Operele din Iași și Timișoara au devenit membre în rețeaua Opera Europa, una dintre cele mai prestigioase organizații dedicate artelor spectacolului
„Opera Națională Română Iași și Opera Națională Română din Timișoara au devenit membre ale Opera Europa, una dintre cele mai importante rețele europene dedicate teatrelor de operă și companiilor lirice, alături de nume ca Teatro alla Scala, Wiener Staatsoper, Opéra National de Paris sau Royal Opera House”, se arată în mesajul publicat pe Facebook de Ministerul Culturii. Opera Națională Română din Iași își are originile în anul 1956, când instituția și-a început activitatea cu spectacolul „Tosca”, de Giacomo Puccini. Pe 3 noiembrie, opera ieșeană urmează să marcheze 70 de ani de la primul său spectacol. În cele șapte decenii de activitate, Opera Națională Română Iași a contribuit la dezvoltarea vieții culturale din Moldova prin spectacole de operă, balet și muzică clasică. Opera din Timișoara și-a început activitatea în 1947, cu spectacolul „Aida”, de Giuseppe Verdi, devenind un reper cultural al vestului României. În prezent, Opera Națională Română din Timișoara include în repertoriul său spectacole de operă, operetă, musical și balet. „Două istorii. Două orașe. Mii de artiști și spectatori. Iar acum, opera românească își are, pe deplin meritat, locul pe marile scene ale Europei. Felicitări, Opera Națională Română Iași și Opera Națională Română din Timișoara!”, au conchis reprezentanții ministerului.
Tot mai mulți părinți americani refuză vitamina K pentru nou-născuți
Rata nou-născuților care nu au primit injecția cu vitamina K în prima zi de viață a crescut cu peste 57% între ianuarie și iunie 2026, potrivit unei analize realizate de Truveta, o companie americană specializată în colectarea și analizarea datelor medicale anonimizate provenite de la spitale și alte unități medicale. Studiul, prezentat de Reuters, a analizat datele a peste un milion de nașteri din Statele Unite. La sfârșitul lunii iunie, 8,1% dintre nou-născuții incluși în analiză nu primiseră vitamina K, față de 5,2% cu șase luni înainte. În prima jumătate a acestui an, rata a fost de 2,5 ori mai mare decât media înregistrată între 2019 și 2024 și de 1,4 ori mai mare decât în 2025. De ce primesc nou-născuții vitamina K Bebelușii se nasc cu rezerve foarte mici de vitamina K, o vitamină esențială pentru procesul de coagulare a sângelui. Cantitatea redusă din organism îi face vulnerabili în primele luni de viață la așa-numita hemoragie prin deficit de vitamina K. Injecția administrată după naștere are rolul de a preveni această complicație până când organismul copilului ajunge să dispună de cantități suficiente de vitamină K. Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), principala agenție federală de sănătate publică din SUA, copiii care nu primesc injecția cu vitamina K au un risc de 81 de ori mai mare de a suferi hemoragii care le pot pune viața în pericol, în primele șase luni de viață, inclusiv la nivelul creierului sau al tractului digestiv. Unul din cinci sugari care suferă o hemoragie severă moare. Pediatrii și neonatologii spun că observă tot mai multe refuzuri ale unor intervenții medicale recomandate nou-născuților, pe fondul neîncrederii tot mai mari în vaccinuri și în alte măsuri preventive. Departamentul american pentru Sănătate și CDC analizează datele disponibile privind refuzul vitaminei K și cazurile de hemoragie asociate acestuia. Autoritățile continuă să le ofere părinților și personalului medical informații despre rolul vitaminei K. Fetele, mai frecvent lipsite de injecție Analiza companiei americane indică și o diferență între fete și băieți. În iunie 2026, 8,9% dintre fetițele nou-născute nu primiseră vitamina K în prima zi de viață, comparativ cu 7,3% dintre băieți. Medicii cred că una dintre explicații poate fi legată de circumcizie. Numeroase spitale americane nu efectuează procedura în cazul băieților care nu au primit vitamina K, din cauza riscului de sângerare. În unele situații, părinții care refuză inițial injecția acceptă administrarea acesteia pentru ca băiatul să poată fi circumcis. Medicii avertizează însă că riscul asociat deficitului de vitamina K nu este unul ipotetic. În 2013, la Nashville, mai mulți bebeluși au suferit hemoragii severe după ce părinții lor refuzaseră administrarea injecției cu vitamina K. Unul dintre copii a rămas cu leziuni cerebrale pe termen lung. Specialiștii spun că refuzul vitaminei K este observat tot mai des împreună cu respingerea altor măsuri preventive pentru nou-născuți, precum vaccinarea împotriva hepatitei B sau administrarea tratamentului antibiotic ocular.
