Depresia, legată de reducerea unei zone-cheie a creierului. Descoperirea ar putea explica legătura cu demența
Un nou studiu identifică însă o posibilă piesă importantă a acestui puzzle: persoanele cu depresie prezintă un volum mai mic într-o regiune a hipocampului, structură cerebrală esențială pentru memorie și învățare. Cercetarea, publicată în revista științifică Translational Psychiatry, a analizat imagini obținute prin RMN și PET de la peste 2.000 de adulți cu vârste între 50 și 90 de ani, fără afectare cognitivă. Aproximativ o treime dintre participanți aveau depresie, scrie Science Alert. Hipocampul, zona afectată la persoanele cu depresie Cercetătorii au analizat mai multe regiuni ale hipocampului, o structură cerebrală cunoscută pentru rolul său în procesele de memorie, învățare și orientare. O regiune denumită CA23DG, formată din subcâmpurile hipocampale CA2 și CA3 și din girusul dentat, a prezentat un volum mai mic la persoanele cu depresie, comparativ cu cele fără depresie. Asocierea s-a menținut și după ce cercetătorii au luat în calcul factori precum vârsta, sexul, indicele de masă corporală și nivelul de activitate fizică. „Depresia a fost asociată de mult timp cu un risc crescut de apariție a bolii Alzheimer, dar încă nu înțelegem pe deplin legătura biologică dintre cele două”, a explicat Danielle Luu, cercetătoare în neuroștiințe la University of Southern California și autoarea principală a studiului. Modificările observate nu par legate de principalii factori de risc Pentru a verifica dacă modificările observate ar putea fi asociate cu procesele caracteristice bolii Alzheimer, cercetătorii au inclus în analiză și nivelurile proteinelor beta-amiloid și tau, precum și prezența variantei genetice APOE ε4, asociată cu un risc crescut de Alzheimer. Rezultatele au arătat că legătura dintre depresie și volumul redus al regiunii CA23DG s-a modificat foarte puțin după introducerea acestor factori. Descoperirea ar putea indica existența unor mecanisme distincte prin care depresia și boala Alzheimer influențează creierul și memoria. Cu alte cuvinte, modificările observate la nivelul hipocampului în cazul depresiei ar putea reprezenta un fenomen diferit de procesele biologice asociate bolii Alzheimer. Depresia de lungă durată, asociată cu modificări mai pronunțate ale hipocampului Cercetătorii au observat și o asociere între durata depresiei și volumul regiunii CA23DG. Persoanele care avuseseră depresie o perioadă mai lungă prezentau o asociere mai puternică cu reducerea volumului acestei regiuni, chiar și atunci când simptomele actuale erau mai ușoare și ținute sub control. În schimb, persoanele cu simptome depresive mai severe, dar diagnosticate mai recent, nu prezentau aceeași asociere puternică. Rezultatele sugerează că durata depresiei ar putea fi un factor important în modificările structurale ale hipocampului, nu doar severitatea simptomelor la momentul evaluării. Cercetătorii avertizează că rezultatele nu indică o cauză O observație neașteptată a apărut atunci când cercetătorii au luat în calcul utilizarea antidepresivelor. Participanții care utilizau astfel de medicamente prezentau un volum redus atât în regiunea CA23DG, cât și în CA1. Autorii subliniază însă că acest rezultat nu înseamnă că antidepresivele provoacă modificări ale creierului. Este posibil ca persoanele cu forme mai severe sau mai persistente de depresie să fie mai predispuse să primească tratament medicamentos, ceea ce face dificilă separarea efectelor bolii de cele ale tratamentului. Studiul este observațional, astfel că rezultatele demonstrează o asociere, nu o relație de cauzalitate. Cercetătorii nu pot spune, pe baza acestor date, dacă depresia determină reducerea volumului hipocampului, dacă modificările cerebrale favorizează depresia sau dacă există alți factori implicați. Autorii studiului recomandă, de asemenea, ca persoanele care urmează tratament pentru depresie să nu își întrerupă sau modifice medicația pe baza acestor rezultate. Sunt necesare studii pe termen lung, care să urmărească pacienții înainte și după începerea tratamentului, pentru a clarifica relația dintre depresie, antidepresive și modificările hipocampului.
