Două lucruri extrem de importante pe care nu ți le-a spus nimeni despre postul intermitent
Un studiu realizat în Statele Unite aduce rezultate promițătoare pentru adulții care au diabet zaharat de tip 1 și obezitate. Cercetătorii americani au descoperit că limitarea meselor la un interval de opt ore pe zi ar putea îmbunătăți controlul glicemiei, fără să crească riscul unor complicații metabolice grave. Rezultatele trebuie însă confirmate prin studii mai ample. O echipă de cercetători de la Universitatea Illinois din Chicago (UIC) a vrut să vadă dacă modificarea programului meselor poate avea efecte asupra glicemiei și greutății corporale la adulții cu diabet zaharat de tip 1 și obezitate. Studiul, publicat în revista Diabetes Care, a urmărit timp de șase luni 32 de adulți din zona orașului Chicago. Participanții aveau diabet de tip 1 și un indice de masă corporală (IMC) de cel puțin 30 kg/m², criteriu utilizat pentru definirea obezității. Cercetătorii au comparat trei strategii alimentare Primul grup a urmat o formă de alimentație cu timp limitat: participanții puteau mânca doar între orele 12:00 și 20:00, fără să fie obligați să numere caloriile. Al doilea grup a redus cu 25% aportul caloric zilnic, în timp ce participanții din grupul de control și-au păstrat obiceiurile alimentare obișnuite. După șase luni, diferențele au devenit vizibile. Glicemia a scăzut mai mult în grupul care a limitat orele de masă Participanții care și-au limitat alimentația la intervalul de opt ore au înregistrat valori mai bune ale glicemiei decât cei care au urmat dieta bazată pe reducerea caloriilor. Unul dintre indicatorii urmăriți de cercetători a fost hemoglobina glicozilată, cunoscută sub denumirea de HbA1c. Această analiză de sânge oferă o imagine asupra nivelului mediu al glicemiei din ultimele două-trei luni și este utilizată în mod obișnuit pentru monitorizarea diabetului. În grupul care a mâncat într-un interval de opt ore, valoarea medie a HbA1c a scăzut cu aproximativ 0,5 puncte procentuale față de nivelul inițial. Rezultatul este cu atât mai interesant cu cât participanții nu au fost obligați să își calculeze zilnic caloriile consumate. A fost metoda sigură pentru persoanele cu diabet de tip 1? Aceasta a fost una dintre principalele întrebări ale cercetătorilor. În cazul diabetului de tip 1, organismul produce foarte puțină insulină sau deloc, iar pacienții depind de administrarea zilnică a acestui hormon. Modificarea programului meselor poate ridica, prin urmare, probleme legate de echilibrul glicemiei și de dozarea insulinei. În timpul celor șase luni, limitarea alimentației la opt ore pe zi nu a fost asociată cu o creștere a episoadelor severe de hipoglicemie sau hiperglicemie și nici cu o creștere a cazurilor de cetoacidoză diabetică. Cetoacidoza este o complicație gravă a diabetului, care poate apărea atunci când organismul nu dispune de suficientă insulină. În aceste condiții, organismul începe să folosească intens grăsimile pentru producerea energiei, iar în sânge se acumulează cetone, substanțe acide care pot deveni periculoase. Cercetătorii cer prudență Profesoara Krista Varady, specialistă în kinesiologie și nutriție la UIC și coordonatoarea cercetării, consideră că rezultatele oferă o primă dovadă că alimentația într-un interval orar limitat ar putea reprezenta o strategie sigură și potențial eficientă pentru adulții cu diabet de tip 1 și obezitate. Totuși, cercetătorii subliniază că rezultatele nu înseamnă că postul intermitent este potrivit pentru toate persoanele cu diabet de tip 1. Studiul a fost mic, cu doar 32 de participanți, iar perioada de urmărire a fost de șase luni. Din acest motiv, rezultatele nu pot fi extinse automat la întreaga populație cu diabet zaharat de tip 1. Echipa de cercetare intenționează să continue investigațiile prin studii mai mari și desfășurate în mai multe centre, pentru a verifica dacă beneficiile observate se mențin și într-un grup mai numeros și mai divers de pacienți. Pentru persoanele cu diabet de tip 1, mesajul cercetătorilor este unul important: schimbarea programului meselor nu ar trebui făcută pe cont propriu. Orice modificare semnificativă a alimentației trebuie discutată cu medicul endocrinolog sau cu echipa medicală care monitorizează pacientul, mai ales în condițiile în care tratamentul cu insulină trebuie adaptat permanent la necesarul organismului.
