Salvați această țară: Robert De Niro, discurs vehement împotriva lui Trump
Actorul Robert De Niro, recunoscut pentru poziția sa critică constantă față de liderul de la Casa Albă, a participat la un program televizat în timp ce Trump prezenta alocuțiunea sa anuală despre situația țării, arată Euronews. „Nu va renunța la putere. Trebuie să-l facem să plece”, a afirmat starul în vârstă de 82 de ani. „Face glume despre preluarea controlului asupra procesului electoral. Dar nu este o glumă. Am asistat deja la prea multe lucruri grave.” Când a fost chestionat dacă președintele va părăsi Casa Albă la expirarea mandatului constituțional, De Niro a răspuns: „Nu există nicio posibilitate. Să nu ne facem iluzii. Responsabilitatea ne revine nouă să îndepărtăm această persoană de la conducere.” Robert De Niro: Trebuie să salvăm națiunea Într-o manieră vizibil emoționată, actorul a adăugat: „Este vorba despre țara noastră, pe care Trump o degradează. Motivele nu sunt clare, dar comportamentul său este toxic și incorect. Trebuie să salvăm această națiune.” Cu emoție vizibilă în glas, celebrul artist a subliniat necesitatea opoziției: „Populația trebuie să reziste constant. Nu există soluții simple. Suntem într-o perioadă în care trebuie să facem față unor încercări severe pentru a ne asigura viitorul.” Discursul președintelui privind situația națională s-a desfășurat într-un context tensionat. Acesta este marcat și de scăderea indicelui său de popularitate în rândul opiniei publice, în perspectiva scrutinului electoral parțial programat pentru 2026. Potrivit unui studiu de opinie realizat de Reuters/Ipsos și menționat în media, 61% dintre cetățenii americani apreciază că Trump „manifestă un comportament tot mai imprevizibil pe măsură ce îmbătrânește”. Concomitent, o cercetare derulată de Washington Post/ABC News/Ipsos relevă că doar 39% dintre participanții la studiu agreează maniera în care șeful executivului își îndeplinește atribuțiile. Administrația prezidențială a contestat aceste date statistice, etichetându-le drept „informații inexacte și lamentabile”. În precedentele intervenții publice, De Niro l-a caracterizat pe Trump drept „sadic” și „bufon”, în vreme ce mandatarul american a replicat acuzându-l de „sindromul tulburării obsesive față de Trump”.
Robert Carradine, actorul din Revenge of the Nerds și Lizzie McGuire, a murit la 71 de ani
Printr-un comunicat oficial, citat de CNN, familia lui Robert Carradine a confirmat vestea morții sale. „Cu mare tristețe, anunțăm pierderea iubitului nostru tată, bunic, unchi și frate, Robert Carradine”, au declarat cei apropiați. Familia a menționat lupta actorului cu boala bipolară, pe care a dus-o timp de două decenii. „Într-o lume plină de întuneric, Bobby a rămas mereu o sursă de lumină pentru cei din jur”, au spus ei, subliniind speranța că povestea lui va ajuta la combaterea stigmatizării bolilor mintale. O carieră impresionantă de peste 50 de ani Născut pe 24 martie 1954, Robert Carradine provenea din renumita familie Carradine, fiind fiul actorului John Carradine și fratele lui David și Keith Carradine. A debutat în film în „The Cowboys” (1972), alături de John Wayne. În 1984 a devenit celebru datorită personajului Lewis Skolnick din „Revenge of the Nerds”, o comedie emblematică a anilor ’80. Reînnoirea popularității cu „Lizzie McGuire” La începutul anilor 2000, Carradine a cucerit o nouă generație de fani prin rolul lui Sam McGuire, tatăl personajului principal din „Lizzie McGuire”. Hilary Duff, protagonistă serialului, a postat pe rețelele sociale: „Sunt devastată să aflu că Bobby s-a stins. Inima mea este cu familia și toți cei care l-au iubit.” Fiica sa, Ever Carradine, i-a adus un omagiu sincer: „Când cineva mă întreabă cum am rămas așa de echilibrată, răspund că e datorită tatălui meu. Știam întotdeauna că mă iubește necondiționat.” Cariera lui Robert Carradine s-a întins pe mai bine de cinci decenii, cuprinzând filme de studio, producții independente și televiziune. Pentru fani și colegi, el rămâne un actor carismatic și un suflet luminos, așa cum l-a descris familia.
