Etichetă: Atletism

Medaliata olimpică s-a prăbuşit fără puls şi a fost dusă de urgență la spital

Sportiva Jenny Simpson (39 de ani) s-a prăbușit la proba de atletism, a rămas fără puls și a fost transportată de urgență la un spital din Raleigh, Carolina de Nord. Medaliata olimpică cu bronz la JO 2016, cea mai performantă alergătoare americană la proba de 1500 de metri din istorie, a leșinat în timpul unei curse și a avut nevoie de resuscitări multiple pentru a fi readusă la viață. Medaliata olimpică Jenny Simpson a leșinat fără puls şi a fost la un pas de tragedie Jenny Simpson a căzut inertă la o proba de atletism, fără puls, fiind dusă de urgență la un spital din Carolina de Nord. Deținătoarea medaliei de bronz la Jocurile Olimpice din 2016, cea mai în vogă alergătoare americană la proba de 1500 de metri all-time, s-a prăbușit în timpul la un eveniment Sir Walter Miler din Raleigh, scrie letsrun.com. Situația atletei a fost un dramatică în realitate, aceasta având nevoie de de mai multe sesiuni de resuscitări cardiopulmonare cu ajutorul unui defibrilator extern automat, pentru ca pulsul să îi fie restabilit. Pat Price, unul dintre cofondatorii Sir Walter Miler, a confirmat că Jenny Simpson a leșinat și că nu a mai avut puls o perioadă de timp, dar că în prezent aceasta este în viață, fiind internată în spital. Foto: Instagramtrackjenny Mulțimiri tuturor celor care i-au salvat viața. „Incredibil de recunoscători persoanelor care au răspuns imediat, precum și personalului de urgență și profesioniștilor din domeniul medical” Simpson, campioana mondială din 2011 în proba de 1500 de metri, a câștigat două medalii de argint la Campionatele Mondiale (2013 și 2017) și o medalie de bronz la Jocurile Olimpice în 2016, înainte de a se retrage din atletismul profesionist după sezonul 2024. Echipa de atletism Sir Walter a emis o declarație în care mulțumește tuturor celor care au intervenit prompt, în special personalului medical. „Prieteni, aseară, a avut loc un incident medical în care a fost implicată Jenny Simpson la evenimentul Pop Up Miles. Suntem incredibil de recunoscători persoanelor care au răspuns imediat, precum și personalului de urgență și profesioniștilor din domeniul medical care au gestionat situația cu atâta grijă, urgență și profesionalism. Jenny primește îngrijiri medicale excelente, iar gândurile noastre sunt alături de ea și familia ei în această perioadă. De asemenea, suntem recunoscători tuturor celor care ne-au contactat cu îngrijorare și sprijin. Vă rugăm să continuați să vă rugați pentru Jenny și familia ei, în timp ce sperăm cu toții la tot binele din lume”, a transmis echipa Sir Walter.

A murit la doar 38 de ani atletul medaliat european

Irlandezul Ciaran O Lionaid, atletul medaliat la Campionatul European 2013 și participant la Jocurile Olimpice Londra 2012, a murit la doar 38 de ani. Decesul, unul subit, a avut loc la Montreal, însă cauza morții nu a fost făcută public. O Lionaid era stabilit în SUA, din 2011, unde a câștigat o popularitate considerabilă, în ciuda unei cariere internaționale de scurtă durată, pe care a încheiat-o prima dată în 2016, după care mai avut câteva tentative de a reveni, notează RTE. Ciaran O Lionaid, atletul care a reprezentat Irlanda la Jocurile Olimpice Londra 2012 și a fost medaliat cu bronz în proba de 3.000 de metri la Campionatul European indoor 2013, a murit la doar 38 de ani. O Lionaid a fost găsit mort, marți dimineață, în Montreal, iar cauza decesului nu a fost făcută public. De-a lungul carierei sale, O Lionaid s-a confruntat cu probleme medicale, o afecțiune la nivelul tendonului lui Ahile, care i-a pus în dificultate pregătirea pentru Jocurile Olimpice. Campioana mondială la atletism Georgeta Ciungan s-a spânzurat! Era una dintre cele mai respectate judecătoare şi avea doar 51 de ani Ciaran O Lionaid, atlet cu potențial în vremea junioratului Ciaran O Lionaid s-a apucat de atletism la vârsta de 7 ani, iar după alți cinci ani s-a legitimat la clubul Leevale, unde și-a îmbunătățit timpii și a stabilit un record irlandez la nivel de tineret, în sală. A câștigat medalia de bronz la Festivalul de la Lignano, în 2005, și locul 10 la Mondialul de tineret în proba de 1.600 metri, dovedind că are potențial. După terminarea studiilor liceale, O Lionaid a primit o bursă la Universitatea din Michigan chiar înainte de a se transfera la Universitatea de Stat din Florida, aventura sa culminând cu titlul de „All American” la Campionatul NCAA de cros masculin din 2010. Primul Campionat Mondial pentru atletul iralendez  a avut loc în 2011, unde s-a calificat în finala probei de 1.500 de metri, pe care a terminat-o pe locul 10. În același an, O Lionaid s-a stabilit în SUA, unde s-a pregătit pentru Jocurile Olimpice Londra 2012, și a lucrat sub îndrumarea antrenorului Alberto Salazar (67 de ani). Cursa de 1.500 metri de la Londra a încheiat-o pe locul 13. A mai încercat să concureze la edițiile de la Rio 2018 și Tokyo 2020 (care a avut loc în 2021, din cauza pandemiei Covid-19), dar încercările sale nu au mai reprezentat un succes. „Aș minți dacă n-aș spune că un  motiv important pentru care Jocurile Olimpice încep să se contureze este faptul că vreau să îndrept greșelile din 2012”, declara O Lionaid în mai 2020. Boala nu i-a permis să revină la forma pe care o dorea, motiv pentru care s-a retras, pentru a doua oară în 2020. Marea campioană a ajuns să trăiască un calvar de fiecare dată când coboară scările. Are genunchii distruși, deși cândva a fost cea mai rapidă femeie de pe planetă