George Clooney deschide Festivalul de Film de la Veneția
Pe parcursul următoarelor 11 zile ale festivalului numeroase vedete de la Hollywood vor defila pe covorul roșu, de la Robert Pattinson la Noel și Liam Gallagher de la Oasis, dar accentul din acest an pare să fie mai mult pus pe geopolitică decât pe momentele cu vedete de cinema, potrivit AP. Programul extins include documentare despre conflictul din Gaza („Naza”), Elon Musk („Musk”) și jurnaliști ruși independenți care acoperă războiul din Ucraina („Prietenii mei indezirabili – Partea a II-a: Exilul”), precum și filme palestiniene și un scurtmetraj despre Serviciul de Imigrație și Vamă al SUA din Minneapolis. Directorul festivalului, Alberto Barbera, a declarat pentru Associated Press că majoritatea filmelor pe care le-au văzut în timpul procesului de selecție au tratat „probleme contemporane”. „Nu am avut de ales”, a spus el. „Suntem într-un spațiu deschis tuturor pentru discuții, pentru confruntare. Toată lumea este complet liberă să se exprime. Și sunt, într-un fel, foarte fericit că acest tip de film i-ar putea ajuta pe spectatori, pe critici, pe toți să înțeleagă mai bine ce se întâmplă în lumea noastră contemporană, dificilă.” Filme cu premiera la Veneția, candidate la Oscar S-a acordat multă atenție și faptului că există un singur film regizat de o femeie printre cele 21 care concurează pentru marele premiu, Leul de Aur. Unele dintre filmele care vor avea premiera la Veneția ar putea deveni candidate la premiile Oscar, inclusiv filmul de premieră „Ink”, un titlu în competiție cu Guy Pearce în rolul lui Murdoch și Jack O’Connell în rolul editorului Larry Lamb. La începutul acestui an, Boyle a declarat pentru AP că a realizat „Ink” în același mod în care a realizat „Trainspotting” – nu aveau mulți bani, dar aveau o trupă dedicată care s-a mobilizat în spatele ideii și o vedetă revelatoare. În „Trainspotting”, acesta a fost Ewan McGregor. În „Ink”, a spus el, este O’Connell. „Este vorba despre acest grup de oameni în jurul căruia și din care construiești povestea, iar aceștia oferă sprijin și susținere ideii, dar lucrul important pe care îl aduc este credința în idee”, a spus Boyle. „Pentru ca actorii să facă asta, trebuie să petreacă mult timp prin preajmă. E foarte bine să vorbești despre piese de ansamblu, dar ansamblul înseamnă că ei stau mult prin preajmă pentru a putea apărea.” Boyle a adăugat: „Nu am învățat mare lucru în 30 de ani și probabil că acesta este un lucru bun.” Clooney, premiu pentru întreaga carieră Festivalul va avea și momentul dedicat lui George Clooney, când acesta va primi Leul de Aur pentru întreaga carieră. „Am decis să-i acordăm un Leu de Aur pentru că, într-un fel, suferă din cauza propriei imagini, știți, bărbatul seducător, o imagine a frumuseții și așa mai departe”, a spus directorul festivalului Alberto Barbera. „Uneori oamenii uită că este un mare actor, unul dintre cei mai mari actori ai momentului și un mare cineast, un mare regizor. Deci este o modalitate de a sublinia acest lucru.” Festivalul de Film de la Veneția se desfășoară până pe 12 septembrie.
Cresc cazurile de boala ploii în Europa
Este vorba de Franța, Germania, Spania, Suedia, Norvegia, conform ECDC. Dermatofiloza poate provoca pe piele mici umflături, coșuri cu puroi, cruste, piele care se cojeste și, uneori, mâncărime, potrivit rainews.it. În cazurile recente din Europa, leziunile au apărut în diverse zone, inclusiv în regiunea genitală, inghinală, pe coapse și pe față. Problema o reprezintă asemănarea cu alte infecții dermatologice sau cu transmitere sexuală. Vestea bună e că boala se prezintă, în general, în formă ușoară și răspunde bine la tratamentul cu antibiotice, fie ele locale sau sistemice. Până în prezent, nu s-au înregistrat complicații grave în focarele europene. În ultimele luni, lista țărilor afectate s-a extins. Cazurile sunt observate mai ales în rândul bărbaților homosexuali sau bisexuali. Un caz izolat înregistrat în Regatul Unit cu câteva zile în urmă a ajuns pe paginile revistei BMJ. Cazul a fost identificat în Scoția și este legat de frecventarea unui local destinat activităților sexuale. Noutatea care atrage atenția se referă la cazurile apărute recent în diferite țări europene. În mod tradițional, infecția la om era asociată mai ales cu contactul direct cu animale infectate sau cu material contaminat. În cazurile cele mai recente, însă, a ieșit la iveală posibilitatea unei transmiteri de la om la om prin contact foarte strâns. Au fost descrise cazuri chiar și în rândul persoanelor care practică sporturi de contact, cum ar fi artele marțiale în cazul Norvegiei. De ce se numește „boala ploii” Denumirea de „boala ploii” este o denumire jurnalistică derivată din „rain rot” sau „rain scald”, expresii utilizate în special pentru boala la animale. Ploaia nu provoacă direct boala. Umiditatea persistentă înmoaie pielea, favorizează apariția infecției și o face mai vulnerabilă. Prevenție Măsurile de prevenție sunt simple: „Evitați contactul direct cu leziunile suspecte, nu folosiți aceleași prosoape mai multe persoane, aveți grijă de igiena personală și protejați eventualele răni sau zgârieturi”.