Suplimentele cu omega-3 nu încetinesc declinul cognitiv, arată un nou studiu | Ce recomandă cercetătorii în schimb
Suplimentele cu omega-3 sunt promovate de ani de zile ca o metodă de protejare a sănătății creierului, însă un nou studiu clinic pune sub semnul întrebării aceste beneficii. Cercetarea, realizată pe 365 de adulți cu vârste între 55 și 80 de ani, care consumau rar pește și prezentau un risc crescut de boală Alzheimer, a urmărit efectele administrării zilnice de suplimente bogate în acid docosahexaenoic (DHA), unul dintre principalii acizi grași omega-3 implicați în funcționarea creierului. Participanții au fost monitorizați timp de doi ani și comparați cu un grup care a primit placebo. Omega-3 a ajuns în creier, dar nu a îmbunătățit memoria Rezultatele au arătat că nivelul de DHA din lichidul cefalorahidian a crescut cu aproximativ 17% după șase luni de tratament, confirmând că suplimentul a ajuns în creier. Cu toate acestea, cercetătorii nu au observat îmbunătățiri în ceea ce privește memoria, funcțiile cognitive sau pierderea de țesut cerebral asociată bolii Alzheimer. Autorul principal al studiului, neurologul Hussein Yassine, de la Keck School of Medicine a University of Southern California, a declarat că suplimentele cu omega-3 „nu funcționează ca o soluție universală” pentru prevenirea declinului cognitiv. Ce recomandă specialiștii În locul suplimentelor, cercetătorii spun că dovezile susțin în continuare adoptarea unui stil de viață sănătos pentru reducerea riscului de demență. Printre recomandări se numără: activitate fizică regulată, un somn de calitate, reducerea stresului, o alimentație bazată pe alimente integrale și plante, consumul de pește gras, nuci și semințe, surse naturale de acizi grași omega-3. Suplimentele nu înlocuiesc alimentația Concluziile noului studiu sunt în linie cu alte cercetări recente, care arată că beneficiile consumului de pește sunt mai bine susținute de dovezi decât cele ale suplimentelor cu ulei de pește sau ulei din alge. Mai multe ghiduri medicale subliniază că persoanele care consumă pește în mod regulat au un risc mai mic de boli cardiovasculare, însă aceleași beneficii nu au fost demonstrate în mod constant pentru suplimentele alimentare administrate populației generale. Autorii studiului precizează că rezultatele nu înseamnă că suplimentele cu omega-3 nu au niciun rol în anumite situații medicale, însă ele nu susțin utilizarea lor pentru prevenirea declinului cognitiv sau a bolii Alzheimer la persoanele în vârstă cu risc crescut.
