Câți ani trebuie să lucrezi cu carte de muncă, pentru a ajunge la o pensie de 4.000 lei, în funcție de salariul tău
Câți ani trebuie să lucrezi cu carte de muncă, pentru a ajunge la o pensie de 4.000 lei, în funcție de salariul tău. O pensie netă de 4.000 de lei nu este la „îndemâna” oricărui român. Nivelul salariului pe parcursul vieții în câmpul muncii are un impact major asupra punctajului strâns în sistemul public de pensii. În funcție de veniturile realizate, perioada necesară pentru atingerea aceluiași punctaj poate varia cu mai mult de 17 ani. Loading … Pentru o pensie netă de aproximativ 4.000 de lei, reperul de calcul este o pensie brută de circa 4.222 de lei. La o valoare a punctului de referință (VPR) de 81 de lei, pentru o pensie brută de 4.222 de lei este necesar un total de aproximativ 52,12 puncte. Calculul este relativ simplu: 4.222 de lei împărțit la 81 de lei înseamnă aproximativ 52,12 puncte. Însă câți ani trebuie să muncească un român pentru a acumula acest punctaj? Răspunsul poate fi dat în primul rând în funcție de nivelul salariului avut în perioada de activitate. Aproape 40 de ani de muncă la salariul minim În scenariul unui român care a câștigat, în medie, salariul minim pe economie, perioada estimată pentru atingerea celor 52,12 puncte este de aproximativ 39,5 ani de muncă. Perioada este mai lungă pentru că un venit mai mic generează, în principiu, un punctaj anual mai modest. Pentru a ajunge la același număr total de puncte, este nevoie astfel de mai mulți ani de contribuție. 32,8 ani la salariul mediu Pentru un român care a avut un venit situat în jurul salariului mediu pe economie, calculul indică aproximativ 32,8 ani de muncă pentru atingerea punctajului necesar. Față de scenariul salariului minim, diferența este de aproximativ 6,7 ani. Cu cât venitul pentru care se plătesc contribuțiile este mai mare, cu atât punctajul acumulat anual poate fi mai ridicat, ceea ce reduce perioada necesară pentru atingerea unui anumit total de puncte. 26,3 ani la un salariu cu 50% peste medie În cazul unui român care câștigă, în medie, un salariu cu 50% mai mare decât salariul mediu pe economie, perioada estimată scade la 26,3 ani. Diferența față de scenariul salariului minim este mare, de peste 13 ani. Așadar, pragul de 25 de ani de vechime devine vital, deoarece după această perioadă se acordă și puncte de stabilitate. Doar 22,3 ani la un salariu de două ori mai mare decât media Pentru un salariu mediu echivalent cu de două ori salariul mediu pe economie, estimarea indică aproximativ 22,3 ani de muncă pentru atingerea celor 52,12 puncte. Este cea mai scurtă perioadă dintre scenariile analizate. În acest caz, punctajul anual obținut din venituri este mai ridicat, astfel încât totalul necesar pentru pensia de aproximativ 4.000 de lei net poate fi acumulat într-un număr mai mic de ani. Ce rol au punctele de stabilitate Un element cheie în calculul pensiei îl reprezintă punctele de stabilitate, acordate pentru vechimea contributivă de peste 25 de ani. Pentru anii 26 până la 30 se acordă câte 0,50 puncte pentru fiecare an. Pentru anii 31 până la 35 se acordă câte 0,75 puncte pentru fiecare an, iar pentru perioada care depășește 35 de ani se acordă câte 1 punct pentru fiecare an. Astfel, pentru cei cinci ani cuprinși între 26 și 30 de ani de vechime se pot acumula 2,5 puncte de stabilitate. Pentru următorii cinci ani, de la 31 la 35 de ani de vechime, se pot acumula alte 3,75 puncte. După 35 de ani de vechime, fiecare an suplimentar aduce câte un punct de stabilitate. Aceste puncte se adaugă punctajului obținut prin contribuțiile realizate în perioada de activitate. De ce diferența dintre salarii contează atât de mult Cele patru scenarii relevă o diferență prăpăstioasă între românii care au avut venituri diferite pe parcursul carierei. La salariul minim, sunt necesari aproximativ 39,5 ani pentru atingerea punctajului analizat! La salariul mediu, perioada scade la 32,8 ani… Pentru un venit cu 50% peste medie, estimarea ajunge la 26,3 ani, iar pentru un salariu de două ori mai mare decât media, la aproximativ 22,3 ani! Drept consecință, între primul și ultimul scenariu există o diferență de aproximativ 17,2 ani. Calculul este orientativ Este important de menționat că aceste valori reprezintă scenarii de calcul, nu o garanție privind pensia pe care o va primi o anumită persoană. În cazul concret al unui viitor pensionar contează veniturile realizate pe întreaga perioadă de activitate, punctajul acumulat în fiecare an, perioadele de cotizare și regulile care vor fi în vigoare la momentul pensionării. Doi români cu aceeași vechime pot ajunge la pensii diferite dacă au avut venituri diferite pentru care au fost plătite contribuțiile. Pentru exemplul de față, respectiv o pensie netă de aproximativ 4.000 de lei, calculul pornește de la o pensie brută de circa 4.222 de lei, echivalentul a aproximativ 52,12 puncte la o valoare a punctului de referință de 81 de lei. Numărul de ani necesari pentru acumularea acestui punctaj poate varia de la aproximativ 22,3 ani la un salariu de două ori mai mare decât media până la 39,5 ani în cazul salariului minim pe economie.
