Autor: Ioana Păun

Ce este biblioterapia și de ce tot mai mulți oameni apelează la ea?

O tendință în creștere Interesul pentru biblioterapie a crescut în ultimii ani, atât prin recomandări personalizate de romane și volume de dezvoltare personală, cât și prin programe dezvoltate de biblioteci, organizații non-profit și chiar medici, notează BBC.  Susținătorii acestei metode consideră că lectura poate ajuta oamenii să își înțeleagă mai bine emoțiile, să găsească strategii de adaptare și să se simtă mai puțin singuri în fața dificultăților.  Mitul medicamentului universal Totuși, cercetătorii subliniază că dovezile științifice privind eficiența biblioterapiei bazate pe ficțiune în tratarea unor afecțiuni psihice sunt încă limitate.  James Carney, cercetător în științe cognitive, susține că biblioterapia nu este un remediu universal. „Există ideea cărților ca obiecte aproape sacre, capabile să îndrepte lucrurile. Cred că, în anumite situații și pentru anumite tipuri de personalitate, acest lucru poate fi adevărat, însă ideea că ele reprezintă un remediu universal este pur și simplu falsă”, susține cercetătorul.  Carney afirmă că dovezile actuale nu sunt suficiente pentru a demonstra că biblioterapia prin ficțiune poate trata tulburări mintale specifice. Pentru a dovedi acest lucru, ar fi nevoie de studii clinice ample, în care pacienții care citesc un roman să fie comparați cu un grup de control,care primește un efect placebo.  Deși lectura este asociată cu reducerea stresului, creșterea empatiei, diminuarea sentimentului de singurătate și îmbunătățirea stării generale de bine, nu există suficiente studii care să demonstreze că romanele pot trata în mod direct tulburări precum depresia sau stresul post-traumatic.  Cărțile pot face mai mult rău decât bine, în unele situații Mai mulți experți avertizează că anumite cărți pot avea chiar efecte negative asupra unor cititori. Un studiu realizat în 2018 în  rândul persoanelor care suferă de tulburări de alimentație a arătat că romanele care abordează astfel de probleme pot agrava simptomele, în loc să contribuie la recuperare.  „Dacă suferi de o tulburare de alimentație, este probabil să percepi cel puțin ca fiind negative efectele pe care le-a avut asupra ta lectura acelor materiale”, susținea Emily Troscianko, expert în literatură de la Universitatea Oxford.  Organizațiile de biblioterapie din Regatul Unit În Regatul Unit, organizația The Reading Agency dezvoltă din 2013 programul Reading Well, care recomandă liste de cărți pentru persoane diagnosticate cu afecțiuni precum depresia sau demența.  Volumele sunt selectate împreună cu specialiști și persoane care au trecut prin experiențe similare, iar unele ghiduri clinice britanice includ cărțile de autoajutor ca instrument terapeutic complementar pentru anumite afecțiuni.   „Spunem mereu că nu există o soluție universal valabilă; este vorba despre a avea la dispoziție un instrument suplimentar care s-ar putea dovedi util pentru unii oameni”, a declarat Gemma Jolly, președinta organizației,  despre biblioterapie.  Specialiștii susțin că beneficiile lecturii depind în mare măsură de implicarea cititorului și de alegerea cărții potrivite, iar cercetătorii trag concluzia că biblioterapia poate reprezenta un instrument util pentru unele persoane, însă nu poate înlocui tratamentele medicale sau psihologice și nu funcționează în mod egal pentru toți cititorii. 

Cronică de carte | Ah, George Stanca, unde ești, bătrâne?! Scrisorile unui prieten care n-a plecat niciodată