Cea mai frumoasă campioană olimpică a devenit o atracție tot mai mare în lumea bună

Campioana olimpică de la paris, din vara lui 2025, cea mai frumoasă membră a delegației țării ei, a devenit o vedetă în lumea celor bogați. Keely Hodgkinson, considerată „perfecțiune pură și frumusețe totală” a fost invitată, a petrecut timp prețios în compania lui Alexis Ohanian, soțul Serenei Williams. Superba campioană olimpică s-a fotografiat lângă elicoptere și mașini decapotabile Vedetă a echipei de atletism a Marii Britanii, Keely Hodgkinson (24 de ani) a cunoscut stilul de viață al vedetelor cu brațele deschise. Cea mai recentă postare a atletei pe propriul cont de instagram o arată purtând cizme până la genunchi în spatele unui elicopter, machindu-se pentru o ședință foto. De asemenea, ea s-a fotografiat alături de soțul Serenei Williams, Alexis Ohanian, care este proprietarul academiei feminine de atletism Athlos și co-fondator al Reddit. Keely Hodgkinson a însoțit fotografiile de textul „Într-o altă viață!!!?? Nu, asta!!!!”. Răspunsul lui Ohanian, a fost prompt: „Da, aceasta!!! Atleții de la Athlos sunt construiți diferit”. Hodgkinson a câștigat proba de 800 m de la Athlos, New York, anul trecut și se așteaptă să concureze când evenimentul se va deplasa la Londra, în septembrie, scrie The Sun. „Perfecțiune pură și splendoare totală”, „Încă un clasic Keely!”, „Arăți absolut superb” sau „Aceasta este lumea lui Keely” sunt doar câteva dintre comentarii. Cea mai frumoasă campioană olimpică are în palmares un bronz mondial în aer liber și un aur în sală Keely Hodgkinson a câștigat aurul olimpic la Paris, în proba de 800 de metri, cu timpul de 1:54,61. Timpul respectiv este mai slab cu peste o secundă față de recordul mondial și cel olimpic. Britanica a câștigat seria din care a făcut parte, a 4-a, fără să se întrebuințeze prea mult, devansându-le pe americanca Nia Akins și Noélie Yarigo din Benin. La fel au stat lșucrurile și în semifinale. Concurând în a treia serie, Keely a fost mai rapidă cu peste o jumătate decât sud-africanca Prudence Sekgodiso. A dat, însă, un avertisment serios adversarelor ei, deoarece a obținut cel mai bun timp din semifinale, 1:56,86. Iar calculele hârtiei au fost respectate și înc ursa la finalul căreia s-au dat medaliile olimpice. Britanica a impus ritmul încă de la început, iar pe final a sprintat pentru record. Nu a stabilit un nou reper istoric, dar a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podumului care a mai fost completat de etiopianca Tsige Duguma și kenyanca Mary Moraa. Aceasta din urmă a avut o palidă consolare la Campionatul Mondial din 2025, care a avut loc la Tokyo. A luat aurul, fiind mai rapidă în finală decât britanicele Georgia Hunter Bell și Hodgkinson. Kelly are în palmares și aurul mondial în sală, câștigat chiar anul acesta, la Torun, în Polonia. A câștigat cu un avans de peste o secundă, dar Odira nu a fost prezentă la eveniment.

Sprinterul curat” care i-a învins la Olimpiada Dopaților pe rivalii plini de substanțe interzise le-a dat o lecție de neuitat