Actorul Eric Dane a părăsit lumea îngropat în datorii. Foștii săi colegi au lansat o campanie GoFundMe pentru fiicele lui
Decesul a fost confirmat joi, 19 februarie, la aproape un an după ce actorul anunțase public diagnosticul. Informația a fost confirmată de publicația PEOPLE. Actorul a lăsat în urmă două fiice adolescente, Billie Beatrice, de 15 ani, și Georgia Geraldine, de 13 ani, pe care le avea împreună cu fosta sa soție, Rebecca Gayheart. Familia a transmis că ultimele zile ale actorului au fost petrecute alături de cei apropiați. Actorul, cunoscut și pentru rolul din serialul Euphoria, fusese diagnosticat cu ALS (scleroză laterală), o boală neurodegenerativă gravă, care a evoluat mult mai rapid decât anticipaseră medicii și apropiații. Prietenii au deschis o campanie pentru viitorul fetelor După moartea sa, prietenii actorului au lansat o campanie pe platforma GoFundMe pentru a acoperi cheltuielile medicale rămase și pentru a asigura stabilitatea financiară a fiicelor sale. Actori precum Alisa Millano și echipa din Anatomia lui Grey au publicat cu toții campania de strângere de fonduri. „Chiar și atunci când propria sănătate se deteriora, a rămas profund dedicat ajutorării altor persoane care se confruntau cu aceeași boală devastatoare. Pe măsură ce boala a progresat mult mai repede decât și-ar fi putut imagina cineva, prietenii lui Eric s-au unit pentru a crea această campanie GoFundMe menită să le sprijine pe fiicele sale și nevoile lor viitoare”, se arată în descrierea campaniei. Mesajul campaniei arată că orice contribuție, indiferent de valoare, poate aduce stabilitate familiei într-un moment extrem de dificil. Până acum, au fost strânși 129.088 de dolari din obiectivul de 250.000 de dolari, prin 646 de donații, adică aproximativ 52% din suma propusă. Scenarista Krista Vernoff, una dintre autoarele serialului Grey’s Anatomy, cu care actorul a colaborat ani la rând, a transmis un mesaj emoționant pe rețelele sociale, vorbind despre realitatea dură a sistemului medical american. Mesajul nu oferă detalii concrete despre finanțele actorului, însă arată impactul financiar major pe care îl poate avea scleroza laterală amiotrofică, boala de care suferea acesta. „Este extrem de absurd că, în Statele Unite, o boală ajunge să fie sinonim cu falimentul și cu datoriile medicale uriașe. ALS este o boală îngrozitoare și brutal de scumpă. Eric Dane a lăsat în urmă în urmă două fiice. Dacă munca lui a însemnat ceva pentru tine, donează aici.” Rebecca Gayheart, alături de Eric Dane până la final Deși cei doi s-au despărțit în 2018, Rebecca Gayheart a rămas una dintre principalele persoane implicate în îngrijirea actorului după diagnostic. Actrița povestea anul trecut că organizase îngrijirea medicală în 21 de ture diferite. „Sunt momente în care turele nu sunt acoperite, așa că le acopăr eu. A existat recent o tură de 12 ore pe care nu am putut să o acopăr complet. Am reușit doar patru ore, din cauza tuturor activităților copiilor.” Într-un podcast din noiembrie 2025, actrița explica faptul că a încercat să le transmită fiicelor o lecție despre familie și responsabilitate. „El este familia noastră. El este tatăl vostru. Noi suntem acolo pentru oameni, încercăm să facem asta cu demnitate și cu grație și pur și simplu să trecem prin această perioadă.” Copiii locuiau permanent cu mama lor, iar aceasta spunea că încearcă să rămână optimistă și să fie un model pentru fete într-un moment extrem de greu. „Nu știu dacă fac lucrurile bine sau greșit. Pur și simplu sunt prezentă. Sunt acolo pentru ele și încerc să le sprijin. Timpul va spune”, declara Gayheart.