Sunt oameni care lasă în urmă cărți. George Stanca a lăsat o voce. Una care nu s-a stins nici astăzi. Îl aud și acum spunând simplu: „Dragă cititorule…”. Și fiecare dintre noi are impresia că scrisoarea aceea e scrisă anume pentru el. Aceasta este, de fapt, magia lui George. Nu scria pentru mulțime. Scria pentru fiecare om în parte. L-am cunoscut dincolo de jurnalistul celebru, dincolo de poetul cu pana întraripată, dincolo de omul admirat de unii, înjurat de alții. L-am cunoscut pe prietenul George. Pe cel care știa să transforme un pahar de vin într-o poveste, o întâmplare într-o metaforă și o întâlnire într-o amintire pe care o porți cu tine toată viața. George Stanca este unul dintre puținii gazetari români care au reușit să transforme editorialul cotidian în specie literară. A făcut din scrisoarea publică un gen de sine stătător. De aceea, astăzi, Scrisorile se citesc nu doar ca presă de epocă, ci ca literatură. Nu seamănă cu nimeni. Are umor, ironie, tandrețe și, mai ales, curajul de a spune ceea ce alții doar gândesc. Uneori mângâie. Alteori lovește. Dar niciodată nu e indiferent. Cele trei volume ale Scrisorilor reprezintă una dintre cele mai frumoase moșteniri pe care George Stanca le-a lăsat literaturii române. Nu sunt simple articole adunate între două coperți. Sunt o cronică sentimentală a României ultimilor ani: portrete, mărturisiri, confesiuni, pamflete, exerciții de stil și, mai ales, exerciții de libertate. Dar valoarea lor merge dincolo de emoția pe care o trezesc. George Stanca reușește ceea ce foarte puțini gazetari au izbutit: transformă editorialul cotidian în literatură. El însuși mărturisea că nu mai scrie „literatură pură”, ci o „literatură-media”, născută din actualitatea imediată, dar salvată prin metaforă, memorie și stil. Știrile care au provocat aceste scrisori s-au stins de mult. Scrisul a rămas. În paginile celor trei volume se întâlnesc poezia și pamfletul, tandrețea și ironia, jurnalul și portretul moral. George nu descrie oameni. Îi transformă în personaje. Nu consemnează evenimente. Le ridică la rangul de simbol. De aceea, Scrisorile se citesc astăzi ca literatură, nu doar ca presă. Recitindu-le, observi și evoluția autorului. Primul volum are exuberanța jocului și bucuria portretului. Al doilea este mai grav, mai implicat civic, mai preocupat de ideea dreptății. Al treilea are seninătatea unui om care privește înapoi fără regrete și înainte fără teamă. Își definește propria literatură și lasă cititorului întrebarea esențială: Ce rămâne după noi? Răspunsul este chiar în fața noastră. Rămân cuvintele. În fiecare pagină pulsează aceeași inimă. Inima lui George. Ani mai târziu, la Radio Vocativ, în emisiunea Veranda cu vorbe, am simțit că aceste scrisori nu trebuie lăsate să adoarmă pe rafturile bibliotecii. Le-am redeschis și am început să le citesc ascultătorilor. Nu este o emisiune de literatură. Îmi chem prietenul la microfon. Și, de fiecare dată, vine. Nu în carne și oase. În cuvinte. Vocea mea încearcă să poarte mai departe vocea lui. Ascultătorii înțeleg repede că George Stanca nu aparține trecutului. El continuă să fie contemporanul nostru. Pentru că oamenii adevărați nu îmbătrânesc. Îmbătrânesc doar calendarele. Am răsfoit din nou cele trei volume și am citit emoționanta scrisoare pe care Adrian Artene i-a trimis-o „dinspre Pământ către Cer”. Am regăsit mărturiile Simonei Ionescu, ale Dianei Ioniță, ale lui Horațiu Mălăele și ale tuturor celor care l-au iubit. Fiecare vorbește despre jurnalist, despre poet, despre pamfletar. Eu însă vorbesc despre prieten. Despre omul care știa să râdă cu poftă. Despre omul care știa să tacă atunci când tăcerea spunea mai mult decât toate cuvintele. Despre omul care nu și-a pierdut niciodată copilul din suflet. Poate de aceea, ori de câte ori mă gândesc la el, îmi vin firesc în minte versurile pe care i le-am scris: Ah, George Stanca, unde ești, bătrâne?! Te-ai lăcomit la puf de heruvimi și ne-ai pierdut aici printre străini, la uși să batem, să cerșim la lume și-ai dus cu tine vorbele frumoase și pe-alea colțuroase, contondente, ți-ai luat și rimele incandescente și i-ai făcut pe îngeri să ne lase, să ne mănânce fiarele turbate și am rămas cu gurile căscate, frate! Ci vino, bre! Să ne aciuim sub brad, ne-ai fost, bătrâne,-atâta vreme partener! Te așteptăm la Casa Eliad, să ne înveți să ne-azvârlim în cer! Și fiindcă George nu suporta solemnitatea fără zâmbet, îl aud parcă râzând și la cealaltă joacă poetică pe care i-am dăruit-o: George Stanca, George Stanca, cât să ne mai ținem fleanca? Am spart banca… și-ai fugit cu pițipoanca… Da. Așa era George. Puteai să-l omagiezi și cu lacrimi, și cu râs. Le primea pe amândouă cu aceeași generozitate. Astăzi, când lumea uită atât de repede, Scrisorile lui George Stanca ne obligă să ne aducem aminte. Ne învață că jurnalismul poate deveni literatură, că literatura poate coborî în stradă fără să-și piardă demnitatea și că prietenia este una dintre puținele forme prin care omul învinge timpul. George, dacă ne auzi, să știi că n-am lăsat Scrisorile să tacă. Le-am primit de la Lena și le-am dus la radio. Le-am dus în sufletele oamenilor. Și le vom duce mai departe. Pentru că prietenii adevărați nu mor atunci când pleacă. Ei mor doar atunci când nu-i mai citește nimeni. Iar pe tine, bătrâne, încă te citește o lume întreagă. … Și parcă, de undeva, dintre norii în care și-a găsit locul între poeți, se aude glasul lui inconfundabil: – Unde mergem noi, Niculae? Și atunci închid cartea. Zâmbesc. Și știu că George Stanca e aici. Cu noi. Cronică semnată de Tic Petroșel