În luna mai a anului 2026 a fost organizată prima ediție a Olimpiadei Dopaților, competiție posibilă cu sprijinul mai multor antreprenori și investitori, iar toate privirile au fost atrase de sprinterul american Fred Kerley (31 de ani), care și-a învins rivalii fără să apeleze la substanțe interzise. În interviul acordat după trecerea liniei de finish, Kerley a explicat cum a fost posibil triumful său, pe care l-a bifat fără prea mari emoții. Cursa de 100 de metri liber sprint de la Olimpiada Dopaților, câștigată fără emoții de un sportiv „curat”. Cum a reușit performanța americanul Fred Kerley Jocurile Olimpice ale Dopaților au captat atenția întregii lumi în luna mai, deoarece se află la ediția inaugurală și cu toții au dorit să afle ce recorduri supraomenești vor fi stabilite. Cel puțin asta se anticipa din partea publicului larg, deoarece sportivii de la Jocurile Dopaților sunt, așa cum e simplu de subînțeles, plini de substanțe interzise. „Între 2023 și 2025, un grup de directori generali, antreprenori și investitori au obținut capital propriu pentru a finanța acest concept – ceea ce avea să devină Olimpiada Dopaților. Ideea era de a testa limitele performanțelor atletice umane și de a oferi frâu liber sportivilor. Deși nu sunt obligați să utilizeze substanțe interzise pentru a concura, competiția nu ar respecta regulile Agenției Mondiale Antidoping, care reglementează consumul de droguri în sute de ligi sportive internaționale diferite”, notează cei de la Up Worthy, despre proiectul competiției inedite. Revenind în prezent, la Olimpiada Dopaților, a cărei ediție inaugurală a avut loc la Las Vegas, în SUA, participanții s-au întrecut la înot, haltere, sprint, dar și alte sporturi. Și, spre surprinderea celor mai mulți urmăritori, toate rezultatele au fost cel mult modeste. Așa a ajuns Fred Kerley, un sprinter american, să devină surpriza Olimpiadei Dopaților, chiar dacă nu a utilizat substanțe interzise. Medaliat cu argint la 100 m la Jocurile Olimpice din 2020 și cu bronz la Jocurile Olimpice din 2024, Kerley a vrut să le dea o lecție dopaților, despre care a anticipat că nu vor veni 100% pregătiți la concurs. Concret, cei mai mulți dintre atleții care s-au dopat s-au bazat doar pe impactul substanțelor interzise și nu au mai făcut sacrificiile pe care un sportiv de performanță trebuie să le facă. Așa a ajuns Kerley să câștige cursa de 100 de metri liber sprint de la Olimpiada Dopaților „curat” și fără prea mari emoții. Ce a declarat Fred Kerley Fred Keryley a vrut să demonstreze chiar ipoteza menționată mai sus, respectiv că un atlet are nevoie și de o muncă spartană pentru a face performanță, nu doar de substanțe interzise. „Nu am nevoie de astfel de substanțe. Dumnezeu mi-a dat picioare rapide cu un motiv. Sunt aici să-mi etalez talentul. Ideea e că trebuie să muncești în continuare. Substanțele dopante nu îți vor oferi un avantaj dacă tu nu depui efort. (n.r. – Ce părere ai despre sportivii care s-au dopat?) Trebuie să se descurce mai bine decât atât. Trebuie să se antreneze mai intens, să pună mai mult accent pe parametri și să își împingă limitele”, a transmis Fred Kerley, citat de Up Worthy. În încheiere, jurnaliștii au tras și o concluzie despre ediția inaugurală a Olimpiadei Dopaților: „Telespectatorilor li s-a promis că vor fi sportivi de talie mondială eliberați de lanțurile testării antidoping; însăși limitele realizării umane urmau să fie testate. Nu asta au obținut. La proba de 100 de metri, spectatorii au avut parte de sportivi suspendați, sprinteri retrași și profesioniști de nivel mediu. Kerley, un atlet de top și un muncitor neobosit, i-a învins pe toți fără a folosi substanțe dopante”, au încheiat cei de la Up Worthy.

Iarna nu avem unde să ne antrenăm. Drama trăită de paralimpicul Petre Prundaru, specialist în aruncarea greutății

