Ziua Holocaustului în România. Peste 35.000 de evrei au fost deportați în Transnistria
Potrivit Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, numai în octombrie 1941, peste 35.000 de evrei, majoritatea copii, femei și persoane în vârstă, din Dorohoi, Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Rădăuți, Gura Humorului și alte localități din apropiere au fost escortați în Transnistria. MAI: Fiecare victimă a avut un nume, un chip și o viață care merita trăită Ministerul Afacerilor Interne transmite, vineri, de Ziua Holocaustului în România, un mesaj emoționant: „Aveau case, meserii, prieteni și vecini. Erau părinți, bunici, tineri care abia își făceau planuri. Mulți au plecat crezând că se vor întoarce. Cei mai mulți nu s-au mai întors. În urma lor au rămas fotografii fără nume, scrisori neterminate și supraviețuitori care au ales să vorbească, ca noi să știm. Pe 9 octombrie 1941 au început deportările în Transnistria. Fiecare victimă a avut un nume, un chip și o viață care merita trăită. Astăzi ne plecăm capetele în memoria lor. Ziua Națională de Comemorare a Victimelor Holocaustului – Ne amintim pentru viitor! Comemorăm pentru viitor!”, este mesajul MAI. Între 280.000 și 380.000 de evrei români și ucraineni au fost uciși sau au murit în Holocaust Potrivit concluziilor Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România, în România și în teritoriile aflate sub administrație românească au fost uciși sau au murit între 280.000 și 380.000 de evrei români și ucraineni. La acest bilanț se adaugă aproximativ 135.000 de evrei români care trăiau în Transilvania de Nord, aflată atunci sub administrație maghiară, și 5.000 de evrei români care se aflau în alte țări europene. De asemenea, între 105.000 și 120.000 de evrei români deportați au murit în urma expulzărilor în Transnistria. În aceeași regiune, între 115.000 și 180.000 de evrei locali au fost uciși, în special la Odesa și în districtele Golta și Berezovca. Holocaustul a afectat grav și comunitatea romă. Dintre cei aproximativ 25.000 de romi deportați în Transnistria, jumătate fiind copii, circa 11.000 au murit. Ziua Holocaustului, instituită în 2004 Data de 9 octombrie a fost stabilită oficial drept Ziua Holocaustului în România prin Hotărârea Guvernului nr. 672 din 5 mai 2004, în urma recomandărilor Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România, condusă de Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1986. În fiecare an, autoritățile organizează manifestări de comemorare, conferințe, seminarii, lansări de carte și activități educaționale dedicate victimelor Holocaustului. Un loc important în păstrarea memoriei îl ocupă Memorialul Victimelor Holocaustului din București, inaugurat la 8 octombrie 2009. Ansamblul, realizat de artistul Peter Jacobi, include Coloana Memorială, Via Dolorosa, Roata Romilor, Steaua lui David și Epitaf. Educația și combaterea antisemitismului, priorități naționale Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, înființat în 2005, are ca obiective cercetarea, arhivarea și publicarea documentelor referitoare la Holocaust, precum și dezvoltarea programelor educaționale și culturale dedicate acestui capitol al istoriei. România a adoptat, de asemenea, măsuri legislative pentru prevenirea și combaterea antisemitismului. Strategia națională pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură pentru perioada 2024-2027 urmărește promovarea incluziunii, cunoașterea culturii evreiești și combaterea discriminării. La nivel internațional, Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului este marcată la 27 ianuarie, în timp ce 2 august este recunoscută drept Ziua Europeană de Comemorare a Holocaustului împotriva romilor. Comemorarea din 9 octombrie reprezintă un moment de reculegere și de reafirmare a responsabilității de a păstra vie memoria victimelor, de a combate antisemitismul și rasismul și de a preveni repetarea atrocităților din trecut.
În 1942, un porumbel călător din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial a dispărut cu un mesaj cifrat. 70 de ani mai târziu, constructorii i-au găsit rămășițele și biletul. Care era mesajul?
