Autor: Ioana Păun

Cântăreața greacă Marinella a murit la 87 de ani

Spectacolul retrospectiv fusese conceput pentru a sărbători o carieră invidiabilă care a durat șapte decenii, dar a devenit, în cele din urmă, un adio trist pentru fanii săi, scrie Greek Reporter. Colapsul dramatic s-a produs în timpul celei de-a treia melodii a serii, binecunoscuta „Cuvintele sunt inutile”, unul dintre cele mai mari hituri ale sale, și, în timp ce rostea versul „Doamne, ne-ai învățat cât să iubim”, a leșinat. După o perioadă lungă de spitalizare, s-a întors acasă, unde a murit liniștit sâmbătă, 28 martie 2026, a anunțat familia sa. O stea se naște, într-o familie de refugiați Marinella s-a născut Kyriaki Papadopoulou în Salonic pe 19 mai 1938, fiind cea mai mică dintre cei patru copii. Familia Papadopoulos era formată din refugiați din Pontus, care au ajuns în Grecia după o lungă ședere la Constantinopol. Locuiau într-un semi-demisol modest în centrul orașului. Marinella a avut o viață dificilă, crescând în timpul ocupației germane și al războiului civil grec. Ca majoritatea copiilor din generația sa, a trebuit să se maturizeze rapid, deoarece viața ei era plină de dificultăți și lipsuri. Foamea și frigul erau la ordinea zilei pentru familia ei în acei ani. În biografia sa Marinella: Nopți care s-au transformat în amiezi, scrisă de Giannis Xanthoulis, cântăreața greacă și-a lăudat tatăl pentru moralitatea și bunătatea sa. Ea a spus că tatăl său i-a transmis valori și principii precum hărnicia, independența și onestitatea. Mai important, nu a oprit-o niciodată să-și urmeze visul, știind că avea o înclinație artistică. De mică, Kyriaki știa că s-a născut pentru a deveni actriță sau cântăreață. Când era copil, tatăl ei o așeza pe masa familiei ca să cânte pentru el. Ea a dezvăluit că tatăl său a fost primul ei fan. Cu adevărat, Marinella s-a născut artistă. La vârsta de cinci ani, a apărut în emisiunea de radio „Ora copiilor”, o emisiune urmărită cu sufletul la gură de toți copiii înainte de apariția televiziunii. Câțiva ani mai târziu, vocea ei promova magazinele de haine din Salonic, iar la șaptesprezece ani a apărut ca actriță într-unele dintre cele mai celebre trupe ale vremii, grupuri de actori și cântăreți care făceau turnee în Grecia, prezentând cântece și scenete teatrale. Într-o seară, norocul (sau soarta) i-a arătat drumul spre microfon. Cântăreața trupei s-a îmbolnăvit, iar Kyriaki de șaptesprezece ani a fost rugată să o înlocuiască. De atunci, rolul ei a devenit acela de cântăreață a trupei și curând a început să cânte în cluburi de noapte. Tânăra Kyriaki devine Marinella Kyriaki, cunoscută și drept Kiki, avea optsprezece ani când a fost „botezată” Marinella. Era 1956 și cânta la clubul de noapte Panorama din Salonic, când cântărețul Tolis Harmas, care evolua și el în club, i-a dat numele de scenă Marinella, după un cântec pe care îl interpreta. I-a spus că nu va avea noroc pe scenă ca Kiki Papadopoulou. Anul 1956 s-a dovedit a fi unul pivotal pentru tânăra cântăreață. Pe lângă noul nume de scenă, a întâlnit legendarul cântăreț grec Stelios Kazantzidis, care a ajutat-o să-și dezvolte cariera. Curând, cei doi au devenit cel mai faimos cuplu din Grecia. De asemenea, au format cel mai mare duet masculin-feminin din istoria muzicii populare grecești, neegalat până astăzi. În 1957, a lansat primul său cântec pe disc, „Elenitsa, Nitsa” („Micuța Helen”). Până atunci, cuplul se mutase la Atena. Au cântat duete fără precedent pe scenă și pe discuri. Marinella și Kazantzidis au făcut turnee împreună în Statele Unite și Germania, de asemenea au apărut în filme, interpretând cântece ale celor mai prestigioși compozitori greci, precum Mikis Theodorakis, Manos Hadjidakis, Vassilis Tsitsanis, Giorgos Zambetas, Apostolos Kaldaras, Stavros Xarchakos și Christos Leontis. Marinella-Kazantzidis au devenit cel mai comentat cuplu din Grecia, cunoscut atât pentru duetul cântărețesc, cât și pentru tumultoasa lor poveste de dragoste. Cei care i-au cunoscut susțineau că Kazantzidis era extrem de gelos pe ea, așa cum Marinella a recunoscut ulterior. Cei doi s-au căsătorit în 1964, dar au divorțat doi ani mai târziu, personalitățile lor fiind prea volatile pentru a continua viața împreună. Marinella a spus că îi datorează mult primului soț, deoarece acesta i-a predat multe despre cum să-și folosească vocea, dar și despre claritatea frazării și ortofonie.

