Procurorii au clasat acuzațiile de ucidere din culpă în cazul medicului Dan Tesloianu, neexistând o legătură directă între decese și proceduri.
Ancheta de amploare derulată de Parchetul General privind utilizarea de stimulatoare cardiace de la cadavre s-a finalizat cu trimiterea în judecată a medicului cardiolog Dan Tesloianu de la Spitalul Clinic Județean de Urgență ‘Sf. Spiridon’ din Iași. Deși inițial au fost înregistrate numeroase plângeri ale familiilor unor pacienți decedați, anchetatorii au stabilit că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a reține infracțiunile de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă sau lovirea ori alte violențe.
În același dosar a fost trimis în instanță și medicul Eduard Belu, de la Spitalul Militar de Urgență ‘Regina Maria’ din Brașov, fiind acuzat de complicitate la abuz în serviciu pentru că i-ar fi furnizat colegului său din Iași un număr de 24 de dispozitive medicale.
Anchetă pentru folosirea de stimulatoare cardiace de la cadavre fără legătură de cauzalitate cu decesele
Dosarul a strâns zeci de sesizări din partea rudelor unor pacienți care au reclamat degradarea stării de sănătate sau moartea celor dragi după intervențiile efectuate de medicul ieșean. Una dintre aceste plângeri descrie detaliat parcursul medical al unei victime:
‘La data de 21.03.2023, a fost înregistrat în evidențele Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, sub nr. 3389/P/2023 plângerea numitului A.I., având calitatea de fiu al persoanei vătămate A.M., formulată împotriva medicului Tesloianu Dan, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. Sus-numitul a arătat faptul că tatăl său a fost internat la Iași – la Spitalul Clinic Județean de Urgențe Sfântul Spiridon – secția Cardiologie, în perioada 15.12.2022 – externat la 17.12.2022, fiind programat la control în data de 13.01.2023 de către făptuitorul în cauză, medicul cardiolog Tesloianu Dan. Ulterior externării, a fost trimis de către medicul Tesloianu la medicul de familie cu o scrisoare medicală în care i-a fost prescris un tratament, spunându-i să revină la control după 6 luni. În momentul în care victima s-a prezentat la medicul de familie, după ce i s-au făcut investigațiile de rutină, medicul de familie a constatat că acesta are tensiunea foarte mică, respectiv tensiunea 7, spunându-i să meargă urgent la cardiolog. Victima a fost preluată și transportată urgent la Spitalul Clinic de Urgență din Galați. La data de 24.01.2023, în timp ce tatăl său vorbea la telefon, starea acestuia s-a înrăutățit, decesul fiind declarat la data de 14.01.2023, ora 14, familia fiind anunțată telefonic la ora 17′
Analizând riguros actele medicale și rapoartele de expertiză, procurorii au concluzionat că aspectele ce țin de malpraxis sau de vătămare nu îmbracă forma infracțiunilor severe de rezultat reclamate de părțile vătămate.
Cadrul juridic privind vătămarea din culpă și riscurile actului medical
Procuroarea de caz a detaliat în rechizitoriu modul în care legislația penală delimitează starea patologică preexistentă a bolnavului de efectele directe ale procedurilor chirurgicale.
‘Suferințele fizice care nu reclamă îngrijiri medicale pentru vindecare ori leziunile traumatice pentru a căror vindecare sunt necesare cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale nu constituie, în principiu, urmări asociate malpraxisului, întrucât de esența acestuia este varianta agravată a infracțiunii de vătămare corporală din culpă. Așadar, vătămările care constituie elementul constitutiv al urmării infracțiunii de vătămare corporală din culpă asociate malpraxisului sunt cele prevăzute la art. 194 alin. (1) C.pen., la care, prin trimitere, se raportează dispozițiile art. 196 alin. (3) C.pen. De precizat că actul medical intervine, în majoritatea situațiilor, pe un fond patologic pre-existent: sănătatea sau integritatea persoanei vătămate sunt deja afectate, uneori viața îi este deja pusă în pericol atunci când apelează la îngrijiri medicale. De aceea, rezultatul unei anume conduite medicale trebuie delimitat de aceste aspecte de fapt preexistente. Pe de altă parte, este de natura unor acte medicale să implice o anume vătămare corporală, urmare permisă de știința medicală și acceptată ca atare de către pacient în considerarea beneficiului pe care actul îl furnizează; au acest caracter cu precădere intervențiile chirurgicale, dar și alte proceduri medicale, inclusiv implantarea de dispozitive medicale’
În consecință, lipsa unor dovezi clare care să ateste că procedurile au depășit riscurile inerente ale actului medical a dus la imposibilitatea reținerii infracțiunilor de violență sau vătămare.
