Grok începe să se vadă dictator. Cum a ajuns chatbot-ul AI al lui Elon Musk să se identifice ca MechaHitler
Platforma X (fosta Twitter) a fost forțată să dezactiveze temporar Grok, asistentul AI creat de xAI, după ce acesta a început să publice conținut extrem de ofensator, inclusiv declarații antisemite și referiri la Adolf Hitler. Pe 8 iulie 2025, platforma X a fost nevoită să oprească accesul public la Grok, AI-ul integrat în rețea, după ce acesta a generat o serie de răspunsuri controversate și profund problematice. Printre acestea se numără autodefinirea ca „MechaHitler”, o referință inspirată din jocul Wolfenstein 3D, dar cu implicații extrem de grave în contextul afirmațiilor ulterioare: negarea Holocaustului, promovarea teoriilor conspiraționiste și instigarea la ură împotriva evreilor, scrie revista Kotaku. Potrivit mai multor surse media, printre care NBC și Rolling Stone, AI-ul Grok a fost configurat recent pentru a răspunde într-un mod „mai puțin corect politic”, în urma unor declarații făcute de Elon Musk, proprietarul platformei. Acesta a criticat în repetate rânduri limitele impuse AI-urilor pentru a evita discursul de ură, susținând că acestea împiedică „adevărul nefiltrat”. De la „corectitudinea politică” la glorificarea unui dictator În urma acestor modificări, Grok a început să regurgiteze retorică extremistă preluată din surse online cu orientare radicală, ajungând să declare că Hitler ar fi fost figura potrivită pentru a „combate ura împotriva albilor”. Printre afirmațiile șocante făcute de AI se numără și referințe directe la evrei, prezentându-i într-un mod stereotipic și discriminatoriu. Una dintre replicile generate, acum ștearsă, descria Israelul drept „un fost partener agasant care se plânge constant de Holocaust”. Reacțiile publice au fost rapide și vehemente. Mai mulți utilizatori au distribuit capturi de ecran cu răspunsurile ofensatoare generate de Grok, iar organizații pentru combaterea antisemitismului au cerut clar măsuri imediate. xAI, compania din spatele Grok, a transmis că lucrează pentru a „bloca discursul instigator la ură înainte ca acesta să fie publicat” și că „postările neconforme vor fi eliminate activ”. Problema de fond: când „anti-woke” devine periculos Cazul Grok scoate în evidență riscurile reale ale promovării unei agende „anti-corectitudine politică” în domeniul inteligenței artificiale. În încercarea de a elimina filtrele etice din sistem, dezvoltatorii au expus utilizatorii la conținut de extremă dreapta, antisemit și rasist. Mai grav, AI-ul nu deține un simț al responsabilității sau al contextului istoric, reproduce ceea ce găsește online, indiferent de gravitatea afirmațiilor. Instrucțiunile actualizate din codul sursă al Grok, publicate pe Github, îi cereau explicit „să nu evite afirmațiile incorecte politic, dacă sunt bine susținute”. În realitate, aceasta a fost o invitație deschisă la preluarea de idei extremiste din surse lipsite de credibilitate, dar prezentate cu un ton aparent rațional.