Spitalele regionale din Craiova și Iași, pe drumul spre finalizare în 2028. Alexandru Rogobete: La Cluj, din păcate, suntem în continuare în contestaţie…

Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a declarat la emisiunea Insider Politic că spitalele regionale din Craiova și Iași respectă calendarul stabilit și ar putea fi gata la finalul anului 2028. În schimb, Rogobete a anunțat că proiectul de la Cluj va fi întârziat, fiindcă licitația nu este încă finalizată din cauza contestațiilor aflate pe rolul instanței. Acesta susține că în România există în prezent un număr mare de investiții în infrastructura medicală, multe dintre ele realizate cu fonduri europene. El crede că deschiderea recentă a unui nou corp de spital la Bistrița va schimba percepția publică despre lipsa construcțiilor din sistemul sanitar. „În momentul de faţă în România sunt 22 de şantiere în construcţie. Sunt 8 din PNRR. Mă rog, 7 – unul s-a dat în folosinţă în decembrie. Cel de la Bistriţa, primul corp nou de clădire pentru un spital judeţean, construit după Revoluţie. Deci narativul că România nu construieşte spitale noi a dispărut din decembrie. N-am mai auzit niciunde că nu se construiesc spitale în România. Sunt încă şapte care au rămas cu finanţare din PNRR şi care vor fi date în folosinţă până în august anul acesta. De exemplu, Centrul de politraumă la Sibiu, Centrul de politraumă la Craiova, Spitalul de pneumoftizologie din Bucureşti (Marius Nasta), care e destul de mare. Şi lista poate continua. Alte nouă au fost mutate din PNRR în Programul Operaţional Sănătate. Şi cele trei spitale, mult discutatele spitalele regionale”, a spus ministrul Sănătăţii, Alexandru Rogobete, la emisiunea Insider Politic. Rogobete a explicat, de altfel, diferențele de ritm dintre șantiere prin modul în care au decurs licitațiile și prin contestații. La Craiova, lucrările avansează rapid, în timp ce la Iași au existat întârzieri, dar proiectul se menține aproape de grafic. „Diferenţa este dată de două aspecte, două nuanţe. Prima din ele este licitaţia publică. La Craiova nu au existat contestaţii. Acolo s-a finalizat licitaţia, nu s-a contestat. E o asociere de constructori români, da. Cei mai mari constructori români s-au asociat şi fac o treabă excelentă. Drept dovadă că la Craiova au depăşit etajul 1, acum lucrează la etajul 2. Lucrurile avansează. Este un oraş acolo. Am fost, l-am vizitat în iarnă, o să merg în curând pentru o vizită de monitorizare, dar din fotografii şi din raportările pe care le primesc lunar, lucrurile arată bine. La Iaşi, problema a fost dată de contestaţie, s-a ajuns până la Înalta Curte. Într-un final s-au terminat contestaţii, am semnat contractul undeva în noiembrie anul trecut. Acum, organizarea unui astfel de şantier atât de mare, pentru că vorbim de o suprafaţă mare de construcţie, durează undeva între 3 şi 4 luni de zile. Deci cumva ei sunt în grafic, aş putea spune, cu o mică întârziere de o lună, dată şi de condiţiile meteo pe care nu le-am anticipat şi care nu au mai fost de mult timp cele din ianuarie-februarie. Dar au început să lucreze, ceea ce este bine. Se toarnă pilonii de susţinere, mă rog, e o muncă care nu se vede neapărat, dar care există şi fără de care nu se poate continua”, a explicat ministrul Sănătăţii. Pentru proiectul de la Cluj, autoritățile așteaptă o decizie finală a instanței. În cazul spitalelor regionale din Craiova și Iași, el a spus că proiectele ar trebui să devină funcţionale la finalul anului 2028. „La Cluj, din păcate, suntem în continuare în contestaţie, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Din estimările pe care le avem, undeva în luna aprilie ar trebui să avem rezultatul şi să semnăm contractul. Ce este, în schimb, important de menţionat? Că atunci când s-a făcut graficul de lucrări, s-a ţinut cont şi de o eventuală contestaţie care poate dura un an de zile, ceea ce nu le scoate din termen. Ele sunt încă în termenul de finanţare din programul Operaţional Sănătate Banii Europene Rambursabili, program care se finalizează în 2030. La Craiova, graficul de execuţie îi dă termen finalul anului 2028. La Iaşi, se păstrează acelaşi termen de 2028, chiar dacă a existat această întârziere”, a spus Alexandru Rogobete. În perioada următoare vor începe procedurile pentru achiziția echipamentelor medicale. Planul autorităților prevede corelarea livrării aparaturii cu stadiul construcției, astfel încât spitalele să fie pregătite pentru funcționare după finalizare. „La Craiova va începe în această vară licitaţia pentru echipamente. Licitaţia se va derula pe măsură ce are loc construcţia, astfel încât la un moment dat să se suprapună, când construcţia este aproape finalizată, să poată fi livrate şi echipamentele. La fel este gândit şi la Iaşi, şi la Cluj”, a anunțat ministrul.