Avertismentul OMS înainte de luna dedicată sănătății sexuale și reproductive: Informațiile corecte pot salva vieți
Acesta este mesjaul transmis de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), înaintea Lunii mondiale a sănătății sexuale și reproductive, marcată în septembrie. OMS subliniază că sănătatea sexuală și reproductivă reprezintă o componentă a sănătății și bunăstării pe tot parcursul vieții, având implicații atât pentru fiecare persoană în parte, cât și pentru familii și comunități. Accesul la informații poate salva vieți Organizația atrage atenția în special asupra importanței informațiilor medicale corecte și fundamentate științific. Potrivit OMS, dovezile științifice îi ajută pe profesioniștii din sănătate, autorități și comunități să identifice intervențiile eficiente, să îmbunătățească serviciile și să direcționeze resursele către măsuri care pot salva vieți și proteja sănătatea. Abordările bazate pe dovezi au schimbat modul în care sunt gestionate probleme medicale care merg de la hemoragia postpartum și infertilitate până la sănătatea adolescenților și prevenirea violenței, arată organizația. În același timp, informațiile corecte le permit oamenilor să ia decizii în cunoștință de cauză privind propria sănătate, relațiile și planurile de viitor. Contracepție, sarcină, infertilitate și infecții cu transmitere sexuală OMS folosește o definiție amplă a sănătății sexuale și reproductive și a drepturilor asociate acesteia. Domeniul include accesul la informații și servicii privind sexualitatea și relațiile, contracepția, avortul, tratamentul infertilității, sarcina și nașterea, infecțiile cu transmitere sexuală și protecția împotriva violenței. Sănătatea reproductivă intervine în diferite etape și situații ale vieții, de la decizia privind momentul în care o persoană dorește să aibă copii până la accesarea tratamentelor pentru fertilitate, prevenirea infecțiilor sau îngrijirea în timpul sarcinii și nașterii. OMS cere investiții în serviciile de sănătate Organizația Mondială a Sănătății susține că investițiile în sănătatea sexuală și reproductivă pot reduce numărul îmbolnăvirilor și deceselor care pot fi prevenite. Beneficiile nu se limitează însă la domeniul medical. Potrivit OMS, astfel de investiții pot sprijini educația, participarea pe piața muncii și dezvoltarea unor comunități și sisteme de sănătate mai reziliente. Organizația pune accent și pe îngrijirea centrată pe pacient și bazată pe respect, despre care afirmă că poate contribui la rezultate medicale mai bune și la consolidarea încrederii în sistemele de sănătate. Accesul la astfel de servicii este considerat deosebit de important pentru adolescenți, femei și fete, persoanele care se confruntă cu infertilitatea, victimele violenței și oamenii care întâmpină bariere sociale sau economice în accesarea asistenței medicale. Luna mondială a sănătății sexuale și reproductive va fi marcată în perioada 1 – 30 septembrie, sub mesajul „Health starts here” și campania #StandWithScience. Pe parcursul lunii, OMS va organiza și promova discuții cu experți, cercetări, instrumente și resurse informative, precum și activități și evenimente dedicate legăturii dintre sănătate, drepturi, demnitate și oportunități. Organizația își propune, de asemenea, să evidențieze rolul cercetării și al dovezilor științifice în îmbunătățirea sănătății sexuale și reproductive. Unul dintre evenimentele anunțate este programat pentru 2 septembrie și va aborda evoluția cercetării și impactul acesteia asupra sănătății și drepturilor sexuale și reproductive. Mesajul OMS pentru campania din acest an pune astfel accent pe rolul științei, accesului la informații și serviciilor medicale în prevenirea problemelor de sănătate care pot avea consecințe grave sau chiar fatale.
Doar 1520 de specialiști mai fac asta în muzeele din România. Ocupația, recunoscută oficial
Muzeul Național de Istorie a României anunță că ocupația are codul provizoriu 262116 și este încadrată în grupa de bază 2621 – Arhivari și curatori. Investigatorii științifici analizează obiecte de patrimoniu folosind metode și instrumente din domenii precum chimia, fizica, biologia și geologia. Munca lor contribuie la cercetarea, documentarea, conservarea, restaurarea și valorificarea bunurilor culturale. Activitatea este prezentă în România de peste 50 de ani, odată cu apariția primelor laboratoare zonale. Cu toate acestea, specialiștii care lucrează în acest domeniu au fost până acum încadrați oficial sub diferite alte ocupații, în funcție de pregătirea lor – chimiști, fizicieni, biologi sau geologi. Recunoașterea ocupației vine într-un moment în care domeniul se confruntă cu o problemă importantă: în muzeele din România mai activează doar aproximativ 15–20 de specialiști, iar o mare parte dintre aceștia se apropie de vârsta pensionării. Un prim pas important În același timp, rețeaua de laboratoare de conservare-restaurare și investigații construită în urmă cu mai bine de cinci decenii s-a redus considerabil. Laboratoarele care au rămas funcționale se confruntă cu nevoia de specialiști, dotări și finanțare. Introducerea ocupației în COR poate contribui la consolidarea profesiei, la formarea unei noi generații de specialiști și la dezvoltarea infrastructurii de investigații științifice din muzeele României. „Este un prim pas important pentru ca expertiza științifică necesară protejării patrimoniului să își regăsească locul firesc în instituțiile muzeale”, au transmis reprezentanții Muzeului Național de Istorie a României.