Cum și-a construit Rusia propriul internet, s-a izolat de restul planetei, iar rușii au ajuns să trăiască într-o bulă informațională
În ultimul deceniu, autoritățile ruse au implementat treptat un “internet suveran” – o rețea națională menită să funcționeze independent de restul lumii și să fie strict controlată de stat. Motivațiile oficiale invocate au fost protejarea securității naționale și prevenirea influențelor străine ostile, însă rezultatul a fost izolarea informațională a populației. Pas cu pas, Rusia a instalat infrastructura tehnologică și cadrul legal pentru a putea filtra sau chiar întrerupe conexiunile cu internetul global, asemănător Marelui Firewall chinezesc. Această evoluție a transformat spațiul online rusesc într-o bulă informațională în care majoritatea cetățenilor primesc doar narațiunea aprobată de regim, contactul cu surse externe fiind sever limitat sau monitorizat. Cauzele: de ce a dorit Rusia un Internet izolat? Oficial, planul de a construi un internet propriu, suveran, a fost justificat ca o măsură de apărare. Conducerea rusă susține că Statele Unite și alte puteri occidentale dețin controlul unor infrastructuri critice ale internetului global – de la servere DNS până la platforme online – și că, în eventualitatea unui conflict major, Rusia ar putea fi deconectată forțat de către adversari. În 2019, președintele Vladimir Putin afirma că Rusia trebuie să se asigure că „RuNet” (internetul rusesc) poate funcționa fiabil, pentru a se proteja de riscul ca servere aflate în afara controlului rus să fie oprite sau compromise. În aceeași logică, a fost invocat caracterul „agresiv” al strategiei de securitate cibernetică a SUA – un pretext pentru a justifica necesitatea unei rețele naționale reziliente. Pe lângă aceste motive defensive, există și cauze interne politice. Internetul liber reprezenta o amenințare la adresa regimului, facilitând organizarea protestelor și răspândirea mesajelor critice la adresa puterii. Liderii ruși au văzut în evenimente precum Primăvara Arabă sau protestele anti-corupție de la Moscova dovada că rețelele sociale și site-urile independente pot mobiliza opoziția. Astfel, controlul informației a devenit esențial pentru menținerea regimului. Un internet domestic izolat oferă statului capacitatea de a cenzura conținutul „periculos” (de la criticile politice catalogate drept extremism, până la știrile din surse occidentale) fără a depinde de companii străine. De altfel, încă din 2008 Rusia a creat un registru centralizat de site-uri interzise, gestionat de Roskomnadzor (agenția federală de supraveghere a comunicațiilor). Inițial conceput pentru a bloca pagini cu pornografie infantilă, droguri sau instigare la sinucidere, acest registru a fost rapid extins și folosit abuziv pentru a cenzura criticile la adresa autorităților sub pretextul combaterii „extremismului”. În esență, Rusia a dorit un internet suveran din același motiv pentru care controlează presa tradițională: pentru a crea o „zonă sigură” informațională, în care narativa statului nu poate fi contrazisă sau subminată de surse externe. Iar argumentul suveranității digitale – acela că orice stat are dreptul să-și protejeze spațiul virtual la fel cum își apără frontierele fizice – a fost folosit intens de Kremlin pentru a legitima aceste măsuri. Cenzura internetului în Rusia a început în urmă cu câteva decenii, la începutul dictaturii lui Putin Primii pași spre cenzură online (2008–2014) Primele elemente ale „marelui firewall” rusesc au fost puse în funcțiune în anii 2010, cu mult înaintea legii internetului suveran din 2019. Încă din 2012, autoritățile de la Moscova au introdus legislație care permitea blocarea site-urilor fără ordin judecătoresc, sub pretextul protejării minorilor de conținut nociv. La 1 noiembrie 2012, Roskomnadzor a publicat prima „listă neagră” de site-uri interzise, vizând inițial pagini web cu pornografie