După aproape 1.000 de ani, celebra Tapiserie Bayeux revine în Marea Britanie

Tapiseria a fost transportată dintr-o locație secretă din nordul Franței și a ajuns la British Museum în cursul nopții de joi spre vineri, escortată de poliție. În jurul orei 02:50, lăzile speciale în care se afla artefactul au fost descărcate în zona de acces a muzeului, în prezența ambasadorului Franței în Regatul Unit și a directorului British Museum. Împrumutul a fost posibil după acordul finalizat anul trecut între președintele Franței, Emmanuel Macron, și premierul britanic Sir Keir Starmer. Muzeul din Bayeux, unde tapiseria era expusă permanent din 1983, este în prezent închis pentru lucrări de renovare, relatează BBC. Cum a fost protejat unul dintre cele mai valoroase artefacte medievale Pentru a evita orice deteriorare, tapiseria a fost transportată pe suportul special pe care este păstrată după ce a fost demontată din muzeul din Bayeux anul trecut. Acesta a fost introdus într-o ladă cu control permanent al temperaturii și umidității, apoi într-o structură exterioară prevăzută cu arcuri metalice care au absorbit vibrațiile și șocurile produse în timpul transportului. Artefactul a traversat Canalul Mânecii prin Eurotunnel, iar înainte de deplasarea propriu-zisă au fost efectuate două transporturi de probă folosind o copie textilă a tapiseriei. Testele au urmărit măsurarea vibrațiilor și identificarea celei mai sigure rute. Reprezentanții British Museum au precizat că niciun muzeu nu ar accepta transportul unui obiect dacă ar exista riscul deteriorării acestuia. La rândul său, trimisul special al Regatului Unit pentru acest împrumut, Peter Ricketts, a declarat că au fost luate toate măsurile posibile pentru protejarea exponatului și că operațiunea simbolizează colaborarea dintre două națiuni cu o istorie comună. O broderie care a schimbat modul în care este înțeleasă istoria Angliei Deși este cunoscută drept Tapiseria Bayeux, lucrarea nu este, din punct de vedere tehnic, o tapiserie, ci o broderie realizată pe pânză de in cu fire colorate din lână. Opera, lungă de aproximativ 70 de metri și realizată în secolul al XI-lea, ilustrează în 58 de scene evenimentele care au precedat Cucerirea Normandă a Angliei din 1066. Broderia cuprinde 626 de personaje, dintre care doar șase sunt femei, 202 cai, numeroase corăbii, arme și scene de luptă, inclusiv reprezentarea soldatului despre care se crede că este regele Harold al II-lea, lovit de o săgeată, deși istoricii discută dacă acest detaliu a fost adăugat ulterior. Specialiștii consideră că lucrarea este un document excepțional despre viața medievală din Normandia și Anglia, oferind informații despre arhitectură, fortificații, armament, navigație și viața de zi cu zi într-o perioadă decisivă pentru istoria Europei. Cucerirea Normandă a schimbat profund Anglia, prin redistribuirea terenurilor către nobilii normanzi, construirea a sute de castele, înlocuirea elitei politice și religioase anglo-saxone și introducerea în limba engleză a mii de cuvinte de origine franceză, inclusiv termeni precum „law”, „parliament” și „justice”. Interes uriaș, dar și controverse Anunțul împrumutului a stârnit reacții puternice în Franța. O petiție a catalogat mutarea tapiseriei drept o „crimă împotriva patrimoniului”, invocând fragilitatea obiectului. Printre cei care și-au exprimat rezervele s-a numărat și artistul David Hockney, care, înainte de moartea sa, declara că unele opere sunt prea valoroase pentru a fi expuse riscului unui astfel de transport. Potrivit curatorilor, faptul că broderia a supraviețuit aproape o mie de ani este „un miracol”, având în vedere pericolele la care a fost expusă de-a lungul timpului, precum umezeala, incendiile, mucegaiul, insectele sau rozătoarele. Interesul public pentru expoziție este deja fără precedent. British Museum a vândut un număr record de 100.000 de bilete chiar în prima zi de punere în vânzare. Tapiseria va fi expusă în poziție orizontală, conform condițiilor impuse de împrumut, iar un nivel tip mezanin le va permite vizitatorilor să admire pentru prima dată întreaga lucrare dintr-o singură privire. Înainte de deschiderea expoziției, specialiștii muzeului vor efectua mai multe săptămâni de examinări și verificări minuțioase ale stării de conservare.

Orchestra Operei Naționale București, dirijată de Daniel Jinga, va susține un concert la Ravello Festival

Concertul va avea loc pe scena în aer liber de la Villa Rufolo, în cadrul celei de-a 74-a ediții a festivalului. Evenimentul marchează încheierea semestrului românesc al Anului Cultural România – Italia 2026. Program cu Paganini, Enescu și Ceaikovski Solistul concertului va fi violonistul Alexandru Tomescu, care va interpreta Concertul nr. 2 pentru vioară în si minor, „La Campanella”, de Niccolò Paganini, la vioara Stradivarius Elder-Voicu, instrument de patrimoniu național, categoria Tezaur. Programul mai include Rapsodia Română nr. 2 de George Enescu și Suita „Lacul lebedelor” de Piotr Ilici Ceaikovski. „Abia așteptam să ajungem la Ravello. Este un festival cu o tradiție și o greutate pe care le simți de îndată ce intri în amfiteatrul de la Villa Rufolo. Că se întâmplă acum, cu Alexandru Tomescu și cu Stradivariusul, e mai mult decât am fi putut visa”, a declarat dirijorul Daniel Jinga, manager general al Operei Naționale București. Unul dintre marile festivaluri ale Italiei Festivalul de la Ravello este unul dintre cele mai vechi festivaluri de muzică din Italia. Evenimentele au loc în principal la Villa Rufolo, cu panorama Coastei Amalfitane drept decor natural. Ravello Festival se desfășoară în acest an între 4 iulie și 5 septembrie și cuprinde 22 de concerte de muzică simfonică, operă, baroc, jazz și muzică de cameră. Concertul Orchestrei Operei Naționale București face parte din programul Anului Cultural România – Italia 2026, promovat de Ambasada României în Italia, cu sprijinul Ministerului Culturii și al Ministerului Afacerilor Externe. „Prezența Operei Naționale București la Ravello încheie, în mod firesc, parcursul Anului Cultural România – Italia 2026 care, prin peste 50 de evenimente desfășurate în șase luni, a adus în prim-plan excelența creației românești. Cultura creează punți durabile și lasă în urmă o moștenire care depășește durata unui program cultural”, a declarat ambasadorul României în Italia, Gabriela Dancău. Orchestra Operei Naționale București a deschis oficial programul bilateral în decembrie 2025, printr-un concert la Teatro dell’Opera di Roma, și revine acum în Italia pentru evenimentul de încheiere.