Descoperire pentru tratarea unei boli asociate cu diabetul și artrita: terapia cu lumină țintește bacteria periculoasă
Rezultatele au fost publicate în Journal of Translational Medicine. Ele indică posibilitatea unei abordări mai precise și mai puțin invazive a sănătății orale. Parodontita apare atunci când echilibrul bacterian din gură este perturbat. Microbii benefici scad numeric, iar cei nocivi preiau controlul. Printre speciile dăunătoare, Porphyromonas gingivalis se remarcă în mod special. Bacteria joacă un rol central în declanșarea inflamației, remodelând întreaga comunitate microbiană a cavității bucale. Pe măsură ce inflamația se extinde, afectează țesuturile și osul care susțin dinții. Acest lucru poate duce în timp la pierderea lor și la dureri persistente. Efectele parodontitei se pot extinde dincolo de gură. Boala a fost asociată cu afecțiuni precum diabetul și artrita reumatoidă, potrivit sursei citate. Tratamentele tradiționale, precum igiena dentară riguroasă, vizează eliminarea bacteriilor, dar adesea distrug atât microbii dăunători, cât și pe cei benefici. Terapie inovatoare cu lumină infraroșie: atacă doar bacteriile rele din gură, nu și pe cele bune Echipa de cercetare a pornit de la fotoimunoterapia în infraroșu apropiat, o metodă dezvoltată inițial pentru tratarea cancerului. A adaptat-o pentru bacteriile din cavitatea bucală, creând terapia fotoantibacteriană țintită în infraroșu apropiat. La baza metodei stă un anticorp specific împotriva Porphyromonas gingivalis, legat de un colorant fotosensibil. Expus la lumină infraroșie, colorantul se activează, iar anticorpul distruge bacteria țintă. În testele de laborator, compusul s-a legat exclusiv de Porphyromonas gingivalis, fără să afecteze alte bacterii sau celulele gingivale umane. Celulele expuse tratamentului au continuat să crească și să se vindece normal. Terapia a dat rezultate bune și la animale cu afecțiuni gingivale. Cercetătorii spun însă că sunt necesare teste pe oameni, pentru a confirma definitiv eficacitatea și siguranța metodei.
Cine este Haakon, noul rege al Norvegiei. Prințul care a vrut să fie cât mai departe de casă ajunge pe tron
Haakon s-a născut în 1973 și este fiul regelui Harald al V-lea și al reginei Sonja. A devenit prinț moștenitor în 1991, când tatăl său a urcat pe tron, iar de-a lungul anilor a preluat tot mai multe dintre atribuțiile regale, pe măsură ce starea de sănătate a lui Harald s-a deteriorat. Deși s-a născut în familia regală, Haakon a mărturisit că i-a fost greu să accepte statutul pe care îl avea. „Da, eram membru al familiei regale, dar nu voiam să vorbesc despre asta. La școală mă făcea anxios”, a scris Haakon în autobiografia sa, publicată în 2023. În copilărie prefera să stea departe de atenția publică. „Acolo unde nu eram văzut, lucrurile mergeau bine. Atenția putea să fie îndreptată către alți oameni”, își amintea el. A plecat în Statele Unite pentru a fi cât mai departe de casă În loc să urmeze tradiția familiei și să studieze la Universitatea Oxford, Haakon a ales Universitatea California, Berkeley. Prințul moștenitor a explicat că voia să fie „cât mai departe posibil” de casă. Viața din California i-a oferit exact distanța pe care o căuta. A fost atras de scena muzicală a orașului și, mai ales, de surfing. În autobiografia sa, Haakon spune că în apă putea să fie el însuși, scrie Reuters „În apă, puteam fi eu”, a scris viitorul rege. Pasiunea pentru surfing a rămas și la maturitate una dintre puținele zone în care Haakon spune că se simte complet desprins de presiunea rolului său public. Povestea de dragoste cu Mette-Marit, care a scandalizat Norvegia După întoarcerea în Norvegia, în 1999, Haakon a cunoscut-o pe Mette-Marit Tjessem Høiby, la un festival de muzică. Relația lor a provocat însă controverse. Mette-Marit nu provenea dintr-o familie aristocratică, era mamă singură și avea un trecut asociat scenei cluburilor de muzică house din Norvegia. Presa a acordat o atenție considerabilă relației, însă regele Harald al V-lea și regina Sonja au susținut-o. Harald însuși se căsătorise cu o femeie care nu provenea dintr-o familie regală, în ciuda opoziției tatălui său. Haakon și Mette-Marit s-au căsătorit în 2001. Cei doi au împreună doi copii, prințesa Ingrid Alexandra și prințul Sverre Magnus. Mette-Marit mai are un fiu, Marius Borg Høiby, dintr-o relație anterioară. Haakon a spus că soția sa l-a ajutat să iasă din carapace și a descris-o drept opusul său din punct de vedere social. „Nu sunt foarte bun din punct de vedere social. Mette are un talent natural. Poate intra într-o încăpere și se poate înțelege cu toată lumea”, a scris el. Noul