„SFINTELE SARBATORI DE CRACIUN SI ANUL NOU SA NE ADUCA TUTUROR SPERANTELE IMPLINITE!
Marcus Aurelius spunea: „Care este lucrul spre care trebuie să ne îndreptăm efortul? Unul sigur: o gândire conform dreptății, acțiuni potrivite cu interesele comunității, un logos care să nu ne înșele niciodată.”
In câteva zile încheiem anul. 2025. Mereu mă încearcă nostalgia trecerii a încă unui an. Dar, acum mă bucur că am încheiat acest an. 2025. Nici nu îl pot numi, în stilul cumva consacrat, un „an al provocărilor”, căci termenul de “provocare” presupune șansa unei victorii. Ori, 2025 a fost anul asumărilor, în genere doar guvernamentale. Deci, fără drept de replică. Asumări care au însemnat restricţii, reduceri, resemnări. Dar şi măriri. De taxe.
Da, ca parte a unei coaliţii şi sperând în echilibrul benefic pe care îl poate aduce prezenţa în această coaliţie, am tolerat, prin protocol sau prin asociere, aceste măsuri. Am tolerat sperând.
Pentru educaţie, lovită prima, am fost prea puţini susţinători politici declaraţi. Nu înţeleg de ce educaţia are atât de puţini susţinători. Privind evenimentele din ultima vreme, înţeleg. Au urmat pensiile, salariile, taxele pe produse şi servicii, unele de bază. Viitoare impozite, viitoare salarii dorite îngheţate.
Totuşi, câţi senatori, indiferent de coaliţie-opozi tie şi orice poziţionare am adopta, au interpelat Primul-Ministru?… Cam deloc. Probabil pentru că nu este o procedură „obişnuită”, ba chiar necesită un oarece „tupeu politic”. Iar eu, având acest tupeu, am avut răspunsul după mult mai mult de 30 de zile cât este prevăzut legal. Oricum, irelevant răspuns.
Se pare că acum, la final de an, după 6 luni de guvernare tetra-partidică, revolta celor care cred în protecţia socială, adică Partidul Social Democrat, a început să devină vizibilă. Mai ales atunci când la tribuna moţiunilor se găsesc miniştri care se ascund în spatele unor diplome inventate sau a unor competenţe inventate. Iar efectele sunt dezastruoase.
Aşadar, se pare că acum, la final de an, după 7 luni de guvernare tetra-partidică, revolta celor care cred în protecţia socială meritată (am spus „meritată”) a început să devină vizibilă. Probabil, a depăşit etapa de “arătat pisica”. Adică atitudinea de opunere, de rezistenţă, de răspuns pe care am susţinut-o mereu a început să capete consistenţă. Coerenţă. In fapt, curajul de a schimba o strategie politică menită să ofere stabilitate, justificată în această etapă, dar nemeritată de cei carte „exploatează” această stabilitate pentru noi şi noi reduceri sau măriri. De venituri sau taxe.
Imi este cumva teamă de anul care vine. Imi este teamă de neputinţa înregimentată în convenienţe politice. Da, îmi este cumva teamă că ar putea fi destul de târziu ca să mai reparăm rapid relele deja făcute şi care se propagă. Care se propagă, dar deloc spre rezultatul declamat. O arată statisticile.
Care se propagă în educaţie precum un bulgăre de zăpadă căzut de pe acoperişul ministerului: suprasolicitare, supranormare, nemotivat-supra-încredere în programe. Sub-salarizare. Sub-burse. Nedreaptă-sub-consideraţie pentru dascăli, pentru elevi, pentru studenţi. Pentru SCOALA.
Imi este cumva teamă că ar putea fi destul de târziu ca să mai reparăm relele deja făcute propagate în impozite, în taxe, în salarii şi pensii îngheţate sau reduse. Deşi preţurile cresc.
Sunt sigur, însă, că această teamă nu este doar a mea. Si, de aceea, sunt convins că 2026 nu va fi un an la fel de resemnat ca 2025. Sau, măcar, nu merită să fie un an la fel de resemnat. Nu, sub niciun chip nu doresc să fie un an al revoltelor, al mişcărilor sociale brutale. Deloc! Sunt dascăl, nu susţin deloc atitudinea revendicativă în forţă, alta decât forţa ideilor, indiferent cine o promovează.
Dar, cred că 2026 va fi un an al conştientizării că am atins limita renunţării la conştientizare. Al conştientizării că fiecare dintre noi contează, că binele meritat al fiecăruia dintre noi contează. Binele meritat.
Da, sunt convins că 2026 nu va fi un an la fel de resemnat ca 2025. Sper că am învăţat că doar restricţiile nu ne aduc nimic, doar ne iau. Sper că am învăţat că doar a cere fără oferi ceva este o afacere păguboasă pentru cel care dă.
Si mai ales, cu speranţa deplină pe care doar Sărbătorile Sfinte mi-o dăruiesc, în 2026 doresc ca oamenii politici în care cred să aibă curajul să recunoască deschis şi să lupte pentru ceea ce cred eu că văd în ei. Dar – doar eu chiar nu contez – să lupte pentru ceea ce văd în ei cei care i-au votat. Si mulţi alţii care nu i-au votat, dar cred.
Speranţele împlinite. Asta doresc să ne aducă tuturor Sărbătorile Sfinte de Iarnă şi Noul An! Speranţe că ne va fi mai bine, că vom avea sănătate cu toţii, că bucuriile nu ne vor ocoli defel. Iar încrederea noastră că fiecare zi va fi mai bună să fie justificată cu fiecare zi lăsată în urmă.
Crăciun fericit plin de speranţa unui Nou An mult, mult mai bun!
La mulţi ani fericiţi şi luminoşi tuturor celor din viaţa noastră!”, a transmis prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, senator și rector TUIASI.