Un simplu vaccin te poate ține departe de Alzheimer și demență / De ce e important
Un vaccin folosit pentru prevenirea zonei zoster ar putea deveni o armă importantă împotriva demenței, relatează The Economist. Tot mai multe studii arată că persoanele vaccinate au un risc cu aproximativ 20% mai mic de a dezvolta boala Alzheimer sau alte forme de demență, o descoperire pe care cercetătorii o consideră una dintre cele mai promițătoare din ultimii ani. Vaccinul împotriva Zonei Zoster, asociat cu un risc mai mic de demență Demența, al cărei principal tip este boala Alzheimer, este una dintre cele mai temute afecțiuni ale vârstei înaintate. Deși estimările actuale indică faptul că numărul persoanelor cu demență ar putea ajunge la 153 de milioane până în 2050, specialiștii spun că riscul individual este, de fapt, în scădere în multe țări dezvoltate, datorită prevenției și tratamentului mai eficient al factorilor de risc. În acest context, vaccinul împotriva virusului varicelo-zosterian, responsabil atât de varicelă, cât și de zona Zoster, atrage o atenție tot mai mare. Analizele publicate în ultimii ani arată că o schemă completă de vaccinare poate reduce cu aproximativ o cincime riscul de apariție a demenței. De ce ar putea funcționa vaccinul? Mecanismul exact nu este încă pe deplin înțeles, însă cercetătorii iau în calcul două explicații principale. Prima ipoteză este că virusul varicelo-zosterian poate provoca inflamații sau leziuni la nivelul sistemului nervos chiar și atunci când rămâne latent în organism, iar vaccinarea limitează aceste efecte. O a doua teorie susține că vaccinul stimulează sistemul imunitar, activând celulele responsabile de apărarea organismului și oferind protecție indirectă împotriva altor infecții care ar putea contribui la dezvoltarea demenței. Un beneficiu major pentru un vaccin deja disponibil Experții subliniază că o reducere de 20% a riscului este remarcabilă pentru o intervenție atât de simplă. În plus, vaccinul previne și zona Zoster, o boală dureroasă care afectează între 20% și 30% dintre persoanele nevaccinate. În prezent, varianta modernă a vaccinului este Shingrix, administrată în două doze. Acesta a înlocuit în mare parte vaccinul mai vechi, realizat din virus viu atenuat, și este considerat mai sigur deoarece nu poate provoca infecția. Unele cercetări sugerează că Shingrix ar putea fi chiar mai eficient în reducerea riscului de demență. Specialiștii cer extinderea vaccinării În ciuda rezultatelor promițătoare, multe sisteme de sănătate oferă vaccinul doar unui număr limitat de persoane. De exemplu, în Uniunea Europeană doar 17 dintre cele 27 de state membre recomandă vaccinarea împotriva zonei zoster, iar în mai multe țări aceasta este destinată exclusiv persoanelor de peste 65 de ani. Autorii analizelor consideră că această abordare ar trebui reconsiderată, deoarece vaccinarea ar putea reduce nu doar cazurile de zona zoster, ci și povara tot mai mare a demenței asupra sistemelor de sănătate. Cercetătorii spun că sunt necesare studii clinice suplimentare pentru a confirma beneficiile, a stabili vârsta optimă pentru vaccinare și a vedea dacă sunt necesare doze de rapel. Până atunci, însă, dovezile disponibile indică faptul că vaccinul împotriva zonei zoster ar putea deveni una dintre cele mai simple și eficiente metode de reducere a riscului de demență.
Experții au clasificat 400 de profesii după riscul de demență. Rezultatul i-a uimit chiar și pe cercetători
Un job aparent obișnuit ar putea reduce riscul de demență, arată un studiu amplu realizat la Harvard. Cercetătorii au comparat aproape 400 de profesii. Au descoperit că șoferii de taxi și de ambulanță au cea mai mică rată de deces cauzat de Alzheimer. Explicația ține de exercițiul constant de orientare în spațiu, o abilitate care pare să protejeze creierul. Șoferii de autobuz, care circulă pe trasee fixe, nu beneficiază de același avantaj. Ce spun cercetătorii despre legătura dintre orientare și sănătatea creierului? Studiul a fost publicat în British Medical Journal. Autorii au scris că sarcinile frecvente de orientare