rege preia tronul într-un moment dificil pentru familia regală Haakon devine rege într-o perioadă complicată pentru familia regală norvegiană. În ultimii ani, familia sa a fost afectată de două scandaluri majore. În ianuarie, documente publicate de Departamentul de Justiție al SUA au inclus corespondență prin e-mail între Mette-Marit și Jeffrey Epstein. Prințesa moștenitoare nu a făcut declarații publice timp de șapte săptămâni. Ulterior, într-un interviu acordat televiziunii publice norvegiene NRK, Haakon a stat alături de ea și a transmis că mariajul înseamnă să fii împreună atât în momentele bune, cât și în cele dificile. „Mette este grijulie, înțeleaptă și foarte puternică”, a spus Haakon, adăugând că o va avea întotdeauna „în echipă” atunci când apare o situație dificilă. În același timp, familia regală a fost afectată de cazul lui Marius Borg Høiby, fiul lui Mette-Marit și fiul vitreg al lui Haakon. Høiby a fost judecat pentru acuzații de viol și violență domestică, pe care le-a negat. În iunie, acesta a fost găsit vinovat pentru două dintre cele patru acuzații de viol și pentru o acuzație de violență domestică și a fost condamnat la patru ani de închisoare. Atât Høiby, cât și procurorii au contestat sentința. Haakon a declarat că familia îl sprijină pe Marius, dar că se gândește și la presupusele victime. „Pentru mine, cel mai important lucru în ultimele zile a fost să am grijă de turmă”, a spus atunci prințul moștenitor. Haakon devine al patrulea rege al Norvegiei din epoca modernă Odată cu urcarea sa pe tron, Haakon devine al patrulea rege al Norvegiei în epoca modernă. Monarhia norvegiană modernă datează din 1905, când Norvegia și-a declarat independența deplină față de Suedia. În urma unui referendum, norvegienii au ales să păstreze monarhia în locul transformării țării într-o republică. Prințul Carl al Danemarcei a devenit atunci regele Haakon al VII-lea, inaugurând linia modernă a monarhilor norvegieni. Fiul său, Harald al V-lea, a domnit din 1991 până la moartea sa, iar acum coroana ajunge la Haakon. Dacă își păstrează numele regal, noul suveran va fi cunoscut drept regele Haakon al VIII-lea al Norvegiei, deși are posibilitatea de a alege un alt nume la urcarea pe tron. Un rege care nu și-a dorit întotdeauna viața regală În ciuda dificultăților din tinerețe, Haakon spune că în timp a ajuns să accepte și chiar să găsească un sens în rolul său. „Pot găsi sens și bucurie în acest rol și pot încerca să fiu de ajutor altora”, a scris el. Iar dacă există un loc în care noul rege spune că se simte cu adevărat liber, acesta este apa. „Ca adult, sunt cel mai fericit în apă, alături de familia mea”, a mărturisit Haakon. „Îmi oferă o pace interioară atunci când turma este adunată să facă ceea ce îmi place cel mai mult: să fiu printre valuri”, a mai scris el.
Un medic spune ce să pui mai des în farfurie pentru sănătatea colonului
Dieta bogată în legume aduce organismului fibre, vitamine și compuși vegetali cu rol protector. Fibrele conferă volum scaunului și scurtează timpul în care substanțele nocive rămân în contact cu mucoasa intestinală. Presa americană a discutat cu dr. Ritu Nahar, medic gastroenterolog la Allied Digestive Health, despre legumele care merită consumate săptămânal. Legumele crucifere, precum broccoli, conopida și varza de Bruxelles, conțin glucozinolați descompuși în sulforafan. Compusul a fost studiat pentru efectele sale antiinflamatorii și anticanceroase. Un studiu realizat pe peste 97.000 de persoane a măsurat legătura dintre consum și risc. Cei care mâncau 20-40 de grame de crucifere zilnic aveau un risc cu 17% mai mic de cancer colorectal. Legumele cu frunze verzi, precum spanacul și mangoldul, oferă fibre, acid folic și carotenoizi. Ele conțin și clorofilă, care se poate lega de compuși nocivi produși în digestia cărnii roșii. Într-un studiu, participanții au mâncat o cană de verdețuri gătite zilnic, timp de patru săptămâni. Aceștia au avut mai puține leziuni ale ADN-ului. Morcovii sunt bogați în fibre și beta-caroten, un antioxidant care protejează celulele de deteriorarea oxidativă. Un studiu pe peste 57.000 de persoane a analizat efectul consumului zilnic de morcovi. Cei care mâncau peste 32 de grame de morcovi cruzi zilnic aveau un risc cu 17% mai mic. Fasolea și leguminoasele completează lista, deși nu sunt legume din punct de vedere tehnic. „Lintea, năutul și fasolea se numără printre cele mai bune surse de fibre”, spune Nahar. Ele furnizează și amidon rezistent, fermentat de bacteriile intestinale în acizi grași precum butiratul. Leguminoasele mai oferă vitamina B6, asociată cu un risc mai scăzut de cancer colorectal.