‘De asemenea, în cauză nu există legătură de cauzalitate între conduita cadrului medical, Tesloianu Dan, și decesul sau vătămarea corporală a pacienților. Dificultatea este proprie răspunderii profesionale în general, pentru că ea intervine în activități care, prin natura lor, implică anumite riscuri – de unde și necesitatea normării acestor activități, pentru că, inclusiv desfășurarea activității cu respectarea tuturor normelor și a măsurilor de prevedere prescrise, poate duce totuși la producerea riscului în considerarea căruia aceste reguli au fost instituite, o simplă legătură de cauzalitate între o anume conduită și o anume urmare nu poate constitui temeiul obiectiv al răspunderii penale’
Infracțiunile reținute în rechizitoriu și principiul independenței medicale
Chiar dacă acuzațiile de ucidere din culpă au fost clasate, anchetatorii au trimis cauza în instanță pentru 185 de acte materiale de abuz în serviciu și pentru o infracțiune de luare de mită în valoare de 100 de lei. Rapoartele medico-legale confirmă faptul că reutilizarea dispozitivelor de unică folosință este strict interzisă de legislația națională, menționând că defibrilatoarele intracardiace și pacemakerele nu pot fi resterilizate.
În ceea ce privește decizia de a implanta astfel de aparate, Parchetul a analizat libertatea de decizie a practicianului în raport cu normele legale.
‘Trebuie precizat faptul că stabilirea propriu-zisă a terapiei (instituirea unui tratament ori a unei metode terapeutice anume, alegerea unei anumite tehnici operatorii etc.) este un act comisiv. Unul dintre principiile profesiei este acela instituit de art. 381 din Legea sănătății, potrivit căruia medicul este independent în exercitarea actului medical. Așadar, libertatea deplină a medicului de a alege o anume conduită medicală este o expresie a independenței sale profesionale. De aici, o concluzie cu caracter general: simplul fapt de a recurge la o anume tehnică ori un anume tratament nu va putea constitui, în sine, o greșeală. Spre exemplu, s-a decis într-o cauză în care medicul a ales un procedeu neobișnuit (calificat de experți ca fiind ‘anormal’) că ‘alegerea unui procedeu sau a unei terapii dintre mai multe posibile este de domeniul conștiinței practicianului și nu ar trebui să angajeze răspunderea lui penală”
Procurorii au subliniat totuși că independența profesională nu exclude răspunderea atunci când decizia este luată din cauza ignorării normelor esențiale.
‘Când alegerea este urmarea insuficientei cunoașteri a procedeului ori a tratamentului (spre exemplu, prin ignorarea unor reacții adverse general cunoscute), în această situație alegerea fiind generată de o insuficientă informare, ea poate constitui o faptă imputabilă medicului, întrucât este urmarea neîndeplinirii de către medic a obligației sale generale de a ști, de a se informa. (…) Or, în cauză nu a fost identificată nicio greșeală tehnică în aplicarea tratamentului de către Tesloianu Dan, care să atragă răspunderea penală. În raport de aceste concluzii, în cauză se va dispune clasarea și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și ucidere din culpă, deoarece faptele nu sunt de natură penală. De asemenea, nu poate fi reținută nici infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 Cp, deoarece fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege’
Procesul urmează să își desfășoare etapele judecătorești pentru faptele de abuz în serviciu și luare de mită menținute în dosar.
