Două statui monumentale, scoase la lumină în Turcia în doar câteva zile. Una îl reprezintă pe zeul medicinei
Prima descoperire a fost anunțată pe 3 august și provine din orașul antic Sardis, în vestul Turciei. Statuia din marmură, înaltă de aproximativ 2,2 metri, reprezintă un tânăr și a fost datată de specialiști între anii 470 și 450 î.Hr. Autoritățile turce o consideră unul dintre rarele exemple păstrate de sculptură monumentală din această perioadă. O statuie de 2.500 de ani, folosită ulterior la pavarea unei străzi Arheologii au găsit statuia în două fragmente mari, fără picioare și fără alte câteva componente mai mici. Surpriza a fost locul în care se afla: sculptura fusese așezată cu fața în jos și reutilizată în perioada romană drept material pentru pavarea unei străzi cu coloane din Sardis. Tocmai această poziție a contribuit, potrivit cercetătorilor, la conservarea feței și a detaliilor sculptate. Personajul poartă un himation, mantie specifică lumii grecești, peste un chiton, iar sub acestea apare o altă piesă vestimentară decorată cu benzi orizontale. Specialiștii spun că această combinație este neobișnuită și nu a fost identificată pe statui comparabile din Grecia sau Anatolia, fiind considerată un indiciu al influenței culturii lidiene. În mâna dreaptă, personajul ține un fruct, posibil o gutuie, despre care cercetătorii cred că ar fi putut reprezenta o ofrandă pentru o divinitate. Statuia datează din perioada în care Sardis se afla sub dominația Imperiului Ahemenid și era centrul unei importante provincii persane din vestul Anatoliei. Descoperirea este cu atât mai importantă cu cât Sardis și tumulii lidieni de la Bin Tepe au fost înscriși în 2025 pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, pentru mărturiile excepționale pe care le păstrează despre civilizația lidiană. După operațiunile de conservare și restaurare, statuia urmează să fie expusă la Muzeul Manisa. La Aspendos a fost descoperit zeul medicinei Doar câteva zile mai târziu, o nouă descoperire a fost anunțată la Aspendos, în provincia Antalya, în sudul Turciei. Arheologii au găsit un grup statuar din marmură, înalt de aproximativ 2,20 metri, care îi reprezintă pe Asclepios, zeul medicinei în lumea greco-romană, și pe Telesphoros, fiul și însoțitorul său, asociat cu etapa finală a vindecării și cu recuperarea după boală. Sculptura are aproximativ 1.800 de ani și este datată spre sfârșitul secolului al II-lea d.Hr. Foto: Statuia zeului Asclepios, descoperită la Aspendos, îl înfățișează ca pe un bărbat matur, cu păr lung și barbă bogată. Ministerul Culturii și Turismului din Turcia. Asclepios este reprezentat ca un bărbat matur, cu păr lung și barbă bogată, cu partea superioară a corpului în mare parte descoperită și cu mantia strânsă în falduri în jurul corpului. Lângă piciorul său apare Telesphoros, sculptat la dimensiuni mult mai mici și purtând o haină lungă cu glugă. Lucrarea a fost găsită printre ruinele aripii nordice a Porții Monumentale, în zona Pieței de Est de pe Strada Teatrului, un spațiu public important al orașului antic. Ministrul turc al Culturii și Turismului, Mehmet Nuri Ersoy, a arătat că descoperirea poate oferi cercetătorilor informații noi despre cultele legate de sănătate, credințele religioase și viața socială din Aspendos în perioada romană. Cele două descoperiri fac parte dintr-un program amplu prin care Turcia și-a accelerat în ultimii ani cercetările arheologice. Ministerul Culturii estima pentru 2026 aproximativ 800 de activități arheologice la nivelul întregii țări, după extinderea programului „Legacy for the Future”, destinat să prelungească perioadele de săpături și să finanțeze restaurarea și conservarea siturilor.