O toamnă muzicală dedicată celebrării wagneriene și enesciene la București
Oricum, am rămas încântat de faptul că, pe la alții, încă mai există secțiune culturală în presa mainstream. Contextul articolului este că, anul acesta, se împlinesc 150 de ani de la prima reprezentare integrală, la Bayreuth, a Inelului Nibelungului de Wagner. Premiera din august 1876 a fost unul dintre acele momente în care îți dai seama ce însemna, în Europa secolului al XIX-lea, să existe cu adevărat o elită politică și culturală. La Bayreuth au venit, atunci, împăratul Wilhelm I al Germaniei, împăratul Pedro al II-lea al Braziliei, filosoful Friedrich Nietzsche, compozitorii Franz Liszt, Anton Bruckner, Piotr Ilici Ceaikovski, Edvard Grieg, Camille Saint-Saëns și arhitectul Gottfried Semper. Ludwig al II-lea al Bavariei, marele protector al lui Wagner, susținuse proiectul și participase inclusiv la repetiții. În acele vremuri, politicianul mergea la cultură Vă puteți imagina astăzi un mare demnitar în funcție asistând la repetițiile unei opere? Întrebarea pare frivolă, dar spune ceva esențial despre raportul dintre putere, cultură și aspirațiile unei societăți. În lumea aceea, cultura nu venea la politician pentru o fotografie. Politicianul se ducea la cultură: uneori chiar la repetiție. Sigur, nu idealizez aristocrația europeană. Numai că rezultatul istoric al patronajului pe care aceasta l-a exercitat nu poate fi negat. Haydn a avut familia Esterházy. Mozart a trăit într-o lume dominată de comenzi aristocratice și princiare. Beethoven și-a dedicat operele unor arhiduci, prinți, conți și prințese: am scos, pentru a ilustra această argumentație, o listă a sponsorilor acestuia. Wagner, fără sprijinul lui Ludwig al II-lea al Bavariei, cu certitudine nu ar fi putut realiza niciodată proiectul gigantic de la Bayreuth. Până la urmă, fiecare societate își finanțează propriile aspirații. Pentru păstrarea nealterată a adevărului istoric, voi face o scurtă digresiune, dacă-mi este permisă. Din câte știu eu, singurul politician român contemporan despre care am aflat cu certitudine că a mers la Festivalul de la Bayreuth este Adrian Năstase. Ion Iliescu, singurul președinte care a participat constant la Festivalul Enescu Dacă mai știți și alte exemple relevante, chiar vă rog să-mi spuneți. Este aproape singurul – alături de Victor Opaschi, Ionuț Vulpescu și Mircea Geoană – pe care l-am văzut în mod recurent la Festivalul Enescu. O mențiune separată trebuie făcută despre Ion Iliescu: a fost singurul președinte al României cu participare constantă la Festivalul Enescu (în perioada copilăriei și adolescenței mele, motiv pentru care aceasta este singura mențiune indirectă) și consum cultural frecvent (încă din perioada comunistă, Ion Iliescu a fost un consumator fervent de cultură). Singurul ministru al culturii despre care pot spune aceleași lucruri este cel în funcție (András Demeter). Cu excepția lui Ionuț Vulpescu și András Demeter, n-am văzut în ultimii 10 ani niciun ministru al culturii care să participe recurent la Festivalul Enescu. Și m-am uitat cu maximă atenție: repet, vorbesc din ce am văzut cu ochii mei. Recurent nu înseamnă să asiști la concertul inaugural: asta ca să nu avem vorbe. În plus, nu pot să nu observ și altceva. Adrian Năstase este și unul dintre foarte puținii politicieni români de după 1989 de pe urma căruia a rămas efectiv ceva în cultura română: Muzeul Național al Hărților și Cărților Vechi. E creația și donația lui personală, chiar dacă nu este singura instituție culturală înființată sub prim-ministeriatul acestuia. Puteți judeca fără menajamente omul politic și epoca lui: sunteți invitații mei de pe acum. Urmele lui Adrian Năstase în cultură Dar Muzeul Național al Hărților și Cărților Vechi există. Colecția există. A rămas totuși ceva în urma lui Adrian Năstase în cultura română. De pe urma atâtor oameni ai sistemului care i-au succedat prin cele mai înalte funcții ale statului nu a rămas nimic. Doar praful de pe tobă și un zgomot asurzitor. M-am gândit la toate acestea și pentru că, în aceste zile, Bucureștiul trăiește într-un foarte frumos context muzical: mă refer la Concursul Internațional George Enescu care este în desfășurare la București. În 2026, George Enescu este celebrat prin două repere importante concomitente: 145 de ani de la nașterea acestuia sunt marcați printr-o ediție a XX-a, aniversară, a Concursului Internațional George Enescu. Ediția din acest an, specială Ediția din 2026 este una specială și din perspectivă științifică. Joi, 10 septembrie, de la ora 15.00, în cadrul Congresului Național al Istoricilor Români, voi modera panelul de Istorie socială și sociologie istorică: convergențe epistemologice și tensiuni metodologice. Panelul este organizat în parteneriat cu Artexim, organizatorul