Căldura extremă nu înseamnă doar insolație | Studiul care a descoperit 33 de diagnostice asociate cu zilele toride
Căldura extremă are efecte asupra sănătății mult mai ample decât deshidratarea sau insolația. Un nou studiu publicat în Science Advances a identificat 33 de diagnostice asociate cu expunerea la temperaturi extreme, după analiza a peste 900.000 de prezentări la camerele de gardă și centrele de urgență din Chicago. Printre problemele asociate cu zilele foarte calde se află afecțiuni renale, probleme ale pielii, simptome asociate sclerozei multiple, tulburări mintale și comportamentale, dar și anumite accidente și leziuni. Cercetătorii de la Northwestern University au analizat 916.904 de vizite la urgență, înregistrate între 2011 și 2023, și au urmărit 1.803 categorii de diagnostice. În loc să caute doar bolile despre care medicii știu deja că pot avea legătură cu temperaturile ridicate, echipa a analizat întregul set de diagnostice pentru a vedea care dintre ele apar mai des în perioadele de căldură extremă. În studiul realizat în Chicago, cercetătorii au definit căldura extremă ca temperaturi maxime de cel puțin 33,7°C, prag care corespunde percentila 95 a temperaturilor din sezonul cald analizat. Lista descoperită de cercetători este mult mai largă decât problemele considerate în mod obișnuit „boli provocate de căldură”. Iată ce diagnostice sunt asociate cu perioadele de temperaturi extreme: insuficiența renală acută și alte probleme ale rinichilor, deshidratarea severă și pierderea de lichide, edemele, adică acumularea de lichid în țesuturi, varicele membrelor inferioare, anumite afecțiuni ale pielii și erupții cutanate, scleroza multiplă, tulburări mintale și comportamentale, anumite probleme asociate consumului de canabis, mușcături și înțepături de insecte, accidente de trafic, anumite leziuni provocate prin agresiune, descărcări accidentale de arme de foc. Alte diagnostice au cuprins de la probleme renale și afecțiuni ale pielii până la scleroză multiplă, tulburări mintale și anumite tipuri de accidente și leziuni. Unele dintre rezultate sunt deosebit de surprinzătoare Cercetătorii au observat creșteri ale unor tipuri de leziuni și accidente, iar datele au indicat asocieri foarte puternice pentru anumite incidente. În cazul descărcărilor accidentale de arme de foc, creșterea a fost de peste 30 de ori în comparație cu zilele mai puțin călduroase, potrivit analizei. Cercetătorii spun că stresul fiziologic provocat de temperaturile ridicate poate contribui la unele dintre aceste efecte. Căldura pune organismul și creierul sub presiune, iar acest lucru poate influența comportamentul, atenția și riscul de accidente. Căldura poate agrava problemele existente Unul dintre cele mai importante mesaje ale studiului este că efectele căldurii pot trece neobservate în statisticile medicale. O persoană poate ajunge la urgență cu o problemă renală sau cu o altă complicație, fără ca în fișa medicală să apară explicit faptul că temperatura extremă a contribuit la apariția problemei. Tocmai de aceea, cercetătorii consideră că impactul real al caniculei asupra sănătății poate fi subestimat. „Dacă urmărim doar bolile asociate în mod obișnuit cu căldura, vom subestima povara reală asupra sănătății”, a explicat Hyojung Jang, autorul principal al studiului, potrivit Northwestern University. Cercetătorii atrag atenția și asupra persoanelor care au deja anumite afecțiuni. Pentru acestea, zilele foarte calde pot reprezenta un factor suplimentar de risc, chiar dacă problema medicală nu este, în mod tradițional, considerată o boală asociată căldurii. Căldura extremă nu se oprește la insolație Studiul nu a găsit o asociere statistică între zilele de căldură extremă și diagnosticele cardiovasculare sau respiratorii în analiza respectivă. Autorii subliniază însă că acest rezultat nu înseamnă că temperaturile ridicate nu afectează inima sau plămânii. Problemele cardiovasculare și respiratorii sunt deja bine documentate în cercetările despre efectele căldurii. Spitalele și autoritățile ar trebui să se pregătească pentru valurile de căldură extremă O posibilă explicație este modul în care medicii codifică diagnosticul. De exemplu, un pacient cu insuficiență cardiacă poate ajunge la spital din cauza unei deteriorări a funcției renale sau a deshidratării, iar aceasta poate deveni problema medicală principală consemnată în evidențe. Autorii consideră că rezultatele ar trebui să determine spitalele și autoritățile să se pregătească pentru un spectru mult mai larg de probleme în timpul valurilor de căldură. „Dacă știm că există o asociere între căldura extremă și o serie de rezultate asupra sănătății, reducerea expunerii este esențială”, a declarat Daniel Horton, coautor al studiului.