Nimeni nu știa cum sunau aceste instrumente vechi de mii de ani. Tehnologia a schimbat totul
Reconstrucția sunetelor instrumentelor muzicale din Antichitate a devenit una dintre cele mai fascinante provocări aflate la granița dintre arheologie, muzicologie și inginerie, arată Il Post. Interesul pentru acest domeniu a crescut și mai mult după ce compozitorul Ludwig Göransson a ales să folosească în coloana sonoră a noului film Odiseea instrumente inspirate din cele care existau în lumea antică. Printre acestea se numără lira și aulosul, un instrument de suflat cu două tuburi, foarte răspândit în Grecia Antică. Instrumentele folosite în film sunt însă copii moderne, deoarece originalele nu mai pot fi cântate, iar unele componente esențiale, precum ancile din trestie, nu s-au păstrat. De ce este atât de greu să afli cum suna un instrument antic Problema nu este doar vechimea obiectelor. Sunetul unui instrument depinde de detalii invizibile, precum cavitățile interne, densitatea lemnului, grosimea pereților sau materialele folosite pentru corzi și membrane, elemente care rareori supraviețuiesc trecerii timpului. Muzică antică. Sursa foto: X În trecut, specialiștii au încercat pur și simplu să cânte la instrumentele originale, cu rezultate dezastruoase. Un exemplu celebru este cel din 1939, când două trompete descoperite în mormântul faraonului Tutankhamon au fost folosite într-o transmisie radio. Una dintre ele s-a deteriorat în timpul probelor și a trebuit reparată înainte de concert, iar astăzi asemenea experimente sunt considerate prea riscante. Scanări 3D și tomografie computerizată în locul experimentelor În ultimii ani, muzee și universități au schimbat complet abordarea. Cercetători de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) și Museum of Fine Arts din Boston folosesc scanări 3D și tomografie computerizată (CT) pentru a reconstrui cu precizie atât exteriorul, cât și interiorul instrumentelor. Pe baza acestor imagini sunt realizate copii identice, imprimate 3D și apoi reproduse din ceramică sau alte materiale apropiate de cele originale. Astfel, muzicienii pot interpreta instrumentele fără ca piesele istorice să fie atinse sau deteriorate. Primul rezultat important a fost reproducerea unui fluier aparținând culturii Paracas din Peru, vechi de peste 2.000 de ani, prezentat public în 2025. Echipa intenționează acum să extindă proiectul și la instrumente din lemn, inclusiv flaute și instrumente cu coarde. Proiecte similare în Europa și Asia Inițiative asemănătoare au fost dezvoltate și în Marea Britanie, unde cercetători au recreat instrumente din Egiptul Antic, precum și în cadrul European Music Archaeology Project, finanțat de Uniunea Europeană. Acest program a permis reconstruirea unor instrumente spectaculoase, printre care carnyxul galic – o trompetă de aproape doi metri lungime – dar și instrumente romane folosite în amfiteatre sau în ceremoniile militare. În China, cercetătorii au apelat la simulări informatice pentru a recrea sunetul celebrului ansamblu de 64 de clopote din bronz ale marchizului Yi de Zeng, vechi de aproximativ 2.400 de ani. Fiecare clopot produce două note diferite, însă originalele sunt prea valoroase și prea grele pentru a fi utilizate în experimente. Tehnologia deschide o nouă fereastră către trecut Specialiștii spun că aceste metode nu urmăresc doar reconstruirea unor obiecte istorice, ci și înțelegerea modului în care muzica era interpretată în civilizațiile antice. Combinând arheologia cu scanarea digitală, imprimarea 3D și modelarea acustică, cercetătorii pot reda sunete care nu au mai fost auzite de sute sau chiar mii de ani, oferind o perspectivă nouă asupra culturilor care au stat la baza civilizației moderne.
Descoperire în Egiptul antic care reaprinde una dintre cele mai mari dezbateri biblice. Arheologii au găsit o așezare veche de 3.600 de ani
Situl arheologic se află la Tell el-Koua, în regiunea Wadi Tumilat, un coridor strategic care lega Delta Nilului de frontiera estică a Egiptului antic, scrie Fox News. O comunitate complexă din perioada hicsoșilor Potrivit Ministerului egiptean al Turismului și Antichităților, cercetările au scos la iveală un adevărat centru de locuințe. Acesta a continuat să fie ocupat inclusiv după sfârșitul dominației hicsoșilor și începutul Regatului Nou. Printre descoperiri se numără 10 morminte construite din cărămidă nearsă, locuințe, cuptoare folosite în activități de producție, silozuri pentru depozitarea cerealelor și un cartier înconjurat de ziduri. Arheologii au găsit și amulete în formă de scarabeu, unelte din bronz, vase ceramice, recipiente din alabastru pentru produse cosmetice. Au mai fost descoperite oase umane și resturi de animale, care oferă indicii despre alimentația și ritualurile