și procesare în spațiu ar putea proteja împotriva bolii Alzheimer. Un studiu mai vechi de la University College London a arătat altceva. Pregătirea pentru testul „The Knowledge”, obligatoriu pentru șoferii de taxi din Londra, le mărește hipocampul. Această regiune a creierului este responsabilă de navigare și memorie. Ea este și prima afectată de Alzheimer. Hugo Spiers, profesor de neuroștiințe cognitive la UCL, a explicat că orientarea se deteriorează printre primele. Potrivit lui, o rezervă cognitivă mai mare pare să aibă un efect protector. Aceasta se construiește prin educație și prin joburi solicitante mintal. De ce rezultatele trebuie privite cu prudență Cercetătorii au observat că șoferii de taxi și de ambulanță mor, în medie, la vârste mai tinere. Asta ar putea explica parțial rata lor mică de Alzheimer, boală care apare mai ales la vârste înaintate. Cu alte cuvinte, unii dintre ei ar putea muri înainte să apuce să dezvolte boala. Spiers a precizat însă că analiza a fost refăcută, ajustată în funcție de vârstă. Efectul de protecție împotriva Alzheimer s-a menținut și după această corecție, ceea ce sugerează că legătura este reală. Studiul s-a bazat pe date istorice, dintr-o perioadă în care GPS-ul nu era folosit pe scară largă. Spiers a spus că rezultatele s-ar putea schimba. Tot mai mulți șoferi se bazează astăzi pe navigația electronică. Ce recomandă specialiștii pentru un creier sănătos Spiers a recomandat plimbările sau alergările în natură, fără ajutorul aplicațiilor de hărți. Acesta este, spune el, un exercițiu simplu pentru orientarea spațială. El a adăugat că activitatea fizică și timpul petrecut în natură ajută creierul. La fel și legăturile sociale, care contribuie la o îmbătrânire sănătoasă.
Între intestin și creier există un dialog continuu. Explicațiile unui medic
Microbiota intestinală a devenit un subiect popular, invocat pentru tulburări digestive, starea de spirit sau prevenirea bolilor cronice. Gastroenterologul italian Gianluca Ianiro, profesor la Universitatea Sacro Cuore, a explicat ce este confirmat științific și ce ține încă de zona modelor și a marketingului, într-un interviu acordat La Stampa. Întrebat despre diferența dintre cei doi termeni, Ianiro a spus că aceștia sunt adesea confundați. Microbiota reprezintă ansamblul microorganismelor dintr-un anumit mediu al corpului. Poate fi vorba despre intestin, cavitatea bucală sau piele. Microbiomul, în schimb, se referă la patrimoniul genetic al acestor microorganisme. Gastroenterologul a rezumat diferența simplu: microbiota înseamnă „cine este acolo”, iar microbiomul „ce poate face”. Intestinul și creierul comunică permanent. Ce înseamnă asta pentru sănătatea ta Referitor la rolul bacteriilor, Ianiro a spus că realitatea este mai complexă decât credem. Multă vreme, bacteriile au fost văzute doar ca dușmani de combătut. Majoritatea microorganismelor din corp îndeplinesc însă funcții esențiale. Ele contribuie la digestie și protejează împotriva agenților patogeni. Participă și la reglarea sistemului imunitar, a explicat gastroenterologul. Întrebat despre relația dintre intestin și creier, Ianiro a vorbit despre o comunicare bidirecțională. Creierul influențează intestinul, iar intestinul trimite semnale către creier. Intestinul nu ia decizii autonome, ca un „al doilea creier”. El este, mai degrabă, integrat profund în sistemul nervos. Nu doar digestia depinde de intestin. Ce influență are asupra creierului Ianiro a confirmat existența unor dovezi solide privind legătura dintre microbiotă și sănătatea mintală. Acestea vizează tulburări precum anxietatea, depresia și problemele de comportament alimentar. Gastroenterologul a atras însă atenția asupra unei limite importante. Nu se poate afirma încă faptul că un anumit profil al microbiotei ar cauza o tulburare precisă. În privința testelor de microbiom, Ianiro a explicat că tehnicile moderne au avansat mult. Acestea permit identificarea a sute de specii microbiene din intestin. În anumite domenii, precum cancerul colorectal, aceste cunoștințe ar putea deveni utile clinic. Marea