Ciprian Rogojan merge în instanță, după ce i-a fost respinsă contestația privind revocarea sa de la conducerea Teatrului Muzical Ambasadorii

Muzicianul Ciprian Rogojan – Cici, fost membru al trupei Sistem – a declarat, în exclusivitate pentru MEDIAFAX, că va deschide o acțiune în instanță împotriva deciziei prin care a fost revocat din funcția de manager al Teatrului Muzical Ambasadorii. Demersul său vine după ce Ministerul Culturii i-a respins contestația formulată împotriva rezultatului evaluării anuale, sub pragul minim, în condițiile în care în anii anteriori a obținut calificative de peste 9. „Azi s-a încheiat și ultimul capitol din epopeea evaluării de 6,66 puncte! Am depus, după prânz, contestația la rezultatul evaluării – un demers de la care nu mă așteptam să obțin anularea evaluării (…), dar absolut necesar pentru a putea duce cazul în fața instanței de judecată”, a declarat Rogojan pentru MEDIAFAX. El a ironizat rapiditatea cu care a fost analizată contestația și susține că soluția era previzibilă. „Spre surprinderea mea (deși puține lucruri mă mai surprind acum), am primit răspunsul la contestație în aproximativ 5 ore de la depunere. Și asta, bineînțeles, pentru că am avut parte de o comisie de soluționare incredibil de eficientă, competentă și atât de profesionistă, încât a stat peste program doar ca să-mi rezolve mie contestația chiar mai repede decât era obligată prin lege (…) Ce soluție credeți că am primit? (…) Începând de mâine, managementul Teatrului Muzical Ambasadorii va fi preluat de altcineva”, a spus Rogojan într-o declarație exclusivă pentru MEDIAFAX. Rogojan, despre raportul de evaluare: Conține formulări generale Muzicianul și, acum, fostul manager al Teatrului Muzical Ambasadorii, susține că raportul de evaluare conține formulări generale, care nu au legătură cu indicatorii prevăzuți în contractul său de management. „Vreau doar să vedeți ce am primit eu ca motivație a acestei evaluări. Ce spune onorata comisie de evaluare? Că «parteneriatele sunt minime și conjuncturale, că «lipsește impactul național», că «viziunea managerială nu reușește…», că «managementul intern funcționează strict formal», că «analiza beneficiarului este scriptică», că «proiectele financiare sunt lipsite de realism». Adică nimic concret”, a subliniat Rogojan. În plus, el mai susține că aceste mențiuni din raportul de evaluare sunt lipsite de criterii obiective și măsurabile. „Este doar o înșiruire de vorbe fara sens, formule pompoase, fără conținut verificabil, fără criterii măsurabile și fără nicio legătură cu ceea ce trebuiau să analizeze”, a afirmat Rogojan pentru MEDIAFAX. Cazul va fi dus în instanță În aceste condiții, „de dragul publicului căruia acest teatru i se adresează și din respect pentru ideea de dreptate”, Ciprian Rogojan a anunțat că va sesiza autoritățile competente. „Voi duce acest caz în fața tuturor autorităților competente începând de mâine dimineață. Pentru ca astfel de lucruri să nu mai poată fi făcute nimănui”, a mai spus Rogojan într-o declarație exclusivă pentru MEDIAFAX. Ordinul emis de Ministerul Culturii Între timp, joi, ministrul Culturii, Andras Demeter, a emis un ordin prin care „începând cu data de 10.07.2026, încetează Contractul de management încheiat între Ministerul Culturii, în calitate de autoritate, și domnul Mihai-Ciprian ROGOJAN, în calitate de manager al Teatrului Muzical „Ambasadorii”. Joi seara, Ministerul Culturii a emis un comunicat de presă în privința interimatelor la unele instituții de cultură, în acest caz fiind și situația de la Teatrul Muzical Ambasadorii, în care precizează că „interimatul nu poate fi o formulă de administrare pe termen nelimitat”. „Concursul de proiecte manageriale trebuie să fie regula, iar interimatul să rămână ceea ce legiuitorul a prevăzut încă de la primul concurs de acest gen din România: o soluție excepțională și, ca atare, limitată în timp”, se mai precizează în comunicatul de presă.

Canicula schimbă comportamentul: temperaturile extreme ne fac mai nervoși, anxioși și iritabili