funerare ale comunității. Descoperirea include morminte și artefacte din a XV-a Dinastie. Sursa foto Ministerul Egiptean al Turismului și Antichităților/Facebook. Descoperirea care i-a surprins pe cercetători Una dintre cele mai neobișnuite descoperiri este reprezentată de o suită de înmormântări realizate în afara mormintelor tradiționale. Acolo, unele dintre schelete au fost găsite în poziție ghemuită. Ministerul egiptean al Antichităților consideră că acest tip de înhumare este neobișnuit pentru regiune și va necesita cercetări suplimentare pentru a fi înțeles. În apropierea așezării a fost identificat și un complex rezidențial de aproape 2.000 de metri pătrați, cu încăperi de mari dimensiuni, cuptoare și spații destinate depozitării cerealelor. Ce legătură are descoperirea cu Exodul biblic Perioada în care a fost locuită așezarea coincide cu dominația hicsoșilor, un popor de origine asiatică care a controlat nordul Egiptului înainte de a fi alungat de faraonii egipteni. De-a lungul timpului, unii istorici și cercetători ai textelor biblice au sugerat că această epocă ar putea reprezenta fundalul istoric al Exodului, episodul în care, potrivit Bibliei, Moise a condus poporul evreu din robia egipteană. Totuși, comunitatea științifică este departe de un consens. Specialiștii continuă să dezbată atât datarea Exodului, cât și măsura în care relatarea biblică reflectă un eveniment istoric sau are în principal o semnificație religioasă și simbolică. Noua descoperire nu oferă dovezi directe privind Exodul, dar contribuie la înțelegerea unui context politic, social și economic al Egiptului din acea perioadă. O imagine mai clară asupra vieții de acum 3.600 de ani Potrivit ministrului egiptean al Turismului și Antichităților, Sherif Fathy, situl demonstrează existența unei comunități bine organizate, care dispunea de zone rezidențiale, spații de producție, depozite și locuri de înmormântare. Analiza ceramicii descoperite arată că așezarea era intens folosită în viața de zi cu zi, cele mai numeroase obiecte fiind vasele de masă și recipientele pentru gătit. Descoperirea vine la un an după ce arheologii au identificat în apropiere de Abydos mormântul unui faraon vechi de aproximativ 3.600 de ani, confirmând că această perioadă din istoria Egiptului continuă să ofere noi informații despre una dintre cele mai fascinante civilizații ale lumii.
Descoperire spectaculoasă lângă Iași! Trei complexe funerare preistorice, scoase la lumină de arheologi
Trei complexe funerare vechi de mii de ani au fost descoperite în urma unei campanii de cercetare arheologică desfășurate în comuna Andrieșeni, județul Iași. Specialiștii spun că descoperirea poate aduce informații valoroase despre ritualurile funerare și modul de viață al comunităților preistorice care au locuit pe Valea Jijiei. Arheologii au folosit atât metode moderne de investigare, cât și săpături clasice. Descoperirile pot oferi informații noi despre comunitățile preistorice din zonă. Cercetarea a fost realizată de specialiști ai CMNM Iași, UAIC și ISJ Iași. Trei complexe funerare preistorice au fost descoperite lângă Iași O descoperire importantă pentru patrimoniul arheologic al județului Iași a fost făcută în comuna Andrieșeni, unde o echipă de specialiști a identificat trei complexe funerare preistorice în urma unei campanii de cercetare interdisciplinară. Rezultatele ar putea completa informațiile existente despre ritualurile funerare și organizarea comunităților care au locuit pe Valea Jijiei în urmă cu mii de ani. Cercetările s-au desfășurat în perioada 18-25 iulie 2026, în cadrul proiectului „Identificarea și evaluarea patrimoniului arheologic, cu precădere a monumentelor tumulare din zona de luncă de pe teritoriul comunei Andrieșeni, județul Iași”. În prima etapă, arheologii au utilizat metode moderne de investigare noninvazivă, precum zboruri aeriene, măsurători magnetometrice, investigații geoelectrice, rezistivitate și tomografie electrică. Acestea au permis identificarea structurilor aflate în subsol fără afectarea sitului arheologic. Ulterior, cercetarea s-a concentrat asupra tumulului aflat în mijlocul celor trei movile funerare vizibile din zonă. Săpăturile au dus la descoperirea a trei complexe funerare, considerate de specialiști extrem de importante pentru înțelegerea comportamentului funerar al comunităților preistorice din nord-estul României. Din echipa de cercetare au făcut parte dr. Ciprian-Cătălin Lazanu, din cadrul Muzeului de Istorie a Moldovei – Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași, dr. Sergiu-Constantin Enea, de la Inspectoratul Școlar Județean Iași, lect. univ. dr. Andrei Asăndulesei, de la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, dr. Casandra Brașoveanu și dr. Radu-Alexandru