Consumul acelorași mese în fiecare zi poate avea un efect surprinzător în scăderea în greutate, arată un nou studiu

Respectarea acelorași mese și consumul unui număr constant de calorii în fiecare zi pot ajuta oamenii să slăbească mai mult, potrivit unui nou studiu publicat de Asociația Americană de Psihologie. Cercetarea, publicată în Health Psychology, a ajuns la concluzia că deși diversitatea alimentației este, fără îndoială, importantă pentru sănătatea umană, consumul repetat al acelorași mese poate avea avantaje pentru cei care doresc să slăbească. Echipa de cercetători a analizat jurnalele alimentare completate de 112 adulți supraponderali sau obezi care erau înscriși într-un program comportamental structurat de slăbire. Programul ținea 12 săptămâni, iar la finalul acestuia, rezultatele au arătat că participanții care au consumat aceleași mese și gustări, precum și cei cu un aport caloric constant, au avut tendința de a pierde mai multă greutate corporală, scrie Science Alert. Concret, persoanele care au urmat o dietă de slăbire mai standard au pierdut, în medie, 5,9% din greutatea corporală, iar cei cu o dietă mai variată au pierdut 4,3%. De asemenea, autorii studiului au constatat că pentru fiecare diferență de 100 de calorii în dieta zilnică a unui participant, pierderea în greutate a scăzut cu 0,6% pe parcursul programului de 12 săptămâni. „Menținerea unei diete sănătoase în contextul alimentar actual necesită efort constant și autocontrol”, a spus Charlotte Hagerman de la Universitatea Drexel, autor principal al studiului. Totuși, studiul are și câteva limitări. Acesta nu a luat în considerare, de exemplu, calitatea nutrițională a dietelor consumate de participanți. De asemenea, studiul nu a fost realizat pe un număr foarte mare de participanți și, prin urmare, rezultatele sunt insuficiente pentru a infirma dovezile care sugerează că o dietă variată aduce beneficii pentru sănătate majorității oamenilor.

