Descoperirile arheologice ale anului 2025 care schimbă tot ce știm despre istorie: De la corabia de lux a Cleopatrei la străvechiul oraș scufundat
2025 a fost un an marcat de jefuirea unor artefacte istorice. A început cu jefuirea coifului de la Coțofenești (circa 450 î.Hr.) și a brățărilor dacice (anii 199 î.Hr.-200 d.Hr.) de la Muzeul Drents, pe 25 ianuarie 2025. Și s-a încheiat cu jaful istoric de la Muzeul Luvru de pe 19 octombrie 2025, când jefuitori deghizați în muncitori în construcții au luat opt bijuterii în valoare de 88 milioane de euro: safirele, cerceii, colierul reginei Marie-Amalie (soția regelui francez Ludovic Filip I) și al reginei Hortense (fiica vitregă a lui Napoleon I Bonaparte), cerceii și colierul împărătesei Marie Louise (a doua soție a lui Napoleon I Bonaparte), precum și tiara împărătesei Eugenie (soția împăratului francez Napoleon al III-lea). Coroana împărătesei Eugenie a fost recuperată după ce jefuitorii au scăpat-o. Există riscul ca aceste exponate să nu mai fie recuperate niciodată, dar administratorii muzeelor din întreaga lume vor lua lecții pentru o securitate mai sporită în a preveni alte jafuri în viitor. Și pe lângă tensiunile geopolitice, politicile tarifare ale lui Trump și cele „opt războaie ale anului 2025” din care istoricii din viitor vor avea de învățat, omenirea s-a îmbogățit și mai mult la capitolul cunoașterea istoriei prin descoperiri arheologice. Sunt și vești bune pentru pasionații de istorie. În martie anul acesta, după 6 ani de muncă, arheologii au reușit să restaureze teatrul grecesc antic din Laodicea, construit în secolul al III-lea î.Hr. de regele seleucid Antiohus II Theos pentru a-și onora soția, Amplasat în provincia modernă turcă Denizli, teatrul avea o capacitate de 15.000 de spectatori. Acesta a fost distrus de o serie de cutremure, iar din 2019, arheologii, sub îndrumarea profesorului Dr. Celal Șimșek de la Universitatea Pamukkale, l-au putut restaura, informează Anatolian Archeology. În noiembrie, Egiptul a inaugurat cel mai mare muzeu de arheologie din lume printr-o ceremonie fastuoasă și spectacol cu drone: Marele Muzeu Egiptean din Cairo, unde sunt expuse 100.000 de exponate antice, inclusiv masca de aur a faraonului Tutankhamon. Pe durata unei expediții arheologice, mormântul faraonului Tutmosis al II-lea (soțul femeii faraon, Hatshepsut), descoperit în 2022, a fost excavat anul acesta, unde au fost găsite vase decorative de alabastru.Mumia faraonului este expusă la noul Muzeu Național de Civilizație Egipteană, inaugurat în 2021. „Corabia de lux a Cleopatrei” Cleopatra a VII-a, regină de origine macedoneană, considerată ultimul faraon al Egiptului antic, a avut la picioarele ei doi dintre cei mai influenți și mai puternici oameni ai secolului 1 î.Hr. la picioarele ei: dictatorul roman Iulius Cezar și generalul Marcus Antonius. Denigrată și caricaturizată de istoricii romani, dramatizată de William Shakespeare în operele sale literare, idolatrizată de cineaștii americani pe marile ecrane, Cleopatra a fost în realitate o femeie capabilă să conducă Egiptul în vremuri de turbulențe și război civil, într-o perioadă care a marcat finalul a 300 de ani de elenism. A ajuns să conducă de una singură după ce a apelat la ajutorul lui Cezar pentru a-l învinge în război pe fratele ei, Ptolemeu al XIII-lea. Pe de altă parte, ca orice regină egipteană care se considera „reîncarnarea zeiței Isis”, Cleopatra ducea un stil de viață mai mult decât „regal”. Sursa Foto: Franck Goddio/Hilti Foundation și Foro Militar General (dreapta) În largul coastei orașului Alexandria care a găzduit Farul de 130 de metri înălțime și Marea Bibliotecă, mai precis, pe insula Antirhodos care a făcut parte din Marele Port al Alexandrei, arheologii au găsit rămășițe dintr-o corabie cu o lungime de 35 de metri. Era o „corabie a plăcerilor” după dimensiunile observate de arheologii conduși de profesorul specializat pe arheologie maritimă de la Universitatea Oxford, Franck Goddi. Corabia se numea „Thalamegos” și era un tip de „palat plutitor pe apă”, un „iaht” al antichității clasice. Erau folosite ca transportoare de marfă și feribot, însă și pentru relaxare și petreceri. Cel mai faimos și mai mare „thalamegos” l-a avut regele Ptolemeu al IV-lea Philopator pentru el și soția sa Arsinoe al III-lea în jurul anului 200 î.Hr. Se estimează că vasul ar fi avut aproximativ 87 metri lungime, 18 metri înălțime și 13 metri lățime. „Este extrem de fascinant pentru că este pentru prima oară când o astfel de corabie este descoperită în Egipt. Aceste corăbii apar menționate doar de autori antici, ca Strabon, și care sunt ilustrate în mozaicul Palestrina, unde vei vedea bărci mai mici cu nobili care vânau hipopotami. Dar o corabie la propriu nu a fost descoperită niciodată”, a spus încântat profesorul Franck Goddio pentru The Guardian. Vasul ar fi avut un pavilion central cu o cabină luxoasă și decorată. Caracteristicile corabiei corespund nu doar cu descrierile istoricului grec Strabon, care a vizitat