Petre Prundaru este unul dintre sportivii paralimpicii care a concurat în mai multe discipline sportive, în special atletism pentru sportivi cu deficiențe de vedere. A participat la competiții internaționale organizate de World Para Athletics și de International Paralympic Committee. Specialitatea din ultimii ani: aruncarea greutății. În 2026 a fost prezent și la Gala Sportului Paralimpic din România, organizată de Comitetul Național Paralimpic. Despre cum a ajuns la aruncarea greutății în interviul de mai jos. Prosport: De unde a venit pasiunea pentru acest sport? Undeva în 2016, chiar înainte de Rio, m-am operat la genunchi. După aia n-am mai putut reveni așa bine. Și din 2020 am început aruncarea greutății. Și practic de atunci am început să ne jucăm, să vedem despre ce e vorba. Aveam 75 kilograme, n-aveam cum să arunc foarte bine. Și e foarte, foarte, foarte serios din 2022. Dar ți-a găsit cineva aptitudinea asta pentru aruncarea greutății? Sau practic tu ai simțit că e o nișă pe care poți performa? Fiind accidentat la genunchi, am zis ce fac? Mă opresc cu sportul sau găsesc o alternativă. Și atunci am cochetat un pic și cu judo-ul. A rămas până la partea asta de greutate. E un sport care îmi permite și la 40 de ani să arunc. Și atunci am zis ok, mergem pe partea asta. Articol susținut de BETANO! Care e cea mai bună performanță? Cea mai bună performanță în concurs, locul 4 mondial anul trecut în India. Cu aruncare în 13.30. Spune-mi, există un tip de antrenament special pentru aruncarea greutății? Adică lucrezi parte fizică, lucrezi parte exact de aruncare? Amândouă. Într-adevăr, aici pot să spun că forța e mai importantă. Trebuie să fii foarte masiv, foarte puternic să arunci bila de 7 kg și 260 de grame. Și este foarte grea. Atunci trebuie să fii un pic mai puternic. Și sigur, tehnica contează foarte mult, că fără tehnica n-ai cum. Poți să fii foarte mare, dar să arunci foarte puțin. Ți-ai găsit ușor un antrenor? A fost mai ușor, cumva, în Cluj. În liceul sportiv, acolo m-am antrenat cu domnul profesor Ovidiu Ciupei. Fiind acolo, înainte eram alergător cu domnul Adi Tămaș și cumva și de acolo a fost trecerea asta. Ei se cunoșteau și atunci a fost așa o trecere de la unul la altul. „La Cluj noi nu avem o sală unde să facem aruncări de greutate” Ai unde să te antrenezi în România la acest sport? Sau sunt probleme? În Cluj este. Pe partea de vară chiar e bine. Avem un sector, avem un cerc. În partea de iarnă, din păcate, nu avem o sală unde să ne antrenăm. Ne antrenăm într-un balon, unde temperatura de afară e egală cu cea din interior, doar că nu bate vântul și nu plouă. Cred că în toată țara ai problema asta cu sălile de aruncări. Cred că și la București sau nu știu. Probabil că mai e pe undeva. Dar la Cluj noi nu avem o sală unde să facem aruncări de greutate. Și când ești în balonul respectiv, poți să arunci? Sau e balonul prea mic? Nu, balonul e destul de mare, că are un teren de fotbal. Numai că e destul de greu. Nu te simți foarte bine, nu? Hai să ai geacă, vestă, îngheață bila de fier, pune-o pe gât, îngheață gâtul. Sunt chestii care pe partea asta de iarnă ne mai limitează un pic din performanță. Nu suntem chiar așa. În schimb compensăm mai multă forță pe partea de iarnă decât aruncări afară. Te antrenezi zilnic? Zilnic. De luni până sâmbătă, că duminică ne odihnim. Deci de luni până sâmbătă și cam câte ore? Sunt două ore pe zi. Deci 12 ore undeva, cam acolo. Dar nu sunt numai 12 ore de aruncări, să ne înțelegem. Deci șase ore, două ore. Da, două antrenamente de tehnică și aruncări, pe partea de iarnă mă refer și patru zile de forță. Când vine primăvara-vara, deja un pic mergem pe poate trei-patru zile de aruncări și mai cu forță. Depinde. „Plec dimineața, ajung seara acasă” Lucrezi, faci ceva sau ești doar cu sport? Nu, eu sunt kinetoterapeut de meserie, lucrez și lucrez, fac și sport. Deci o zi de-a ta este și de muncă și de antrenament, de toate, nu? Da, încep și muncă și antrenament până seara, plec dimineața, ajung seara acasă. Nu mă plâng cu asta. E greu, nu zic că nu e greu, că nu sunt atât de odihnit să zic, dar trebuie amândouă făcute foarte bine. Lucrezi personal la kinetoterapie sau lucrezi cu anumite cluburi, echipe și așa mai departe? Nu, eu colaborez cu ceva clinici, cu oameni de la domicilii. Așa reușesc cumva să pot să-mi pun și antrenamentul la oră în care să pot să mă duc să trec și antrenorul. Mai ai vreun alt hobby în afară de sport? Nu prea, nu prea sunt așa. „Alte persoane cu dizabilități nu mai au frică aia să iasă în societate” Nu ești cu fotbalul, cu baschetul? Nu, pot să zic că a fost judo. Am cochetat cu el, am participat și la ceva competiții. Îți pare rău că ai renunțat la el? Da, nu are. Era o chestie interesantă acolo. Seria reunește sportivi legitimați ai Comitetului Național Paralimpic, organizație susținută de Betano Povestea ta vrei să-i inspire și alte persoane? Adică te-ai simți împlinit să vezi că i-a duși pe niște sportivi cu dizabilități către judo, către aruncarea greutății? Da. Eu zic așa că suntem câțiva care performam cu multă muncă în spate. Din 2009 până în prezent, chiar dacă am schimbat sportul, sunt câțiva ani de sport. Da, eu zic că dacă noi ieșim cumva în față și partea asta de paralimpici devine din ce în ce mai vizibilă, sigur și alte persoane cu dizabilități nu mai au frică aia să iasă în societate, că nu am o mână și râde cine de mine. Eu zic că dacă ăla nu vede și poate, ăla are o mână, nu are o mână, poate, o să pot și