Brunchi, din cadrul Centrului Arheoinvest, alături de masteranzii Constantin Gabriel Iacob și Răzvan Șurubaru. Materialele descoperite vor fi analizate Potrivit coordonatorului cercetării, descoperirea reprezintă un pas important în documentarea patrimoniului arheologic din zonă. „În cadrul cercetării au fost întreprinse investigații noninvazive (zboruri aeriene, măsurători magnetometrice, geoelectrice, rezistivitate și tomografie electrică), precum și cercetări invazive pe tumulul 1, cel aflat în mijlocul celor trei tumuli vizibili. În cadrul cercetărilor arheologice au fost descoperite trei complexe funerare, care vor aduce date noi privind comportamentul funerar al comunităților preistorice de pe valea Jijiei”, a declarat dr. Ciprian-Cătălin Lazanu. Materialele descoperite urmează să fie analizate în perioada următoare, iar specialiștii speră că acestea vor oferi informații suplimentare despre vechimea mormintelor, apartenența lor culturală și practicile funerare ale comunităților preistorice care au locuit această parte a Moldovei. Rezultatele cercetărilor de la Andrieșeni reprezintă un nou pas în cunoașterea patrimoniului arheologic al județului Iași. Analizele care urmează vor stabili vechimea și particularitățile complexelor funerare descoperite, iar specialiștii speră că acestea vor completa informațiile despre populațiile preistorice care au trăit în această zonă.
Cum au reușit grecii antici să construiască un computer cu peste 2.000 de ani înaintea epocii moderne
Totul a început în 1901, când scafandri care căutau bureți de mare au descoperit, în apropierea insulei grecești Antikythera, epava unei corăbii romane. Printre statui și amfore se afla și un obiect aparent banal, un conglomerat de bronz și lemn deteriorat de apă. Potrivit Euronews, abia după ani de cercetări, oamenii de știință aveau să înțeleagă că în fața lor se afla una dintre cele mai impresionante realizări tehnologice ale Antichității. Un mecanism incredibil pentru vremea sa Datat între anii 150 și 100 î.Hr., mecanismul era alcătuit din peste 30 de roți dințate din bronz, acționate manual. Acestea reproduceau mișcările Soarelui, Lunii și ale planetelor cunoscute în acea perioadă. Folosea un sistem de angrenaje surprinzător de sofisticat, comparabil, în anumite privințe, cu mecanisme întâlnite în tehnologia modernă. Mecanismul Antikythera, Grecia – reconstituire. Sursa foto: X Pe partea frontală, o mică sferă împărțită în alb și negru indica fazele exacte ale Lunii. Pe spate, mai multe cadrane urmăreau ciclurile astronomice folosite pentru calcularea eclipselor, dar și calendarul jocurilor panelenice, competițiile sportive care precedau Jocurile Olimpice antice. Zeci de ani de cercetări pentru a-i descifra secretele Complexitatea mecanismului a devenit evidentă abia în a doua jumătate a secolului trecut. În 1959, istoricul științei Derek de Solla Price a început analiza celor 82 de fragmente recuperate, iar ulterior, împreună cu fizicianul grec Charalampos Karakalos, a folosit imagini cu raze X și raze gamma pentru a vedea interiorul dispozitivului. Cercetătorii au identificat 27 de roți dințate, unele având până la 127 sau chiar 235 de dinți, o precizie care a schimbat complet imaginea despre nivelul tehnologic atins de civilizația greacă antică. Importanța descoperirii a fost atât de mare încât, în 2017, Google i-a dedicat un Doodle, prezentând mecanismul drept primul computer mecanic din istorie. Nu toți cercetătorii sunt convinși că funcționa perfect Deși mecanismul impresionează prin complexitate, există încă dezbateri privind eficiența sa. Unele simulări realizate în ultimii ani au arătat că indicatorul poziției planetei Marte putea avea erori de până la 38 de grade. Cercetătorii consideră însă că acestea reflectă limitele cunoștințelor astronomice din Antichitate, nu neapărat defecte de construcție. Alte studii sugerează că și cele mai mici imperfecțiuni de fabricație ar fi putut bloca sau dereglă angrenajele, ridicând întrebarea dacă dispozitivul a fost folosit efectiv sau dacă a reprezentat mai degrabă un model experimental. O invenție care continuă să inspire lumea modernă Mecanismul Antikythera este păstrat astăzi la Muzeul Național de Arheologie din Atena și rămâne unul dintre cele mai studiate artefacte ale lumii antice. În mai multe țări au fost construite replici funcționale folosite în scop educațional, inclusiv în Mexic, unde proiectul „Monumental Antikythera Mechanism” îi ajută pe studenți să înțeleagă principiile mecanicii și astronomiei antice. La peste două milenii de la realizarea sa, mecanismul continuă să fascineze cercetătorii și publicul deopotrivă, demonstrând că nivelul de ingeniozitate atins de civilizațiile antice era mult mai avansat decât s-a crezut mult timp.