Festivalului și Concursului Internațional George Enescu, în cadrul unei colaborări cu Facultatea de Istorie a Universității din București. Iar lucrul care îmi place foarte mult este că discuția noastră nu se va încheia odată cu ultima intervenție academică. A doua zi, vineri, 11 septembrie, vom merge împreună la Semifinala Secțiunii de Vioară a Concursului Internațional George Enescu 2026. Mi se pare o continuare minunată. Științele sociale nu se ocupă doar de instituții, structuri și procese. Suntem interesați și de felul în care se formează gusturile, prestigiul, educația culturală, ierarhiile simbolice și raportul dintre elite și societate. De aceea, după câteva ore de reflecție academică, întâlnirea directă cu marea muzică mi se pare o prelungire foarte potrivită a discuției noastre precedente. Le sunt recunoscător Cristinei Uruc, directoarea Artexim, și decanului Facultății de Istorie, Matei Gheboianu, pentru această colaborare, pe care sper să o vedem continuată și în anii următori. Cum readucem cultura în centrul vieții sociale? În fond, aici este și una dintre întrebările care mă preocupă constant: cum readucem cultura în centrul vieții sociale fără să o transformăm nici în ornament protocolar, nici într-un produs destinat exclusiv unui public restrâns? Apropo, am văzut zilele trecute, pe pagina talentatului regizor Alexandru Nagy, o veste pe care am preluat-o și care mi-a făcut dimineața mai frumoasă: LaScalaTV a devenit gratuită. Cu o simplă înregistrare, oricine poate avea acces la opere, balete, concerte, producții recente și spectacole istorice ale celebrului teatru milanez, inclusiv la înregistrări asociate unor nume precum Claudio Abbado sau Riccardo Muti. Iar această deschidere către public este posibilă datorită sprijinului Intesa Sanpaolo. Mi se pare un exemplu splendid de mecenat cultural contemporan din partea acestei prestigioase instituții bancare. Nu
Premieră istorică pentru muzica românească: Doi români vor inaugura sezonul cameral al faimosului centru de concerte Carnegie Hall din New York
Cei doi muzicieni români sunt prezenți în Guinness Book. În eleganta ambianță a sălii Weill, cei doi vor prezenta, sub titlul ROOTS, un concept original, ce pune în valoare importanța promovării, cunoașterii și aprecierii identității culturale în contextul social al prezentului. Repertoriul prezentat va fi, ca în cazul fiecăruia dintre turneele mondiale ale celor doi artiști, centrat pe promovarea muzicii românești, una dintre capodoperele lui George Enescu. Sonata a 3-a a lui Enescu se va auzi la New York Este vorba despre Sonata a 3-a „În caracter popular românesc”, fiind celebrată la împlinirea a 100 de ani de la compunerea sa. Programul se va deschide, însă, cu o primă audiție absolută, lucrarea „Roots and Loops” fiind creată de compozitoarea Diana Rotaru, special pentru acest eveniment. Seria partiturilor românești prezentate va continua cu creații semnate de Dan Dediu, Remus Georgescu și Roman Vlad. Programul va fi completat de piese compuse de Serghei Bortkiewicz, Béla Bartók și, în semn de considerație pentru publicul newyorkez, de marele creator american Aaron Copland. Un program dedicat rădăcinilor culturale „Așa cum spune și titlul proiectului, ROOTS este un program legat exclusiv de nevoia conștientizării importanței rădăcinilor culturale ale fiecăruia dintre noi” au declarat cei doi interpreți. „Ca întotdeauna, vom cânta multe piese românești. Dar, indiferent de originea muzicii prezentate, ceea ce ne dorim cu adevărat este să arătăm lumii că valoarea se naște și există pretutindeni, că oamenii sunt la fel de bogați și de frumoși sufletește oriunde pe Pământ și că trebuie doar să ai puțină deschidere pentru a privi și a primi această frumusețe. Dacă fiecare dintre noi ar fi dispus să îl cunoască pe cel de alături, să îi înțeleagă valorile și identitatea, lumea noastră ar fi, cu siguranță, infinit mai bună!”, au adăugat cei doi muzicieni. Evenimentul este organizat de Asociația Culturală INNOVARTE, cu sprijinul Institutului Cultural Român de la New York. De asemenea, este promovat pe pagina oficială a centrului de concerte Carnegie Hall. Biletele au fost deja puse în vânzare. Cei doi muzicieni români au dus muzica românească pe toate cele șapte continente Diana Jipa și Ștefan Doniga desfășoară de aproape un deceniu o activitate internațională remarcabilă. EI au susținut peste 750 concerte pe toate cele 7 continente și au dezvoltat proiecte dedicate promovării creației muzicale românești. Prin originalitatea conceptelor lor artistice și prin calitatea interpretării, cei doi muzicieni au devenit repere ale diplomației culturale românești. Mai mult, au contribuit la afirmarea imaginii României într-unele dintre cele mai importante spații culturale ale lumii.