Campionul care a debutat internațional la Pitești, suspendat pentru dopaj

Campionul sârb Ivan Garaj (28 de ani), care a debutat internațional la Pitești, a fost suspendat pentru dopaj, după ce a recunoscut că „a consumat cinci doze de cocaină”. Cel mai recent concurs la care Ivan Garaj, aruncător al greutății și al discului, a participat a fost în februarie 2026, Campionatul Voievodinei la Novi Sad, unde a câștigat titlul la seniori, cu o aruncare a greutății de 14,39 metri. Atletul Ivan Garaj, care și-a făcut debutul internațional la Campionatele Balcanie U 18 de la Pitești, în 2015, a fost suspendat pentru dopaj, pentru trei luni, notează sportal.blic.rs. Garaj „a recunoscut că a consumat cocaină în afara competiției, fără scopul de a-și îmbunătăți performanțele, declarând acest lucru pe 23 februarie. Pe 22 februarie 2026, în jurul orei 23:00, a consumat cocaină în cinci doze, împreună cu 12 beri, pentru divertisment, fapt confirmat de o persoană prezentă”, a transmis Federația Sârbă într-un comunicat citat de sursa menționată anterior. În urma acestei situații, atletului i s-a aplicat o suspendare de trei luni, cu intrare în vigoare din 20 martie, potrivit site-ului Agenției Sârbe Antidoping. Atleta care a reprezentat România la Jocurile Olimpice de la Paris a primit o suspendare de trei ani pentru dopaj Potrivit WADA, forul internațional antidoping, în cazul consumului de cocaină, sancțiunile aplicate sunt cuprinse între trei luni și patru ani. Suspendarea de trei luni se aplică dacă sportivul demonstrează că substanța a fost consumată în afara competiției și nu are legătură cu performanța sportivă, cu condiția trecerii unui program de reabilitate aprobat. Suspendare de la 1 la 2 ani, o sancțiune standard pentru „substanțe de abuz”, în care intră și cocaina, și se aplică dacă testul a fost pozitiv în timpul unei competiții. Pedeapsa poate fi redusă la un an dacă sportivul urmează un program de tratamet împotriva dependenței. Suspendarea maximă, de 4 ani, se aplică în cazurile agravante, când WADA demosntrează că substanța a fost utilizată deliberat chiar în timpul competiției, pentru a îmbunătăți performanța sporrtivă. Garaj, peste 40 de medalii în palmares După debutul cu echipa Serbiei la Campionatele Balcanice de la Pitești, Garaj a reușit rezultate notabile la seniori. Legitimat la Clubul de Atletism Proleter din Zrenjanin, Garaj a câștigat peste 40 de medalii în cariera sa. Cele mai notabile rezultate au fost consemnate în ultima perioadă, mai exact medalie de bronz la Cupa Serbiei, în decembrie 2025, unde a concurat pentru naționala Voivodinei, locul secund în Cupa Serbiei, la Krusevac. În acest an, în februarie, a devenit campion al Voivodinei, la Novi Sad, apoi a câștigat medalia de bronz la Campionatul Serbiei (indoor), la Belgrad. Ana Bărbosu, SUSPENDATĂ 2 ani în cazul de dopaj!

Fotbalistul lui Dan Șucu a reacționat după ce Victor Pițurcă l-a criticat: Nu știe prin ce-am trecut. Altul s-ar fi lăsat

Cristi Manea nu a ezitat și i-a dat replica lui Victor Pițurcă, omul care l-a debutat la națională, după ce acesta din urmă l-a criticat că nu a ajuns mai sus în carieră. Fundașul dreapta de la Rapid, echipa patronată de Dan Șucu, susține este mulțumit de nivelul la care a ajuns și îi transmite fostului selecționer că nu știe prin câte momente grele a trecut de-a lungul timpului, adăugând în acest sens că alt jucător în locul său s-ar fi lăsat de fotbal. Cristi Manea, replică pentru Victor Pițurcă: „Nu a fost în pielea mea” Cristi Manea nu a ținut cont că Victor Pițurcă l-a debutat la naționala României pe când încă nu avea 17 ani și i-a dat replica după ce acesta l-a criticat că nu a ajuns la un nivel mai mare în carieră. Fundașul dreapta al giuleștenilor susține că este mândru de parcursul său, cu un oarecare regret că nu s-a transferat peste hotare, și îl anunță pe „Piți” că nu știe că de-a lungul timpului a trecut prin multe momente extrem de dificile pentru care alt jucător s-ar fi lăsat poate „de meserie”. Manea îi este recunoscător lui Dumnezeu pentru unde este în momentul de față, în ciuda faptului că este convins că putea mai mult în carieră. „Am văzut că a declarat ceva despre mine acum câteva săptămâni, că e puțin dezamăgit că nu am ajuns mai sus, că nu am continuat la națională, și voiam să clarific lucrurile astea. Nu a fost în pielea mea, conjuncturile care au fost. Nu m-a deranjat. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt unde sunt. Fiecare își dorește mai mult. Clar se putea și mai mult, dar și mai rău. Nici viața mea nu a fost ușoară. Altul în locul meu poate renunța de mult, dar eu m-am menținut destul de bine în fiecare an, chiar dacă poate trebuia să fac pasul în altă parte. Așa a fost cariera mea, dar sunt mândru. Mereu am așteptări de la mine, dar se putea și mai rău. Trebuie să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru ce ne-a dat, că fiecare avem locul nostru”, a declarat Cristi Manea, la Fanatik. Sursa Foto: PROFIMEDIA, 26.03.2026 Declarația lui „Piți” care l-a iritat pe fotbalistul Rapidului Victor Pițurcă s-a arătat dezamăgit de parcursul lui Cristian Manea, jucător pe care îl vedea timp de mulți ani titularul incontestabil al postului de fundaș de bandă dreaptă la reprezentativa tricoloră. „Un jucător valoros nu contează în ce meci îl bag, el joacă. Eu am introdus mulți jucători tineri, apropo de Manea. Eu l-am luat pe Manea, l-am băgat cu Albania, era amical. L-am urmărit pe Manea câteva meciuri și l-am băgat când nu cred că avea 17 ani. A intrat și a avut personalitate. Sunt dezamăgit, pentru că eu credeam că o să fie titularul naționalei mult, mult timp”, a declarat Victor Pițurcă, potrivit digisport.ro.