Mormântul pe care nimeni nu îndrăznește să-l deschidă de peste 2.000 de ani. Ce se ascunde în interiorul mausoleului primului împărat al Chinei
Arheologii știu exact unde se află mormântul, însă până astăzi nu au intrat niciodată în camera funerară principală. Motivul este simplu: tehnologia actuală nu poate garanta că vestigiile din interior vor fi protejate, transmite Il Post. Un mausoleu uriaș ascuns sub un deal artificial Mormântul se află la aproximativ 30 de kilometri de orașul Xi’an și face parte dintr-un complex funerar impresionant construit între anii 246 î.Hr. și 208 î.Hr. În centrul complexului se află un tumul în formă de piramidă, care inițial depășea 100 de metri înălțime. Astăzi este acoperit de vegetație, dar dimensiunile sale continuă să impresioneze. Baza construcției este mai mare decât cea a unor monumente celebre ale Antichității, inclusiv Marea Piramidă de la Gizeh. Armata de teracotă de lângă Xi’an, 8.000 de statui de războinici din lut îngropate pentru a păzi mormântul primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang. Sursa foto: X În jurul mormântului au fost descoperite numeroase camere subterane și artefacte, inclusiv celebra „armată de teracotă”, formată din mii de soldați, cai și care de luptă realizate în mărime naturală. De ce nu este deschis mormântul Experiențele din trecut îi fac pe specialiști extrem de atenți. Când armata de teracotă a fost descoperită accidental în 1974, multe dintre statuile colorate și-au pierdut pigmenții originali în doar câteva minute după contactul cu aerul și lumina. Un alt exemplu este mormântul împăratului Wanli, excavat în anii 1950. Din cauza tehnologiilor insuficient dezvoltate la acea vreme, numeroase obiecte valoroase au fost deteriorate sau pierdute definitiv. După acel episod, China a adoptat o abordare mult mai prudentă față de marile morminte imperiale. Legenda râurilor de mercur Una dintre cele mai fascinante teorii despre interiorul mausoleului provine din scrierile istoricului Sima Qian, care a trăit la aproximativ un secol după moartea împăratului. Potrivit acestuia, constructorii ar fi creat o replică în miniatură a imperiului lui Qin Shi Huang. Mările și râurile ar fi fost reprezentate cu mercur lichid, iar tavanul ar fi ilustrat cerul, în timp ce podeaua reproducea teritoriile imperiului. Qin Shi Huang a fost primul împărat al Chinei și a fondat dinastia Qin. Sursa foto: X Deși relatarea este veche de peste 2.000 de ani, cercetările moderne au identificat concentrații neobișnuit de ridicate de mercur în solul din jurul tumulului, oferind un posibil indiciu că povestea ar putea avea un sâmbure de adevăr. Dacă în interior există într-adevăr cantități mari de mercur, deschiderea mormântului ar putea reprezenta un risc atât pentru artefacte, cât și pentru cercetători. Posibile capcane și comori neatinse Textele antice susțin că mormântul ar conține copii ale palatelor imperiale, turnuri, funcționari reprezentați în miniatură, obiecte rare și comori de o valoare istorică incalculabilă. Aceleași surse menționează existența unor mecanisme și capcane menite să împiedice accesul intrușilor. Nu există însă dovezi directe care să confirme aceste informații. Pentru moment, autoritățile chineze și comunitatea științifică preferă să aștepte dezvoltarea unor tehnologii mai avansate înainte de a lua în calcul deschiderea mormântului. La peste 2.200 de ani de la moartea lui Qin Shi Huang, camera funerară a primului împărat al Chinei rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale lumii antice. Arheologii cred că interiorul ar putea conține informații capabile să schimbe înțelegerea istoriei Chinei, însă deocamdată preferă să păstreze secretul intact decât să riște distrugerea unor comori care au supraviețuit timp de două milenii.