Inteligența Artificială ar putea identifica riscul de cancer de vezică urinară cu 5 ani înainte de diagnostic | Ce au descoperit cercetătorii britanici
Cercetarea, realizată de o echipă condusă de specialiști de la Universitatea din Plymouth, arată că analiza cu ajutorul IA a unui număr mare de informații medicale ar putea contribui, în viitor, la identificarea mai precisă a persoanelor care prezintă un risc crescut de cancer de vezică urinară. AI a analizat aproape 70.000 de dosare medicale Cercetătorii au analizat datele medicale a aproape 70.000 de pacienți din Țara Galilor, colectate între 1995 și 2020 din baza de date SAIL. Modelul de inteligență artificială, denumit PRECISE-AGZ, a evaluat 48.261 de posibili indicatori din istoricul medical al pacienților. Printre informațiile analizate s-au numărat fumatul, activitatea fizică, tratamentele administrate, alte boli și simptomele înregistrate în dosarele medicale. În urma analizei, sistemul a identificat 38 de caracteristici relevante pentru estimarea riscului de cancer de vezică urinară. Rezultatele au arătat că modelul a identificat corect aproximativ 85% dintre pacienții care aveau cancer de vezică urinară. În cazul persoanelor care nu aveau boala, clasificarea a fost corectă în aproximativ 91% dintre cazuri. Unele semnale apăreau cu până la cinci ani înainte Unul dintre cele mai interesante rezultate este că anumite informații din dosarele medicale puteau fi asociate cu riscul de cancer de vezică urinară cu mult timp înainte de confirmarea bolii. Potrivit cercetătorilor, unele dintre semnalele identificate de model puteau fi observate în istoricul medical cu până la cinci ani înainte de diagnostic, în timp ce combinația de indicatori utilizată pentru estimarea riscului putea contribui la identificarea pacienților cu risc cu până la 12 luni înainte de diagnostic. Asta nu înseamnă că IA îți spune cu 5 ani înainte că o să ai cancer Autorii subliniază însă că acest lucru nu înseamnă că AI poate spune în prezent că o persoană va dezvolta cancer peste cinci ani. Este vorba despre identificarea unor tipare statistice în datele medicale, care ar putea ajuta la recunoașterea mai devreme a persoanelor ce necesită investigații. Sângele în urină rămâne un semnal important Hematuria (prezența sângelui în urină) este unul dintre principalele semne care determină medicii să investigheze posibilitatea existenței unui cancer de vezică urinară. Problema este că hematuria poate apărea și în cazul altor afecțiuni, precum pietrele la rinichi sau bolile prostatei. Studiul sugerează că semnificația acestui simptom poate fi diferită în funcție de restul istoricului medical al pacientului. La bărbați, de exemplu, asocierea dintre sângele în urină și hiperplazia benignă de prostată a fost legată, în analiza modelului, de un risc mai redus de cancer de vezică urinară. AI nu s-a limitat însă la simptomele cunoscute. Modelul a analizat combinații de factori medicali care nu sunt utilizate în mod obișnuit împreună pentru estimarea riscului. Au apărut și asocieri medicale neașteptate Printre rezultatele care necesită cercetări suplimentare se numără asocierile dintre riscul estimat de cancer de vezică urinară și anumite boli sau tratamente. Pacienții cu Parkinson sau demență au prezentat un risc mai redus în analiza modelului, în timp ce utilizarea îndelungată a Tamoxifenului, medicament folosit în tratamentul cancerului de sân, a fost asociată cu un risc mai mare. Cercetătorii avertizează că aceste rezultate nu demonstrează că respectivele boli sau tratamente provoacă ori previn cancerul de vezică urinară. Sunt doar asocieri observate în date, care trebuie investigate pentru a se vedea dacă există explicații biologice. Cum ar putea fi folosit sistemul Modelul a împărțit pacienții în trei categorii, în funcție de probabilitatea estimată de apariție a bolii: risc scăzut, sub 7%, risc incert, între 7% și 55%, și risc ridicat, de peste 55%. O astfel de clasificare ar putea fi folosită în viitor pentru a identifica mai precis persoanele care ar trebui trimise la investigații. În prezent, confirmarea cancerului de vezică urinară necesită investigații precum cistoscopia, procedură prin care medicul examinează interiorul vezicii urinare cu ajutorul unui instrument prevăzut cu o cameră. Dacă modelul va fi validat în studii suplimentare, cercetătorii consideră că acesta ar putea ajuta la selectarea pacienților care au nevoie de investigații și, eventual, la reducerea unor proceduri invazive efectuate inutil. AI nu este încă