provocare rămâne transformarea datelor în indicații personalizate pentru pacienți. Întrebat de ce sănătatea microbiotei contează atât de mult, Ianiro a dat mai multe exemple. A menționat bolile inflamatorii cronice intestinale, precum boala Crohn. A vorbit și despre domeniul oncologic, în special despre cancerul colorectal. Anumite microorganisme sunt asociate mai frecvent cu această boală. Ele pot favoriza inflamația cronică și creșterea tumorală, a precizat gastroenterologul. Ianiro a adăugat că microbiota este studiată și în bolile neurologice. Au fost observate alterări ale acesteia în boala Parkinson și Alzheimer. Același lucru este valabil pentru scleroza multiplă și alte tulburări neuropsihiatrice. Ce strategii au bază științifică pentru o microbiotă sănătoasă Recomandările pentru microbiotă coincid adesea cu cele generale. O dietă variată, bogată în legume și fibre, rămâne esențială. La fel de important este și consumul responsabil de antibiotice. Acestea pot altera profund echilibrul microbian din intestin. Gastroenterologul s-a arătat sceptic față de soluțiile-minune din comerț. Niciun aliment sau supliment nu poate „repara” universal microbiota, a spus el. Sănătatea acesteia se construiește prin obiceiuri sănătoase, menținute constant în timp.
10 dezvăluiri surprinzătoare despre uleiul de pește omega-3
Un studiu recent pune la îndoială eficacitatea suplimentelor cu ulei de pește omega-3. Americanii cheltuie peste 1 miliard de dolari anual pe aceste produse. Cercetarea a fost realizată de Keck Medicine, din cadrul Universității din Southern California. Cercetătorii au analizat impactul uleiului de pește la persoane în vârstă. Participanții erau expuși unui risc crescut de a dezvolta Alzheimer, conform mediafeed.co. Studiul a urmărit dacă acizii omega-3 ajung, de fapt, la creier. Nivelurile de DHA din lichidul cefalorahidian au crescut cu 17%. Rezultatul arată că suplimentele au fost absorbite eficient de organism. Drumul până la creier nu s-a tradus însă în beneficii cognitive clare. De ce nu s-au observat îmbunătățiri ale memoriei Participanții nu au avut rezultate mai bune la testele cognitive. Nu a existat o diferență față de grupul care a primit placebo. Imagistica cerebrală nu a arătat o încetinire a îmbătrânirii creierului. Suplimentele nu au prevenit nici atrofia hipocampului, zona legată de memorie. Aproape jumătate dintre participanți purtau gena APOE4, legată de riscul de Alzheimer. Această genă poate influența modul în care creierul procesează omega-3. Cercetătorii spun că sunt necesare studii suplimentare, pentru confirmare. Cercetătorii sugerează că omega-3 ar putea fi mai benefic prin alimentație. Dieta mediteraneană este bogată, în mod natural, în acești nutrienți. Combinația cu alți nutrienți ar putea spori beneficiile pentru creier. Ce recomandă, de fapt, cercetătorii pentru sănătatea creierului Sănătatea generală rămâne esențială pentru reducerea riscului de Alzheimer. Exercițiile fizice, somnul de calitate și alimentația echilibrată sunt recomandate constant. Obiceiurile sănătoase de viață sunt comparate cu întreținerea regulată a unei mașini. Cercetătorii explorează și medicamente care ar ajuta creierul să folosească mai bine omega-3. Studiul sugerează o reevaluare a rolului suplimentelor cu omega-3 pentru creier. Acestea nu par să fie măsura preventivă pe care mulți o sperau. Cercetătorii recomandă, în schimb, schimbări mai ample ale stilului de viață. Omega-3 ajunge în creier, dar efectele sunt limitate. Nu îmbunătățește memoria și nici performanțele cognitive. Nu încetinește îmbătrânirea creierului. Genetica (APOE4) poate influența eficiența suplimentelor. Dieta mediteraneană ar putea fi mai benefică decât suplimentele. Exercițiile, somnul și alimentația sunt mai importante pentru sănătatea creierului. Stilul de viață sănătos reduce riscul declinului cognitiv. Se caută tratamente care să valorifice mai bine omega-3. Modul în care creierul folosește omega-3 este complex și diferă de la o persoană la alta. Omega-3 nu este soluția miraculoasă pentru prevenirea bolii Alzheimer.