Apariție de neuitat în jacuzzi: Cea mai sexy alergătoare!

Una dintre cele mai importante atlete ale momentului a lăsat inbițiile la o parte și a realizat o ședință foto în jacuzzi, în ipostaze provocatoare. În vârstă de 25 de ani, atleta canadiană Tatiana Aholou a avut parte de o carieră agitată, dar acum, că lucrurile s-au mai liniștit, are timp să facă fotografii provocatoare în jacuzii. Concluziile după apariția de neuitat a atletei în jacuzzi În adolescență, Tatiana Aholou era o specialistă a porobei de săritura în lungime. Fiecare nouă performanță a consacrat-o ca una dintre cele mai promițătoare atlete, dar totul s-a destrămat când a ajuns la Universitatea din Kentucky. Cu puțin timp înainte, antrenorul care o recrutase a fost concediat, iar relația lui Aholou cu următorul tehnician avea să fie toxică. „A fost abuziv verbal cu mine. Mă aducea în biroul lui ca să-mi spună că nu plec nicăieri. Că sunt o proastă. Că nu sar suficient de departe”, își amintește ea. Acele vremuri au trecut, iar acum sportiva face furori la competițiile la care participă, dar la altă probă, cea de garduri. Cu multe recorduri stabilite aproape la fiecare reuniune atletică, ea este noua stea a probei. Iar în timp liber nu are inhibiții să se fotografieze în ipostaze provocatoare. Cel mai recent caz este de la începutul săptămânii, când s-a „echipat” cu un costum de baie roșu și o pălărie de cowboy, într-un decor relaxat de vacanță. „Sunny side”, a fost mesajul care a însoțit fotografiile, însă persoanele care-i urmăresc activitatea pe instagram au tras concluzia că este cea mai sexy alergătoare. Aholou a slăbit 7 kilograme, dar antrenorul ei tot nu era mulțumit Sportiva născută în orașul canadian Laval a mai povestit, cu privire la trauma pe care a trăit-o la Universitatea din Kentucky, că în timpul antrenamentelor sărea de cinci ori pe săptămână non-stop, iar această suprasolicitare a dus la accidentări grave la genunchi. În același timp, antrenorul ei i-a cerut să slăbească. „Eram cântărită în fiecare săptămână. La sfârșitul primului meu sezon, am avut 4,5 kg mai mult. Chiar dacă era vorba de masă musculară, am fost criticată pentru că eram prea grea”, a povestit sportiva, potrivit La Presse. Întoarsă la Montreal, Aholou a slăbit 7 kilograme. Nu i-a fost ușor, pentru că a fost nevoită să se înfometeze, pentru a ajunge la standardele cerute de antrenorului ei. Când s-a întors la ședințele de pregătire, tehnicianul tot nu era mulțumit. „Mi-a cerut să mai dau jos 4,5 kg. Aveam 18 ani și cântăream 59 kg. Am un corp de sprinter, dar era normal. Îmi doream atât de mult să slăbesc ca să arăt bine, dar s-a întâmplat exact opusul. Eram atât de slabă încât nu mai puteam performa. Am început să am probleme de sănătate mintală. Eram izolată și deprimată. În același timp, mă indentificam cu sportul. Și, pe măsură ce sportul eșua, eșuam și eu. Am început să iau somnifere și antidepresive. Dar la Montreal nu am avut niciodată nevoie de așa ceva”, a mai povestit Tatiana. Viața Tatianei Aholou s-a schimbat după ce sportiva a descoperit proba de garduri Înainte de al doilea an de facultate, Aholou a contactat Universitatea de Stat din Iowa. Din cauza sănătății sale mintale precare, se simțea incapabilă să-și reia studiile, iar școala i-a dat un ultimatum. „Mi s-a pus în vedere: ori concurez, ori pierdut bursa. În acel moment, mi-am spus că asta era tot pentru mine, pentru atletism. Nu mai puteam suporta. Duceam o viață normală, stând acasă, mergând la școală și nu-mi plăcea. Mi-a lipsit structura vieții mele de atletă”, spune ea. După un an, l-a contactat pe antrenorul Alfredo Villar-Sbaffi. Mental, era pregătită pentru o revenire. Dar genunchii ei nu mai puteau suporta efortul săriturilor lungi. Se întâmpla în 2023. A descoperit proba de garduri și asta i-a schimbat viața. „Nu mai văzusem pe nimeni să se miște așa peste obstacole, nici măcar la nivel internațional”, își amintește Alfredo Villar-Sbaffi, om cu o activitate de peste 30 de ani. La prima competiție, Aholou A terminat pe locul 3 la primele sale Campionate Canadiene și a înregistrat al patrulea cel mai rapid timp din istoria Quebecului. A ratat calificarea la JO de la Paris, lucru care a devastat-o. „A fost foarte greu de înghițit. Toată lumea vede zâmbetele sportivilor care reușesc, care se califică, dar nimeni nu vede lacrimile celor care nu reușesc”, și-a amintit Tatiana Aholou, despre care antrenoarea ei spune că plâns cu toate lacrimile din corp.