Constructorii lucrau la o casă din Bletchingley, Surrey, când au găsit scheletul unui porumbel voiajor în interiorul unui coș de fum, în 1982, potrivit Times of India. Un mic recipient roșu era atașat de unul dintre picioarele sale, care conținea un mesaj codificat scris de mână. Descoperirea a avut loc la decenii după dispariția păsării, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar conținutul notei a rămas nedescifrat. Mesajul era adresat către „X02” și conținea grupuri de litere care nu au fost niciodată decodificate în mod fiabil. Porumbelul a fost găsit de proprietarul casei, David Martin, în timp ce își renova șemineul. În interiorul unei capsule roșii se afla o mică foaie de hârtie marcată cu „Serviciul porumbeilor”, care era acoperit cu grupuri de litere codificate. Mesajul a fost în cele din urmă examinat de către sediul central al comunicațiilor guvernamentale al Marii Britanii sau GCHQ, dar semnificația sa nu a putut fi stabilită. Nota i nu este datată, iar destinația „X02” nu a fost identificată. GCHQ declară că experții săi sunt mulțumiți că mesajul nu poate fi decodificat fără acces la materialul criptografic original care l-ar fi însoțit. Această informație lipsă este importantă deoarece codurile din timpul războiului se puteau baza pe sisteme și chei care erau cunoscute doar expeditorului și destinatarului vizat. Descoperirea a devenit publică în 2012 și mesajul a atras atenția, deoarece spargătorii de coduri moderni au putut citi caracterele, dar nu au putut determina ce însemnau. Foaia conținea o secvență de majuscule aranjate în grupuri, mai degrabă decât un scris de mână obișnuit. Prima linie includea secvența „AOAKN HVPKD FNFJU YIDD YIDDC”, în timp ce mesajul complet conținea mai multe rânduri de grupuri codificate. Cercetătorii nu au putut determina sistemul de bază doar pe baza informațiilor care au rămas. GCHQ a concluzionat ulterior că mesajul care a rămas nu conținea suficiente informații pentru a-i recupera sensul. Astfel că, identitatea lui „X02”, circumstanțele exacte ale misiunii și destinatarul vizat rămân un mister total.
23 august 1944, de la Regele Mihai la paradele comuniste. Cum s-a schimbat povestea unei zile istorice
Mareșalul Ion Antonescu se afla la conducerea României în momentul în care Regele Mihai I a decis schimbarea regimului. Antonescu fusese numit în funcția de prim-ministru de regele Carol al II-lea, în septembrie 1940. În timpul guvernării sale, România a intrat în cel de-al Doilea Război Mondial alături de Puterile Axei, formate din Germania Nazistă, Japonia și Italia Fascistă. La 23 august 1944, Regele Mihai I l-a demis pe Ion Antonescu și a cerut arestarea acestuia. Decizia a dus la încetarea guvernării militare și la schimbarea poziției României în război. România a întors armele împotriva Germaniei Naziste În urma deciziilor luate la 23 august 1944, România a ieșit din alianța cu Puterile Axei și s-a alăturat Aliaților, respectiv Națiunilor Unite – URSS, SUA și Anglia. România a început tratativele pentru încheierea armistițiului și s-a aliat cu Uniunea Sovietică. În seara zilei de 23 august, Regele Mihai I s-a adresat populației și a citit Proclamația către țară. „În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite”, transmitea Regele Mihai I. În aceeași proclamație, Regele Mihai I anunța sfârșitul dictaturii și garanta drepturile și libertățile cetățenilor. 