Actorul Michael Keaton, desemnat Omul Anului de către trupa de teatru a Universității Harvard
Trupa de teatru, care datează din 1844 și pretinde a fi a treia cea mai veche din lume încă în funcțiune, a declarat că Keaton va primi premiul Pudding Pot la o friptură festivă în cursul serii. Ulterior, va participa la o reprezentație a celei de-a 177-a producții a lui Hasty Pudding, „Salooney Tunes”, potrivit AP. Hasty Pudding Theatricals acordă premiile Bărbatul și Femeia Anului persoanelor care au adus contribuții de durată și impresionante lumii divertismentului. Actorul nominalizat la premiile Oscar și câștigător al premiilor Emmy este cunoscut pentru roluri în filme precum „Batman”, „Birdman”, „Beetl „A fost Batman, apoi Birdman, iar acum, cel mai important, este un Pudding Man!”, a declarat Eloise Tunnell, producătoarea Hasty Pudding, într-un comunicat. „Keaton nu este străin de a fi un supererou, dar să vedem dacă antrenamentul acesta îi aduce un Pudding Pot. Abia așteptăm să-l primim pe 6 februarie: până atunci, nu-i rostiți numele de trei ori!” Actorul Jon Hamm a câștigat premiul anul trecut. Printre alți laureați recenți s-au numărat Clint Eastwood, Tom Hanks, Robert De Niro, Harrison Ford, Samuel L. Jackson și Ryan Reynolds. Premiul „Femeia anului” acordat de Hasty Pudding , care datează din 1951, va fi acordat pe 13 februarie actriței australiene Rose Byrne.ejuice” și „Spotlight”. Mai recent, Keaton a jucat în și a regizat scurtmetrajul „Sweetwater” și a jucat în miniseria Hulu în opt părți „Dopesick” și a fost producător executiv al acesteia.
Mai mult decât talent, o stare de spirit: Marin Moraru și arta de a rămâne copil până la sfârșit
Există actori care joacă roluri și actori care devin parte din sufletul nostru, rudele noastre de departe pe care le primim în case prin ecranul televizorului sau pe scena teatrului. Marin Moraru a făcut parte din a doua categorie, acea specie rară de artiști care nu au nevoie de artificii pentru a cuceri, ci doar de o privire. Când spui „Marinuș”, nu te gândești la un monstru sacru intangibil, ci la un prieten drag, la acel unchi hâtru și bun care știe să te facă să râzi chiar și atunci când cerul e gri. A fost un actor genial cu suflet de copil, un paradox ambulant: timid până la roșeață în viața de zi cu zi, dar un vulcan de energie pe scenă. Modestia lui nu era o mască, ci o a doua natură. Într-o lume a orgoliilor zgomotoase, el a ales discreția, lăsând personajele să vorbească în locul său. Și cât de frumos au vorbit! De la Take, Ianke și Cadîr la Toamna bobocilor, Marin Moraru a țesut o pânză invizibilă de emoție între el și public, o legătură care nu s-a rupt niciodată, nici măcar acum, când el nu mai este. Povestea lui Marin Moraru începe simplu, aproape ca într-un roman neorealist, într-un București al contrastelor. S-a născut pe 31 ianuarie 1937, în inima Giuleștiului, pe strada cu nume parcă predestinat, Tabla Buții. Acolo, printre case modeste și oameni care munceau din greu, micul Marin visa. Dar nu la aplauze sau reflectoare. Visa să zboare. Tatăl său, vopsitor de vagoane la CFR, era un om al realității concrete, iar când fiul i-a spus că vrea să devină aviator, răspunsul a fost pragmatic. Așa a ajuns viitorul mare actor la Școala de Construcţii Căi Ferate. Pare greu de imaginat astăzi, dar mâinile care aveau să modeleze personaje de o finețe psihologică rară au învățat întâi să repare drumuri și poduri, să simtă vibrația șinelor și mirosul de catran. La școală, Marin Moraru era Marinuş şi nici mai