Ce este Pinky Time și poate într-adevăr să îmbunătățească sănătatea creierului?
O nouă tendință de wellness, numită „pinky time”, promite să îmbunătățească sănătatea creierului printr-un exercițiu simplu cu degetele. Neurologii spun că mișcarea poate stimula creierul, dar avertizează că afirmațiile despre prevenirea demenței sunt exagerate, notează Health. Potrivit unor utilizatori ai rețelelor sociale, „pinky time” implică mai mulți pași: încrucișarea degetelor arătător și mijlociu, lipirea degetului mare de inelar și mișcarea degetului mic în sus și în jos, timp de 30 de secunde, cu fiecare mână. Creatorii de conținut susțin că exercițiul poate proteja împotriva bolii Alzheimer și că abilitatea de a-l realiza ușor ar fi un semn al unui creier sănătos. Exercițiul specific „pinky time” nu a fost studiat, însă cercetările arată că mișcările complexe ale degetelor și mâinilor pot stimula creierul, potrivit dr. John Showalter. O meta-analiză a 12 studii a constatat că exercițiile cu degetele au îmbunătățit funcția cognitivă și activitățile zilnice la persoanele în vârstă. Un alt studiu, făcut pe 200 de pacienți care au suferit un accident vascular cerebral, a arătat îmbunătățiri semnificative la două teste cognitive standardizate. De ce ar putea fi utile mișcările nefamiliare pentru creier Dr. Eric Anderson, neurolog, explică faptul că „pinky time” încurajează mișcări neobișnuite, care activează simultan mai multe zone ale creierului – planificarea motorie, atenția, sincronizarea și feedback-ul senzorial. Potrivit dr. Alexander Zubkov, neurolog, mâinile și degetele ocupă o zonă disproporționat de mare din cortexul motor și senzorial. De ce activarea creierului nu înseamnă prevenirea demenței Zubkov avertizează că exercițiile pentru degete pot stimula temporar creierul, dar acest lucru nu echivalează cu prevenirea bolii Alzheimer. „Activarea creierului și prevenirea demenței nu sunt același lucru”, a spus el, comparând efectul cu o lumină intermitentă care activează cortexul vizual, fără să protejeze vederea. Dificultatea de a face exercițiul nu indică neapărat o problemă cognitivă. Potrivit lui Zubkov, aceasta poate fi cauzată de artrită, dominanța unei mâini, o leziune anterioară sau simpla lipsă de antrenament. „O persoană sănătoasă cu degetele rigide ar putea eșua. Cineva aflat în stadiul incipient al declinului cognitiv ar putea reuși cu ușurință”, a explicat el, subliniind că exercițiul nu este un instrument de diagnostic. Alte exerciții testate pentru sănătatea creierului În studiul privind accidentul vascular cerebral, participanții au făcut, de 60-100 de ori, de două ori pe zi, exerciții precum cercuri de masaj pe palmă, extensia degetelor pe rând, atingerea ușoară a fiecărui deget și răsucirea încheieturilor. Potrivit lui Showalter, aceste exerciții stimulează creierul prin coordonare, secvențialitate și atenție susținută. Specialiștii subliniază că mișcările degetelor nu sunt nici singura, nici cea mai eficientă strategie pentru sănătatea cognitivă. Printre cele mai importante obiceiuri se numără exercițiile aerobice regulate, alimentația sănătoasă, somnul adecvat, implicarea socială și mentală, controlul tensiunii arteriale, al colesterolului și al glicemiei, precum și tratarea bolilor cronice. „Nu poți face exerciții cu degetele fără să-ți tratezi diabetul. Asta nu va funcționa”, a spus Showalter.