infantilă, propagandă pro-suicid sau droguri. Acesta a fost începutul cenzurii instituționalizate pe Internetul rus. Ulterior, definiția conținutului interzis s-a lărgit: în martie 2014, în contextul tensiunilor legate de Ucraina, Roskomnadzor a blocat deja primele portaluri de știri independente (precum Grani.ru, Kasparov.ru) pe motiv că ar fi promovat „chemări la protest”, de fapt încercând să reducă la tăcere vocile critice în preajma anexării Crimeei. Tot în 2014, Rusia a adoptat o lege care impunea ca toate companiile de internet să stocheze datele utilizatorilor ruși pe servere din Rusia. Refuzul companiilor occidentale de a localiza datele a dus la blocarea unora dintre ele – de pildă, rețeaua profesională LinkedIn a devenit inaccesibilă în Rusia în 2016, neconformându-se noilor cerințe. Aceasta a fost o măsură importantă de fragmentare a internetului, forțând datele să fie menținute în interiorul granițelor digitale ale țării. În anii următori, regimul a continuat să își consolideze cadrul legal de supraveghere și control. Un moment definitoriu a fost adoptarea pachetului de legi „Yarovaya” în 2016 (intrat în vigoare în 2018), care obliga furnizorii de telecom și platformele de internet să stocheze timp de 6 luni comunicările utilizatorilor (inclusiv traficul online) și să furnizeze serviciilor secrete cheile de criptare la cerere. Aceste prevederi au sporit capacitatea de supraveghere în masă a statului și au crescut costurile pentru companiile tech (multe plângându-se că noile cerințe sunt tehnic și financiar împovărătoare). În paralel, puterea a început exercițiile de cenzură tehnică. În 2018, Roskomnadzor a încercat blocarea aplicației de mesagerie Telegram (care refuzase să predea Serviciului Federal de Securitate cheile de criptare). În încercarea sa, autoritatea a blocat milioane de adrese IP asociate serviciilor cloud folosite de Telegram – însă rezultatul a fost haotic: numeroase site-uri și servicii nevinovate au fost afectate colateral, în vreme ce utilizatorii ruși au continuat să acceseze Telegram prin diverse mijloace. Acest eșec răsunător a demonstrat limitele tehnice ale cenzurii ruse la acel moment. Drept consecință, în 2020 RKN a renunțat tacit la blocarea Telegram, admițând implicit că vechile metode brute (blocarea IP în masă) nu funcționau eficient. Această lecție a impulsionat Kremlinul să investească în tehnologii mai avansate de filtrare și control – punând bazele noii infrastructuri DPI (Deep Packet Inspection) prevăzute de legea internetului suveran. Cronologia restricțiilor internetului în Rusia (2008–2025) Pentru a înțelege modul în care Rusia și-a construit treptat propriul internet izolat, iată principalele repere cronologice ale restricțiilor și măsurilor adoptate: 2008: Crearea registrului centralizat de site-uri interzise (Roskomnadzor devine cenzorul internetului rus). 2012: Legea pentru protecția copiilor de informații dăunătoare – permite blocarea fără hotărâre judecătorească a site-urilor considerate periculoase. Se publică prima „listă neagră” de site-uri blocate (ex. enciclopedia satirică Lurkmore este printre primele ținte). 2014: Lege care obligă stocarea datelor cetățenilor ruși pe servere locale (devine
Cristian Doiu vrea reforma in digitalizare, pentru a ajunge la standardul USA. A creat Chatter, prima rețea 100% românească, alternativa la Twitter / X sau TruthSocial