Unele perioade nu aduc vechime în muncă. Ce ani nu se iau în calcul pentru PENSIE
Calculul pensiei este influențat de mai mulți factori, printre care vârsta, contribuțiile la sistemul public și numărul total de ani lucrați. Mulți români cred că orice activitate desfășurată de-a lungul vieții este luată în considerare, dar realitatea este că nu toate perioadele contribuie la stabilirea vechimii în muncă. Mai exact, există anumite intervale care, conform legislației actuale, nu sunt recunoscute ca vechime, iar neînțelegerea acestor detalii poate duce la surprize neplăcute în momentul pensionării. Perioadele care se iau în calcul pentru pensie Vechimea în muncă se calculează doar pentru perioadele în care s-au plătit contribuții la sistemul public de pensii. Așadar, anii în care o persoană nu a avut contract de muncă sau nu a contribuit voluntar la pensii nu sunt incluși în calculul vechimii, notează Playtech. Pperioadele care nu se iau în calcul la pensie se numără: Perioadele de șomaj neindemnizat – dacă persoana nu a fost înscrisă oficial ca șomer cu indemnizație, timpul respectiv nu este considerat vechime; Anii lucrați „la negru”, fără contract de muncă și fără contribuții declarate. Chiar dacă activitatea a fost reală, lipsa contribuțiilor o face inexistentă din punct de vedere legal; Perioadele de inactivitate dintre locurile de muncă, în care nu s-au realizat venituri și nu s-au plătit contribuții sociale; Concediile fără plată, indiferent de motivul pentru care au fost acordate, nu se consideră vechime în muncă; Suspendarea contractului individual de muncă din alte motive decât concediul medical sau de creștere a copilului – de exemplu, pentru studii, activitate politică sau personală; Activitățile independente (PFA, drepturi de autor etc.) pentru care persoana nu a achitat contribuțiile la pensie; Anumite perioade de detenție sau de absență nemotivată de la serviciu, care nu sunt recunoscute de legislație ca vechime contributivă. Perioadele care se consideră vechime în muncă și contează la pensie Există însă și perioade care, deși nu presupun prezența efectivă la locul de muncă, sunt considerate vechime contributivă. Printre acestea se numără: Concediul de maternitate și cel de creștere a copilului, care se includ integral în vechime, fiind considerate perioade asimilate de lege; Perioada studiilor universitare, dacă persoana a urmat o formă de învățământ superior acreditată. Aceasta nu este vechime efectivă, dar poate fi valorificată la pensia de stat dacă s-au achitat contribuții voluntare în acea perioadă; Concediile medicale – indiferent de durata lor, sunt considerate vechime, întrucât contribuțiile sunt plătite în continuare; Serviciul militar – pentru cei care l-au efectuat înainte de 2007, este recunoscut ca vechime în muncă; Stagiile de cotizare voluntară, în care persoanele au ales să contribuie la sistemul public de pensii chiar dacă nu aveau un contract de muncă; Perioadele de șomaj indemnizat, în care statul plătește contribuția la pensie în numele beneficiarului. Pentru a evita problemele la calculul pensiei, este important ca fiecare persoană să își verifice stagiul de cotizare pe platforma Casei Naționale de Pensii Publice. Doar perioadele în care au fost achitate contribuțiile apar în evidențele oficiale.
Iată câți ani trebuie să muncești și cât stagiu de cotizare trebuie să ai pentru a primi pensia minimă garantată prin lege
Potrivit legislației, românii care doresc să aibă dreptul la pensie minimă trebuie să fi contribuit cel puțin 15 ani la sistemul public de asigurări sociale. Femeile și bărbații care îndeplinesc acest stagiu minim în 2025 vor putea beneficia de o pensie minimă de 1.281 de lei. Fără minim 15 ani de muncă, niciun român nu poate beneficia legal de o pensie. Desigur, există o posibilitate – achiziționarea vechimii. Trebuie să efectueze o plată retroactivă pentru perioade de până la 6 ani. Contribuția va fi plătită în funcție de salariul minim brut în vigoare. În 2025, salariul minim brut pe economie a fost majorat la 4.050 de lei. Pentru pensionare anticipată, angajații trebuie să plătească 25% din salariul minim brut, adică 1.012,50 de lei pe lună. Pentru a achiziționa vechime de 6 ani, românii pot plăti 1.012,50 de lei. Cei care nu au minim 15 ani vechime, legea prevede indemnizație socială pentru pensionari, însă se acordă în funcție de anumite condiții. Pentru a avea o pensie completă, este nevoie de 35 de ani de cotizare, precizează Playtech. Autorul recomandă: Tabelul de pensii: Câți bani vei primi, în funcție de anul pensionării