Mormânt vechi de 600 de ani descoperit la Kuélap, o fortăreață pre-incașă din Peru
Descoperirea de la Kuélap a fost făcută într-o zonă a sitului unde nu mai fuseseră realizate săpături sistematice până acum, într-un sector de acces al fortăreței aflate în regiunea Amazonas. În interiorul unei structuri funerare din piatră, în formă de potcoavă, cercetătorii au găsit rămășițele a cinci persoane (patru adulți și un copil mic) alături de mai multe ofrande rituale, a anunțat Ministerul Culturii din Peru, potrivit AFP. Printre obiectele descoperite se numără vase din ceramică reprezentând fructe și plante, dar și un mic os sculptat în formă de cap uman, considerat de arheologi o piesă deosebit de importantă. Au mai fost găsite fragmente metalice, unelte din piatră și resturi de cochilii marine. Potrivit specialiștilor, descoperirea oferă indicii despre ritualurile funerare practicate în urmă cu circa 600 de ani, într-o perioadă în care Imperiul Inca își extindea influența în regiune. Fortăreața Kuélap a fost construită inițial de cultura Chachapoya în secolul al XI-lea și ulterior integrată în Imperiul Inca. Situl, situat la peste 3.000 de metri altitudine, este unul dintre cele mai importante obiective arheologice din Peru, în afara traseului turistic al Machu Picchu.
Descoperire arheologică neașteptată, cu o vechime estimată la 1.700 de ani, în Germania. Totul are legătură cu Imperiul Roman
O echipă de arheologi a descoperit în Germania urmele a patru tabere militare, cu o vechime estimată la 1.700 de ani, amenajate de legionarii Imperiului Roman aflaţi în campanie împotriva triburilor germanice. De asemenea, au mai fost găsite o mulţime de artefacte din epocă, printre care monede, dar şi crampoane ale încălţărilor militare specifice romanilor, a transmis Live Science, potrivit Agerpres. În secolul III d.Hr, Imperiul Roman a desfăşurat mai multe campanii militare pe teritoriul ce aparţine în prezent Germaniei. Obiectivul lor era extinderea teritoriului roman de-a lungul Râului Elba, care se varsă în Marea Nordului. Însă triburile germanice au opus rezistenţă înaintării romane, iar lupta lor a aruncat imperiul în criză. Arheologii au descoperit dovezi ale acestei expansiuni romane sub forma unor tabere militare. „O caracteristică a taberelor militare este titulum” „Taberele romane erau nişte facilităţi cu un nivel ridicat de standardizare”, conform arheologilor de la Biroul de Stat pentru Administrarea Patrimoniului şi Arheologie din landul Saxonia-Anhalt. „Incinta tipică rectangulară a taberelor avea colţurile rotunjite. Începând de la porţi, principalele alei care străbăteau tabăra se ramificau în interior în unghiuri drepte. La intersecţia lor se afla cartierul general al legionarilor, «principia»”, potrivit arheologilor. Ei au mai notat că „o caracteristică a taberelor militare este aşa-numita titulum – un segment de şanţ întărit cu metereze, localizat în faţa porţilor”. Două dintre tabere sunt localizate în apropierea oraşului Aken, o alta se află în apropiere de Deersheim şi cea de-a patra tabără descoperită se află în municipalitatea Trabitz, conform comunicatului arheologilor. Taberele au fost descoperite de arheologi amatori şi profesionişti care au folosit o combinaţie de imagini aeriene şi din satelit, precum şi cercetări la faţa locului şi săpături pentru a identifica şi investiga aceste situri. De asemenea, în cadrul cercetărilor au fost folosite detectoare de metale care au dus la descoperirea a peste 1.500 de artefacte metalice, cele mai multe dintre ele cuie pentru aderenţă sau crampoane provenite de la sandalele militare purtate de legionari. Arheologii au descoperit și monede antice Arheologii au găsit şi monede care datează din cea de-a doua jumătate a secolului II d.Hr şi de la începutul secolului III. „Printre monedele descoperite la Trabitz, un dinar cu efigia împăratului Caracalla (211 – 217) este cea mai recentă descoperire. Astfel putem bănui că această tabără a fost ridicată în legătură cu una dintre campaniile declanşate de acest împărat roman în anul 213”, potrivit comunicatului. FOTO – Antena 3 Dovezile istorice arată că această campanie a lui Caracalla pe teritoriul de azi al Germaniei s-a concentrat asupra unui grup de triburi cunoscute de romani drept „alban” (de la Alba, numele latin al râului Elba, fără legătură cu ilirii, albanezii