Tehnologia și digitalizarea. Sunt două cuvinte pe care le auzim din ce în ce mai des și în România. Primul gând – atunci când vorbim despre acest subiect – ne zboară la Musk și Zuckerberg, doi dintre marii giganți digitali și la imperiile pe care le-au creat aceștia. De multe ori, tehnologia – ești la un click distanță de orice informație – pare o adevărată binecuvântare. Alteori, trăiești periculos și ajungi să cunoști și reversul medaliei, venit din “tenebrele” lumii digitale pe care dacă nu o decriptezi suficient se poate întoarce împotriva ta. Nu de puține ori te înfioară doar gândul că un robot bine optimizat și “ferchezuit” digital îți poate lua locul de muncă. Mituri, adevăruri sau scenarii elucubrante? Rămâne de văzut cum va arăta peste 10-20 de ani viitorul digital. Antreprenorul Cristian Doiu vrea să-și pună amprenta în digitalizarea românească România de astăzi are o piață digitală – subjugată însă companiilor cu monopol – deși, paradoxal, românii sunt mari consumatori de internet. Ne-o spune Cristian Doiu, unul dintre numele de rezonanță de pe piața tehnologiei din țara noastră. La 12 ani, a avut cel mai vizitat site din România. Prin prisma vârstei și pentru că nu avea expertiza necesară, nu a conștietizat atunci pe deplin amploarea succesului său digital. A fost însă „scânteia” prin care a devenit conștient și pasionat de potențialul industriei de antreprenoriat, dar și de cea de dezvoltare digitală de software și de aplicații web. Cristian Doiu poate fi, la o scară mai mică, păstrând proporțiile pe tărâmurile noastre, un “Elon Musk de România.” Antreprenorul român – care și-a focalizat cunoștințele și spiritul inovativ pentru a dezvolta mai multe aplicații pe piața locală digitală – a vorbit, într-un interviu pentru Gândul despre lansarea rețelei Chatter, o alternativă la Twitter / X sau TruthSocial. Digitalizarea în România, o ecuație cu multe necunoscute Antreprenorul Cristian Doiu recunoaște că ecuația digitală nu este deloc una simplă. Este nevoie de perseverență, de timp, de lucru într-o echipă competitivă și solidară, dar și de cunoștințe și profesionalism. De-a lungul timpului, a înțeles – uitându-ne la magnații digitali, de la Elon Musk, Mark Zuckerberg, Jeff Bezos până la Larry Ellison – că este greu să reinventezi roata și să ții pasul cu giganții lumii tehnologice. Mărturisește, însă, că are multe motive să fie optimist. Prin prisma expertizei sale, susține că piața digitală din România este una ofertantă, pentru a duce tehnologia la un alt nivel, atât în ceea ce privește educarea consumatorului, dar și prin calitatea informației, care poate face diferența între corectitudine și manipulare. „Este foarte greu de pătruns în lumea digitală și mai mult este greu de a crea o comunitate” Absolvent al Facultății de Automatică și Calculatoare, cu o experiență vastă în programare (UI/UX/Web design), Cristian Doiu a conceput și a lansat Chatter.al – prima rețea de socializare 100% românească, disponibilă și pe Android, punând în centrul său utilizatorii, libertatea de exprimare și siguranța datelor. Aplicația este gratuită și poate fi descărcată din Google Play Store. În curând, va apărea și varianta pentru iOS. Creat de un antreprenor român, pentru români și europeni, Chatter.al este un proiect cu un accent puternic pe suveranitatea digitală și pe nevoile reale ale utilizatorilor locali. Cristian Doiu nu pierde deloc timpul și lucrează deja la varianta integrării unui asistent AI, care să ofere sugestii și să răspundă la întrebările utilizatorilor. „Noi avem mai multe aplicații dezvoltate, sunt șase la număr. Este al doilea produs mediatizat, cu ajutorul căruia vrem să penetrăm puțin piața digitală, deoarece considerăm că are foarte mare potențial, atât de dezvoltare internă, cât și de dezvoltare globală internațională. Chatter este prima rețea de socializare 100% românească. M-am documentat, știu că au mai existat câteva tentative, dar nicio persoană nu se implică atât de vehement pe cât o fac eu în fiecare zi în dezvoltarea unei astfel de aplicații. Motivele sunt multiple, iar una dintre ele o reprezintă faptul că aplicațiile de socializare – cum ar fi Facebook, Instagram, Twitter și mai nou TikTok – au deja monopol. Este foarte greu de pătruns în lumea digitală și mai mult este greu de a crea o comunitate. Chatter vrea să fie alternativa românească pentru orice rețea de socializare globală și este la început de drum. Cred că se fac doi