Problema cerealelor ucrainene a revenit în atenție, pe fondul accelerării în procesul de negociere a aderării Ucrainei și Republicii Moldova, dar și al restricților continue impuse de Polonia și al blocării porturilor de la Marea Neagră. Politica agricolă comună europeană (CAP) este probabil unul dintre cele mai mari enigme ale momentului, dependentă simultan de mai mulți factori. În acest context, portul militar Constanța ar putea reprezenta o soluție pentru agricultura Ucrainei, scrie presa independentă europeană.
De-a lungul și de-a latul Europei, fermierii au ieșit cu tractoarele în stradă, ajungând chiar să blocheze capitala UE, Bruxelles.
Proteste masive provocate de modificările din CAP
Creșterea prețurilor la carburant, concurența acerbă a importurilor mai ieftine, povara reglementărilor fitosanitare impuse de Uniunea Europeană, modificările aduse Politicii agricole Comună Europeană (CAP), au dus cumulat la ample proteste de stradă.
CAP este probabil unul dintre cele mai mari puzzle-uri, în care fiecare piesă mai mare trebuie să se potrivească: ultima piesă este aderarea Ucrainei și Republicii Moldova în Uniunea Europeană, scrie portalul de jurnalism voxeurop.eu.
Chiar lăsând la o parte teritoriile capturate de Rusia – Crimeea și părți din Donbas – Ucraina deține totuși 32 milioane de hectare de pământ agricol viabil, din care 26 de milioane sunt deja cultivate. Este dublu față de suprafața arabilă a Franței și de 3 ori cea a Spaniei și Poloniei (11 milioane fiecare). Atunci când Ucraina se va alătura UE, va deveni instantaneu liderul blocului comunitar ca producător de cereale și semințe uleioase.
Politica agricolă comună, călcâiul lui Ahile
Capitolul agricol, argumentează cercetătoarea Elsa Régnier într-un studiu din 2024 pentru Institutul pentru dezvoltare sustenabilă și relații internaționale (IDDRI), “este considerat unul dintre cele mai dificile în procesul de aderare la UE” – o consecință a rolului central jucat de CAP în bugetul Uniunii și a vulnerabilității structurale a sistemelor de fermă. De altfel, un purtător de cuvâna al Comisiei Europene a admis că Ucraina și Moldova “au nevoie de timp și efort”, căci UE “trebuie să se asigure că politicile ei, inclusi CAP, sunt adecvate pentru o Uniune extinsă”.
Solul ucrainean este printre cele mai bogate din lume, cel pe care oamenii de știință îl numesc cernoziom.
De ce stârnește panică Ucraina
Totuși, această potențială destabilizare a pieței agricole comune – provocată de intrarea unui producător atât de puternic ca Ucraina – ar putea deveni o oportunitate, observă sursa citată. Pentru Comisia Europeană, ar putea furniza în sfârșit presiunea politică ncesară pentru o reformă majoră a CAP. Proces care a fost amânat ani de zile.
Până acum, UE a avut 7 extinderi. Cea din 1986 (Spania și Portugalia) au crescut terenul agricol al blocului cu 30%, cele din 2004–2007 (când a aderat și România) au adăugat 44%. Extinderea cu Ucraina, Moldova și alte candidate din Balcani ar reprezenta o creștere de 28%.
În cazul unei viitoare extinderi, o adaptare minoră a CAP nu va fi suficientă: “Ucraina nu e Polonia; are un model agricol economic moștenit de la fosta Uniune Sovietică, cu structuri de proprietate a terenului și formule de business care sunt externe to sistemului”, explică expertul Yves Le Morvan, de la think tankul francez Agridées.
O șansă geopolitică pentru UE
Acesta propune două soluții: fie o acedere a țării care să nu îi ofere statutul de membru cu drepturi depline, fie o reformă profundă a CAP care să includă mecanisme de protecție pe termen lung. În prezent, se negociază cadrul bugetar al perioadei 2028–2034. Odată cu aderarea Ucrainei, Uniunea s-ar confrunta cu 3 opțiuni:
- o creștere semnificativă a bugetului CAP (acum cumulează în jur de 23–25% din bugetul UE),
- reducerea alocărilor către statele membre,
- sau propunerea unei scheme separate pentru Ucraina bazată pe regiunea agricolă. Totul va depinde de negocieri.
Pe de altă parte, aportul Ucrainei ar putea fi și o oportunitate geopolitică, Odată cu invazia Rusiei, războiul din Iran și amenințarea tot mai mare a Chinei, suveranitatea alimentară este o necesitate strategică. Aderarea Ucrainei – considerată “coșul de pâine al lumii” – ar putea poziționa Uniunea ca producător agricol și exportator global de top, consolidând totodată reziliența internă.
Ucraina are nevoie de sprijin internațional de 2 miliarde dolari
Ucraina analizează posibilitatea de a utiliza porturile din Marea Baltică pentru exporturile sale de cereale, a afirmat Ministerul Agriculturii de la Kiev, în urma unei măsuri similare luate de Rusia. Ambele părți caută alternative la rutele din Marea Neagră, perturbate de războiul dintre ele, relata săptămâna trecută Reuters. Cea mai mare parte a mărfurilor ucrainene, inclusiv cerealele, a fost redirecționată prin cele 3 porturi ucrainene de pe Dunăre, după ce atacurile rusești au blocat porturile de la Marea Neagră, care gestionau anterior 90% din exporturi.