din prezent) care trăiau de-a lungul râului Elba. Cercetările arheologice în cele patru tabere militare continuă şi sunt aşteptate să ofere noi indicii cu privire la campania militară a lui Caracalla pe teritoriul triburilor germanice, mai notează Live Science. Autorul mai recomandă: Credeau că e un fragment de ceramică banal, dar arheologii au descoperit un avertisment vechi de 2.700 de ani, îngropat în Ierusalim Motivul pentru care turiștii lasă CARTOFI la mormântul regelui Frederic cel Mare al Prusiei, un adept al absolutismului iluminat care a schimbat lumea Informația care poate schimba TOTUL în furtul tezaurului din Olanda. Cine este românul care s-ar fi furișat în muzeu înainte de dispariția obiectelor
Tot mai multe monumente comemorative sunt ridicate în zone care ar trebui protejate de lege. Conf. univ. dr. arh. Vasile Cotiugă: Este o abordare greșită
Un profesor al Facultății de Istorie vorbește despre fenomenul monumentelor comemorative construite, în mod ilegal, în zone de importanță istorică. Conf. univ. dr. arh. și cercetător Vasile Cotiugă, Facultatea de Istorie, Departamentul de Istorie veche și Arheologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) Iași, a vorbit despre impactul negativ pe care l-au avut intervențiile asupra Dealului Cătălina din localitatea Cotnari. Crucea de pe Dealul Cătălina, construită ilegal Vasile Cotiugă, conf. univ. dr. arh. și cercetător în cadrul Facultății de Istorie a UAIC Iași, a vorbit despre faptul că apariția crucii metalice de pe Dealul Cătălina, loc unde se află situl arheologic „Cetatea de la Cotnari”, nu este potrivită și, mai ales, nu este legală. „Pe valul de apărare de pământ, din partea de sud-est a cetății, a răsărit, de te miri unde, o cruce pe care s-a scris «Eroii Neamului». Prin aceasta se dorea să punem în valoare că, iată, comunitatea cinstește memoria eroilor”, a explicat conf. univ. dr. arh. Vasile Cotiugă. De asemenea, profesorul explică și că acest gen de inițiative, de a construi monumente în zone de importanță istorică, nu sunt de bun augur. „Dragilor – și spun asta către cei care au asemenea inițiative – nu, nu sunt inițiative de bun augur, nu sunt inițiative frumoase. Ce se realizează sunt doar niște banale cruci de beton sau cale ferată, pe care se instalează niște neoane sau niște leduri actualmente, și care reprezintă, vezi Doamne, niște monumente ale eroilor. Nu, nu fac cinste pentru nimeni asemenea monumente”, a continuat dr. Vasile Cotiugă. Potrivit specialistului, realizarea oricărui monument comemorativ se face strict prin lege, cu aprobări oficiale, proiect tehnic și avizul comisiilor de specialitate. „Realizarea de opere comemorative, cum se numesc astfel de monumente, stă sub jurisdicția legii; trebuie ca proiectul să fie aprobat de către comisiile create, formate prin această lege, să fie autorizații de construcție și totul să se desfășoare cât mai corect”, a declarat specialistul. Amplasarea crucii pe un sit istoric este considerată o intervenție gravă: „Este ridicată fără nicio respectare a legislației arheologice, fără nicio supraveghere. Astfel de cruci răsar în mai multe zone, din păcate”, continuă profesorul. Dr. Vasile Cotiugă precizează că nu este împotriva monumentelor de acest fel, însă este de părere că ar trebui să fie construite în locuri special destinate lor. „Este o abordare greșită, nu face cinste eroilor care au căzut pe câmpul de luptă” Vasile Cotiugă, conf. univ. dr. arh. la Facultatea de Istorie, a tratat și un subiect mai puțin discutat, și anume faptul că se realizează adesea o confuzie între simbolistica militară și cea religioasă. „Crucea simbolizează credința noastră, dar nu neapărat jertfa supremă. Da, am luptat sub semnul crucii și chiar în imnul național se vorbește de lucrul acesta, dar simbolul jertfei de sânge, pe care soldații o dau pe câmpul de luptă, stă sub semnul acvilei, care este reprezentată cu aripa ruptă. Este cel mai prezent simbol în toate culturile europene”, a declarat conf. univ. dr. arh. Vasile Cotiugă în cadrul emisiunii BZI LIVE. Acesta spune că s-a confruntat în trecut cu reacții de tipul: „de ce să stea cioara aceea în vârful monumentului și să nu punem o cruce?”