la lumină întreaga lucrare realizată în urmă cu mai bine de cinci secole”. Despre fresca din Șmig am vorbit și cu Lorand Kiss, unul dintre cei mai apreciați specialiști restauratori de picturi medievale din România. „Este o frescă despre a cărei existență nu știa nimeni în urmă cu 20 de ani. A fost realizată, probabil, de același pictor care a lucrat și la biserica din Mălâncrav”. Legat de culori, acesta ne dezvăluie câteva secrete din Evul Mediu: „Pentru galben se utiliza inclusiv gălbenușul de ou, iar pentru suportul culorilor se apela la cazeina din lapte. Desigur, nu lipsea cărbunele pentru negru sau oxidul de cupru pentru verde”. Vara, biserica prinde viață datorită zecilor de tineri studenți veniți în Șmig pentru a-i scoate pe sfinți la lumină. Lucrează precum medicii, mulți folosind bisturie pentru îndepărtarea pojghiței de tencuială și „injecții” pentru diferitele soluții care ajung în stratul suport al picturii. O muncă titanică, asumată de o mână de oameni cu suflet mare. Toți contribuie la readucerea la viață a unui crâmpei din trecutul comunității săsești, care continuă să-și lase amprenta asupra județului Sibiu.
Mocănița de la Sovata, bijuteria ascunsă a Transilvaniei. Turiștii străini sunt de-a dreptul fermecați peisajul desprins din basme: A fost ceva de vis
Transilvania este regiunea „emblemă” a României pentru majoritatea turiștilor străini. Foarte mulți dintre cei care vin în țara noastră rămân pur și simplu fasnicați de peisajele care îți taie răsuflarea la orice pas, însă puțini sunt cei care știu de zona spectaculoasă ascunsă între colinele Transilvaniei care poate fi descoperită într-o călătorie de basm cu un tren vechi de 76 de ani pe aburi. Ascunsă între colinele pitorești ale Transilvaniei, mocănița de la Sovata, una dintre cele mai frumoase atracții din Transilvania, oferă turiștilor o călătorie de poveste printre coline pictate în peisajul de toamnă. Locomotiva cu aburi, veche de 76 de ani, iese din pădure într-un nor de fum alb și pornește spre Câmpu Cetății, pe o rută care pare desprinsă dintr-o carte poștală. Trenul are patru vagoane și o locomotivă cu aburi, construită în Polonia în 1949. Circulă cu o viteză de 35 km/h și are o autonomie de 30 de kilometri, parcurgând drumul dintre Sovata și Câmpu Cetății. Foto: Facebook/Mocanita Sovata-Campu Cetatii „Parcurgem 14 kilometri pe o cale ferată veche, din 1916. Călătoria durează două ore și jumătate”, spune o femeie, potrivit Știrileprotv. Cei care aleg această aventură nu se bucură doar de peisajele spectaculoase, ci și de emoția unei călătorii în timp. „A fost ceva de vis. Pădurea aurie, razele soarelui care ne mângâiau, glasul roților de tren, râsetul copiilor, prieteni dragi – minunat”, a spus o turistă. Un alt vizitator povestește: „Am mai fost la Sovata, dar nu am mers niciodată cu mocănița. Chiar ne place, e foarte frumos, vreme bună.” Ca în fiecare toamnă, vagoanele trenului au fost decorate cu dovleci și simboluri de Halloween, iar atmosfera a fost una festivă. Mulți pasageri au venit costumați sau cu accesorii tematice, contribuind astfel la farmecul călătoriei prin tărâmul desprins din basme. Foto: Facebook/Mocanita Sovata-Campu Cetatii „Trenul e foarte frumos decorat și mă bucur că nu numai noi ne-am costumat. Și alții au fost de aceeași părere”, a spus o tânără entuziastă. Mocănița de la Sovata atrage anual tot mai mulți turiști străini, fascinați de farmecul Transilvaniei și de peisajele sale de toamnă. „A fost foarte frumos. Un mediu minunat, oamenii aplaudă, se bucură”, a spus un turist venit din Marea Britanie. O vizitatoare din Germania a completat: „Priveliștea asupra pădurii e superbă, culorile toamnei, aerul curat, foarte tare.”
Roșia Montana ar putea deveni o zonă turistică prin programul Adoptă o casă. Studenți la arhitectură lucrează la restaurarea caselor din comună
După 18 ani de minerit, Roșia Montana își caută viitorul. Președintele Nicușor Dan spune că aurul de acolo nu poate fi exploatat cu tehnologia actuală. Cu o vechime de 2.000 de ani, Roșia Montana ar putea deveni o destinație turistică. Comuna care și-a pierdut identitatea odată cu încheierea mineritului este locuită de oameni primitori. Problema e că locuințele au nevoie de renovare. Studenții din domeniul arhitecturii lucrează la restaurarea caselor din comună, prin programul „Adoptă o Casă la Roșia Montana”. Până acum, au fost restaurate mai multe case de către studenți voluntari care muncesc de zori. Mizânnd pe turism, Roșia Montana s-ar alătura și celorlalte localități turistice din Valea Arieșului. „Dacă vorbim de aur și de tehnologia de azi, e exclus mineritul. Pentru nivelul de resurse pe care îl avem aici și tehnologia de azi, nu se poate face minerit decât distrugând tot”, a declarat Nicușor Dan, președintele României, pentru TVR. Roșia Montana este inclusă în Patrimoniul UNESCO. Sursa Foto: Profimedia Sursa Video: TVR Autorul recomandă: Nicușor Dan, în CONCEDIU la Roșia Montană. „VIZITĂ surpriză azi, în pauza de prânz!”