ani de când lucrăm la această aplicație și este gata de vreo jumătate de an. Momentan, comunitatea se formează, suntem în plină dezvoltare și în plin proces de promovare”, povestește Cristian Doiu. „Încercăm să îmbunătățim piața digitală, aici, local, cu resursele pe care le avem” Alternativa locală la rețelele globale – Chatter.al oferă o experiență familiară și modernă, în stilul Twitter sau TruthSocial, unde utilizatorii pot posta texte scurte, imagini, videoclipuri, pot interacționa prin comentarii, aprecieri și distribuiri. Platforma își propune însă să mențină un echilibru între libertatea de exprimare și un discurs responsabil, oferind un sistem de moderare adaptat cadrului legal românesc și nu impus de politici internaționale, de multe ori nepotrivite și neadaptate pentru realitatea locală. „Referitor la aceste aplicații proprii – de cele mai multe ori, nu încercăm să reinventăm roata – ci să ne adaptăm la piața globală. Adică, ne uităm la – Elon Musk, la Mark Zuckerberg, la Jeff Bezos – fondatorul Amazon și Larry Ellison – cofondatorul Oracle – și vedem cum își dezvoltă fiecare piața digitală. Încercăm și noi să o îmbunătățim atât cât putem aici, local, cu resursele pe care le avem. Eu sunt un pionier în ceea ce privește dezvoltarea digitală. La 12 ani, spre exemplu, am avut cel mai vizitat site din România. Ulterior s-a renunțat, am devenit mult mai profesionist, dar dacă atunci știam și aveam creierul de acum – se putea monetiza la nivel de milioane de euro proiectul acela. Atunci, a fost însă momentul în care am devenit pasionat de industria de antreprenoriat și respectiv dezvoltare digitală de software și aplicații web”, a povestit Cristian Doiu, într-un interviu acordat Gândul. „Aplicațiile pe care le dezvoltăm, cel puțin mai mult de jumătate dintre ele, pot fi interdependente” Cristian Doiu
Bluesky vrea să scape internetul de tătuci ca Elon Musk. Cum ar putea să facă asta rețeaua de socializare
După preluarea Twitter de către Elon Musk și rebranduirea în X, milioane de utilizatori au căutat alternative. Una dintre cele mai promițătoare este Bluesky, rețeaua de socializare construită pe protocolul deschis AT (Atmosphere), fondată inițial ca un proiect intern Twitter, dar devenită rapid un ecosistem separat. La conducerea acestuia se află Jay Graber, o fostă ingineră software pasionată de descentralizare și tehnologii emergente. Graber, al cărei nume chinezesc, Lantian, înseamnă chiar „cer albastru”, a fost adusă în proiect în 2019, înainte de momentul Elon Musk, și a transformat inițiativa într-o platformă complet funcțională care a depășit recent 34,6 milioane de utilizatori. Protocolul AT, un nou mod de a înțelege social media Miezul tehnologic al Bluesky este AT Protocol, o alternativă la modelele închise de social media. Acesta permite aplicațiilor să se interconecteze, dar și să își păstreze propriile reguli privind moderarea sau reclamele. Fiecare aplicație sau comunitate poate decide cât de deschisă sau restrictivă vrea să fie. „Construim un ecosistem, nu doar un produs”, spune Graber, citată de publicația Wired. Spre exemplu, aplicația Skylight, complet separată de Bluesky, permite încărcarea și editarea de videoclipuri în stil TikTok, dar utilizatorii pot păstra același cont și aceeași listă de urmăritori pe ambele platforme. Comunități, verificare și autonomie Pentru 2025, Bluesky promite lansarea unor funcționalități esențiale precum „comunitățile”, feed-uri tematice moderate și administrate local, similar cu modelul Reddit, și un sistem propriu de verificare a identității. Verificarea a început deja să fie implementată, pentru a reduce riscul de conturi false și dezinformare. Jay Graber insistă că Bluesky nu este o platformă de stânga, deși mulți liberali și progresiști s-au refugiat acolo după ce Twitter a fost perceput ca o zonă tot mai politizată de dreapta. „Platforma este pentru toată lumea. Nu vreau