Șeful CNAS, despre lipsa citostaticelor: Sunt discontinuități, nu o problemă de finanțare a Casei
El a avertizat, în același timp, că actualul sistem de stabilire a prețurilor și de decontare a medicamentelor trebuie regândit pentru a evita o situație nesustenabilă financiar. Horațiu Moldovan a afirmat, într-o conferință de presă, că problemele de aprovizionare cu anumite medicamente sunt generate în principal de producție sau de lanțurile de distribuție. „Am recunoscut în mod foarte clar și transparent că există anumite discontinuități pentru anumite medicamente, inclusiv pentru medicamentele citostatice. Astfel de discontinuități există nu doar în România, există în toate țările din Uniunea Europeană și din lume”, a declarat președintele CNAS. El a respins ideea că aceste situații ar fi determinate de activitatea Casei Naționale. „Sub nicio formă nu există astfel de discontinuități în România din motive imputabile Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Casa Națională fiind instituția care se ocupă cu finanțarea și decontarea acestor medicamente.” Moldovan a precizat că monitorizarea stocurilor revine Ministerului Sănătății și Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, iar în unele situații intervine și Unifarm. Potrivit acestuia, sistemul de alertă pentru stocuri a fost modificat astfel încât procedurile pentru nevoi speciale să poată fi declanșate mai devreme. CNAS: Nu vorbim despre tăieri la medicamente Șeful CNAS a susținut că discuțiile privind costurile medicamentelor nu vizează reduceri de acces, ci eficientizarea utilizării fondurilor. „Desigur că am făcut această analiză și vreau să clarific acest lucru în spațiu public, că nu vorbim despre tăieri la medicamente, ci vorbim despre cheltuirea mai eficientă a banilor pe care îi avem, inclusiv pe medicamente, dar nu doar pentru medicamente, în tot sistemul sanitar.” Potrivit datelor prezentate de Moldovan, cheltuielile cu medicamentele au crescut în ultimii trei ani cu aproximativ 5 miliarde de lei anual, echivalentul a peste un miliard de euro pe an. El a avertizat că, dacă ritmul se menține, bugetul pentru medicamente ar putea ajunge la 40 de miliarde de lei în 2028, față de aproximativ 25 de miliarde de lei anul trecut. „Vom ajunge, nu mai departe de anul următor, într-un colaps” Președintele CNAS a susținut că România trebuie să modifice mecanismul prin care sunt stabilite prețurile și nivelurile de decontare. „Și am tras un semnal de alarmă că dacă nu vom regândi mecanismul legislativ de stabilire a prețurilor și reimbursarea medicamentelor, vom ajunge, nu mai departe de anul următor, într-un colaps, pentru că ceea ce trebuie să facă România este să decupleze prețul oficial al medicamentului de prețul de decontare în sistemul de asigurări sociale de sănătate.” Moldovan a arătat că o asemenea abordare există și în alte state și ar putea permite României să introducă mai rapid medicamente inovative pe lista celor compensate. Potrivit acestuia, bugetele pentru medicamente cresc în medie cu aproximativ 4% în Uniunea Europeană, în timp ce în România creșterea din ultimii ani a fost de circa 20%. „Se pune problema pe viitor de susținere financiară dacă România va fi capabilă, ca persistând aceste mecanisme de pricing și reimbursare, să mai facă față.” „Nu pentru că nu avem bani destui, dar pentru că nu îi cheltuim eficient” Întrebat cum se explică faptul că bugetele cresc, în timp ce pacienții reclamă lipsa unor tratamente și consumabile, Moldovan a indicat actualul sistem de stabilire și decontare a prețurilor. „Mai departe, noi conectăm mecanismul de reimbursare a medicamentelor de prețul de catalog iar chestiunea aceasta ne situează într-o poziție în care sunt pacienți pe care nu putem să îi tratăm, nu pentru că nu avem bani destui, dar pentru că nu îi cheltuim eficient.” Președintele CNAS a spus că obiectivul modificărilor este tratarea unui număr mai mare de bolnavi. „Dar ideea este să putem să tratăm cât mai mulți pacienți, respectiv toți pacienții bolnavi pe care îi avem în România. Fiecare are dreptul la viață, fiecare are dreptul la un tratament.” Schimbări și în finanțarea spitalelor Moldovan a criticat și actualul sistem de finanțare a spitalelor, afirmând că acesta a fost prea mult legat de numărul de paturi. „Noi, până anul acesta, am contractat paturi. Noi tratam paturi, nu tratam pacienți.” El a precizat că noul contract-cadru propune finanțarea în funcție de numărul de cazuri tratate, nu de simpla existență a paturilor.
O stagiune cât o poveste. Tu cu ce poveste începi?