„Căldura nu îți afectează doar corpul. Îți afectează și starea de spirit”, a spus dr. Susan, De ce căldura excesivă ne face atât de morocănoși și cum o putem gestiona mai bine? Cel mai bine știu experții. Cum afectează temperaturile ridicate organismul? „Temperaturile ridicate au efecte în cascadă asupra corpului”, a spus dr. Craig Sawchuk, psiholog la Clinica Mayo din Rochester, potrivit The Guardian. Când se face cald, corpul tău se activează la maximum, lucrând din greu pentru a regla temperatura corpului, astfel încât aceasta să rămână într-un interval sigur – în general între 36,1°C și 37,2°C. Unul dintre primele lucruri care se întâmplă este că sistemul vascular se extinde pentru a permite circulației mai rapide a sângelui în tot corpul, explică Sawchuk. Acest lucru aduce mai mult sânge mai aproape de suprafața pielii, reducând izolația și permițând disiparea căldurii din interiorul corpului. (Când este frig, se întâmplă opusul: sistemul vascular se contractă, iar sângele este mai departe de suprafața pielii, ceea ce menține o mai mare parte a căldurii interne). Inima trebuie să pompeze mai mult sânge pentru a răci corpul, ceea ce duce la o creștere a ritmului cardiac. Dilatarea vaselor de sânge declanșează, de asemenea, reacția la transpirație. Și, deși transpirația poate ajuta la răcire, Sawchuk avertizează că transpirația excesivă te poate face vulnerabil la deshidratare, ceea ce poate duce la crampe musculare, dureri de cap, oboseală, dificultăți de concentrare și schimbări emoționale. Ce înseamnă „fierbinte”? Dar nu toată lumea experimentează căldura în același mod, notează Albers. Nici nu există un consens universal cu privire la ceea ce înseamnă „fierbinte”. În general, spune ea, atunci când temperaturile urcă în jurul valorii de 80 și 90 de grade (sau 30 de grade Celsius), atunci căldura pune o presiune suplimentară asupra corpului. Unii oameni sunt mult mai sensibili din cauza modului în care corpul lor reglează temperatura sau din cauza modului și locului în care au fost crescuți. Prin contrast, cei care au crescut în climate calde tind să fie mai bine aclimatizați și să aibă o toleranță mai mare la căldură. Adulții mai în vârstă și copiii mai mici au dificultăți în a-și regla temperatura internă, spune Albers. În plus, unele medicamente, inclusiv antidepresivele, stimulentele, antihistaminicele și medicamentele pentru tensiunea arterială, pot îngreuna răcirea organismului. „Persoanele cu afecțiuni cronice, cele însărcinate și oricine lucrează sau face exerciții în aer liber prezintă, de asemenea, un risc mai mare”, spune ea. Unele trăsături de personalitate, cum ar fi neuroticism, par, de asemenea, să crească probabilitatea unor răspunsuri emoționale mai proaste la temperaturile ridicate, a declarat dr. Kim Meidenbauer, profesor asistent de psihologie la Universitatea de Stat din Washington. De ce temperaturile ridicate ne fac (pe unii) morocănoși? „Disconfortul este cu siguranță o parte importantă a acestuia”, spune Meidenbauer. Este greu să fii într-o dispoziție bună când te simți ca o umflătură fierbinte și umedă. Acest disconfort este în mod inerent neplăcut, dar poate afecta și răspunsurile noastre la stimuli, deoarece răspunsul organismului la căldură – creșterea ritmului cardiac, transpirația și dificultățile de respirație – poate fi resimțit similar cu suferința emoțională. De exemplu: dacă simți că ritmul cardiac crește și cineva spune ceva enervant, s-ar putea să consideri creșterea ritmului cardiac un semn de iritare sau furie, mai degrabă decât o modalitate prin care corpul tău face față căldurii neplăcute. „Dacă corpul tău nu ar munci din greu și ritmul cardiac ar fi mai scăzut în aceeași situație, s-ar putea să dai ochii peste cap și să ignori situația ca pe cineva nepoliticos și nu ai avea aceeași experiență de a te simți iritat”, spune ea. Căldura poate duce, de asemenea, la un somn mai prost, ceea ce ne poate eroda și mai mult capacitatea de a tolera stresul și iritațiile, spune Sawchuk. Cum putem gestiona mai bine temperaturile ridicate? „A fi proactiv și conștient este esențial”, spune Meidenbauer. Fiți conștienți de cum reacționați la căldură și urmăriți condițiile meteorologice. Alte sfaturi includ: – Evitați cea mai fierbinte parte a zilei. Aceasta este de obicei între orele 10:00 și 18:00, așa că experții sugerează să programați activități în aer liber în afara acestor ore. Sawchuk sugerează să vă treziți mai devreme și să vă ocupați de treburi dimineața, când este mai răcoare. – Resetați-vă sistemul nervos. „Supraîncălzirea poate face ca creierul să se simtă suprastimulat”, spune Albers. Așadar, dacă observați că deveniți anxios sau iritabil din cauza căldurii, încercați să intrați unde este un aparat de aer condiționat, să stați într-o cameră întunecată pentru câteva minute sau să vă stropiți fața cu apă rece. Dacă nu aveți aer condiționat acasă, ea sugerează să căutați spații publice precum mall-uri, biblioteci, cinematografe sau centre comunitare de răcire. – Luați cu voi un kit de răcire. Fie că este în geantă sau în mașină, Albers sugerează să ai la îndemână câteva lucruri esențiale pentru gestionarea căldurii, cum ar fi o sticlă de apă reutilizabilă, un ventilator portabil, un prosop răcoritor, o cremă de protecție solară și pachete cu electroliți. – Verifică-i pe cei din jurul tău. Dacă ești cu copii mici, adulți mai în vârstă sau alte persoane care nu își reglează temperatura la fel de bine, urmărește-i cum se simt. Dacă observi semne precum amețeli, dureri de cap, iritabilitate sau confuzie, du-i într-un loc răcoros cât mai curând posibil. Albers sugerează, de asemenea, să verifici vecinii, rudele mai în vârstă și prietenii care locuiesc singuri în timpul valurilor de căldură. „Un apel telefonic sau o vizită rapidă poate face o mare diferență”, spune ea.