23 august 1944 și schimbarea regimului politic din România După demiterea și arestarea mareșalului Ion Antonescu, guvernarea țării a fost preluată de generalul Constantin Sănătescu. Noul cabinet a fost format din reprezentanți ai partidelor democrate, ofițeri ai armatei și politicieni comuniști. Armistițiul semnat cu Uniunea Sovietică a fost urmat de pierderi teritoriale și de creșterea treptată a influenței comuniștilor în conducerea României. În urma schimbării taberei în război, România a recuperat Transilvania de Nord, inclusiv orașele Cluj, Carei, Satu Mare și Oradea. Cadrilaterul a rămas Bulgariei, în timp ce Basarabia și Bucovina de Nord au rămas Uniunii Sovietice. De la schimbarea alianței la regimul comunist La 23 august 1944 a început o perioadă care avea să ducă, în anii următori, la schimbarea profundă a regimului politic din România. Ziua de 23 august a devenit zi națională în timpul regimului comunist, fiind prezentată drept un moment important al istoriei țării. La 30 decembrie 1947, Regele Mihai I a fost obligat să abdice. Evenimentul a marcat începutul sovietizării României și venirea comuniștilor la putere, regim care a durat până în decembrie 1989. Paradele de 23 august în timpul regimului comunist În perioada regimului comunist, 23 august a devenit sărbătoare națională și una dintre cele mai importante zile din calendarul oficial al României. Data era prezentată drept momentul „eliberării” țării de sub ocupația fascistă, iar în marile orașe erau organizate parade militare și manifestații de amploare. Mii de oameni participau la defilări, în timp ce muncitorii, elevii și reprezentanții diferitelor instituții erau mobilizați să ia parte la festivități. Paradele au devenit, astfel, un instrument de propagandă al regimului comunist, iar discursul oficial a pus treptat în plan secund rolul Regelui Mihai I și al actului de la 23 august 1944, accentuând contribuția Partidului Comunist și a Uniunii Sovietice la schimbarea regimului și la încheierea războiului.
Un fost lider republican în Senatul SUA avertizează: Trump este președinte în cea mai periculoasă perioadă de după Al Doilea Război Mondial
Numind-o „cea mai periculoasă perioadă de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial”, McConnell a criticat deschis obsesia administrației Trump pentru taxele comerciale, pe care le-a comparat cu politicile izolaționiste ale SUA din anii 1930, care, potrivit istoricilor, au deschis calea către conflict. McConnell a declarat, în cadrul interviului, că s-a concentrat pe „apărare și politică externă” în lunile de când s-a întors în Senat și că a devenit îngrijorat de direcția în care, în opinia sa, politicile comerciale ale lui Trump sub sloganul MAGA conduceau lumea, scrie The Guardian. „Există anumite similitudini în acest moment cu anii ’30”, a spus el. „[Președintele de atunci] Herbert Hoover a semnat legea tarifară Smoot-Hawley în 1930, despre care istoricii și economiștii cred că a dus la o «depresie» la nivel mondial. Cei care erau total nerăbdători să se țină departe de tot ce se întâmpla în Europa erau numiți „America First”. Vi se pare familiar? Deci, ce avem astăzi? Coreea de Nord, China, Rusia, Iranul și aliații Iranului. Sunt țări foarte diferite, dar au un lucru în comun: ne urăsc”, a mai spus McConnell. Critici indirecte la adresa lui Trump În cadrul interviului, McConnell a menționat, indirect, și eșecul lui Trump de a gestiona în mod eficient invazia Rusiei în Ucraina. „În ceea ce privește Ucraina, ceea ce trebuie să facem este să evităm titlul de la sfârșitul războiului, «Rusia câștigă, America pierde». Acest lucru are implicații enorme la nivel mondial”, a subliniat acesta. El a refuzat să răspundă la întrebarea dacă crede că SUA se află într-o poziție mai bună acum decât înainte de era Trump. „Nu sunt sigur că a trecut suficient timp pentru a începe să evaluez cine a făcut diferența și cine nu”, a spus el. În timpul administrației Biden, McConnell a insistat cu succes ca SUA să trimită mai mult ajutor militar Ucrainei, în ciuda opoziției din partea propriului său partid.