Vopsea creată cu ajutorul inteligenței artificiale: cum pot fi clădirile răcorite natural, chiar și în miezul zilei
Într-un context în care valurile de căldură devin tot mai intense, iar consumul energetic pentru răcirea clădirilor atinge cote alarmante, cercetătorii au făcut un pas uriaș spre o soluție sustenabilă. O echipă de specialiști, asistată de inteligența artificială, a reușit să creeze o vopsea inovatoare care menține clădirile mai reci — chiar și la orele de vârf, când razele soarelui lovesc cu intensitate maximă. Această vopsea, dezvoltată pe baza unor modele simulate de AI, reușește să reflecte o mare parte din radiația solară și, în același timp, să emită căldura absorbită înapoi în atmosferă, reducând semnificativ temperatura suprafeței clădirii. Ce înseamnă asta, practic? Mai puțin disconfort termic în interior, mai puțin consum de energie pentru aer condiționat și un pas important către locuințe și birouri mai sustenabile, scrie The Guardian. Un studiu recent a arătat că aplicarea acestei vopsele pe acoperișul unui bloc cu patru etaje, aflat într-o zonă caldă, poate aduce economii anuale de energie de aproximativ 15.800 kilowați-oră. Asta echivalează cu consumul anual a peste 10 locuințe de dimensiuni medii, într-un climat urban torid. Cum a fost creată vopseaua și ce o face diferită de cele clasice Cheia acestei inovații stă în modul în care inteligența artificială a fost folosită pentru a descoperi combinația optimă de materiale. Cercetătorii au testat mii de formule posibile într-un mediu virtual, iar algoritmii AI au identificat rapid care combinații de pigmenți, rășini și aditivi duc la cea mai mare reflectivitate solară și eficiență termică. Rezultatul? O vopsea care poate reflecta până la 97,9% din lumina solară și care, simultan, radiază eficient căldura sub formă de unde infraroșii. Spre deosebire de vopselele albe standard, care reflectă lumina doar parțial, această formulă reușește să păstreze suprafețele exterioare ale clădirilor cu până la 10°C mai reci în comparație cu materialele tradiționale. Mai mult, noua vopsea nu se bazează pe metale grele sau materiale toxice, fiind sigură pentru sănătate și prietenoasă cu mediul. Are o rezistență crescută la intemperii, praf și poluare urbană, ceea ce o face ideală pentru utilizarea pe clădiri din orașe cu climat cald sau mediteranean. Asta înseamnă și durabilitate mai mare, deci economii suplimentare pe termen lung. Răcirea naturală a orașelor: viitorul locuințelor inteligente Această inovație vine într-un moment critic: clădirile consumă aproape 40% din energia totală la nivel global, iar răcirea activă (prin aer condiționat) este responsabilă pentru o parte semnificativă din această cifră. În marile orașe, efectul de „insulă termică” — unde asfaltul, betonul și sticla amplifică și rețin căldura — agravează problema. Vopseaua creată cu ajutorul AI poate juca un rol-cheie în combaterea acestui fenomen. Aplicarea ei pe acoperișuri, pereți exteriori sau chiar trotuare ar putea reduce temperatura medie a orașelor cu câteva grade în timpul verii, scăzând cererea de energie, diminuând emisiile de gaze cu efect de seră și îmbunătățind confortul locuitorilor. În plus, combinația dintre această tehnologie și alte sisteme inteligente — cum ar fi panourile solare integrate, ferestrele cu reglare termică sau ventilația pasivă — ar putea redefini modul în care construim și întreținem clădirile în viitorul apropiat. Vopseaua nu este doar o soluție estetică, ci un instrument strategic pentru arhitectura ecologică a secolului XXI. Pe măsură ce crizele climatice se acutizează și cererea pentru locuințe eficiente energetic crește, astfel de descoperiri devin esențiale. Dacă îți dorești un apartament mai rece fără facturi astronomice sau dacă plănuiești un proiect de renovare durabil, poate că e timpul să te gândești la această nouă generație de vopsele inteligente — gândite de AI, pentru un viitor mai răcoros.