Artista americană Catherine Webb a vernisat expoziția „Sight Is Just One Sense” la Fundația pentru Artă, Natură și Societate

Artista americană Catherine Webb a vizitat patru mari orașe din România și a creat cel puțin un tablou în fiecare zonă. „Sunt o artistă stabilită în New York și îmi place foarte mult să călătoresc și să creez artă. Să creez artă în locuri diferite, inspirată de oameni, de peisajele variate și de culturile diferite. Chiar și faptul că învăț puțin din limba locală mi se pare foarte interesant, iar asta îmi influențează arta. Așa că, atunci când am avut ocazia să vin cu fundația la București… am fost foarte entuziasmată. Și am fost pur și simplu uimită de ospitalitatea oamenilor. Energia de aici mi se pare foarte, foarte plăcută. Din punct de vedere artistic a fost o experiență care m-a inspirat. În fiecare weekend am vizitat o regiune diferită, sau, de fapt, câte un oraș din România. Deci, prima dată am fost în Suceava, apoi am mers la Iași, iar după aceea la Cluj. În fiecare loc, mi-am făcut un obicei să stau jos și să aștept câteva ore, iar această experiență mă ajută cu adevărat să fiu prezentă și să mă gândesc la locuri și la oameni. Două dintre picturi le-am realizat la București, în atelier”, a precizat, pentru Mediafax, artistul Catherine Webb. Artista americană Catherine Webb a vernisat expoziția „Sight Is Just One Sense” la Fundația pentru Artă, Natură și Societate Evenimentul s-a bucurat de prezența unui public entuziast – curatori, artiști, muzeografi și prieteni ai Fundației. „Mă ocup de proiectul lui Catherine de ceva vreme. De fapt, i-am mai organizat expoziții și înainte — mai ales pe vremea când eram la universitate. O parte importantă a prieteniei noastre o reprezintă cât de mult vorbim despre artă. Și i-am admirat întotdeauna opera, așa că am fost foarte încântată când m-a rugat să organizez expoziția. Așa că am venit tocmai din Brazilia în România și a fost o mare bucurie să o văd cum a evoluat într-un timp atât de scurt și să văd cât de bine s-a integrat în România și cât de mult iubește acest loc, lucru care se vede în toate picturile ei, mai ales în cele dedicate oamenilor. Cred că un lucru pe care mi l-a spus tot timpul este că iubește cu adevărat oamenii de aici și felul în care ei sunt: ospitalieri și amabili. Acest lucru se vede cu adevărat în tematica picturilor ei. Când am pus totul laolaltă, ne-am dorit ca expoziția să fie oarecum o călătorie în timp”, a spus Hannah, curatorul expoziției. Expoziția „Sight Is Just One Sense” Fundația pentru Artă, Natură și Societate (FANS) are ca principală misiune socială promovarea artelor vizuale contemporane și cultivarea unor legături autentice între artă, artiști și publicul larg. Înființată în 2004, FANS activează în mai multe domenii interconectate: expoziții, inițiative curatoriale, programe de rezidență artistică și publicații editoriale. „Fundația pentru Arte, Natură și Societate are ca scop promovarea, apropierea artei de publicul larg. Am făcut numeroase proiecte artistice, evenimente, expoziții. Acum inaugurăm noul sediu al fundației care este o veritabilă galerie. Expunem lucrări, în acest moment, din colecția privată a maestrului Piliuță. Sediul fundației a servit și drept locuință pe perioada rezidențiatului artistei Catherine Webb. Spațiul este multifuncțional. Este galerie, dar va servi și ca reședință pentru artiștii care vin în programe de studiu, de lucru, de creație în România. Avem multe alte proiecte în lucru. Avem o expoziție permanentă și la sediul agenției pe care o reprezint, tot ca parte a misiunii de a apropia arta de publicul larg. Fundația nu are niciun fel de activitate comercială. Nu vindem tablouri, nu închiriem spațiul. Nu facem bani. Fundația susține, organizează evenimente și este finanțată exclusiv din fondurile fondatorilor”, a explicat Mihaela Nicola, fondator FANS. Expoziția „Sight Is Just One Sense” Programul de rezidență al Fundației pentru Artă, Natură și Societate este unic pe scena artistică locală: artistul locuiește și lucrează în incinta galeriei, înconjurat de lucrările expoziției curente. Pe parcursul șederii sale, Catherine Webb a creat în dialog cu pânzele lui Constantin Piliuță, reunite într-o expoziție organizată de Fundația Jean Louis Calderon. „Pentru noi este primul proiect de rezidențiat. A avut loc pentru că eram în contact cu absolvenți ai Facultății de Arte Yale University și am identificat lucrări de-ale ei, ne-au plăcut, apoi era facil pentru că ea a mai fost în proiecte de rezidențiat și totul a fost firesc. A fost o experiență foarte frumoasă, un schimb cultural intens și un deznodământ foarte frumos. A făcut cinci lucrări într-o perioadă de patru săptămâni. A fost o experiență foarte frumoasă. Vom continua. Fundația va continua programul de rezidențiat pentru artiști români care să plece undeva să creeze și la schimb cu artiști internaționali care să descopere vibe-ul artistic din București”, a conchis aceasta. CITEȘTE ȘI: Orchestra Operei Naționale București, dirijată de Daniel Jinga, va susține un concert la Ravello Festival „Cazino, Mon Amour”, cabaretul original al Cazinoului Constanța, este hitul cultural și turistic al litoralului românesc pe perioada verii

Nominalizările Emmy 2026: un singur serial a obținut 25 de nominalizări și pornește ca mare favorit

