Notă a redacției: În articolele precedente, am descoperit că somnul nu reprezintă o simplă perioadă de odihnă, ci un proces biologic esențial, prin care creierul își consolidează amintirile, își selectează informațiile importante, își reglează emoțiile și își perfecționează deprinderile învățate în timpul zilei.
Am văzut că, în fiecare noapte, creierul desfășoară o activitate intensă și discretă, fără de care învățarea, performanța și adaptarea ar fi profund afectate.
Dar dacă toate aceste procese depind de somn, apare o întrebare firească: Ce se întâmplă atunci când, noapte după noapte, dormim prea puțin?
Biologia somnului (16): Ce se întâmplă atunci când nu dormim suficient?
În reflecțiile anterioare, am explorat numeroasele beneficii ale somnului pentru creier și pentru organism. Astăzi schimbăm, însă, perspectiva și privim aceeași problemă din direcția opusă.
Nu ne vom întreba ce câștigăm atunci când dormim suficient. Ne vom întreba ce pierdem atunci când somnul devine insuficient.
În cartea „Why We Sleep” (2017), cercetătorul Matthew Walker definește privarea cronică de somn ca situația în care o persoană doarme, în mod obișnuit, mai puțin de șapte ore pe noapte.
La prima vedere, diferența poate părea minoră. O oră sau două de somn pierdute nu par să schimbe radical modul în care funcționăm. Însă, cercetările din ultimele decenii sugerează o realitate mult mai complexă.
Somnul nu susține doar una sau două funcții ale organismului. El participă la funcționarea aproape tuturor sistemelor biologice. De aceea, atunci când este redus în mod constant, consecințele nu se limitează la oboseală.
Privarea cronică de somn este asociată cu un risc crescut de tulburări neurologice și psihice, inclusiv boala Alzheimer, anxietate, depresie și comportament suicidar. În același timp, ea influențează numeroase procese fiziologice, fiind corelată cu un risc mai mare de diabet zaharat de tip 2, scăderea eficienței sistemului imunitar, infertilitate, creștere în greutate și anumite forme de cancer.
Mesajul pe care Walker îl transmite este unul impresionant prin simplitatea lui: Nu există aproape niciun aspect al funcționării organismului care să rămână neatins de lipsa somnului.
Capacitatea noastră de a învăța, de a lua decizii, de a ne concentra, de a ne controla emoțiile, de a comunica eficient și chiar de a menține relații sociale sănătoase depinde, într-o măsură surprinzător de mare, de calitatea și durata somnului.
Una dintre cele mai cunoscute cercetări prezentate în carte aparține profesorului David Dinges de la Universitatea din Pennsylvania.
Obiectivul studiului a fost simplu, dar extrem de relevant: Cât de bine își revine creierul după mai multe nopți consecutive de somn insuficient?
Rezultatele au fost surprinzătoare. Chiar și după câteva nopți de recuperare, participanții nu și-au recăpătat complet nivelul inițial al performanței cognitive.
Cu alte cuvinte, creierul nu recuperează atât de ușor timpul pierdut, așa cum tindem adesea să credem.
Poate și mai tulburătoare este o altă observație, desprinsă din cercetările asupra vigilenței. După aproximativ 19 ore de stare de veghe continuă, performanța cognitivă devine comparabilă cu cea observată la persoane care au o alcoolemie de 0,08%, limita legală pentru conducerea unui autovehicul în multe țări.
Cu toate acestea, există o diferență importantă. Consumul de alcool este recunoscut aproape universal ca fiind incompatibil cu performanța și siguranța. Privarea de somn, în schimb, este adesea privită ca un semn de ambiție, productivitate sau rezistență.
Cercetările sugerează exact contrariul. Somnul nu este opusul performanței. El reprezintă una dintre condițiile biologice care fac performanța posibilă.
Poate că adevăratul cost al lipsei de somn nu este doar oboseala pe care o simțim a doua zi. Poate că el constă în eroziunea lentă și aproape imperceptibilă a capacităților cognitive, emoționale și fizice pe care ne bazăm în fiecare zi pentru a învăța, a lua decizii, a construi relații și a ne atinge potențialul.
Iar poate cea mai importantă lecție pe care ne-o oferă cercetările asupra somnului este aceasta: Nu putem sacrifica somnul fără să sacrificăm, în același timp, o parte din funcționarea optimă a creierului și a organismului.
Dr. Bogdan Matei, medic specialist psihiatru în Franța
