„Aș vrea să încerc și alte adversare. În viața mea nu am jucat de cinci ori cu aceeași adversară în primele șase luni ale unui sezon.” — Sorana Cîrstea.
Rareori o avancronică începe cu un zâmbet. Sorana a glumit dar în spatele ironiei se ascunde o realitate neobișnuită: în doar șase luni, Linda Nosková a devenit adversara pe care o cunoaște cel mai bine din circuit.
Nu mai există surprize. Există doar ajustări. Acesta nu mai este un meci de cunoaștere, ci unul de adaptare. La cea mai rară suprafață de joc din tenisul mondial: iarba de la Wimbledon, pe un teren 3 al cărei fundație din cenușă datează de mai bine de un veac.
Dacă privim ultimele patru săptămâni trăind încă din emoțiile sfertului de finală de la Roland Garros, există două Sorane. Prima este cea de la începutul sezonului de iarbă. A doua este cea care joacă la Wimbledon pe același tip de gazon ca la Queen’s, unde a câștigat singurul meci pregătitor înaintea ultimului ei dans la „All England Lawn Tennis & Croquet Club”.
Accidentarea suferită în duelul pierdut cu Emma Răducanu la Queen’s Club Championships a obligat-o să se retragă din ultimele două turnee pregătitoare. La prima vedere pare un handicap atâta timp cât Sorana nu câștigase pană în acest sezon niciun meci pe iarbă în ultimele două sezoane.
Poate fi însă și un avantaj. Cîrstea poate izbuti cea mai tare victorie a ei pe iarbă după ce a bătut-o pe Na Li, locul 11 mondial, într-un 2012 când chinezoaica ratase să își apere titlul la French Open.
Fără set pierdut la Wimbledon, marea întrebare nu este condiția fizică ci dacă organismul Soranei rezistă unei lupte de peste două ore cu un număr 12 WTA care a câștigat patru din ultimele cinci meciuri cu adversare din Top 20.
Învinsă de Gabriela Ruse la Bod Homburg, imediat după ce cucerise titlul WTA 500 de la Berlin, Noskova are o eficiență teribilă cu „serviciul” pe iarbă iar cu lovitura de dreapta contabilizează „puncte câștigătoare”. Avantajul ei este continuitatea. Nu vine după accidentări. Nu a avut întreruperi. Are de apărat optimi la Wimbledon unde la ediția trecută a căpătat certitudinea că știe exact ce îi funcționează pe această suprafață.
Întâlnirile directe Cîrstea – Noskova nu mai sunt dueluri obișnuite când atât de dese dispute, 4 într-o jumătate de sezon, devin o partidă de șah.
La Wimbledon nu mai contează cine decriptează jocul adversarei pentru că fiecare meci a eliminat câte un element de surpriză.
Avantajul psihologic este greu de separat. Nosková știe că îi va fi peste putință să aibă control câtă vreme Soranei îi intră dreapta trasă cu rigla la milimetri peste fileu. poate rezista ritmului Soranei.
Cîrstea este conștientă că al doilea retur îi garantează un prim set crucial care cântărește enorm nu numai pe tabelă. Ci în planul tactic. Pe iarba de la Wimbledon und zona liniei de fund este deja tocită iar mingea sare ca pe zgură.
Pe iarbă, biomecanica româncei devine mai compactă:
• centru de greutate coborât înaintea returului;
• pași de ajustare mai mici;
• retragere a rachetei (backswing) scurtată pe primul retur unde reacția este instinctivă;
• serviciu cu lansare puțin mai joasă pentru un contact mai rapid;
• slice de rever utilizat frecvent pentru a păstra mingea foarte jos.
Pentru Sorana, iarba nu înseamnă putere ci economie de mișcare împotriva unei cehoaice ale cariera execuții pleacă foarte devreme după impact.
Noskova produce o viteză impresionantă fără gesturi ample iar gazonul amplifică această accelerare.
De aceea adversarele au impresia că mingea vine cu o fracțiune de secundă mai repede.
Cheile tactice
Cîrstea știe că:
1. Forehand-ul Inside-Out (dreapta lovită de pe partea de rever) rămâne arma cu care o poate domina pe Noskova. Dacă Sorana o poate forța pe cehoaică să lovească reverul în criză de timp și pe săritură joasă nu are cum să piardă. poate împinge backhand-ul cehoaicei în alergare, începe să controleze schimbul.
2. Atac imediat pe al doilea retur: serviciul 2 al Lindei este suficient de rapid încât să nu poată fi pasiv.
Sorana trebuie să intre în teren. Nu să aștepte mingea ci să o lovească din urcare ca să folosească energia unei direcționări departe de poziționarea în teren a cehoaicei.
3. Variație
Nosková adoră ritmul. Sorana trebuie să-l distrugă. Slice. Schimbări de înălțime. Lovituri cu intensitate diferită. Toate sunt arme.
4. Primele patru lovituri
Pe iarbă, schimburile lungi sunt rare. Meciul se decide foarte des în:
• serviciu;
• retur;
• prima lovitură;
• a doua execuție.
Exact ce știe mai bine Sorana să facă. Acolo trebuie câștigată inițiativa.
Nosková va încerca exact opusul.
• multe servicii către exterior;
• lovituri plate pe centru;
• ritm foarte intens;
• foarte puține mingi înalte;
• schimburi terminate în maximum cinci lovituri.
Obiectivul cehoaicei este simplu: să nu permită Soranei să construiască.
Unde poate ceda fiecare:
Cîrstea
Dacă primul serviciu scade sub aproximativ 65%, presiunea pe al doilea serviciu crește enorm. În plus, dacă este împinsă prea mult în defensivă, forehand-ul începe să piardă lungime.
Nosková
Există două vulnerabilități. Prima: deplasarea laterală atunci când este scoasă foarte mult din teren. A doua: răbdarea. Dacă schimburile depășesc opt-zece lovituri, începe să riște mai mult. Sorana trebuie să transforme această tendință într-o armă.
Factorul mental
Acesta este poate primul lor duel în care experiența poate cântări mai mult decât tenisul. Sorana a trecut prin sute de meciuri importante. Știe cum se gestionează un tur trei la Wimbledon chiar dacă nu a câștigat niciunul. Nosková joacă fără complexe. Dar experiența în astfel de momente încă se construiește.
Prognoză argumentată
Cîrstea – Noskova nu pare un meci care va produce multe break-uri. Serviciul va avea o importanță uriașă. Este foarte probabil să vedem cel puțin un tie-break. Dacă Sorana reușește să varieze ritmul și să folosească inteligent forehand-ul inside-out, experiența ei tactică poate înclina balanța.
Dacă însă Nosková transformă partida într-un duel de putere și păstrează un procent ridicat la primul serviciu, avantajul se mută spre cehoaică.
Scenariul cel mai plauzibil este un meci lung, foarte echilibrat, decis de câteva puncte-cheie și de gestionarea momentelor importante mai degrabă decât de diferențe strategice evidente.
Tocmai acesta este farmecul confruntării: după atâtea dueluri directe într-un interval atât de scurt, nu mai există secrete. Există doar cine execută mai bine planul într-un meci care pentru Sorana ar însemna cea mai tare performanță a ei la Wimbledon și optimi de finală în toate cele 4 Mari Șlemuri.