Potrivit CNN, Ceremonia Premiilor Emmy 2026 va avea loc pe 14 septembrie, fiind transmisă de NBC și platforma Peacock. Serialul medical „The Pitt” este liderul nominalizărilor, cu 25 de selecții, inclusiv la categoria Cel mai bun serial dramatic. Printre rivalii săi se numără: „The Diplomat” „The Gilded Age” „A Knight of the Seven Kingdoms” „Paradise” „Slow Horses” „Your Friends & Neighbors”. Deși ultimul sezon al serialului „Euphoria” nu a fost inclus în competiția pentru cel mai bun serial dramatic, actorii Zendaya și Colman Domingo au primit nominalizări pentru interpretările lor. Apple TV+, una dintre surprizele ediției Platforma Apple TV+ este una dintre marile revelații ale anului. Comedia horror „Widow’s Bay” a obținut 19 nominalizări, iar serialele „Pluribus” și „Margo’s Got Money Troubles” au intrat, la rândul lor, în principalele categorii. În competiția pentru Cel mai bun serial de comedie au fost nominalizate: „Abbott Elementary” „The Bear” „Margo’s Got Money Troubles” „Nobody Wants This” „Only Murders in the Building” „Shrinking” „Widow’s Bay” „Hacks”. Duel între Jean Smart și Lisa Kudrow Una dintre cele mai urmărite categorii va fi cea pentru cea mai bună actriță într-un serial de comedie. Veterana Jean Smart, deja recompensată cu patru premii Emmy pentru rolul din „Hacks”, o va înfrunta pe Lisa Kudrow, revenită în prim-plan cu serialul „The Comeback”. Din aceeași categorie mai fac parte: Quinta Brunson („Abbott Elementary”) Ayo Edebiri („The Bear”) Elle Fanning („Margo’s Got Money Troubles”). Surprize și absențe Nominalizările au adus și câteva surprize. Actorul Jeremy Allen White, câștigător al premiului Emmy în ultimii doi ani pentru rolul principal din „The Bear”, nu a mai fost nominalizat în acest an, deși serialul a rămas în cursa pentru cel mai bun serial de comedie. În schimb, Matthew Rhys a primit două nominalizări, pentru rolurile din „Widow’s Bay” și „The Beast In Me”, în timp ce soția sa, Keri Russell, a fost nominalizată pentru interpretarea din „The Diplomat”. Premiile Emmy logo. Sursa foto: X Principalele categorii La categoria Cel mai bun serial limitat concurează: „All Her Fault” „The Beast In Me” „Beef” „DTF St. Louis” „Love Story: John F. Kennedy Jr. & Carolyn Bessette”. Pentru cel mai bun actor într-un serial dramatic au fost nominalizați, printre alții, Noah Wyle, Gary Oldman, Sterling K. Brown, Mark Ruffalo și Rufus Sewell, iar la categoria feminină se regăsesc Zendaya, Keri Russell, Carrie Coon, Rhea Seehorn și Chase Infiniti. Nominalizările din acest an confirmă competiția tot mai puternică dintre marile platforme de streaming și studiourile tradiționale, cu HBO Max și Apple TV+ în prim-plan înaintea galei Emmy din septembrie.

Angela Similea, la 80 de ani. Cariera, marile succese și momentele care i-au definit destinul

Angela Similea s-a născut în 9 iulie 1946, în comuna 1Decembrie din Ilfov. Ea avea să se remarce ca solistă de muzică ușoară în România, dar și pe scenele din străinătate, în anii ’70-’80. Primul său succes muzical internațional l-a avut la celebrul festival Cerbul de Aur, în 1970, acolo unde a luat locul II. Angela Similea a cântat la Festivalul Orfeul de Aur din Bulgaria, cu melodia „Tu ești primăvara mea” de Florin Bogardo, care i-a adus tot locul II. Ea a mai participat și la concursul muzical Ancora Declinului din Cehoslovacia, acolo unde a primit un vot special din partea juriului, interpretând șlagărul „ Amurgul”, lansat în 1971. Fetița care cânta în tramvai Pasionată de cântat încă din copilărie, Angela Similea obișnuia să cânte atunci când mergea cu tramvaiul, deși era o copilă foarte timidă. Mama sa, Gherghina Similea, care era mai severă, nu aprecia acest obicei și încerca s-o oprescă mereu, potrivit biografiei sale, publicată de Cinemagia.   Angela Similea s-a îndrăgostit de muzică când a asistat, pentru prima dată, la un concert al Mariei Tănase, cunoscuta actriță și cântăreață de muzică populară. Cu toate acestea, mama sa a refuzat s-o lase să urmeze o carieră muzicală, pe motiv că nu ar fi câștigat suficienți bani din muzică. Mama ei ar fi vrut ca Angela să aibă o meserie decentă și să urmeze o facultate de medicină, ca să devină medic pediatru. Cei care i-au văzut potențialul Cu toate acestea, în liceu, profesorul de muzică Marin Teofil i-a descoperit talentul tinerei Angela. Tânăra a luat lecții de canto de la Florica Orăscu, care a lucrat cu interpreți precum Aura Urziceanu sau Dida Drăgan. Profesoara de canto i-a recomandat Angelei Similea să se apuce de fumat, ca să i se îngroașe vocea. Ea considera că vocea Angelei este „prea cristalină”. Cu toate acestea, după scurt timp, glasul celei care avea să devină o solistă foarte cunoscută, s-a maturizat, devenind mai profundă. De-a lungul carierei sale, Angela Similea a colaborat unii dintre cei mai buni compozitori români din acele vremuri, precum Marcel Dragomir, Ion Cristinoiu, Marius Țeicu sau Jolt Kerestely. Melodiile care au consacrat-o După aproape 16 ani de când a urcat prima dată pe scenă, a ajuns să cânte în mai multe musicaluri precum Corina, Jocul de-a vacanța, Charles, dar și Adio Femei. În anul 1977 a cântat la Festivalul Mamaia cunoscuta melodie „Un albastru infinit”, compusă de Marcel Dragomir. Interpretarea sa i-a adus locul I. În anul 2000, melodia „Să mori de dragoste rănită”, interpretată de Angela Similea, compusă tot de Marcel Dragomir, a fost declarată „melodia secolului al XX-lea” de către public, în timpul galei organizate de TVR2. Dojenită de public pentru anii de absență După 10 ani de absență pe piața muzicală, Angela Similea revenit cu un nou album, intitulat „Lumea mea”, realizat de Ovidiu Komornyik. Potrivit artistei, propunerea de colaborare a venit din partea compozitorului cu doi ani înainte de publicarea albumului, în timpul unui turneu în Germania. „Fondul era prielnic: acumulasem mult dor de cântec și adunasem suficientă «ocară» din partea publicului, care ma dojenea pentru «abandon». Așa ca am pornit lucrul și, exact dupa nouă luni, s-a nascut «Lumea mea». O dată cu aceasta am revenit pe scena, iar publicul m-a așezat pe același loc, al meu: așa am simțit!”, își amintește Angela Similea. Angela Similea – femeie și mamă De-a lungul vieții sale, Angela Similea a fost căsătorită de patru ori și are un fiu care s-a stabilit în America. Cântăreața s-a mutat ulterior în SUA, alături de fiul ei. Ultimul său soț a murit de cancer pancreatic, după 12 ani de căsnicie. Jurnalista, poeta și prozatoarea Smaranda Jelescu a publicat și o carte biografică dedicată Angelei Similea, numită „Angela – cântec și rugă”.