târziu n-au ezitat prietenii şi colegii de facultate sau de scenă să-l strige astfel, păstrându-i acea candoare a copilăriei în nume. S-a născut într-o zi care, multă vreme, nu i s-a părut deosebită, până când a citit „Jurnalul“ lui Mihail Sebastian. Acolo a descoperit o însemnare magică: în anul respectiv, fix în acea zi de 31 ianuarie, ningea la Sinaia „cu fulgi mari cât vrabia“. Pentru sufletul sensibil al lui Marinuș, aceasta a fost o adevărată revelaţie poetică, o cheie de boltă a existenței sale. În cartea sa autobiografică, „Suntem ce sunt amintirile noastre“, actorul mărturisea cu emoție: „Această personificare a zilei mele de naştere mi s-a întipărit în minte şi ori de câte ori mă gândesc la ea văd pufuri mari de nea căzând din cer“. Imaginea iernii blânde și a purității zăpezii l-a însoțit toată viața, fiind poate metafora perfectă pentru sufletul său: curat, moale, dar capabil să acopere lumea cu frumusețe. Viața nu i-a așternut covorul roșu de la început, testându-i răbdarea și vocația. După absolvire, a fost repartizat la Brașov, ca asistent de picher. Imaginați-vă: Marin Moraru, cel care avea să devină unul dintre cei mai mari actori ai națiunii, patrula de-a lungul șinelor de cale ferată, verificând traversele. Apoi a lucrat la uzina Grivița Roșie, în zgomotul infernal al metalului. Familia insista să urmeze Politehnica, dorindu-i o meserie „serioasă”. Copil ascultător, a dat examen și a intrat, dar destinul lucrează prin coincidențe. Într-o zi, a auzit la radio că se fac pregătiri și la Teatru. Acel anunț a fost chemarea sirenelor. „Fugeam de la cursurile de la Politehnică la teatru. Se întâmpla în zilele de duminică“, povestea el mai târziu, rememorând acea perioadă de dublă existență. Prima încercare la I.A.T.C. a fost un eșec aparent, dar o lecție de umilință necesară. A dat examen în faţa unei comisii alcătuite din coloșii scenei românești: Marcel Anghelescu, Radu Beligan şi Ion Finteşteanu. A picat sub linie, ceea ce pentru mulți, ar fi fost capătul drumului, dar pentru Marinuș a fost începutul ambiției. I-au permis să participe la lecţii ca „audient”, fără să primească note. Timp de un an, a stat în umbră, a privit, a învățat, a absorbit totul ca un burete, șlefuindu-și talentul în tăcere. Anul următor a dat din nou examen de admitere. Atunci l-au primit şi, recunoscându-i evoluția uluitoare, l-au trecut direct în anul II. Şi-a luat diploma de absolvire cu rolul Agamiţă Dandanache în spectacolul „O scrisoare pierdută“, demonstrând încă de atunci o maturitate artistică excepțională și a șa a început ascensiunea sa, fiind repartizat imediat la Teatrul Tineretului, actualul Teatru Mic. Absolvirea din 1961 a fost doar începutul. Marin Moraru nu juca roluri; el le locuia. La vreo cinci ani după încheierea studiilor, Marin Moraru făcea deja parte din distribuţia unor spectacole impresionante din Bucureştiul anilor ’60. La Teatrul Bulandra l-a interpretat pe Crăcănel în „D-ale Carnavalului“, regizat de legendarul Lucian Pintilie, alături de o echipă de actori în care mai erau, printre alţii, Toma Caragiu, Grigore Vasiliu Birlic, Gina Patrichi şi Octavian Cotescu. Să strălucești într-o asemenea constelație de genii nu era ușor, dar Marinuș avea o lumină proprie, o ingenuitate scenică ce cucerea iremediabil. Putea fi comic până la lacrimi, dar în secunda următoare îți putea frânge inima cu o privire pierdută. Nu epata, nu se strâmba inutil; avea o economie de mijloace specifică marilor maeștri. Dincolo de succesul fulminant, exista o