pregătită pentru utilizarea pe scară largă Rezultatele sunt promițătoare, însă cercetarea se află încă în etapa de evaluare. Una dintre principalele limite este faptul că toate datele analizate provin dintr-o singură bază de date din Țara Galilor. Performanța modelului trebuie verificată pe alte populații și în alte sisteme medicale înainte ca tehnologia să poată fi utilizată pe scară largă. Studiul a fost publicat în revista IEEE Transactions on Biomedical Engineering. Cercetătorii consideră că analiza automatizată a dosarelor medicale ar putea deschide o nouă direcție pentru depistarea mai timpurie a cancerului de vezică urinară. Deocamdată însă, modelul este un instrument de cercetare, nu un test medical disponibil pacienților. De ce este importantă cercetarea Cancerul de vezică urinară este al nouălea cel mai frecvent tip de cancer la nivel mondial. În 2022 au fost înregistrate aproximativ 614.000 de cazuri noi, iar boala a provocat în jur de 220.000 de decese. În prezent nu există un program de screening de rutină pentru cancerul de vezică urinară destinat populației generale. Tocmai de aceea, metodele care ar putea ajuta medicii să recunoască mai devreme persoanele cu risc reprezintă o direcție importantă de cercetare.
Tim Curry, celebru pentru rolul din The Rocky Horror Picture Show, a murit la vârsta de 80 de ani
Cauza decesului nu a fost comunicată imediat, actorul se confrunta de mai mult timp cu probleme de sănătate, suferind un atac cerebral în 2012, relatează Reuters. Cel mai faimos rol al carierei sale a fost cel de debut: excentricul om de știință Dr. Frank N. Furter din comedia muzicală horror „The Rocky Horror Picture Show” (1975), unde a jucat alături de Susan Sarandon și Barry Bostwick. Personajul, un savant excentric, „un dulce travestit din Transilvania transsexuală”, așa cum spunea într-o secvență, îmbrăcat în lenjerie intimă neagră, ciorapi cu portjartier și machiaj strident, a transformat pelicula într-un fenomen de cult mondial, proiectat la miezul nopții în fața unor spectatori costumați în personajele filmului. Curry a avut o activitate importantă și pe scenă, fiind nominalizat de trei ori la Premiile Tony. Printre rolurile sale de pe Broadway s-au numărat Mozart în „Amadeus”, în 1981, precum și interpretări în „My Favorite Year” și „Monty Python’s Spamalot”, unde l-a jucat pe Regele Arthur. Actorul a apărut în numeroase filme, fiind distribuit frecvent în roluri de personaj negativ. Printre producțiile în care a jucat se numără „Clue”, „Legend”, „Annie”, „The Three Musketeers”, „Home Alone 2: Lost in New York”, „The Shadow”, „Muppet Treasure Island” și „Charlie’s Angels”. Născut la 19 aprilie 1946, în satul Grappenhall din Cheshire, Tim Curry a studiat teatrul la Universitatea din Birmingham. Pe lângă actorie, a fost cântăreț și compozitor și a cântat inclusiv alături de propria trupă rock, lansând mai multe albume.
Ce sunt nitrații din apă și de ce contează sursa apei pe care o bem | De ce nu sunt același lucru cu nitrații din legume
Nitrații sunt un subiect care poate crea confuzie. Aceeași substanță poate apărea în legume, în anumite produse din carne procesată și în apa potabilă, însă contextul în care ajunge în organism este diferit. De aceea, atunci când vorbim despre nitrați, nu este suficient să întrebăm dacă sunt „buni” sau „răi”. Contează de unde provin, cu ce alte substanțe ajung în organism și cât de des suntem expuși. Nitrații sunt compuși naturali formați din azot și oxigen. Plantele au nevoie de azot pentru a crește, motiv pentru care legume precum spanacul, rucola, sfecla roșie și salata pot conține cantități relativ mari de nitrați. Nitrații pot ajunge însă și în apă. Îngrășămintele agricole, gunoiul de grajd, sistemele septice și apele uzate pot permite compușilor cu azot să pătrundă în sol, în pânza freatică și în râuri. Aici apare una dintre diferențele importante: o legumă bogată în nitrați nu trebuie privită în același mod ca apa contaminată cu nitrați. De ce nitrații din legume sunt diferiți de cei din apă Legumele nu aduc în organism doar nitrați. Ele conțin fibre, vitamina C, antioxidanți și alți compuși vegetali, iar beneficiile consumului de legume și fructe depășesc riscurile potențiale asociate expunerii la nitrații proveniți din aceste alimente. În plus, nitrații pot fi transformați în organism în oxid nitric, o moleculă implicată în circulația sângelui și funcționarea vaselor de sânge. Apa este un caz diferit. Nu vine la pachet cu fibre, vitamina C sau antioxidanți și nu este