Trend periculos pe TikTok: injecțiile ilegale pentru bronzare provoacă alunițe suspecte

Melanotan II este interzis ca produs cosmetic în Statele Unite, Marea Britanie, Australia, Danemarca și în alte state, unde comercializarea lui ca produs pentru bronzare este ilegală. Cu toate acestea, produsul continuă să fie vândut online sub formă de injecții sau spray nazal și este promovat intens pe TikTok. „Postările de pe rețelele sociale sunt cu adevărat îngrijorătoare, deoarece creatorii de conținut menționează foarte rar riscurile reale”, avertizează Simone Goldinger, cercetător în dermatologie la Universitatea din Queensland, într-un interviu pentru ScienceAlert. Potrivit acesteia, ceea ce este prezentat drept „o metodă rapidă și sigură de bronzare” este, în realitate, „o substanță neaprobată, care nu ar trebui utilizată fără supraveghere medicală, fără control al calității și adesea fără ca utilizatorii să știe ce conține, de fapt, flaconul”. De la bronz artificial la efecte adverse Substanța a fost dezvoltată în anii 1980, în cadrul unui program de cercetare al Universității din Arizona, care urmărea obținerea unor agenți de bronzare fără expunere la soare. Aceasta imită acțiunea hormonului alfa-MSH, responsabil de stimularea melanocitelor, celulele care produc pigmentul pielii. Astfel, pielea se închide la culoare chiar și în lipsa expunerii la radiațiile ultraviolete. Ulterior, cercetătorii au observat că melanotan II produce și alte efecte asupra organismului, inclusiv erecții prelungite și dureroase (priapism). Un raport medical publicat în 2021 descrie cazul unui bărbat de 55 de ani care a avut nevoie de intervenție chirurgicală după ce erecția provocată de injectarea substanței a durat 30 de ore. Alunițele, principala îngrijorare a dermatologilor Specialiștii spun că principala problemă dermatologică este efectul asupra alunițelor. „Din punct de vedere dermatologic, cea mai mare îngrijorare este efectul asupra alunițelor. Există raportări de cazuri în care melanomul s-a dezvoltat la persoane care utilizau melanotan, ceea ce are sens din punct de vedere biologic, deoarece substanța stimulează permanent proliferarea celulelor pigmentare”, explică cercetătorii. Pe lângă apariția unor alunițe noi, substanța poate închide la culoare alunițele deja existente, făcând mult mai dificilă identificarea unui posibil melanom în timpul controalelor dermatologice. Însă, deși au fost raportate cazuri și există studii care sugerează o posibilă asociere, cercetările nu au demonstrat până acum că melanotan II provoacă melanom. Specialiștii subliniază că dezvoltarea cancerului de piele este un proces complex, care apare de regulă în timp și este influențat de mai mulți factori, în special de expunerea la radiațiile ultraviolete. Mit periculos despre bronz Medicii atrag atenția și asupra unei concepții greșite care circulă pe rețelele sociale, potrivit căreia bronzul obținut cu ajutorul melanotan II ar proteja împotriva cancerului de piele. Una din trei postări despre melanotan care menționează cancerul de piele, susține, în mod eronat, că substanța oferă protecție împotriva bolii. „Nu protejează pielea de radiațiile UV. Este un mit foarte răspândit. Mulți cred că bronzul îi apără de arsuri solare sau de cancer de piele, dar acest lucru nu este adevărat. Crema cu protecție solară rămâne esențială”, spun cercetătorii.