. Dar subliniază: „Este o abordare greșită, nu face cinste eroilor care au căzut pe câmpul de luptă”. De asemenea, specialistul vorbește despre faptul că acest fenomen al crucilor improvizate nu este nou și oferă drept exemple crucea ridicată la Cucuteni sau cea ridicată pe dealul Cetățuia, chiar lângă Biserica lui Luca Vodă, devenită monument istoric. „Și la Cucuteni avem o cruce, iar în Iași, de vreo două zile, a răsărit, de te miri de unde, o cruce luminoasă pe dealul Cetățuia, în dreptul monumentului istoric care este dat de Mănăstirea Cetățuia, biserică a lui Luca Vodă. Și această cruce, pe care o vedem seara luminând ba în verde, ba în albastru, ba în galben, ar trebui să reprezinte în inima unora sau în mintea altora un mare monument al creștinătății. Nu, nu reprezintă nicidecum un monument care să ne facă cinste”, a explicat conf. univ. dr. arh. de la Facultatea de Istorie, Vasile Cotiugă. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate
Revoluția AI în secvențierea proteinelor: Descoperiri esențiale în medicină, arheologie, dar și mediu
Se pare că noi modele bazate pe inteligență artificială pot identifica proteine necunoscute în probe complexe, oferind, astfel, perspective esențiale pentru cercetarea biologică și istorică. După ce a revoluționat înțelegerea plierii proteinelor, inteligența artificială se impune acum în domeniul secvențierii proteinelor, procesul prin care se identifică proteinele pe baza secvenței de aminoacizi care le compun, scrie Science.org. Noile sisteme AI, mai rapide și mai eficiente decât metodele clasice, permit detectarea proteinelor necunoscute, chiar și în probe degradate din țesuturi infectate, medii marine sau situri arheologice. Cea mai recentă inovație, descrisă într-un studiu publicat în Nature Machine Intelligence, provine de la o echipă europeană care a dezvoltat InstaNovo, un model de AI capabil să identifice proteine patogene în răni și compuși proteici produși de microbi marini. InstaNovo este doar unul dintre cele peste 20 de sisteme AI de acest tip apărute în ultimii patru ani. „Este clar că în această direcție se îndreaptă domeniul”, afirmă William Noble, cercetător în AI aplicată proteomicii la Universitatea Washington. Concret, folosirea acestor instrumente s-a extins deja în biologia evoluționistă, unde sunt folosite pentru a analiza proteine antice care pot oferi indicii despre diferențele dintre Homo sapiens și rudele sale dispărute. Algoritmi inspirați de modelele de limbaj Spre deosebire de metodele tradiționale, care se bazează pe compararea fragmentelor de peptide cu baze de date existente, noile modele de inteligență artificială, inclusiv Casanovo și InstaNovo, reconstruiesc proteinele analizând toate combinațiile posibile de peptide, chiar și în absența unor corespondențe în baze de date. Ele folosesc rețele neuronale similare celor care susțin modelele lingvistice precum ChatGPT, pentru a „învăța” sintaxa proteinelor, adică regulile prin care aminoacizii se combină cel mai probabil. InstaNovo aduce o noutate, și anume un mecanism numit „difuzie”, care introduce și elimină zgomot digital în datele de intrare pentru a rafina rezultatul, o tehnică utilizată și în generarea de imagini de către AI-uri precum DALL-E. În testele de laborator, InstaNovo și versiunea sa avansată, InstaNovo+, au identificat cu 42% mai multe peptide decât modelul precedent Casanovo. Aplicat în practică, InstaNovo a detectat peste 1200 de peptide unice în proteina albumină din răni infectate, de zece ori mai multe decât metodele convenționale. Dintre acestea, 254 erau complet necunoscute în bazele de date existente. Alte peptide au fost asociate cu 52 de proteine bacteriene, demonstrând capacitatea AI-ului de a analiza probe biologice complexe. Aplicații promițătoare în arheologie și mediu – totul cu inteligența artificială Noile AI-uri sunt deja folosite în cercetarea arheologică. Matthew Collins, specialist în paleoproteomică la Universitatea Cambridge, utilizează aceste modele pentru a analiza probe vechi de milenii, în care proteinele sunt adesea degradate sau provin de la specii dispărute. Modelele AI s-au dovedit eficiente în astfel de condiții „imprevizibile”, identificând urme de proteine de iepure în situri neanderthaliene și proteine musculare de pește în vase ceramice antice din Brazilia. „Aceste instrumente sunt atât de folositoare, încât ne-am mutat întreaga cercetare pe această platformă”, afirmă Collins. „Este o schimbare de paradigmă”, s-a precizat, de asemenea.