consumată doar ocazional, ca un anumit aliment. O bem zilnic, o folosim la gătit, pentru ceai și cafea, pentru cuburi de gheață sau pentru prepararea formulei pentru bebeluși. Dacă apa conține nitrați, expunerea poate deveni astfel una repetată, de-a lungul întregii zile. Dar nitrații din carnea procesată? Nitrații și nitriții sunt utilizați în unele produse din carne procesată pentru conservare și siguranța alimentară. Însă aici trebuie făcută din nou diferența între substanța în sine și alimentul în ansamblu. Consumul ridicat de carne procesată este asociat cu un risc mai mare de cancer, în special cancer colorectal, însă acest lucru nu înseamnă că nitrații sau nitriții, luați separat, explică întregul risc. Contextul general al consumului de carne procesată este cel care trebuie luat în considerare. Cu alte cuvinte, nitrații nu reprezintă o singură poveste, indiferent de sursă. Nitrații dintr-o porție de legume, cei utilizați în anumite alimente procesate și nitrații din apa potabilă trebuie analizați în contexte diferite. Ce se poate întâmpla dacă bem apă cu prea mulți nitrați Una dintre principalele probleme de sănătate asociate cu concentrațiile ridicate de nitrați din apa potabilă este methemoglobinemia, cunoscută și sub denumirea de „blue baby syndrome”. Există un standard de 50 mg/l pentru nitrații din apa potabilă. Acesta are tocmai rolul de a proteja împotriva acestei afecțiuni. O cercetare daneză de amploare a urmărit 54.804 de adulți fără demență timp de aproximativ 27 de ani. Studiul a găsit o asociere între un consum mai mare de nitrați proveniți din apa de la robinet și un risc mai mare de demență. În schimb, un consum mai mare de nitrați proveniți din plante a fost asociat cu rate mai mici de apariție a demenței. Este însă foarte importantă o precizare: acest studiu nu demonstrează că nitrații din apa potabilă provoacă demență. A fost un studiu observațional, care poate identifica asocieri, dar nu poate demonstra o relație directă de cauză și efect. Prin urmare, cea mai clară problemă de sănătate asociată cu nivelurile ridicate de nitrați din apă este methemoglobinemia, în timp ce legătura cu demența reprezintă deocamdată o asociere observată într-un studiu și necesită cercetări suplimentare. De ce este importantă sursa apei Apa poate părea perfect normală chiar dacă are nitrați. Aceștia nu modifică, în mod obișnuit, aspectul, gustul sau mirosul apei la concentrații tipice. Spre deosebire de sedimente, apa tulbure sau anumite gusturi și mirosuri, prezența nitraților nu poate fi observată cu simțurile. De aceea, sursa apei contează. În cazul apei din rețeaua publică, consumatorii pot verifica informațiile privind calitatea apei furnizate în zona lor. Pentru apa provenită din surse private, testarea este cu atât mai importantă, mai ales că aceste surse nu sunt administrate în același mod ca rețelele publice. Riscul poate fi deosebit de relevant pentru gospodăriile care folosesc apă din surse private, locuiesc în apropierea zonelor agricole sau folosesc aceeași apă pentru băut și gătit în fiecare zi. Fierberea apei nu elimină nitrații Un detaliu important este că fierberea apei nu reprezintă o soluție pentru eliminarea nitraților. Fierberea poate contribui la reducerea anumitor contaminanți biologici, însă nu îndepărtează substanțele dizolvate precum nitrații. Dacă apa este fiartă mult timp și o parte din apă se evaporă, concentrația substanțelor dizolvate poate chiar să crească. De aceea, dacă problema identificată prin testare este prezența nitraților, este necesară o metodă de tratare concepută pentru acest tip de contaminant. Organizația Mondială a Sănătății enumeră printre tehnologiile capabile să elimine nitrații schimbul ionic, osmoza inversă, denitrificarea biologică și electrodializa. Nu orice nitrat trebuie privit la fel Nitrații nu sunt pur și simplu „otrava din apă” și nici o substanță care trebuie eliminată din alimentație. Sursa face diferența În legume, nitrații vin împreună cu fibre, vitamina C și alți compuși vegetali, iar consumul acestor alimente face parte dintr-o dietă sănătoasă. În carnea procesată, nitrații și nitriții apar într-un context alimentar care trebuie privit cu mai multă atenție, mai ales în cazul consumului ridicat. În apă, problema este diferită: apa este consumată în mod repetat, iar nitrații nu pot fi detectați prin gust, miros sau aspect. De aceea, înainte de a ne întreba dacă nitrații sunt periculoși, întrebarea mai utilă este: din ce sursă provin și cât de multă expunere avem în fiecare zi?