Vopsirea ouălor are la bază obiceiuri PĂGÂNE
Vopsirea ouălor este un obicei străvechi, având la bază obiceiuri păgâne. Ouăle roșii nu sunt doar un simbol al Învierii, ci o tradiție mult mai veche în România. În multe zone din țară, gospodinele folosesc ingrediente naturale, precum foi de ceapă, sfeclă, urzică și multă răbdare. Potrivit PRIMA TV, dincolo de culoarea perfectă și strălucitoare, oul de Paște spune o poveste despre credință, familie și bucuria de a fi împreună. Cu toate că ouăle roșii sunt canonice în tradiția ortodoxă românească, în ultimii ani a devenit o obișnuință ca românii să coloreze ouăle în mai multe nuanțe – de la galben, verde și albastru, până la mov, portocaliu, turcoaz, magenta, argintiu, cu modele imprimate și abțibilduri. Culoarea roșie este „sacră” Cei mai tradiționaliști români consideră folosirea altor nuanțe drept o abatere de la tradiție și chiar o lipsă de respect față de semnificația religioasă a sărbătorii. Culoarea roșie simbolizează sângele vărsat de Hristos pentru mântuirea omenirii. Gospodinele evită să cumpere vopsele din comerț de teama substanțelor chimice ce ar putea pătrunde în albușul și gălbenușul oului. Pentru decorațiuni, ele folosesc frunze de trifoi. Ciocnitul ouălor Pentru creștinii ortodocși, oul simbolizează mormântul de piatră gol din care Iisus Hristos a înviat după Răstignire. Ciocnitul ouălor a devenit un mijloc universal de salut și recunoaștere între credincioși. Acest obicei prevestește viața veșnică ce îi așteaptă pe cei drepți după moarte. Oul, din timpurile păgâne, a fost un simbol al fertilității și nemuririi în toate culturile. Potrivit cosmogoniilor păgâne, haosul primordial al lumii era într-un ou. Dar oul s-a spart în două: o jumătate a devenit cerul, cealaltă – pământul. Iar roșul este culoarea vieții și a victoriei. Obiceiul ouălor de Paște își are originile în rândul primilor creștini din Mesopotamia, care colorau ouăle în roșu în memoria sângelui prețios al lui Hristos, scrus pe cruce pentru mântuirea tuturor. Maria Magdalena sau Fecioara Maria ar fi inițiat obiceiul înroșirii ouălor Biserica Creștină a adoptat oficial tradiția, considerând ouăle roșii simboluri ale Învierii. Majoritatea legendelor susțin că Maria Magdalena este inițiatoarea acestui obicei. Ea a mers la Roma pentru a predica Evanghelia și, în fața împăratului Tiberiu, i-a oferit un ou roșu spunând: „HRISTOS A ÎNVIAT.” Bătrânul împărat, un tiran și un molestator de copii care trăia în palatul său somptuos din insula Capri, a râs de Maria Magdalena. Tiberius i-a spus femeii că va crede în Hristos numai dacă oul din mâna ei se va înroși. Ceea ce s-a și întâmplat, lăsându-l pe împărat cu gura cască. Creștinii timpurii au preluat acest gest, oferindu-și ouă unii altora, iar ouăle au devenit încă din primele secole simboluri ale Învierii lui Hristos și ale renașterii spirituale. O altă poveste spune că Fecioara Maria le-a oferit soldaților romani care îl păzeau pe Iisus un coș cu ouă pentru a-l trata mai bine. Lacrimile ei au căzut pe ouă, iar acestea s-au înroșit. În tradiția ortodoxă greacă, ouăle se vopsesc în roșu în Joia Mare. Se spune că aceste ouă rezistă 40 de zile la temperatura camerei fără să se strice, iar dacă sunt sfințite de un preot în ziua de Paște, pot rezista și un an, fără să se altereze. Originile păgâne ale tradițiilor de Paște: Ouăle vopsite și iepurașul Ouăle au fost simboluri străvechi ale renașterii cu mult înainte de creștinism. Cu mult înainte ca Iepurașul de Paște să le ascundă prin grădini, ouăle simbolizau renașterea și fertilitatea în numeroase culturi antice.În Persia antică, oamenii își ofereau ouă decorate în timpul Anului Nou persan care marca echinocțiul de primăvară. Iepurașul de Paște are origini păgâne, legate de o zeiță germană. Se pare că Iepurașul de Paște a fost inspirat după Ēostre, zeița anglo-saxonă a primăverii și fertilității. Animalul ei sacru era – ați ghicit – iepurele, cunoscut pentru entuziasmul său de a se reproduce. În timpul Postului Mare, creștinii nu consumau ouă, așa că Paștele marca întoarcerea lor în alimentație.Ei le fierbeau și le vopseau în roșu, ca simbol viu al sângelui lui Hristos și al Învierii Sale. Unele biserici ortodoxe păstrează această tradiție și azi. Primul „Iepuraș de Paște” era mai degrabă judecător decât distribuitor de dulciuri. În Germania secolului al XVII-lea, copiii erau învățați că „Osterhase” (iepurele de Paște) îi judeca. Cei cuminți primeau ouă colorate în cuiburi, cei obraznici… nu primeau nimic. Moș Crăciun s-ar putea să fi împrumutat ideea împărțirii cadourilor în Ajunul Nașterii lui Hristos. Sursa Foto: Profimedia Citește și: Cum să colorezi ouăle de Paște cu vopsea obținută din ingrediente NATURALE: varză roșie, turmeric, sfeclă, afine, spanac și foi de ceapă Absolvent al Facultății de Istorie (2013-2016) și al programului de master „Istorie și Practică în Relații Internaționale” (2019-2021) la Universitatea din București, Alexandru Stan Bogdan … vezi toate articolele