Fostul tenismen de succes Ion Țiriac (87 de ani) a demonstrat la intersecția dintre sportul de elită și economia de piață cum rigoarea strategică poate fi transformată într-un succes antreprenorial monumental, devenind în anul 2007 primul român inclus în topul miliardarilor Forbes.
În timp ce mulți sportivi își pierd reperele după încheierea carierei active, finalistul Cupei Davis și-a folosit contactele internaționale pentru a ridica un conglomerat gigant. De la fondarea primei bănci comerciale private din România postcomunistă și până la extinderea Grupului Țiriac în sectoare cheie, brașoveanul a clădit un imperiu a cărui avere este estimată astăzi între 2 și 2,5 miliarde de dolari.
De la fabrica de rulmenți la aurul de la Roland Garros
Născut în anul 1939 la Brașov, Ion Țiriac a fost marcat de pierderea prematură a tatălui său, fiind obligat să muncească de tânăr într-o fabrică locală de rulmenți pentru a-și întreține familia.
Această disciplină de fier și rezistență psihologică le-a canalizat inițial în hocheiul pe gheață, sport în care a reprezentat România la Jocurile Olimpice de iarnă din 1964, de la Innsbruck.
Ulterior, brașoveanul s-a reorientat către tenis, formând alături de Ilie Năstase una dintre cele mai de temut echipe de dublu din istorie, alături de care a cucerit Openul Francez de la Roland Garros în stagiunea din 1970.
După retragerea din activitatea competițională, Țiriac a revoluționat din temelii marketingul sportiv mondial. Intuitiv, acesta a realizat potențialul exploziv al drepturilor de televiziune și al sponsorizărilor, devenind managerul unor titani ai circuitului precum Boris Becker, pe care l-a ghidat spre poziția de lider mondial.
În paralel, magnatul a achiziționat licențele unor turnee de top, printre care și Madrid Open, transformându-le în evenimente premium generatoare de zeci de milioane de dolari, capital pe care l-a repatriat imediat după Revoluția din 1989, potrivit jurnaliștilor germani de la Wirschaft Magazin.
Strategia din spatele miliardelor
Prăbușirea regimului comunist a reprezentat oportunitatea istorică pentru Ion Țiriac. În timp ce investitorii străini evitau Europa de Est din cauza instabilității politice, brașoveanul a revenit la București cu fonduri masive și a înființat în anul 1990 Banca Comercială Ion Țiriac, punând practic bazele sistemului bancar modern din România.
Folosind lichiditățile instituției, investitorul s-a extins agresiv, obținând drepturile exclusive de import pentru mărci auto de lux precum Mercedes-Benz, Ford sau Porsche, și a creat divizia de asigurări Țiriac Asigurări.
Tranzacțiile inteligente, precum cedările parțiale de acțiuni către corporații gigant ca UniCredit sau Allianz, i-au securizat profituri masive, capitalizate ulterior în proiecte imobiliare de lux—precum Turnul Țiriac din București—sau în operatorul aerian VIP, Țiriac Air.
În ultimele două decenii, miliardarul s-a concentrat intens și pe infrastructura sportivă de masă, finanțând din surse proprii patinoare moderne și academii de tenis destinate juniorilor.
Piesa de rezistență a averii sale rămâne însă „Țiriac Collection”, o galerie exclusivistă ce adăpostește peste 400 de mașini de epocă rare, unică în lume și cu o valoare de piață inestimabilă.