discrepanță fascinantă între omul public și cel privat. De la actorul exuberant de pe scenă și de pe micul ecran, cu replici memorabile care intrau în folclorul urban, acasă, Marin Moraru era un alt om. Devenea introvertit, concentrat, oarecum închis în carapacea sa creativă. Nu vorbea prea mult, mai ales când avea de repetat, procesul său de creație fiind unul interiorizat și intens. Soția sa, Lucia, femeia care l-a înțeles cel mai bine, mărturisea cu tandrețe despre aceste momente: „Dragă, să ştii că eu aveam un principiu. Când se enerva, foarte rar, că el nu era prea expansiv, îl lăsam în pace. Las’ că-i trece”. Această liniște de acasă
Florin Piersic, mesaj emoționant la împlinirea vârstei de 90 de ani: Să nu mă uitați prea repede
Mesajul lui Florin Piersic a fost filmat la Teatrul Național București. „Iubiții mei spectatori, mă aflu pe scena unde am jucat zeci, sute, mii, mii de spectacole… la Teatrul Național din București. Astăzi sunt cu dumneavoastră cu sala goală, ceea ce mie nu-mi place, dar va fi plină când voi vrea eu… pe 26 ianuarie, când eu am să împlinesc frageda vârstă de…. nici nu știu câți ani. A!!! 90, 90 și mie îmi vine să râd, pentru că nu vine să cred că o să împlinesc pe 26 ianuarie, o să împlinesc, de fapt, pe 27, dar 26… mă rog, înțelegeți dumneavoastră ce vreau să vă spun. Dragilor, atât vreau să vă anunț: că dumneavoastră o să mă vedeți la această gală, cei care nu o să mă vedeți o să vă uitați în internet. Să nu mă uitați prea repede, gândiți-vă totuși că avem o întâlnire, o întâlnire cum îmi place mie să spun… de dragoste. Cu cine? Cu mulți și cu Florin Caisă. Ăăăă, Piersic”, spune Florin Piersic în mesajul video postat pe pagina de Facebook. El promite că va spune mai multe, „dar nu acum, la gală”. Actor de film, radio şi televiziune, Florin Piersic a creat roluri inconfundabile, reuşind cu măiestrie să se facă remarcat şi apreciat atât în dramă, comedie, tragedie sau filme cu caracter istoric. Florin Piersic a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (astăzi, UNATC), debutul sau având loc pe scena Teatrului Naţional din Capitală cu rolul Richard din „Discipolul…” şi cu Alexei din „Tragedia optimistă”. În cinematografie a avut o activitate prodigioasă, făcându-şi debutul cu filmul „Ciulinii Bărăganului” (1957), în rolul lui Tănase. „Neamul Şoimăreştilor”, „De-aş fi… Harap Alb”, „Răscoala”, „Mihai Viteazul”, „Haiducii lui Şaptecai”, „Zestrea domniţei Ralu”, „Fraţii Jderi”, „Drumul oaselor”, „Trandafirul galben”, „Misterele Bucureştilor”, „Masca de argint”, „Colierul de turcoaze” sunt doar câteva dintre filmele în care personalitatea şi harul lui Florin Piersic au dus la crearea unor personaje care s-au impregnat în mentalul cinefililor. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”, iar în 30 mai 2002 a fost decorat cu Ordinul naţional Steaua României în grad de Cavaler, alături de alţi actori, „pentru prestigioasa carieră artistică şi talentul deosebit prin care au dat viaţă personajelor interpretate în filme, dar şi pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”. În luna decembrie 2006, Florin Piersic şi-a lansat la Cluj-Napoca DVD-ul „Omul cu 100 de chipuri”, cu înregistrări şi un interviu, iar trei ani mai târziu a înregistrat discul de autor „Florin Piersic – Hoinărind printre amintiri în lumea muzicii lui Dan Iagnov”. Totodată, Florin Piersic este primul român cu stea pe Walk of Fame-ul autohton din Piaţa Timpului din Bucureşti (31 ianuarie 2011) şi cetăţean de onoare al oraşelor Oradea şi Iaşi.