În această toamnă, Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” Constanța deschide o nouă stagiune și invită publicul într-o călătorie prin povești în care nimic nu este ceea ce pare la început, iar fiecare cortină ridicată deschide o lume nouă. Din 3 octombrie până la sfârșitul lunii decembrie 2026, scena teatrului va deveni, pe rând, Sevilla lui Figaro, Veneția măștilor și a iubirilor ascunse, Parisul lui Rodolfo și Mimì, lumea pasională a lui Carmen, spațiul dramatic în care Tosca își apără iubirea, dar și universul în care Don Quijote transformă imposibilul în realitate. Vom începe cu „Bărbierul din Sevilla”, acolo unde iubirea are nevoie de un plan bine pus la punct, iar Figaro pare să aibă întotdeauna soluția potrivită, pentru ca apoi să intrăm în lumea misterioasă a „Pescuitorilor de perle”, unde un jurământ, o iubire imposibilă și o prietenie pusă la încercare ridică o întrebare care rămâne mult după ce muzica se oprește: ce alegem atunci când iubirea și loialitatea ne cer lucruri diferite? La doar câteva zile distanță, „Nunta lui Figaro” ne va aminti că nici măcar o nuntă nu este simplă atunci când în aceeași casă se întâlnesc iubirea, gelozia, dorința, secretele și planurile ascunse, iar „My Fair Lady” ne va întreba dacă un om poate deveni cu adevărat altcineva atunci când învață să vorbească, să privească și să fie privit într-un mod nou. Apoi, baletul va deschide o altă poartă către poveste, iar „Don Quijote”, cu energia și culoarea sa, ne va aduce într-o lume în care imaginația este mai puternică decât realitatea și în care dragostea poate găsi o cale chiar și atunci când toate drumurile par închise. „Cavaleria rusticană” și „Paiațe” vor aduce pe scenă două povești în care pasiunea scapă de sub control, iar iubirea, gelozia și trădarea împing personajele către unul dintre cele mai puternice teritorii ale operei: tragedia; în schimb, „O noapte la Veneția” va schimba complet atmosfera și ne va invita într-o lume a carnavalului, a măștilor, a identităților ascunse și a iubirilor care pot începe sau se pot destrăma într-o singură noapte. Dar ce se întâmplă atunci când un om încearcă să-și protejeze copilul de o lume pe care nu o poate controla? Răspunsul vine în „Rigoletto”, una dintre cele mai tulburătoare creații ale lui Verdi, iar povestea continuă cu „Traviata”, unde întrebarea este și mai dureroasă: poate renunța cineva la propria fericire pentru omul pe care îl iubește? Luna noiembrie va aduce alte lumi, alte întrebări și alte destine, de la aventura din „Răpirea din Serai” la pasiunea din „Bal mascat”, de la dramatismul din „Tosca” la farmecul și umorul din „Elixirul dragostei”, într-o succesiune de spectacole în care publicul va putea trece, de la o seară la alta, de la râs la emoție, de la iubire la tragedie și de la realitate la vis. Iar când vom crede că am văzut deja toate chipurile iubirii, scena ne va provoca din nou. Ce se întâmplă atunci când iubirea nu mai poate fi separată de sacrificiu? Ce se întâmplă atunci când libertatea devine mai importantă decât iubirea însăși? Și cât de departe poate merge un om pentru a rămâne fidel propriului destin? În decembrie, răspunsurile vor veni prin „Boema”, povestea fragilă și emoționantă a lui Mimì și Rodolfo, prin „Voievodul Țiganilor”, într-o versiune de concert regizat, prin „Carmen”, poate una dintre cele mai puternice povești despre libertate și pasiune din repertoriul liric, dar și prin spectacolele de balet, Concertul Simfonic Românesc, Recitalul de Ziua Națională a României și concertele de Crăciun, care vor schimba treptat atmosfera scenei și vor transforma finalul anului într-o sărbătoare. Și pentru că o stagiune nu înseamnă doar operă, balet sau concerte, ci și întâlnirea dintre artiști și oameni, programul va aduce împreună voci, instrumentiști, dansatori, orchestre și soliști, într-un parcurs care își propune să ofere publicului nu doar spectacole, ci seri pe care să le ducă mai departe, în memorie. Iar pe 30 decembrie, când anul se apropie de sfârșit, „Liliacul” de Johann Strauss va transforma scena într-un ultim mare bal, cu măști, intrigi, râsete și valsuri, ca și cum teatrul însuși ne-ar spune că, înainte ca anul să se încheie, mai există încă o poveste de trăit. Dar dintre toate aceste povești, care va fi povestea ta? Vei alege o iubire imposibilă, o tragedie care nu poate fi uitată, o comedie care te face să râzi, un balet care spune totul fără cuvinte, o seară de muzică românească, un concert de Crăciun sau poate vei veni fără să știi exact ce cauți și vei pleca descoperind o poveste pe care nu știai că aveai nevoie să o auzi? Stagiunea muzicală octombrie–decembrie 2026 a Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” Constanța începe pe 3 octombrie. Cortina se ridică. Muzica începe, iar întrebarea rămâne: tu ce poveste alegi să trăiești? Vă așteptăm la teatru!