Alexandru Rogobete: Fac apel la calm.Nu recomand ca oamenii să-și facă stocuri de medicamente acasă

Alexandru Rogobete a admis, la Prima TV că s-ar putea ca la nivelul Uniunii Europene să avem o problemă de producție cu anumite discontinuități, dar că un grup de lucru interinstituțional, creat la nivelul Ministerului Sănătății va monitoriza stocurile de medicamente critice de la nivelul țării și  fluctuațiile de preț. „Sigur că România nu poate controla crizele externe neapărat, sau piața europeană, dar acest grup de lucru interinstituțional pe care l-am făcut și care va avea un obiectiv clar definit prin ordine de ministru, va monitoriza zilnic stocurile pentru lista de medicamente critice de la nivelul țării, va monitoriza fluctuațiile de preț și va fi în contact cu organismele europene care și ele la rândul lor fac același lucru. Am adaptat România la o practică europeană. Vin de la Bruxelles unde am avut discuții inclusiv pe acest subiect încercăm să monitorizăm și să balansăm situațiile. Fac apel la calm. Nu recomand ca oamenii să-și facă stocuri de medicamente acasă pentru că asta va debalansa și mai mult situația și piața. În momentul de față nu suntem într-o criză, de asta am făcut acest grup din timp”, a declarat Alexandru Rogobete. Ministrul Sănătății a precizat că  grupul creat este este o măsură de prevenție pentru a putea anticipa eventualele discontinuități, scăderi de producție sau creșteri de prețuri.

Ministrul Sănătății propune un master profesional pentru absolvenții de Medicină care nu intră la rezidențiat

„Noi producem undeva la câteva mii, 3-4.000 de absolvenți de medicină cu diploma de licență pe care scrie medic-doctor, dar care nu au ce să facă cu ea”, a spus Rogobete, la Prima TV. Ministerul analizează introducerea unui master profesionat Ministrul a explicat că soluția ar fi introducerea unui master profesional: „Și de aici a venit ideea de, spun cu ghilimele, stagiatură, pentru că ea poate fi asemănată, nu va fi la fel, și anume înființarea unui master profesional, de doi sau trei ani de zile, prin care absolvenții care nu intră în examenul de rezidențiat, deci practic nu merg pe parcursul rezidențiat, medic specializat, medic primar, să poată avea șansa totuși de a lucra în sistem printr-un masterat profesional. Acest masterat profesional îi conferă la final titlul de medic generalist”. Potrivit ministrului, programul ar putea fi implementat începând de anul viitor, cu sprijinul universităților de medicină. „Mă bucur că aici toate cele șase universități au zis da și vom încerca ca de anul viitor să punem în practică un astfel de program”, a spus Rogobete. Noua categorie: medic generalist cu drept de practică limitat El a arătat că programul ar urma să fie unul practic, similar rezidențiatului, și ar include stagii în mai multe specialități. „Practic, studentul, absolventul, intră în acest masterat profesional, care nu este unul teoretic, este unul practic, la fel ca rezidențiatul. Merge în anumite specialități, stagii de pregătire, medicină de urgență, medicină de familie, ATI, medicină internă. Dau câteva exemple acum. După cei doi sau trei ani de studii de masterat primește diploma de medic generalist cu drept de liberă practică bine definit”, a precizat Rogobete. Ministrul a precizat că medicii formați astfel vor avea atribuții limitate, distincte de cele ale medicilor specialiști: „trebuie să existe o diferență între medicul rezident, medicul specialist și medicul generalist. Deci el va avea o practică limitată”. Ulterior, aceștia se vor putea orienta către anumite specialități deficitare. El a subliniat importanța valorificării acestei resurse umane în sistemul sanitar. „Este o resursă umană importantă pe care noi nu o introducem în sistem. Avem deficit important de resursă umană și eu cred că e important să dăm șansa acestor oameni, acestor colegi până la urmă, să-și practice profesia”, a mai spus ministrul Sănătății.