„Porturile baltice ar putea gestiona exporturi de până la 20 de milioane de tone de cereale”, a spus Ministerul Agriculturii din Ucraina într-un comunicat emis după o întâlnire între miniștrii agriculturii din Ucraina și Estonia. Însă transportul prin Marea Baltică ar adăuga însă aproximativ 100 de dolari pe tonă la cheltuielile de export, a precizat ministerul.
Pentru a compensa acest lucru, Ucraina ar avea nevoie de sprijin internațional de până la 2 miliarde de dolari, a adăugat instituția. Ministerul nu a identificat o sursă potențială de finanțare și nici nu a explicat cum ar ajunge cerealele în porturile baltice. Ucraina nu are graniță cu statele baltice, ceea ce face ca ruta de tranzit prin Polonia să fie cea mai probabilă.
Polonia amenință și cu interzicerea tranzitului
Pe de altă parte, ruta din Polonia stârnit proteste ample din partea fermierilor polonezi, care afirmau că cerealele ucrainene, mai ieftine, reprezentau o amenințare pentru producătorii locali. Potrivit presei din Ucraina, ministrul Politicii Agrare și Alimentelor investighează intenția autorităților vamale poloneze de a restricționa folosirea depozitelor și silozurilor pentru găzduirea temporară a cerealelor din Ucraina care tranzitează Polonia către terțe țări, scrie publicația de specialitate ukragroconsult.com.
Importul anumitor produse agricole ucrainene în Polonia rămâne interzis, însă tranzitul prin această țară este încă permis.
România, cel mai important centru de tranzit și logistică pentru exporturile Ucrainei
Cea mai scurtă rută pentru cerealele ucrainene spre multe dintre piețele de desfacere tradiționale se derulează prin porturile din Odesa. Războiul a întrerupt însă lanțul logistic. Deși Ucraina a recăpătat controlul asupra portului Odesa, a stabilit noi rute de export pe mare și calea ferată – cu cooperarea României și Poloniei. Și-a salvat recoltele și și-a reorganizat logistica și lanțurile de aprovizionare.
Totuși, țările vecine au reacționat, iar Ungaria, Polonia și Slovavia au impus restricții pentru importurile din Ucraina încă de la începutul războiului. În schimb, România a devenit cel mai important centru de tranzit și logistică pentru exporturile și importurile ucrainene.
Atacurile repetate rusești vin cu riscuri pentru echipaje și vase până acolo încât armatorii au devenit reticenți în a accepta noi transporturi. Grânele pot fi redirecționate către porturile de la Dunăre ale Ucrainei, portul românesc Constanța, cele din partea de nord a Adriaticii sau porturile de la Marea Baltică și Marea Nordului, scrie luni portalul Neweasterneurope.eu.
Pprtul Odessa Sursa foto: Profimedia
Constanța, poarta UE pentru exporturile ceralelor din Ucraina
Mai multe analize realizate de specialiști (Detalii AICI) arată că accesul prin portul Constanța, respectiv Coridorul de Sud, rămâne cea mai solidă opțiune. Primul avantaj este timpul relativ redus al drumului. Dornești, de exemplu, se află aproape de granița ucraineano–română și este conectată de Constanța printr-o rută feroviară relativ scurtă.
Al doilea avantaj începe după ce grânele ating coasta. Constanța are o locația avantajoasă față de multe piețe de desfacere tradiționale pentru cerealele din Ucraina. Vase cu destinația Turcia, Egipt, Israel, Arabia Saudită sau alte destinații asiatice își încep călătoria de la Marea Neagră în loc să navigheze în jurul Europei vestice.
Portul militar Constanța. Captură Știrile Pro TV
Coridorul prin România beneficiază și de Dunărea de Jos. Cerealele pot ajunge la Constanța prin barje din porturile ucrainene Reni ș Izmail, călătorind către Cernavodă și apoi prin Canalul Dunăre–Marea Neagră.
Portul de pe Litoral are un atu puternic pentru deservirea piețelor din estul Mediteranei și multe piețe asiatice, în vreme ce porturile de la Marea Adriatică pot fi mai potrivite pentru destinațiiile din Occident. La nivelul maxim de tranzit, Coridorul de Sud prin Constanța gestionează în jur de 66% din fluxul de marfă ucrainean. Acesta ar putea crește ca anvergură odată cu creșterea capacității porturilor ucrainene Reni și Izmail și a terminalurilor ferate românești, în ritm cu integrarea mai raoidă a sistemului Dunării de Jos, transportului feroviar și portului Constanța.
În plus, coridorul Constanța rămâne baza sistemului cu cele mai reduse costuri și cel mai redus cost de carbon. Totuși, situația este deosebit de fragilă în zonă. Așa cum a scris Gândul, războiul din Ucraina agită Marea Neagră, care ar putea deveni „a doua strâmtoare Ormuz”.