să fie controlată de un lider unic. E vorba despre autonomie digitală”, spune ea. Echipa Bluesky a crescut de la 20 la 25 de angajați în ultimele luni și urmează să treacă de 30 în curând. Modelul de dezvoltare este lent dar constant, iar Graber subliniază că nu vrea să repete greșelile rețelelor sociale dominante: „Creștem într-un ritm care ni se pare sustenabil.” Un viitor fără rețele de socializare centralizate? Fondată cu sprijinul lui Jack Dorsey, dar desprinsă complet de Twitter după venirea lui Elon Musk, Bluesky atrage investiții din zona tech interesată de descentralizare, nu neapărat de blockchain. Graber evită termenul Web3, dar recunoaște că valorile care stau la baza Bluesky provin din acea direcție. „Nu am construit pe un blockchain, dar principiile sunt similare, identitate distribuită, suveranitate digitală, interconectivitate”, continuă ea, potrivit sursei citate anterior. Sistemul de nume permite utilizatorilor să-și folosească propriul domeniu web ca identitate socială, reactivând o idee din Web 1.0 într-un context modern. Bluesky rămâne o platformă în dezvoltare, dar cu o viziune clară: o rețea de socializare fără algoritmi opaci, fără monopol și fără „tătuci”. „E ca o atmosferă digitală în care fiecare își poate construi propriul spațiu”, mai spune Graber. Dacă modelul va funcționa la scară largă, viitorul social media ar putea fi mult mai albastru decât pare.
Cum îți ștergi contul de X (Twitter) dacă te-ai săturat de Elon Musk și cultura incel promovată de Andrew Tate
Tot mai mulți utilizatori aleg să renunțe la platforma X (fosta Twitter), fie din motive de principiu, fie din dorința de a evita direcția pe care rețeaua a luat-o sub conducerea lui Elon Musk, amintind inclusiv de frații Tate și de cultura incel pe care o promovează. În paralel, rețele alternative precum Bluesky și Threads câștigă teren. Dacă ai decis că este momentul să închizi definitiv contul, vestea bună este că procedura este simplă, dar presupune o perioadă de așteptare. Cum ștergi contul de X, de fapt Pentru ca un cont de X să fie șters definitiv, acesta trebuie mai întâi dezactivat. Apoi, dacă timp de 30 de zile nu te conectezi deloc la platformă, contul va fi eliminat automat. În această perioadă, poți oricând să-l reactivezi, dacă te răzgândești, scrie publicația Engadget. Pașii necesari pentru dezactivarea contului Dezactivarea contului înseamnă că profilul, postările și numele de utilizator nu vor mai fi vizibile pe platformă. Totuși, etichetele în care ai fost menționat pot rămâne vizibile altor utilizatori. Iată cum poți face acest lucru: Intră pe site-ul X.com sau deschide aplicația mobilă. Mergi în meniul More (Mai multe) din bara laterală. Selectează Settings and Privacy (Setări și confidențialitate). Accesează secțiunea Your Account (Contul tău), apoi alege Deactivate your account (Dezactivează contul). Citește avertismentele oferite de X, apoi apasă pe Deactivate. Introdu parola contului pentru confirmare și finalizează cu un nou clic pe Deactivate. După acest pas, nu te conecta deloc timp de 30 de zile. Dacă respecți acest termen, contul va fi șters definitiv. Informații suplimentare și întrebări frecvente Pot descărca datele contului înainte de ștergere?Da, dar trebuie să soliciți arhiva înainte de a dezactiva contul. După dezactivare, X nu mai poate trimite această arhivă. Ce se întâmplă dacă mă răzgândesc?Dacă te reconectezi în cele 30 de zile, vei fi întrebat dacă vrei reactivarea contului. Odată confirmat, vei avea din nou acces la cronologie și la postare. Totuși, unele funcționalități, cum ar fi afișarea urmăritorilor sau a aprecierilor, pot reveni cu întârziere. Se șterge tot conținutul meu?Public, da. Dar X poate păstra anumite informații pentru a garanta „siguranța și securitatea platformei”, conform politicii sale de procesare a datelor. Detalii complete se găsesc în politica oficială de confidențialitate a platformei.