Gérard Depardieu și regele paparazzilor Rino Barillari au renunțat la proces
„Da, am ajuns la o înțelegere și suntem bucuroși”, a declarat avocatul lui Depardieu, Fabrizio Siggia, reporterilor în fața restaurantului Harry’s Bar din Roma, o cafenea de pe Via Veneto unde a avut loc altercația dintre cei doi bărbați în urmă cu mai bine de un an și jumătate, relatează AFP, citată de Le Figaro. Rino Barillari, un italian în vârstă de 80 de ani, poreclit „regele paparazzilor”, l-a acuzat pe actorul francez că l-a agresat fizic pe 24 mai 2024. Gérard Depardieu, la rândul său, a susținut că „a intervenit între paparazzo și partenera sa”. „Astăzi mi-am retras plângerea, în primul rând pentru că și-a cerut scuze, nu doar față de mine, ci față de toți italienii, și în al doilea rând din respect pentru omul pe care l-am iubit întotdeauna și îl voi iubi întotdeauna ca un mare actor ”, a declarat Rino Barillari reporterilor. Împăcarea a fost calmă Împăcarea a avut loc „într-o manieră calmă; l-am luat în brațe și l-am sărutat”, a adăugat el. Întrebat despre relația sa cu fotograful, Gérard Depardieu a declarat că „nu a avut deloc relații rele” cu acesta. Rino Barillari, care și-a început cariera foarte tânăr, a trăit epoca de aur a Dolce Vita la Roma, unde a fotografiat celebrități precum Liz Taylor, Ingrid Bergman, Brigitte Bardot, Sophia Loren, Gina Lollobrigida și Marcello Mastroianni. Actorul francez Gérard Depardieu, în vârstă de 77 de ani, a fost condamnat în primăvara trecută la 18 luni de închisoare cu suspendare pentru agresiuni sexuale comise în timpul filmărilor la Paris în 2021.
Udo Kier, actorul german care l-a interpretat pe Dracula, a murit la 81 de ani
După ce a devenit faimos în filmele horror cult de la mijlocul anilor 1970, Kier a avut o carieră prolifică interpretând personaje negative cu un fler distinct, potrivit CNN. De-a lungul a șase decenii, a acumulat peste 250 de prezențe în filme, colaborând cu unii dintre cei mai apreciați cineaști ai timpului său – Rainer Werner Fassbinder, Lars von Trier, Gus Van Sant și Werner Herzog – precum și cu alți artiști, precum Madonna și Andy Warhol. În deceniile ulterioare, a câștigat mai multă atenție publicului larg cu apariții în filme de la Hollywood, precum „Ace Ventura: Pet Detective”. Kier s-a născut în 1944 la Köln, Germania, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cu doar câteva ore înainte ca o bombă să lovească spitalul în care s-a născut. El și mama sa au trebuit să fie salvați din dărâmături, a declarat el pentru The Guardian într-un interviu din 2002. În adolescență, l-a întâlnit pe viitorul său colaborator, Fassbinder, într-un bar, înainte ca oricare dintre ei să fi atins faima ulterioară. A fost una dintre numeroasele întâlniri întâmplătoare care i-au propulsat cariera. Rolul lui Dracula l-a făcut vedetă Când Kier s-a mutat la Londra la vârsta de 18 ani, cântărețul britanic Michael Sarne l-a văzut într-o cafenea și ulterior l-a distribuit în primul său rol – ca gigolo într-un scurtmetraj. „Mi-a plăcut atenția, așa că am devenit actor”, a declarat Kier pentru Variety în 2024. Morrissey l-a distribuit în filmul său de groază din 1973, „Carne pentru Frankenstein”, iar apoi în „Sânge pentru Dracula”, un an mai târziu. Interpretarea lui Kier în rolul lui Dracula l-a transformat într-o vedetă.