Radu Petrovici: Nu am venit la Operetă să acopăr trecutul. Am cerut verificări, rezultate și răspundere
Radu Petrovici, managerul demis al Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, contestă în instanță actele prin care mandatul său a fost întrerupt și vorbește, în exclusivitate pentru Mediafax, despre rezultatele avute, patrimoniul instituției, evaluarea managerială, sesizările de hărțuire, proiectul de comasare și felul în care spațiul online poate fi folosit pentru a rescrie realitatea administrativă. Jurnalist Mediafax: Domnule Petrovici, de ce ați decis să vorbiți public acum? Radu Petrovici: Pentru că tăcerea este elegantă în teatru, cu două secunde înainte să înceapă muzica. În administrația publică, tăcerea prelungită poate deveni o metodă prin care faptele sunt rescrise. În jurul mandatului meu s-a construit o narațiune: că aș fi lăsat o instituție devastată și nereguli produse în mandatul meu. Documentele arată însă că eu am cerut verificarea patrimoniului, am sesizat situația scenei mobile, am transmis Ministerului Culturii documentația privind posibile fapte de hărțuire și am solicitat stabilirea responsabilităților. Nu pretind că mandatul meu a fost perfect. Niciun mandat în care se iau decizii reale nu este lipsit de greșeli. Dar există o diferență majoră între greșeli sau imperfecțiuni manageriale și imaginea artificială a unei instituții prăbușite. De aceea vreau să discutăm pe cazuri concrete: patrimoniu, evaluare, protecția angajaților, guvernanță și rezultate. Jurnalist Mediafax: Să începem cu scena mobilă. Ce era, de fapt, această scenă? Radu Petrovici: Nu era o platformă cu câteva reflectoare. Era, practic, un teatru care putea fi transportat și montat într-un alt loc. În configurația completă, putea găzdui aproximativ 500 de spectatori în spații acoperite și includea turnuri de susținere, grinzi pentru lumini și decoruri, cabine pentru artiști și infrastructura tehnică necesară unui spectacol profesionist. A costat peste 4,4 milioane de lei, aproximativ un milion de euro la momentul achiziției. Mă uitam pe planuri și mă minunam de potențial. Opereta putea ajunge cu propriul teatru în orașe fără infrastructură culturală. Și atunci apare întrebarea simplă: a văzut cineva vreodată această scenă montată în configurația pentru care statul a plătit atât? Potrivit informațiilor publicate, ansamblul complet nu a fost folosit niciodată integral. Acesta este un studiu de caz despre diferența dintre o investiție spectaculoasă și capacitatea administrativă de a o transforma într-un beneficiu pentru public. Jurnalist Mediafax: Ce ați făcut când ați constatat că situația scenei nu era clară? Radu Petrovici: Am solicitat documentele și inventarierea fizică. În martie 2025 am cerut oficial Ministerului Culturii un control privind modul în care scena fusese predată, depozitată și ulterior relocată, precum și identificarea persoanelor responsabile. Verificările au inclus inventarierea a ceea ce mai exista din scena mobilă. Nu am ascuns problema. Am pus-o pe masa instituțiilor competente. Patrimoniul public nu aparține managerului, unei conduceri temporare sau unui grup de influență. Aparține instituției și publicului. Dacă găsești o situație neclară privind un bun de milioane de lei, obligația este simplă: clarificare, inventariere, documentare și răspundere. Jurnalist Mediafax: Au existat numeroase controale și sesizări în jurul mandatului dumneavoastră. Cum le interpretați? Radu Petrovici: Controlul este normal într-o instituție publică. Eu am răspuns cu documente, explicații și disponibilitate. Problema apare atunci când controlul este folosit selectiv sau când sesizările repetate sunt transformate într-o tehnică de creare a unei instabilități permanente. Dacă verificăm Opereta, să verificăm tot: toate mandatele, contractele, achizițiile, patrimoniul, angajările și sesizările. Cu același standard. Controlul selectiv nu mai este control; devine construcție de imagine. Un manager care încearcă să modifice mecanisme vechi produce rezistență. Dar nu poți conduce o instituție doar ca să nu deranjezi. Dacă frica de reacții devine criteriul principal, managementul se transformă în administrare pasivă. Jurnalist Mediafax: Vă considerați o victimă a sistemului? Radu Petrovici: Nu. Nu intru într-un concurs al victimelor. Sistemul nu este o creatură misterioasă care locuiește într-un subsol al Ministerului Culturii. Este format din oameni, semnături, comisii, decizii și responsabilități. Ministrul András Demeter s-a descris el însuși, într-un dosar, ca fiind „victima unui sistem care greșește”. Dacă un ministru al Culturii se prezintă în această manieră, cum aș putea eu să transform victimizarea într-un proiect personal? Eu mă prezint ca managerul unei instituții care a crescut: public mai numeros, venituri proprii record, producții noi și obiective măsurabile. Nu cer milă. Cer ca procedurile să fie legale, iar documentele să fie citite. Victima cere compasiune. Eu cer legalitate. Jurnalist Mediafax: Ați primit nota 6,57 la evaluarea managerială. Cum explicați diferența dintre notă și rezultatele instituției? Radu Petrovici: În anul 2025, Opereta a avut aproximativ 50.000 de spectatori, 122 de evenimente stagionale și venituri proprii de aproximativ 4,32 milioane de lei, în creștere cu 67% față de anul anterior. Potrivit raportului managerial, aproximativ 87% din veniturile proprii proveneau din vânzarea de bilete. Acest