Paraatleta care s-a lăsat de baschet pentru a face performanță are un hobby mai puțin întâlnit: Studiez norvegiana

Pentru Andreea Diana Manole, atletismul nu este doar un sport, ci o formă de libertate și autocunoaștere. La doar 18 ani, Andreea este deja o prezență consacrată pe scena internațională a para atletismului și o voce puternică a tinerei generații paralimpice din România. Cine este Andreea Diana Manole care studiază norvegiana și este paraatletă de succes A început cu baschetul, însă adevărata chemare a venit odată cu atletismul, sub îndrumarea antrenorului Florin Cojoc. „La început a fost doar curiozitate. Apoi, am înțeles că aici am parte de repere clare și obiective care mă motivează. Așa am început să muncesc constant, să devin o versiune mai bună a mea”, spune Andreea. Articol susținut de BETANO! ProSport a încercat să afle ce în spatele unui sportiv care are destule succese la o vârsta fragedă și a luat-o la întrebări pe Andreea Manole. (De unde povestea cu atletismul? Cum ai ajuns la atletism?) Am început să practic atletismul în 2022 la propunerea domnului antrenor Florin Cojoc. Am văzut în această propunere oportunitatea perfectă de… Am canalizat entuziasmul către performanță, motiv pentru care am ales să continui pe acest drum. (Dar ai ales tu atletismul sau antrenorul a descoperit în tine niște calități, a zis: Hai să urmăm atletismul) Antrenorul m-a observat la o oră de baschet din gimnaziu. În momentul în care m-a învătat și m-a întrebat dacă îmi place să alerg. Și mai târziu am hotărât să acord o șansă acestui sport. Și așa a început toată povestea mea. (100, 200 și lungime. De ce doar astea și nu alte stiluri?) În trecut am concurat și la 400 de metri. Numai că acum mă axez mai mult pe sărituri în lungime. Și 100 și 200 de metri. „Vreau să muncesc din ce în ce mai mult ca să mă calific la paralimpiada din Los Angeles” (Ce viteză ai la 100 de metri? Care e viteza maximă pe care o atingi? Sau care e timpul pe care îl faci?) Cel mai bun timp pe care l-am scos a fost 14 secunde și 14,30. Și pare timp mult mai bun de calificare pentru paralimpiada care a trecut. A fost 13,40. (1:41) Nu știu cum o să evolueze. Pot schimba până în 2028, dar este loc de și mai bine. Vreau să muncesc din ce în ce mai mult ca să mă calific la paralimpiada din Los Angeles. (Ăsta e obiectivul tău de termen lung?) Da. (Să fii acolo) Da. (Ce vârstă ai?) 19 ani. (Cum împarți antrenamentele cu școală? Bănuiesc că ești și la…) Sunt la facultate, în anul al doilea. A fost dificil la început, dar am reușit să găsesc un echilibru între cariera de sportivă și facultate. Am antrenamente de la 4 la 6 în fiecare zi și am cursuri uneori de dimineață până seară, uneori doar dimineața, dar cu sprijinul antrenorului, familiei, prietenilor și înțelegerea din partea profesorilor am reușit să găsesc un echilibru. (Ce facultate faci?) De litere. (2:46) (Ești pasionată de vreo limbă străină?) Da. Studiez engleza, spaniola și recent am început să fac și cursuri de norvegiană. (De ce norvegiană?) M-a atras limba și am vrut să extind cât mai mult orizonturile. (Interesant, norvegiană. Știi că au fost acum la Jocurile Olimpice de iarnă țara care a luat cele mai multe medalii) Da. (În atletism, ai vreun idol sau model?) Da, urmăresc sportiv, precum Noah, Lyles și mă inspiră să continui și să devin în ce în ce mai bună. „Îmi place să joc și volei în timpul liber. Și baschet și volei” (Deci, practic, următorii trei ani te pregătești ca să ajungi la Olimpiadă dar în aceștia trei ani participi la niște competiții internaționale?) Da. Urmează să particip la un Grand Prix în aprilie și tratez fiecare competiție cu seriozitate. Fiecare competiție este un pas înainte, dar și o lecție. (Când nu ieși la școală, când nu ieși la antrenament, care sunt hobby-urile tale?) Îmi place să petrec timp cu familia, cu prietenii, să citesc. Îmi place să joc și volei în timpul liber. Și baschet și volei. Da, am practicat baschet înainte să încep cu atletismul. Dar îmi plac foarte mult sporturile, cel mai mult atletismul. Și când am un pic de timp liber, încerc să ies cu prietenii, familia și să mă relaxez. (Deci ai și timp de relaxare) Puțin. Nu-i foarte mult, dar e suficient cât să mă relaxez puțin ca să încep următoarea săptămână în forță. (Vrei să ajungi în America în 2028? Dar ți-ai propus și un loc, apropo de limba norvegiană, că ai vrea să ajungi și în Norvegia? Da. E un drum lung, nu știu ce îmi rezervă viitorul, dar trebuie să depun cât mai mult efort ca să îmi îmbunătățesc recordurile personale și să devin o persoană din ce în ce mai performantă. Limba norvegiană este o limbă germanică de nord care aparține familiei limbilor indo-europene. Norvegiana este vorbită ca limbă maternă de aproximativ cinci milioane de oameni, a căror majoritate locuiește în Norvegia. Rezultate European Para Youth Games Pajulahti, Finlanda | 27 iunie – 4 iulie 2022 Locul 4 – 100 m Locul 4 – 400 m IWAS World Games 2022 Vila Real de Santo António, Portugalia | 24 – 30 noiembrie 2022 Locul 3 – 100 m Locul 3 – 400 m Grand Prix Internațional de Paraatletism Jesolo, Italia | 6 – 8 mai 2023 Locul 4 – 400 m Locul 5 – 100 m World Abilitysport Games 2023 Nakhon Ratchasima, Thailanda | 1 – 9 decembrie 2023 Locul 1 – 100 m Locul 1 – 200 m Locul 1 – 400 m Locul 1 – Săritura în lungime World Abilitysport Youth Games 2024 Nakhon Ratchasima, Thailanda | 1 – 7 decembrie 2024 Locul 1 – 200 m Locul 1 – 400 m Locul 1 – Săritura în lungime Locul 2 – 100 m Campionatul Mondial de Paraatletism Kobe, Japonia | 17 – 25 mai 2024 Participare – reprezentând România în competiția mondială de elită a paraatleților E nu numai sportivă, ci și sursă de inspirație