Pot trăi cu asta, într-o oarecare măsură. Un actor premiat cu un Oscar onorific a dezvăluit că suferă de Alzheimer
Vedeta din „Arma mortală”, Danny Glover, a dezvăluit miercuri că suferă de boala Alzheimer, o afecțiune incurabilă, dar pentru care se poate baza pe sprijinul familiei sale, potrivit Le Figaro. „Pot trăi cu asta, într-o oarecare măsură”, a spus actorul, care a jucat și în filme de succes precum „La Couleur Purple” și „Mandela”. „Sunt sigur că, pe măsură ce boala avansează, lucrurile vor fi diferite și se vor schimba”. Această boală neurodegenerativă i-a afectat vorbirea și i-a încetinit mișcările, dar el a afirmat că familia sa îl ajută. O formă incurabilă de demență Danny Glover, care a primit un Oscar onorific în 2022 ca recunoaștere a acțiunilor sale umanitare, este un actor prolific, cu o carieră foarte diversificată. Rolurile sale principale din filme variază de la cel al unui polițist corupt în thrillerul „Martorul” cu Harrison Ford, până la roluri comice în excentricul film al lui Wes Anderson, „Familia Tenenbaum”. Cariera sa televizată a fost, de asemenea, bogată, cu roluri recurente în seriale precum Emergencies și Captain Furillo. Boala Alzheimer este o formă incurabilă de demență care afectează memoria, gândirea și comportamentul și se agravează treptat, potrivit Asociației Alzheimer. De obicei, afectează persoanele cu vârsta de 65 de ani și peste. Persoanele diagnosticate cu această boală trăiesc, în medie, între patru și opt ani după diagnosticare, deși unele trăiesc mult mai mult.
Testele de scris de mână pot detecta declinul cognitiv înaintea simptomelor severe, arată un nou studiu
Specialiștii susțin că scrisul de mână implică simultan procese motorii și cognitive complexe, ceea ce îl transformă într-un indicator important al funcționării creierului. Studiul a fost publicat în revista științifică Frontiers in Human Neuroscience. Potrivit cercetătorilor, persoanele cu afectare cognitivă prezintă modele distincte de organizare și coordonare a mișcărilor în timpul scrisului, în special în sarcinile care solicită memoria și capacitatea de concentrare. Testele de scris de mână au evidențiat diferențe clare între participanți Cercetarea a inclus 58 de persoane vârstnice, cu vârste cuprinse între 62 și 99 de ani, aflate în centre de îngrijire. Dintre acestea, 38 fuseseră diagnosticate cu diferite forme de afectare cognitivă, iar 20 erau considerate sănătoase din punct de vedere cognitiv. Participanții au fost rugați să efectueze mai multe exerciții folosind un stilou și o tabletă digitală. Printre sarcini s-au numărat trasarea unor linii și puncte, copierea unor propoziții și scrierea unor texte dictate verbal. Cea mai mare diferență între cele două grupuri a fost observată în timpul exercițiului de dictare. Acesta presupune ascultare, memorare, transformarea sunetelor în text și coordonare motorie pentru scriere. Persoanele diagnosticate cu declin cognitiv au avut nevoie de mai mult timp pentru fiecare mișcare a stiloului și au utilizat un număr mai mare de trăsături scurte pentru a finaliza exercițiul. Testele de scris de mână ar putea deveni un instrument medical accesibil Coordonatoarea studiului, kinesiologul Ana Rita Matias, a explicat că scrisul de mână oferă indicii importante despre modul în care creierul planifică și execută acțiuni. „Scrisul nu este doar o activitate motorie, ci o fereastră către creier”, a declarat cercetătoarea. Potrivit acesteia, pe măsură ce sistemele cognitive se degradează, scrisul devine mai