Alexandria între anii 29 și 25 î.Hr., în Egiptul primilor ani de ocupație romană, dar și cu filmul epic „Cleopatra” din anul 1963 care a ilustrat-o în mai multe secvențe. Este posibil ca acesta să nu fi fost chiar corabia Cleopatrei, ci al unui nobil local. Însă, descoperirea recentă i-ar putea ajuta nu doar pe istorici, dar și pe miliardari care să deducă cum petreceau și se relaxau faraonii în Egiptul antic. „Aceste vase sunt luxos dotate și folosite de curtea regală pentru itinerarii; și mulțimile de petrecăreți coborau cu ele din Alexandria printr-un canal pentru a participa la festivalurile publice; căci în fiecare zi și în fiecare noapte, era aglomerată cu oameni pe bărci care cântau la flaut și dansau fără reținere și cu lipsă extremă de pudoare”, a scris Strabon. „Atlantida franceză”: Zidul unui oraș scufundat în urmă cu 7000 de ani a fost descoperit Arheologi marini francezi conduși de geologul Yves Fouquet au descoperit un zid masiv subacvatic lângă coasta franceză Bretania, datând din jurul anilor 5000 î.Hr. Conform analizelor, zidul ar fi făcut parte dintr-un oraș demult scufundat. Acum, arheologii cred că scufundarea acestui oraș ar putea fi originea unui mit local. Ce este captivant la zid? Dimensiunile sale foarte mari pentru Franța în timpul epocii neolitice, având o lungime de 120 de metri, o înălțime de 2 metri și o lățime de 20 de metri. Arheologii, care au efectuat cercetări din 2022, speculează
Un portret vechi de 1.000 ani ce a fost descoperit în Danemarca arată cum vikingii își împleteau barba și părul
Descoperirea unui portret de viking în Danemarca ar putea schimba percepția oamenilor moderni privind cultura și civilizația scandinavă. Din secolul al 19-lea până la 1950, vikingii erau ilustrați în mod eronat cu coifuri cu coarne lungi de taur atașate. În serialul TV „Vikings” de pe Netflix și jocul video „Assassin’s Creed Valhalla” de la Ubisoft, vikingii au tatuaje și coafuri mult prea excentrice pentru evul mediu. Muzeul Național din Danemarca a dezvăluit că pe o figurină de fildeș de morsă au fost gravate detalii care ar ilustra primul „portret” al unui bărbat din epoca vikingilor. Obiectul datează din secolul al 10-lea. În fotografia postată de CBS, se vede un bărbat care are o cărare pe mijloc până la creștet, iar părul este tuns în dreptul gâtului. Ar putea fi portretul unui rege Curatorul Peter Pentz a declarat pentru AFP că „este prima tentativă de portret din epoca vikingilor”. După părul bogat, obiectul ar înfățișa portretul unui rege viking, neidentificat, și care ar fi o piesă dintr-un joc de societate (cunoscutul „Orlog”), a fost descoperit într-un mic tumul din fiordul Oslo, în Norvegia, în 1796, iar de atunci, s-a aflat la arhivele Muzeului Național din Danemarca. „Dacă vă gândiţi la vikingi ca la nişte sălbatici sau nişte fiinţe primitive, cred că această figurină dovedește, de fapt, contrariul. Are mustaţă mare, barba lungă, împletită. Este foarte bine îngrijit”, a adăugat el. „Ar putea fi chiar regele, Harald Dinte-Albastru. Cel mai surprinzător lucru pentru mine este expresia lui. Majoritatea reprezentărilor vikinge ale figurilor umane sunt destul de simple şi par cu adevărat umane. El (…) cred că arată mai degrabă ca şi cum tocmai ar fi spus o glumă. Zâmbeşte”, a remarcat Pentz. Cine au fost „vikingii”, de fapt? Denumirea de „viking” (care înseamnă „prăduitor maritim” sau „pirat” în engleza veche) a fost utilizată în regatele creștine europene pentru populațiile migratoare care au năvălit din peninsula scandinavă în vestul Europei și în insulele britanice, jefuind mânăstiri, sate și orașe, masacrând civili și luând sclavi. Însă, aceștia au făcut și comerț în mod pașnic. Au efectuat călătorii în Marea Mediterană, Africa de Nord, Orientul Mijlociu, Irlanda, Islanda și au ajuns chiar până în Groenlanda și în „Vinland” (Newfoundland din Canada). Perioada secolelor 8 și 11 d.Hr. este cunoscută în istorie și ca „epoca vikingilor”, când populațiile scandinave s-au stabilit prin Anglia, Irlanda, nordul Franței (Normandia), Islanda, pe coasta Mării Baltice și în Rusia. „Vikingii” au avut un impact profund asupra istoriei Europei medievale, dezvoltând rute comerciale maritime, construind așezări în mai multe părți ale Europei, iar descendenții lor, normanzii, au înființat Regatul Siciliei și au pus mâna pe coroana Angliei din anul 1066. Rușii de azi sunt și ei descendenți ai primilor coloniști scandinavi care au populat regiunea est-europeană dincolo de fluviile Nipru și Volga. Nu cunoșteau scrierea, dar inscripționau rune și credeau în mai mulți zei (Thor, Odin, Freya, Loki, Baldr). Dovezile arheologice atestă că erau pescari, fermieri, meșteșugari, negustori, fierari și marinari iscusiți. Au fost primii europeni care au pășit în „Lumea Nouă”, intrând în contact cu populațiile de indieni nativi americani. Sursa Foto: Shutterstock | Muzeul Național din Danemarca Autorul recomandă: Noi descoperiri despre VIKINGI: Pe o insulă baltică s-au descoperit cranii alungite ale unor femei scandinave