Reacția româncei după ce o portugheză i-a doborât recordul european

Fosta mare atletă Gabriela Szabo privește cu liniște și mândrie evenimentul recent din atletism: recordul ei european la 2.000 de metri, stabilit în 1998 în Germania, a fost depășit la 28 de ani distanță. În schimb, recordul mondial stabilit de Szabo a rezistat până în 2017, când atleta etiopiană Genzebe Dibaba a reușit să-l doboare. Acum, la Lievin, în Franța, portugheza Salome Afonso a depășit performanța europeană stabilită de româncă, cu doar 12 sutimi de secundă. Gabriela Szabo, reacție de fostă mare campioană: „Cum să fiu tristă că recordul meu a fost doborât?” Gabriela Szabo a oferit o declarație plină de maturitate și echilibru după ce recordul ei european la 2.000 de metri a fost doborât. Fosta campioană privește evenimentul cu mândrie, nu cu tristețe, subliniind că fiecare performanță reprezintă o fundație pe care alți sportivi pot construi rezultate și mai bune. De asemenea, ea a remarcat că, indiferent de circumstanțe, viața continuă, iar sportivii trebuie să accepte retragerea, lăsând loc noilor generații să iasă în prim-plan. Szabo a încheiat prin a evidenția că nu are motive să fie tristă pentru că recordul ei a fost depășit, ci se mândrește cu faptul că a fost un timp greu de egalat și o performanță de durată pentru atletismul românesc. „În 1998, în Germania, am doborât recordul mondial și european pe distanța de 2.000 de metri. În 2017 s-a doborât recordul mondial, iar acum câteva zile s-a doborât în Europa. Este interesant că a fost doborât la 20 și puțin de sutimi, deci nu cu un timp foarte mare. Mă mândresc că timp de 28 de ani, recordul mondial a stat în dreptul numelui meu. Mă bucur pentru tot ce am făcut pentru sportul românesc și pentru atletismul românesc. Nu regret că a fost doborât recordul. Privesc cu liniște și mândrie. Noi avem o vorbă: recordurile sunt făcute să fie doborâte de alți sportivi. Important este că am pus o cărămidă mică la această fundație, iar pe ea alți sportivi au clădit această performanță. Viața merge înainte și cu bune, și cu rele. Eu cred că fiecare dintre noi, sportivii, trebuie să acceptăm că vine momentul retragerii și după aceea vin alți sportivi care trebuie să strălucească. Iar noi trebuie să-i privim de pe margine, să-i aplaudăm și să-i încurajăm. Cum să fiu tristă că recordul meu a fost doborât? Chiar mă mândresc că a stat atât de mult. Înseamnă că a fost un timp destul de puternic și că a fost foarte greu de atins”, a spus Gabriela Szabo, pentru Sport Total FM.