lucru arată că exista un interes real al publicului pentru ceea ce făceam la Operetă. Aceștia nu sunt indicatori inventați de manager pentru propria apărare. Chiar cadrul de evaluare stabilit de Ministerul Culturii cere analizarea activității, a publicului, a programelor, a situației economico-financiare și a modului în care este realizat proiectul de management. Sigur că managementul cultural nu se reduce la bani sau la numărul de bilete. Dar o creștere de 67%, susținută în principal de publicul plătitor, nu poate fi tratată ca un detaliu. Calitatea artistică, alegerea repertoriului și managementul stagiunii au produs această creștere. O evaluare serioasă trebuie să explice cum o instituție care obține cei mai buni indicatori din aproape două decenii ajunge la concluzia că managementul este sub limita de continuare. Când cifrele nu se potrivesc cu verdictul, nu ascunzi cifrele. Verifici verdictul. Jurnalist Mediafax: De ce susțineți că procedura de evaluare ridică o problemă de imparțialitate? Radu Petrovici: Pentru că András Demeter a candidat la concursul de management al Operetei, iar concursul a fost câștigat de mine. Ulterior, a cerut în instanță anularea concursului și a continuat procesul împotriva Ministerului Culturii inclusiv după ce a devenit ministrul care conducea instituția respectivă. Sub autoritatea sa s-a desfășurat evaluarea mea, iar el a semnat ordinul prin care s-a dispus încetarea mandatului, act pe care îl contest în instanță. Această cronologie creează cel puțin o aparență gravă de lipsă de imparțialitate. Nu eu stabilesc calificarea juridică definitivă. Instanța
Patriarhul graficii românești, cu o expoziție-eveniment în anul Brâncuși. Desen, sculptură, muzică și film la muzeul marelui sculptor
Mircia Dumitrescu, membru titular al Academiei Române, supranumit și „patriarhul graficii românești”, va expune la Târgu Jiu lucrări de desen și sculptură. Expoziția, care va fi vernisată joi, 3 septembrie, este gândită să depășească spațiul expozițional propriu-zis, lucrările urmând să fie prezentate atât în interiorul Muzeului Național Constantin Brâncuși, cât și în curtea acestuia. Alături de creațiile academicianului vor fi expuse desene și acuarele ale artistei Alina Roșca, dispărută prematur și considerată unul dintre talentele importante ale graficii și gravurii românești din perioada de dinainte și de după 1989. „Fiecare dintre aceste manifestări artistice este construită în relație cu celelalte, pentru a oferi publicului experiența unui demers integrativ, în care arta, cu diferitele sale forme de expresie, definește personalități și destine artistice”, a explicat Denisa Șuță, managerul Muzeului Național Constantin Brâncuși. Cele două expoziții sunt curatoriate de criticul de artă și jurnalistul Mimi Necula. Proiectul nu se limitează la artele vizuale. Întâlnirea dintre diferite forme de expresie artistică va fi completată de un recital susținut de Ion Bogdan Ștefănescu, prim-flautist al Filarmonicii George Enescu și profesor la Universitatea Națională de Muzică București. Tot joi, la Târgu Jiu, va avea loc lansarea națională a proiectului „Video Forum Virtual al Artiștilor Români de Pretutindeni”, realizat de Daniela Voicilă și Bogdan Drăgulescu, prin Fantasia Internațional și Centrul Cultural ART4ALL. Proiectul cuprinde o expoziție foto-video și cinci filme despre artiști români contemporani: graficianul Mircia Dumitrescu, sculptorii Mircea Roman și Aurel Vlad, pictorul George Tzipoia și artista textilistă Ruxandra Sibil Mermeze. Dintre acestea, la muzeu vor fi proiectate cele despre Mircia Dumitrescu, George Tzipoia și Ruxandra Sibil Mermeze. Mircia Dumitrescu, de la grafică și gravură la sculptură Mircia Dumitrescu a devenit, în 2025, cel de-al nouălea artist vizual membru titular al Academiei Române. Grafician, gravor, sculptor și ilustrator de carte, artistul ocupă un loc aparte în arta românească contemporană, fiind supranumit de-a lungul timpului „patriarhul graficii românești”. Expoziția de la Târgu Jiu urmează unui amplu periplu expozițional al artistului în Republica Moldova și continuă seria proiectelor dedicate aniversării lui Constantin Brâncuși. Artistul a participat și la proiectul internațional „BRÂNCUȘI 150”, care a reunit 29 de graficieni români și a fost prezentat în 21 de țări de pe șase continente. Brâncuși 150, un an de artă fără granițe Evenimentul din septembrie face parte din amplul program desfășurat în 2026 de Muzeul Național „Constantin Brâncuși”, anul în care se împlinesc 150 de ani de la nașterea sculptorului. Programul a debutat pe 19 februarie cu proiectul internațional „BRÂNCUȘI 150”. Lucrările a 29 de artiști români contemporani au fost expuse simultan în 21 de țări de pe șase continente, într-o premieră pentru arta românească. Au urmat expoziții de artă contemporană, proiecte multimedia și muzicale, precum și prima ediție a Trienalei Internaționale de Sculptură „Constantin Brâncuși”. Muzeul, găzduit de casa în care a locuit Brâncuși Muzeul Constantin Brâncuși funcționează în Casa „Barbu Gănescu”, clădirea în care sculptorul român a fost găzduit în perioada 1937-1938, când lucra la realizarea Ansamblului Monumental „Calea Eroilor” de la Târgu Jiu. În curtea muzeului se află și „Mesele de piatră aranjate de Constantin Brâncuși”, cunoscute drept „Grădina cu vietăți de piatră”, precum și „Masa rotundă”, o altă piesă realizată de sculptor, la care acesta a renunțat ulterior.