lent, fragmentat și mai puțin coordonat. Cercetătorii consideră că astfel de teste ar putea reprezenta, în viitor, o alternativă mai simplă și mai ieftină la investigațiile medicale complexe, precum scanările cerebrale sau evaluările realizate exclusiv în spitale. Totuși, specialiștii avertizează că sunt necesare studii mai ample pentru confirmarea rezultatelor. Actuala cercetare a avut un număr redus de participanți și nu a urmărit evoluția acestora pe termen lung. Testele de scris de mână ar putea identifica mai devreme bolile neurodegenerative Oamenii de știință caută în prezent metode rapide și eficiente pentru identificarea timpurie a bolilor neurodegenerative, inclusiv Alzheimer’s disease. Pe lângă biomarkerii din sânge și analiza vocii, scrisul de mână începe să fie considerat o posibilă sursă importantă de informații despre sănătatea creierului. Potrivit autorilor studiului, obiectivul pe termen lung este dezvoltarea unui instrument accesibil, rapid și ușor de utilizat în cabinete medicale, centre de îngrijire sau chiar în evaluările de rutină ale persoanelor în vârstă.
Ce să pui în farfurie ca să nu faci Alzheimer. Răspunsul vine dintr-un studiu pe aproape 93.000 de oameni
Persoanele care au eliminat alimentele nesănătoase din dietă pe parcursul unui deceniu au avut un risc cu 11% mai mic de a face Alzheimer, notează CNN. Cele care au consumat din ce în ce mai multe alimente vegetale de slabă calitate au avut o probabilitate cu 25% mai mare de a face demență. Cercetătorii de la Universitatea din Hawaii au urmărit timp de zece ani aproape 93.000 de persoane. Vârsta medie a participanților a fost de 59 de ani. „Nu este niciodată prea târziu să începeți să mâncați sănătos pentru a reduce riscul de Alzheimer”, a declarat autorul principal al studiului, Unhee Lim. Nu orice dietă vegetală protejează creierul Cercetătorii atrag atenția asupra unei confuzii frecvente. O dietă pe bază de plante nu înseamnă automat o dietă sănătoasă. Cerealele rafinate, sucurile de fructe, cartofii prăjiți și alimentele cu zahăr adăugat sunt tehnic „vegetale”, dar dăunează creierului. Sucurile de fructe „inundă” sângele cu fructoză. Cartofii au un conținut ridicat de amidon, care provoacă vârfuri de glicemie. Prăjirea sau adăugarea de unt le transformă în surse de grăsimi nesănătoase și sodiu în exces. Ce alimente oferă cea mai bună protecție Categoria de vârf identificată de cercetători include cereale integrale, fructe întregi, legume, uleiuri vegetale, nuci, leguminoase, ceai și cafea. Persoanele care au consumat cel mai mult din această categorie și-au redus riscul de demență cu 7%. Față de cele care au consumat cel mai puțin. În schimb, cei din grupul cu cele mai multe alimente vegetale nesănătoase au avut un risc cu 6% mai mare de a dezvolta demență. Beneficii dincolo de creier Cercetările anterioare arată că o dietă sănătoasă pe bază de plante reduce riscul de diabet de tip 2 cu 24%. Riscul de boli cardiovasculare scade semnificativ prin limitarea cărnii roșii și creșterea consumului de cereale integrale și leguminoase. Un raport din 2023 al Comisiei EAT-Lancet, realizat de oameni de știință din 16 țări, a constatat că o dietă compusă preponderent din plante reduce riscul de deces prematur cu aproape o treime. Aceeași dietă reduce dramatic emisiile de gaze cu efect de seră. „Pentru fiecare cauză majoră de deces analizată, riscul era mai mic la persoanele care respectau dieta pentru sănătatea planetei”, a declarat dr. Walter Willett, profesor de epidemiologie la Harvard.