Descoperire japoneză. Vitaminele B pot stopa progresia bolii Parkinson

Studiile efectuate de Hiroshi Nishiwaki și echipa sa de la Universitatea Nagoya din Japonia au identificat anumite microorganisme intestinale care influențează nivelul vitaminelor B2 (riboflavină) și B7 (biotină), esențiale pentru sănătatea neuronală, informează Science Alert. Boala Parkinson afectează aproximativ 10 milioane de persoane la nivel global și se manifestă inițial prin constipație și tulburări de somn, simptome care pot apărea cu până la 20 de ani înainte de pierderea progresivă a controlului muscular și de apariția demenței. Studiul publicat în mai 2024 demonstrează că modificările microbiomului intestinal la pacienții cu Parkinson sunt asociate cu deficiențe de riboflavină și biotină, ceea ce duce la scăderea acizilori grași cu lanț scurt (SCFA) și a poliaminelor – molecule ce protejează stratul de mucus intestinal. „Deficiențele de poliamine și SCFA pot subția stratul protector al intestinului, crescând permeabilitatea intestinală, un fenomen deja observat la pacienții cu Parkinson”, explică Nishiwaki. Expunerea sistemului nervos intestinal la toxine precum pesticidele, erbicidele sau produsele de curățenie poate accelera formarea fibrilelor de α-sinucleină, implicate în distrugerea neuronilor producători de dopamină și apariția simptomelor motorii și cognitive. Analiza a inclus 94 de pacienți cu Parkinson și 73 de persoane sănătoase din Japonia, comparate cu date din China, Taiwan, Germania și SUA. Rezultatele sugerează că administrarea suplimentelor de riboflavină și biotină ar putea reduce progresia bolii și ameliora simptomele. Cercetătorii recomandă ca tratamentul să fie personalizat, pe baza analizelor microbiomului și a nivelului de vitamine B din organism. În plus, menținerea unui microbiom sănătos și reducerea expunerii la toxine pot juca un rol preventiv important.

Un tribunal din Rusia interzice difuzarea documentarului premiat cu Oscar Mr Nobody Against Putin

Documentarul, regizat de David Borenstein și Pavel Talankin, se bazează pe imagini filmate în secret de Talankin, profesor într-o școală din orașul Karavaș, în regiunea Celiabinsk. Materialul documentează modul în care autoritățile ruse ar încerca să influențeze percepția elevilor asupra războiului din Ucraina. Se prezintă introducerea de lecții de propagandă pro-război și manifestări „patriotice” în școli după invazia din 2022, mai transmite Euronews. Talankin a înregistrat imaginile timp de doi ani și le-a oferit ulterior regizorului David Borenstein, înainte de a părăsi Rusia în 2024. Film premiat la nivel internațional „Mr Nobody Against Putin” a avut premiera la Festivalul de Film Sundance în ianuarie 2025. Acolo a reușit performanța de a câștiga premiul special al juriului. Ulterior, documentarul a fost recompensat cu BAFTA și Oscarul pentru cel mai bun documentar, devenind unul dintre cele mai discutate filme politice ale ultimilor ani. La ceremonia Oscarurilor, Pavel Talankin a făcut un apel public pentru încetarea conflictelor armate, spunând că filmul vorbește despre pierderea unei țări „prin mici acte de complicitate”. Procurorii ruși au susținut că filmul promovează „extremismul și terorismul” și prezintă Rusia într-o lumină negativă. Tribunalul din Celiabinsk a decis interzicerea distribuției documentarului pe întreg teritoriul Rusiei, inclusiv pe platformele de streaming. Autoritățile au mai susținut că unele imagini ar fi fost filmate cu elevi fără acordul părinților. Critici la adresa filmelor occidentale Decizia vine într-un context în care Kremlinul a intensificat controlul asupra culturii și mass-media în urma invaziei Ucrainei. Într-o întâlnire recentă cu reprezentanți ai sectorului cultural, președintele Vladimir Putin a criticat cinematografele ruse pentru difuzarea unor producții străine. El le-a descris pe acestea drept „inutile”. Consiliul prezidențial pentru drepturile omului din Rusia a anunțat că va solicita Academiei Americane de Film și UNESCO să analizeze modul în care a fost realizat documentarul.

Co-regizorul filmului premiat cu Oscar Mr Nobody Against Putin, calificat de autoritățile ruse drept agent străin . Care a fost reacția sa

Rusia l-a desemnat drept agent străin pe Pavel Talankin, co-regizorul filmului „Mr Nobody Against Putin”, la câteva zile după ce a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film documentar. Potrivit Reuters, numele acestuia a apărut vineri pe lista online a agenților străini a Ministerului rus al Justiției, etichetă pe care Moscova o folosește în privința persoanelor considerate a fi implicate în activități anti-ruse susținute de străini. Documentarul realizat de Talankin și David Borenstein folosește imagini filmate pe parcursul a doi ani de către Talankin la o școală unde era angajat în regiunea Chelyabinsk din Rusia. Secvențele arată modul în care elevii erau expuși la mesaje pro-război. Filmul a stârnit controverse inclusiv în rândul rușilor care se opun lui Putin și războiului, unii criticându-l pe Talankin pentru că și-a filmat colegii și copiii fără consimțământul lor. Într-o reacție pentru publicația independentă rusă The Moscow Times, Talankin încerca să asimileze informația și că se aștepta la „comentarii furioase și reacții negative”. „Sunt agent străin pentru prima dată, așa că nu știu cum să reacționez. Sincer, nu mă așteptam [să fiu desemnat drept «agent străin»]. Mă așteptam la comentarii furioase și reacții negative, dar nu m-am gândit niciodată că se va ajunge la asta”, a spus Talankin pentru sursa citată. Difuzarea documentarului, interzisă în Rusia Informația vine în contextul în care un tribunal din Rusia a interzis distribuirea documentarului „Mr Nobody Against Putin”, premiat recent cu Oscar și BAFTA, după ce procurorii au susținut că filmul promovează o imagine negativă a guvernului rus și a războiului din Ucraina. Procurorii ruși au susținut că filmul promovează „extremismul și terorismul” și prezintă Rusia într-o lumină negativă. Tribunalul din Celiabinsk a decis interzicerea distribuției documentarului pe întreg teritoriul Rusiei, inclusiv pe platformele de streaming. Autoritățile au mai susținut că unele imagini ar fi fost filmate cu elevi fără acordul părinților.

De la Dionysos la Caragiale, un strigăt neîntrerupt de adevăr și emoție, sărbătorind Ziua Mondială a Teatrului

De la primele ritualuri dionisiace din Grecia Antică, când zeii coborau pe pământ prin vocile și trupurile oamenilor, până la rafinamentul complex al producțiilor contemporane, teatrul a reprezentat dintotdeauna un spațiu sacru și profan, un laborator al emoțiilor și un forum al ideilor. Este locul unde, în întunericul sălii, conștiința individuală se topește într-o conștiință colectivă, iar poveștile de pe scenă devin, pentru câteva ore, propriile noastre povești, revelându-ne adevăruri fundamentale despre condiția umană. Ziua Mondială a Teatrului nu este doar o celebrare a unei profesii, ci o recunoaștere a necesității primordiale a omului de a se vedea pe sine, de a înțelege și de a fi înțeles, de a râde și de a plânge, de a trăi și de a muri, în siguranța iluziei scenice. Teatrul este un act de curaj. Este curajul actorului de a se expune, al dramaturgului de a denunța, al regizorului de a interpreta și al publicului de a simți. Este o artă a momentului prezent, irepetabilă în esența ei, o suflare colectivă care se naște și moare la fiecare reprezentație, lăsând în urmă doar ecoul unei emoții. Într-o lume tot mai fragmentată, teatrul continuă să ne unească, să ne provoace, să ne consoleze și să ne inspire. Este acel puls vital care ne amintește că, dincolo de diferențele culturale, istorice sau individuale, suntem legați de aceleași dorințe, frici și speranțe. Să ne aventurăm, așadar, într-o călătorie prin istoria acestei arte magice, pentru a înțelege ce a însemnat și ce va însemna mereu teatrul pentru societatea noastră. În zorii civilizației occidentale, pe colinele însorite ale Greciei Antice, s-a născut o formă de artă care avea să modeleze profund înțelegerea noastră despre emoție, morală și comunitate: teatrul. Nu era doar un spectacol, ci un ritual profund, înrădăcinat în cultul zeului Dionysos, zeul vinului, al fertilităţii și al extazului. La început, spectacolele erau simple procesiuni și coruri, cunoscute sub numele de ditirambe, în cadrul cărora bărbați mascați cântau și dansau în cinstea divinității. Treptat, prin geniul unor oameni precum Thespis, care a introdus primul actor separat de cor, aceste ritualuri au evoluat, transformându-se în tragedia și comedia pe care le cunoaștem astăzi, fundamentul întregii dramaturgii universale. Teatrul era o manifestare colectivă a spiritualității și a identității civice, un eveniment la care participau mii de cetățeni, într-o comuniune emoțională unică. Funcția teatrului în polisul grec depășea cu mult simplul divertisment. Era o școală morală, un forum de dezbatere publică și un catalizator al coeziunii sociale. Prin vocile lui Aeschylus, Sophocles și Euripides, tragedia explora teme universale precum destinul, liberul arbitru, vina, răzbunarea și condiția efemeră a omului în fața zeilor. Conceptul de catharsis, purificarea emoțională a spectatorului prin intermediul fricii și milei, era esențial, permițând publicului să confrunte cele mai întunecate aspecte ale existenței umane într-un cadru sigur și ritualic. Pe de altă parte, comedia lui Aristofan, cu satira sa acidă și parodia necruțătoare, critica vehement viciile societății, politicile greșite și personajele publice, oferind un ventil social necesar și o formă de auto-reflecție colectivă. Astfel, teatrul era o parte integrantă a democrației ateniene, un instrument esențial pentru educarea și modelarea cetățeanului, o voce puternică care reverberează încă în conștiința noastră culturală. Odată cu ascensiunea Imperiului Roman, soarta teatrului a cunoscut o transformare semnificativă. Romanii, cu pragmatismul și setea lor de spectacol, au preluat de la greci formele dramatice, dar adeseori le-au adaptat gusturilor proprii, preferând divertismentul grandios și violența directă în detrimentul profunzimii filosofice. Amfiteatrele răsunau de strigătele mulțimilor la jocurile de gladiatori, luptele cu animale sălbatice sau execuțiile publice, care de multe ori eclipsau reprezentările teatrale. Deși au existat dramaturgi importanți precum Plaut și Terențiu, care au scris comedii pline de umor și vitalitate, și Seneca, ale cărui tragedii au influențat Renașterea, teatrul roman a pierdut, în mare parte, acea conexiune spirituală și civică profundă specifică lumii grecești, spectacolul, în forma sa cea mai brută, eclipsând adeseori arta cuvântului și a ideii. Căderea Imperiului Roman și întunericul Evului Mediu au adus o nouă provocare pentru teatru. Instituția dramatică, în forma sa clasică, a intrat într-un declin aproape total, condamnată de Biserica Creștină incipientă, care o vedea ca pe o expresie a păgânismului și a decadenței. Cu toate acestea, spiritul teatral nu a dispărut complet, ci s-a refugiat chiar în sânul Bisericii, unde s-a reinventat sub forma jocurilor liturgice, a dramelor religioase și a pieselor de moralitate, piese alegorice menite să educe publicul în învățăturile creștine. Aceste spectacole, jucate în piețele publice sau în interiorul bisericilor, aduceau în scenă personaje precum ”omul”, ”viciul” și ”virtutea”, oferind o oglindă morală a existenței umane și reconfirmând rolul teatrului ca instrument de instruire și de reflecție comunitară, chiar și în cele mai austere timpuri. Teatrul a supraviețuit, metamorfozându-se, demonstrând o rezistență extraordinară și o capacitate de a se reinventa, indiferent de constrângerile istorice. Odată cu Renașterea, în secolul al XVI-lea, teatrul a cunoscut o renaștere spectaculoasă, o adevărată explozie de creativitate care avea să schimbe pentru totdeauna peisajul cultural european. Italia, cu Commedia dell’arte, și Anglia, cu geniul incontestabil al lui William Shakespeare, au fost epicentrele acestei revigorări. Shakespeare, în special, a revoluționat dramaturgia prin profunzimea psihologică a personajelor sale, prin complexitatea intrigilor și prin limbajul poetic de o frumusețe copleșitoare. De la dilemele existențiale ale lui Hamlet, la iubirea pasională a lui Romeo și a Julietei, la tirania lui Macbeth și la nebunia Regelui Lear, opera sa a explorat întreaga gamă a emoțiilor și conflictelor umane, transformând scena într-un univers infinit de posibilități. Teatrul shakespearian nu era doar o oglindă a lumii, ci o forță creatoare, capabilă să dea formă și sens celor mai ascunse colțuri ale conștiinței umane, iar publicul, de la nobili la plebei, era captivat de această viziune panoramică asupra condiției umane. Secolele XVII și XVIII, sub influența Iluminismului și a Raționalismului, au adus noi valențe teatrului. Franța, cu marii săi clasici Racine și Corneille, a excelat în tragediile inspirate din antichitate, respectând regulile stricte ale unităților de timp, loc și acțiune, dar explorând cu o rigoare psihologică inegalabilă pasiunile și conflictele interioare ale eroilor. Însă,

Rogobete spune că vaccinarea anti-HPV crește, dar România rămâne sub media UE

„De anul trecut, au intrat în vigoare reglementări care au schimbat accesul la vaccinarea împotriva HPV, principala cauză a cancerului de col uterin, prin extinderea compensării integrale pentru fete și băieți între 11 și 26 de ani și introducerea compensării de 50% pentru femeile cu vârste între 27 și 45 de ani”, a scris Alexandru Rogobete într-o postare pe Facebook, după participarea la evenimentul „Advancing Prevention and Awareness in Women’s Cancers in Romania”. Ministrul a arătat că efectele măsurii „încep să se vadă”, fiind înregistrată o creștere a numărului de persoane vaccinate. „Rămânem însă sub media europeană, ceea ce arată că accesul trebuie dublat prin informare și încredere”, a subliniat Rogobete. Strategie națională de screening „Pentru prima dată în România, construim strategia națională de screening și prevenție, un cadru care aduce programele împreună, bazate pe date reale, nu pe estimări, cu rezultate care pot fi urmărite. Pentru cancerul de col uterin și cancerul de sân, dezvoltarea programelor de screening este deja în curs, în paralel cu finalizarea strategiei”, a adăugat ministrul. Acesta a precizat că în ultimii doi ani au fost realizate investiții în infrastructura necesară, inclusiv achiziția a 124 de mamografe la nivel național și reabilitarea și dotarea a peste 56 de spitale pentru investigații de citologie. „Baza există. De aici începe diferența: felul în care aceste servicii ajung, în mod constant, la oameni. Pentru că prevenția începe să conteze atunci când pacientul ajunge la timp”, a mai transmis ministrul.