Actorul Miruța, mereu gata de filmare. Ministrul Economiei are mereu o lavalieră în piept și o cameră după el. Joacă în tot felul de scenete pentru rețelele sociale și pare preocupat mai degrabă de imagine decât de rezolvarea problemelor
Când nu își pune semnătura pe angajările controversate cu iz de „USR-iști plantați la stat” – așa cum Gândul a dezvăluit în exclusivitate la Iprochim și Avioane Craiova –, ministrul Economiei, Radu Miruță, are un alt hobby. Regizează scenete pentru pagina lui de Facebook și a partidului. Ministrul pare mai degrabă într-o campanie de marketing personal decât într-o luptă reală cu problemele complicate ale ministerului pe care îl conduce. Lavaliera, accesoriu de ministru De fiecare dată când apare în fața camerei, Miruță nu e doar ministru, ci și actor principal. Lavaliera îi stă bine prinsă la piept, cadrele sunt filmate din unghiuri diferite, iar montajul are aer profesionist. Nu vorbim de live-uri tremurate cu telefonul, ci de producții de studio. Cu tot tacâmul. Operator, editare și montaj. Întrebarea firească e cine plătește echipa? Din buzunarul personal al ministrului, din fondurile ministerului sau, cum răspundea Nicușor Dan la întrebările Gândul, „echipe voluntare”? Sursa: Facebook/ Radu Miruță O meteahnă de foști și actuali USR-iști Coincidență sau nu, ministrul Miruță pare să calce pe urmele președintelui țării. Și Nicușor Dan are propria echipă tehnică, capabilă să producă filmulețe mai ceva ca la televiziuni. Pare să fie acesta un stil nou de guvernare, în care imaginea bate problema sau doar o obsesie comună pentru camera de filmat. Ultima reprezentație s-a jucat miercuri, 24 septembrie, la protestul muncitorilor de la șantierul naval Damen Mangalia, strânși în fața Ministerului Economiei. Oamenii scandau sub geamul ministrului despre insolvența companiei lor. Radu Miruță n-a întârziat să apară. De data asta, echipat nu doar cu lavalieră, ci și cu… portavoce. (VEZI AICI) „Bună ziua! Știu pentru ce ați venit azi aici…”, și-a început discursul ministrul. Frumos, dar se naște o întrebare simplă: poate exista dialog atunci când cineva vorbește prin portavoce? Sau e doar un alt monolog filmat pentru rețelele sociale? Un videoclip la 3 zile Nu este prima dată când acțiunile ministrului seamănă mai degrabă cu gesturi de PR decât cu soluții reale. Doar în ultima lună, pe pagina lui de Facebook au apărut cel puțin zece videoclipuri atent montate, cu un mesaj clar. Imaginea contează, problemele, mai vedem. Serialul descinderilor lui Miruță a început pe 22 iulie. Atunci, ministrul anunța triumfător că a „descoperit” un spațiu de birouri închiriat ilegal de Ministerul Economiei, de 18 ani, pe Șoseaua Olteniței. „Mare dezvăluire”, însoțită, bineînțeles, de videoclipuri virale. Însă când Gândul a întrebat detalii despre clădire, Miruță n-a mai avut replică. Între lavalieră și cadre profesioniste, Radu Miruță pare să fi uitat că e ministru al Economiei, nu influencer full-time. Asemenea unui actor dedicat, pare că și-a pregătit și recuzita completă. De la cizme la portavoce. Sau poate că, în logica noii politici, un scenariu bine jucat face mai mult decât o problemă rezolvată. Foto colaj/ Video – Facebook: Radu Miruță AUTORUL RECOMANDĂ:
Siropul-minune pe care îl bea Dorel VIȘAN acasă: Nu am fost niciodată răcit Cum se ferește actorul de viroze
Siropul-minune pe care îl bea Dorel VIȘAN acasă: „Nu am fost niciodată răcit” Cum se ferește actorul de viroze. Dorel Vișan spune că, în toți acești ani, nu a fost niciodată răcit. Care este trucul său împotriva virozelor? La 88 de ani, actorul Dorel Vișan a dezvăluit care este secretul unui organism sănătos. De ani de zile, vedeta își prepară acasă un sirop, care îl ajută să rămână sănătos. Acesta spune că de când îl prepară nu a mai răcit. Iată ce conține! „Medicamentul” lui Dorel Vișan contra răcelii Dorel Vișan din filmul „Senatorul Melcilor” a dezvăluit că ceapa poate fi benefică pentru organism. La 88 de ani, folosește acest aliment din belșug. Actorul spune că ceapa nu trebuie să lipsească din alimentația nimănui, deoarece are proprietăți miraculoase. „Mănânc foarte multă ceapă, scade glicemia. Cei care au glicemia ridicată să mănânce ceapă sub orice formă. Într-o săptămână trebuie să mănânce ceapă de trei ori pe zi, la fiecare masă”, a mărturisit actorul, potrivit Click. „Ceapa este mai acceptabilă și, dacă mănânci, după ceapă, o frunză de pătrunjel, dispare mirosul. În ceapă este o substanță care revigorează celulele pancreatice. Eu mă ocup de 25 de ani cu asta, fac și sirop de ceapă, iar în toți acești ani nu am fost niciodată răcit”, a mai spus Dorel Vișan. Grădina lui Vișan Dorel Vișan își cultivă propriile legume. „Pentru roșii, care sunt reginele grădinii, am trei metode de conservare pentru iarnă, pe care vi le destăinui, ca să vedeți cât este de ușor să mănânci sănătos și în anotimpul rece, dacă te organizezi din timp. Roșiile le pun în lada frigorifică, la înghețat, întregi. Iarna le scot, le bag pentru o secundă în apă caldă, apoi le curăț de pieliță. Le las pe o farfurie la dezghețat, le tai în bucăți și adaug ceapă, sau usturoi și ulei. Rezultă o salată aproape ca aceea de vară”, a spus Dorel Vișan. „A doua metodă de păstrare a roșiilor este sub formă de bulion, pe care-l fierb doar până când dispare spuma. Înainte de a-l pune în sticle, adaug foi de dafin și multe mirodenii „bine mirositoare’. Bulionul îl pun fierbinte, în timp ce fierbe încet, în sticle mici, de 300 ml, pe care le dopuiesc. Pun sticlele pe masă, le acopăr cu o pătură groasă, le țin așa trei zile și apoi le depozitez în cămară”, a adăugat actorul. „A treia metodă de păstrare a roșiilor, pe care o prefer, este uscarea. Înainte, feliile de roșii, tăiate mai grosuțe, de 4 mm, le uscam la soare, timp de trei zile, acoperite cu o pânză rară, ca să nu se pună muștele. Acum mi-am cumpărat un uscător de legume și fructe și le țin la 70 de grade, timp de 20 de ore. Le pun apoi în borcane și deasupra torn ulei de măsline. Sunt o bunătate! Pot fi folosite la multe preparate, salate, paste, merg și cu brânzeturi, cu sosuri, la carne”, a mai spus acesta. Autorul recomandă: