Aruncă sulița 18 de ore pe săptămână! Povestea lui Octavian Tucaliuc, atletul care-și pierde vederea treptat: Antrenorul meu a murit, dacă rămâneam la Cluj eram gata cu sportul
Octavian Tucaliuc (31 de ani) reprezintă cea mai importantă bornă a atleților paralimpici din România, cu aproape un deceniu la cel mai înalt nivel. Este un tip inteligent și în afara stadionului și are o poveste de viață tulburătoare. Degenerescență maculară juvenilă la ambii ochi, o boală care macină treptat vederea. Asta nu l-a împiedicat să devină din ce în ce mai bun la aruncarea suliței. Reprezentant al țării la Jocurile Paralimpice și multiplu medaliat în Grand Prix-uri internaționale, el este unul dintre liderii generației actuale, se remarcă prin disciplină, stabilitate și capacitate de a performa constant. Este perceput drept un „ambasador al sportului paralimpic”, fiind cunoscut pentru determinarea sa și pentru faptul că transformă fiecare competiție într-un act de reprezentare națională. Articol susținut de BETANO! „E o poveste și frumoasă, și tristă ceea ce mi se întâmplă. Într-un fel, am început atletismul cu alergările în 2016. Și în 2019, terminând școala și am ajuns la o răscruce de drumuri, așa a trebuit să aleg. Dacă mai fac sport sau nu din cauza părții financiare, nu eram susținut destul și n-am mai putut să mă țin de alergări. A trebuit să mă angajez și nu mai aveam timp pentru sport. Și a apărut o oportunitate. Antrenorii de la Liceul Sportiv, unde m-am antrenat, mergeau anual și făceau o competiție regională. La o școală generală dintr-o comună și acolo se făceau selecții pentru copii talentați. Și ne-au chemat pe câțiva sportivi mai buni să facem o reprezentare. Și mie mi-a picat aruncarea mingii de oină și antrenorul de acolo, după ce au terminat alți copii, a mai vrut să dau și eu o aruncare. Și a văzut că sunt talentat și m-a tras deoparte. Să mă prezint luni la el, să-i aduc certificatul de naștere, să mă legitimeze. În 2019 s-a întâmplat! Deci sunt aproape 7 ani. Și atunci așa am gândit-o: că sulița cumva îmi permitea timpul de antrenament, era mai lejer și puteam să-mi fac forța singur. Dar cumva ușor-ușor s-au legat toate și am reușit să mă antrenez la suliță. Acum în perioada asta undeva la 18 ore de antrenament săptămânal. Avem șase zile pe săptămână și trei ore plus minus de antrenament pe zi. În cele trei ore e partea fizică în care lucrezi niște lucruri din punct de vedere fizic și partea practică, aruncarea suliței. Cumva antrenamentul de exemplu astăzi, după ce se termină ședința, avem dezvoltare. Dezvoltare în semnul forță. Legat cu mingi medicinale, alea mai mult pe tehnică. Deci e partea grea prima dată, forță, volum, urmând o parte tehnică, mingi medicinale”, admite Octavian Tucaliuc. Octavian Tucaliuc: „Am luat-o iarăși de la zero” (Care e cea mai bună aruncarea ta all-time?) 53.56. În antrenament am dat 54. Și am încredere foarte mare. Special de când a venit iarăși o poveste tristă. Mie mi-a murit antrenorul. Mă antrenam la Cluj. A fost o perioadă foarte, foarte grea. Urmând să mă antrenez cu un alt antrenor, am luat-o iarăși de la zero. De asta eu n-am avut o constanță până în momentul ăsta în antrenamente. A fost cu suișuri și coborâșuri. Și acum am aproape un an de când am venit la București cu doamna Mirela ȚÎermure, o antrenoare extraordinară. Și chiar am prins o încredere foarte mare de când mă antrenez cu ea. Se vede în antrenamente și vizavi și de Campionatul Mondial. O diferență foarte mare și o constanță foarte mare în antrenamente. (Povestea ta de sportiv, te-ai bucura să-i inspire și pe alții oameni?) Da, bineînțeles. De asta îmi vine să renunț. De exemplu acum, în acest an, nu o să se dea premieri vizavi de campionii naționali. Dacă lor așa le se pare că e o chestie oarecare, ca să fii campion național, e jalnic. (Spune-mi, la competițiile internaționale vizezi vreo întrecere anume, vreo competiție unde vrei să obții o medalie? Fiecare sportiv are niște obiective. Medalie la Jocurile Paralimpice de la Los Angeles. (E greu să te califici acolo? Sistemul de calificare e unul complicat?) Da, dar asta diferențiază de la Olimpiadă la Olimpiadă . Diferențiază baremele în funcție de performanțele făcute de sportivi în decursul anilor până la cealaltă Olimpiadă. „Sulița e o probă foarte tehnică și influențată de mulți factori” (Practic, ca să ajungi la Jocurile Paralimpice, dacă ai da aruncat 55 de metri, crezi că te-ai putea califica?) Cu 55 de metri m-aș fi calificat la Olimpiada trecută. Acum, la Olimpiada viitoare, n-am de unde să știu ce barem îmi pun eu. Sulița e o probă foarte tehnică și foarte influențată de mulți factori. Vremea, dacă e vântul foarte urât, influențează foarte mult. Starea ta, te antrenezi tu un an de zile, ai prins o zi mai proastă și s-a dus totul. Sulița e o probă foarte tehnică. (Ți-a fost greu să te muți de la Cluj, la București?) Foarte, foarte, foarte greu. Am aproape un an, din martie. M-am obișnuit pentru că am ce e mai important. O am pe soția mea lângă mine și în rest nu am nevoie de nimic. Antrenoarea e extraordinară, adică motivul pentru care am venit la București. Noi la Cluj nu mai avem antrenori pe suliță. Antrenorul care mi-a murit a fost ultimul de valoare. De asta am venit. Dacă rămâneam la Cluj, se termina cu sportul. „Aș vrea să rămân în sport ca antrenor” (Vrei să participi la Jocurile Paralimpice, să iei o medalie acolo? Și după aia te gândești să devii și antrenor?) Da, e posibil, dar după medalia de la Olimpiadă se poate să mai continui câțiva ani (Dacă vin copii la tine și îți ceri să îi îndrepți către un sport, îi duci pe toți la aruncarea Suliței? Sau îi lași și aleagă și alte sporturi? Nu neapărat. Atletismul, în special vizavt de copii, în prima parte trebuie să îi treci pe copii prin toate probele. Și după să vezi unde ar fi cei mai talentați, să zic așa un copil. (Unde te vezi peste 10 ani?) Nu știu ce să zic. Da, mă pasionează treaba
Americanii de la People au făcut lista sportivilor de la Jocurile Olimpice care și-au pierdut medaliile, iar cazul Chiles – Bărbosu nu lipsește
Americanii de la People au făcut lista sportivilor de la Jocurilor Olimpice care și-au pierdut medaliile, iar cazul Jordan Chiles – Ana Bărbosu, finalistele de la sol la JO 2024, este în atenție. La finalul lunii ianuarie, Tribunalul Federal Elvețian a admis apelul pe care Chiles l-a făcut pentru medalia de bronz a Anei Bărbosu, fiind astfel anulată decizia luată de TAS, Tribunalul de Arbitraj Sportiv. Americanii de la publicația People au făcut lista sportivilor americani de la Jocurile Olimpice care și-au pierdut medaliile, din diferite motive, de la încălcarea regulamentului antidoping la încălcarea regulilor privind amatorismul. Iar printre cei opt sportivi de pe lista People se află și gimnasta Jordan Chiles, care la Jocurile Olimpice de la Paris 2024 și-a pierdut medalia de bronz din finala la sol, aceasta fiindu-i acordată româncei Ana Bărbosu printr-o decizie a TAS. Chiles a câștigat aurul olimpic pe echipe, iar în finala de la sol a obținut bronzul, însă a rămas fără această medalie după ce Federația Română de Gimnastică a făcut contestație, susținând că cererea de revizuire a punctajului de dificultate a lui Chiles a fost depusă după timpul limită de un minut. Inițial, Chiles a terminat concursul pe locul 5, iar după cererea de revizuire a urcat pe locul 3, devansându-le pe Ana Bărbosu și Sabrina Voinea. Deși TAS i-a acordat medalia de bronz gimnastei din România, Chiles nu a renunțat să o recupereze, iar în septembrie 2024 a depus un recurs la Tribunalul Federal Elvețian, care i-a admis apelul în 29 ianuarie 2026. Potrivit People, în cazul lui Chiles, „decizia de revocare ar putea fi potențial inversată, deși acest lucru este rar”. Medalii returnate după 11 decenii Dintre cei opt sportivi care și-au pierdut medaliile olimpice, dar care între timp și le-au recuperat, cel mai vechi caz este cel al lui Jim Thorpe. Acesta este primul nativ american care a câștigat o medalie de aur la Jocurile Olimpice de vară Stockholm 1912, fiind primul atât la pentatlon, cât și la decatlon. În anul următor, forul internațional i-a retras cele două medalii, deoarece câștigase o mică sumă de bani ca jucător semi-profesionist de baseball în timpul verii, iar la acea vreme reprezenta o încălcare a regulilor privind amatorismul. În iulie 2022, CIO a anunțat reabilitatea lui Thorpe și modificarea de pe site-ul oficial, potrivit căreia Thorpe este singurul câștigător al medaliilor de aur în cele două probe de atletism. Înotătorul Rick DeMont și-a pierdut medalia de aur la 400 metri liber la JO Munchen 1972, după ce a fost testat pozitiv la substanțe interzise. Ciclistul Lance Armstrong a rămas fără medalia de bronz de la JO Sydney 2000, din cauza dopajului iar situația sa a fost una dintre cele mai mediatizate, având ca rezultat interzicerea pe viață la participarea la competiții olimpice. Tot după JO 2000, atleta Marion Jones și-a pierdut medaliile olimpice (trei de aur și două de bronz) după un amplu scandal de dopaj, în urma căruia a și fost condamnată la șase luni de închisoare federală. Ciclistul Tyler Hamilton, campionul olimpic la JO Atena 2024, a rămas fără această medalie, după ce în 2012, CIO i-a retras-o oficial, la un an de când a recunoscut că s-a dopat în trecut și și-a predat voluntar medalia către Agenția Antidoping din SUA. Atletul Carl Lewis a luat aurul în proba de 100 de metri, la JO Seul 1988, după ce câștigase argintul, dar Ben Johnson, ocupantul primului loc, a fost descalificat după un test antidoping. O situație similară cu a lui Lewis a fost cea a lui Jason Turner, care inițial a terminat concursul de tir pe locul 4, dar prin descalificarea nord-coreanului Kim Jong-su a urcat pe podium și a obținut medalia de bronz.
O femeie în vârstă de 70 de ani, fostă inginer, a devenit campioană la atletism. Rica Grigoraș deține recordul la cursa de 1.500 de metri
Rica Grigoraș este o femeie de 70 de ani din Iași care, după ce a ieșit la pensie, a devenit campioană la atletism. Sportiva este din Vaslui, însă reprezintă clubul AtletIS din Iași, fiind unul dintre fondatori. Ea a lucrat toată viața ca inginer hidrotehnic, însă a decis să facă o schimbare în urmă cu 11 ani. La ultima competiție, Campionatul Național de Atletism Masters de la București, Rica Grigoraș a reușit să stabilească un nou record național la cursa de 1.500 de metri: 8 minute și 13 secunde. Rica Grigoraș a devenit campioană la atletism În anul 2015, când a ieșit la pensie după o carieră de 38 de ani ca inginer, Rica Grigoraș a simțit nevoia să își ocupe timpul cu ceva. Astfel, s-a apucat de sport, iar la scurt timp a reușit să transforme pasiunea în performanță. De atunci, a câștigat zeci de medalii la competițiile la care a participat. „Mereu am fost o fire sportivă. Mi-a plăcut de mică să fac sport, și când eram la școală; chiar și fotbal jucam cu băieții. Timp de 38 de ani am lucrat ca inginer la operatorul care furnizează apa în Vaslui, AquaVas. Am terminat Facultatea de Hidrotehnică la Iași și am revenit în orașul natal, unde m-am angajat. Nu am avut timpul necesar să mă ocup și de sport, fiind ocupată cu munca și familia. În anul 2015, am ieșit la pensie. Aveam 60 de ani și am vrut să fac ceva. Așa că am mers la sală în primul rând, însă, ulterior, am decis să mă apuc de alergat. Doctorii îmi recomandaseră niște medicamente pentru tensiune, iar după ce le-am luat, am căzut pe stradă din cauza lor. Le-am spus că nu mai iau nimic și m-am apucat de sport. De atunci, nu am mai avut probleme de sănătate”, povestește Rica Grigoraș. Deși este din Vaslui, Rica Grigoraș participă la competiții pentru clubul AtletIS din Iași. „La început alergam la noi, în Vaslui, pe stadion. Lumea se uita ciudat la mine când mă vedeau că alerg, probabil că nu erau obișnuiți să vadă așa ceva. Însă, nu mi-a păsat și mi-am văzut de treaba mea. La un moment, a trebuit să stau mai mult în Iași, fiind o situație în familie. Astfel că alergam prin Iași. Așa m-am împrietenit cu sportivii de la AtletIS, cu care am înființat împreună clubul. De atunci, particip la competiții cu ei. Ieșim împreună la alergat. Este frumos să ai companie. Am alergat pe toate dealurile din Iași, le cunosc foarte bine acum”, a mai precizat femeia. A stabilit un nou record Pe data de 7 februarie 2026 a participat la Campionatul Național de Atletism pentru sportivii de peste 35 de ani. Ea a obținut 5 medalii de aur, iar la proba de 1.500 de metri a stabilit un nou record național, alergând în 8 minute și 13 secunde. „Am participat recent la Campionatul Național de Atletism Masters de la București. Acolo am alergat la 5 probe: 60 m, 200 m, 400 m, 800 m și 1.500 m, iar la toate am luat aurul. Pentru proba de 1.500 de metri am stabilit un nou record național la categoria mea de vârstă. Pentru aceste rezultate trebuie să mă antrenez zilnic, pentru a mă menține în formă”, a transmis sportiva. Pentru Rica Grigoraș, cea mai mare bucurie este faptul că poate alerga un maraton chiar și la vârsta de 70 de ani. „Eu am crezut cel mai mult în mine, nu m-a ajutat nimeni. Am muncit pentru aceste rezultate. Nu mi-am setat un anumit obiectiv privind competițiile sau medaliile. Cea mai mare bucurie pentru mine este că sunt sănătoasă, iar a doua zi pot alerga și un maraton”, a încheiat Rica Grigoraș. Rica Grigoraș a devenit una dintre cele mai apreciate sportive din România la categoria ei de vârstă, la atletism. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate
Cum a ajuns marea campioană care a avut contract de sponsorizare de aproape 200.000 de euro pe an să lucreze în internship plătit cu 12 euro pe oră
Lauryn Williams (42 de ani), mare campioană a sportului din Statele Unite ale Americii, a povestit cum a ajuns, de la un contract de sponsorizare de aproape 200.000 de euro pe an, să lucreze în internship plătit cu 12 euro pe oră. Lauryn Williams a fost prima sportivă din SUA care a izbutit să câștige medalii atât la Jocurile Olimpice de vară, cât și la cele de iarnă. Ce s-a ales de Lauryn Williams, prima sportivă din istoria SUA medaliată la Jocurile Olimpice de vară și iarnă Numele lui Lauryn Williams ar putea să nu spună multe în Europa, însă în Statele Unite ale Americii, campioana în vârstă de 42 de ani este o figură istorică. Pasionată de sport de la o vârstă foarte fragedă, Williams a debutat pe scena internațională în atletism, iar de-a lungul carierei a fost multiplă campioană mondială. De asemenea, la Jocurile Olimpice Atena 2004 a cucerit argintul la 100 de metri, iar la Jocurile Olimpice Londra 2012 a câștigat mult râvnitul aur, doar că la 4×100 de metri ștafetă. Ani buni mai târziu, ea a decis să își mute atenția către Jocurile Olimpice de iarnă și a început să concureze la bob dublu feminin. Iar în 2014, la Olimpiada de iarnă de la Sochi, ea și partenera Elana Meyers au reușit să pună în palmaresul Statelor Unite ale Americii o medalie de argint. Cu această ocazie, Lauryn Williams a devenit prima sportivă din SUA medaliată atât la Jocurile Olimpice de vară, cât și la cele de iarnă, iar acest detaliu i-a adus un val de celebritate inițial. Pe lângă banii primiți din partea Guvernului, ea s-a ales cu un contract de sponsorizare din partea Nike, care i-a asigurat pentru o perioadă suma de 200.000 de dolari pe an. Însă, din acest total 20% s-au dus către impresar, iar o altă parte importantă către impozite și taxe. Iar cum costurile în SUA sunt imense, din toate punctele de vedere, Lauryn Williams a ajuns în cele din urmă la fundul sacului. Faima a dispărut și ea odată cu trecerea anilor, iar americanca, pentru a-și putea întreține familia, a ajuns să lucreze în internship plătit cu 12 euro pe oră: „Există această concepție greșită cum că, pentru că am fost prima și am făcut ceva fără precedent, sunt angajată pentru tot restul vieții să țin discursuri. Mai reușesc să obțin diverse colaborări ici și colo, dar nu pot să-mi câștig existența din asta. Știrea a captat atenția, dar nu și pe cea a sponsorilor. Am câștigat 80 de mii de dolari în anul în care am devenit prima americancă medaliată la Jocurile Olimpice de vară și de iarnă. Dar eram deja cu un pas în spate, pentru că aveam 30 de ani. Prietenii de vârsta mea erau deja medici, avocați, aveau cariere bine înrădăcinate. În schimb, eu am petrecut 20 de ani concurând, așa că m-am simțit cam nesigură (n.r. – după ce a terminat-o cu sportul). Banii nu ajung cum își imaginează oamenii, chiar dacă la 20 de ani am avut un trai destul de bun pentru o tânără de această vârstă. Cariera mea a durat cu adevărat 10 ani și m-am descurcat mai bine decât o persoană obișnuită în tot acest timp. Dar nici nu am avut venitul necesar, astfel încât să mă pot descurca la nesfârșit și să nu mai fiu nevoită să fac ceva tot restul vieții”, a declarat Lauryn Williams, potrivit Yahoo!Finance. Cum a ajuns la jobul actual Așa cum am precizat deja, Lauryn Williams lucrează într-un internship plătit cu 12 euro pe oră, pentru o companie de consultanță financiară. „M-am înscris orbește, pentru că pur și simplu voiam să înțeleg mai bine finanțele. Și s-a întâmplat să am clienți mai mulți sportivi medaliați cu aur, care nu au concurat în sporturi de prim-plan. Și nu câștigau nici măcar 100.000 de dolari pe an, după toate cheltuielile. Există câțiva oameni, pe care îi poți numi drept vedete ale Jocurilor Olimpice, care apar în reclame și lucruri de genul acesta. Ei se pot pensiona fără să mai lucreze vreodată, dacă își gestionează bine finanțele. Dar majoritatea sportivilor vor trebui să muncească după terminarea carierelor”, a completat Lauryn Williams, conform aceleiași surse.
Uluitor! Usain Bolt vrea să revină şi să participe la Jocurile Olimpice din 2028
Usain Bolt, unul dintre cei mai rapizi oameni din istorie, vrea să revină la Jocurile Olimpice din 2028. Jamaicanul și-a pus în minte să participe la ediția din Los Angeles – deși va avea atunci vârsta de 41 de ani, însă nu la probele de atletism. La aproape nouă ani de la retragere, Usain Bolt șochează printr-o decizie care poate fi considerată chiar controversată. Jamaicanul este pregătit să se antreneze din nou pentru a intra în una dintre delegațiile de la Jocurile Olimpice din 2028. Deși mai sunt doar doi ani și jumătate, Usain Bolt a lăsat de înțeles că este pregătit să înceapă un nou drum în sport, la vârsta de 39 de ani, la aproape nouă ani de la retragerea din atletism. Fostul sportiv a câștigat multiple probe de 100 și 200 de metri viteză de-a lungul carierei sale. El este pregătit să joace cricket pentru naționala sa. „Sunt chiar foarte fericit după ce m-am retras din cariera de sportiv. Nu am mai jucat cricket de ceva vreme, dar dacă mă vor suna, eu voi fi pregătit!”, a spus Usain Bolt, mai în glumă, mai în serios, conform Sport Bible atunci când a fost întrebat despre o posibilă convocare la JO 2028. Bolt a participat, cu rezultate fulminante, la Jocurile Olimpice de la Beijing, din 2008, de la Londra, din 2012, și de la Rio, din 2016. În anul 2017, el s-a retras după Campionatele Mondiale din capitala britanică. De-a lungul timpului, jamaicanul a cucerit opt medalii olimpice. Totuși, este important de menționat că el a pus mâna și pe medalia cu numărul nouă, însă aceasta i-a fost anulată în 2008, după ce colegul său din proba de ștafetă 4×100 de metri, Nesta Carter, a fost prins dopat cu methylhexanamină. Usain Bolt, recordman absolut în atletism Niciun alt sportiv nu a reușit să îi atingă timpul lui Usain Bolt, de 9,58 secunde pentru suta de metri. Noah Lyles sau Fred Kerley au fost foarte aproape de a-i doborî recordul lui Bolt, însă niciodată nu au „spart” bariera setată de recordmanul de 39 de ani. Cei mai rapizi sprinteri din istorie, după Usain Bolt, sunt americanul Tyson Gay, cu un timp de 9,69 secunde, și conaționalul lui Bolt, Yohan Blake, cu același timp. În top 10 se mai află alți trei jamaicani, anume Asafa Powell, cu 9,72 secunde, Kishane Thompson, cu 9,75 secunde, și Oblique Seville, cu 9,77 secunde. Un singur sportiv din afara acestor două țări se află în top 10, anume kenyanul Ferdinand Omanyala, cu un timp de 9,77 secunde, obținut la vârsta de 25 de ani, în 2021. Cei mai rapizi sportivi români sunt departe de performanțele obținute de Bolt. Top 5 al românilor este compus din Daniel Cojocaru, cu 10,21 secunde, obținut în iunie 1994, apoi Cătălin Cîmpeanu, cu 10,27 secunde, în iunie 2015, Ioan Andrei Melnicescu, cu 10,32 secunde, în iulie 2017, Marian Valentin Tănase, cu un timp similar, precum și Andrei Neagoe, cu 10,33 secunde, obținut la Pitești, în 2018.
Un copil de 11 ani a bătut recordul mondial la semimaraton: Îmi ardeau tălpile
Un puști de numai 11 ani a șocat întreaga lume a atletismului, după ce a stabilit un record mondial în proba de semimaraton, cu ocazia cursei de la Houston. Leonel Mendoza, în vârstă de 11 ani, a stabilit un nou record mondial pentru grupa sa de vârstă la semimaratonul Aramco Houston, cu un timp uimitor de 1 oră și 23 de minute. Copilul de 11 ani a alergat într-un ritm de aproximativ 3 minute și 45 de secunde pe kilometru Leonel Mendoza nu doar a terminat cursa, dar a doborât recordul mondial pentru grupa sa de vârstă, cu un timp uimitor de 1 oră și 23 de minute în cei 21,1 kilometri, depășind recordul anterior cu 35 de secunde. Alergarea este o afacere de familie pentru Leonel, care se antrenează tot anul și este adesea găsit parcurgând kilometri la pista de cronometrare Roy H. Cullen. Mama lui, Amy Swintz-Mendoza, spune că talentul său s-a arătat devreme. „Prima dată când am alergat cu el, am făcut o la o cursă de 5 km. Avea 7 ani, dar a fost mai rapid ca mine cu 30 de secunde”, a spus femeia, potrivit FOX 26 Houston. Leonel se pregătește cu Heart of Houston Track, antrenându-se în timpul anului școlar mai multe seri pe săptămână la Liceul Yates. De asemenea, aleargă pe distanțe lungi în week-end-uri cu prieteni și antrenori care au devenit ca o familie. „Aproape de kilometrul 8, mă chinuiam. Acesta a fost cel mai greu pe care l-am făcut vreodată. La kilometrul 11 simțeam cu adevărat că picioarele mă ard, dar am alergat mai departe”, a spus copilul de 11 ani. Visul lui Leonel Mendoza este participe la o ediție a Jocurilor Olimpice Leonel a alergat pentru prima dată la semimaratonul din Houston anul trecut, terminând cursa într-o oră și 27 de minute. După ce a aflat că recordul mondial stabilit de alt copil de 11 ani, potrivit Asociației Statisticienilor de Curse Rutiere, era de o oră, 23 de minute și 58 de secunde, și-a pus ochii pe istorie. Performanța aparținea din 2006 altui american, Ayden Buchanan. „Mi-am spus că vreau acel record. Acesta este primul meu record mondial oficial. Indiferent cine ești – dacă abia ai început sau dacă te-ai antrenat mult timp – continuă și dă tot ce poți”, este mesajul lui Leonel pentru alergătorii de toate nivelurile. Elev în clasa a 5-a, el frecventează Școala Elementară Kolter și are deja ochii ațintiți asupra viitorului. Unul dintre obiectivele din acest an este să devină numărul 1 în țară la Jocurile Olimpice rezervate juniorilor. Întrecerea are loc între 31 octombrie și 13 noiembrie 2026, la Dakar, în Senegal. Pe termen mediu și lung, vrea să participe la Jocurile Olimpice de vară.
Cu ce își ocupă timpul Gabriela Szabo la 50 de ani. Unde a fost surprinsă marea campioană
Marea campioană română la atletism, Gabriela Szabo, a ajuns la vârsta de 50 de ani, însă își păstrează energia din vremea când era sportivă profesionistă. Aceasta a fost surprinsă, în primele zile din 2026, într-un mall din București. Cu toate că acest tip de centru comercial este folosit de către mulți oameni drept loc de plimbare, Gabriela Szabo a mers acolo cu un scop precis. Gabriela Szabo, la cumpărături de haine în mall. A intrat în toate magazinele, dar nu a luat nimic Gazbriela Szabo a decis să aloce timp cumpărăturilor, astfel că a mers în Mall-ul Băneasa, din București. Neînsoțită, fosta mare campioană a României a luat la pas centrul comercial pentru a găsi ceea ce își dorește. Cu toate că are 50 de ani și că s-a retras de mult timp din activitatea sportivă, aceasta și-a păstrat vigoarea din tinerețe, reușind să se strecoare cu mare rapiditate printre ceilalți oameni veniți la cumpărături. Fosta medaliată cu aur la Jocurile Olimpice și de trei ori câștigătoare a Campionatelor Mondiale a intrat în mall și a început să bată magazinele de îmbrăcăminte. Aceasta a analizat cu atenție articolele găsite și a ținut, aproape de fiecare dată, să le întrebe pe vânzătoare despre materialele folosite. Nu a găsit ceea ce își dorea, astfel că a plecat cu mâna goală din spațiul comercial. Gabriela Szabo, program „cazon”: nu se culcă mai târziu de ora 22:00 În ciuda faptului că au trecut mulți ani de când a renunțat la sportul de performanță, Gabi Szabo continuă să ducă o viață extrem de calculată. Potrivit propriilor spuse, perioada în care a făcut atletism a făcut-o să se obișnuiască cu anumite rigori, care au rămas valabile și în ziua de azi. „Sunt la fel de perseverentă ca acum, nu știu, 30 de ani, 30 și ceva de ani, 40 de ani. Când mă trezeam la șase jumătate, la ora șapte eram la micul dejun, ieșeam la antrenament. Ei, la fel fac și acum, la șase jumătate, chiar șase, mă trezesc, ritualul de dimineață, cred că fiecare dintre noi avem un ritual al nostru, după care începe ziua propriu-zisă, la șapte jumătate ies din casă și mă mai întorc undeva seara la șase-șapte, iar la nouă, zece, cel târziu, aștept să mă duc în dormitor și să mă pregătesc pentru a doua zi. Bineînțeles, cu cartea, că mie îmi place foarte mult să citesc”, a declarat fosta atletă Gabriela Szabo, la finalul lui 2025, potrivit GSP.
Fostul campion la atletism al României a ajuns polițist: „Sunt subcomisar”
Un fost campion al atletismului românesc a ales un drum diferit după retragerea din sportul de performanță. Mihai Donisan, participant la Campionate Mondiale și Europene la săritura în înălțime, este astăzi ofițer de poliție, cu gradul de subcomisar. Mihai Donisan a reprezentat România la competiții internaționale majore și a obținut cea mai importantă medalie a carierei în 2009, la Jocurile Francofoniei de la Beirut, unde a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Patru ani mai târziu, a revenit pe podium, cu argintul pe care l-a obținut la ediția din 2013. După încheierea carierei de sportiv, fostul atlet a intrat în sistemul de ordine publică, pas făcut la recomandarea Elisabeta Lipă. A susținut examenul de admitere, l-a promovat și, între timp, a fost avansat în grad. „Am dat examenul, l-am luat. Acum sunt subcomisar de poliție”, a spus Donisan, pentru Sport.ro În prezent, Mihai Donisan activează la CS Dinamo, unde se ocupă exclusiv de pregătirea tinerilor sportivi. După ce a lucrat efectiv ca polițist în perioada pandemiei, rolul său este acum axat pe antrenorat și formarea noii generații. „Am fost cooptat de doamna Elisabeta Lipă, care mi-a propus să mă transfer de la pompier la poliție, ca să mă pot antrena. Am dat examenul, l-am luat. Acum sunt subcomisar de poliție, în acest an am fost avansat. Am lucrat în perioada pandemiei ca polițist, dar acum sunt doar antrenor la CS Dinamo”, a spus fostul sportiv pentru sursa menționată anterior. Cea mai rapidă sportivă din țara noastră și-a dat demisia din Federația Română de Atletism Atleta Maria Mihalache, una dintre sportivele de viitor, se află în conflict deschis cu șefii FR de Atletism. Tânăra sportivă consideră că a fost dezavantajată chiar de instituția care ar trebui s-o apere și să aibă grijă de cariera ei. În primăvara anului trecut, sportiva de 22 de ani a câștigat proba de 60 de metri la Campionatele Balcanice de Atletism în Sală, desfășurate la Belgrad. A fost prezentă și în proba de 60 de metri la Campionatele Europene de Atletism în Sală din 2025, care au avut loc la Apeldoorn, ajungând în semifinale cu un record personal de 7,26 secunde. „Conform regulamentului oficial al European Athletics, mi-am îndeplinit baremul de calificare pentru Campionatele Europene U23 de la Bergen, îndeplinind de nu mai puțin de 6 ori baremul de 11,68. Federația Română De Atletism nu a ținut cont de acest aspect, neincluzându-mă în lotul României pentru acest Campionat European”, a spus Maria Mihalache.
De ce nu poate Gabriela Szabo, ajunsă la 50 de ani, să se culce mai târziu de ora 22:00
Ajunsă la 50 de ani, Gabriela Szabo, una dintre cele mai mari atlete din istoria României, spune că încă trăiește după un program strict. Campioană olimpică și mondială, Szabo a vorbit despre rutina ei zilnică și a explicat de ce nu reușește să stea trează până târziu. Asta se aplică chiar și la evenimente importante sau dacă trebuie să urmească vreo competiție. Disciplina a ajuns reflex Fosta sportivă afirmă că disciplina din anii de performanță s-a transformat într-un reflex. Se trezește constant la aceeași oră, începe ziua devreme și păstrează un ritm care o duce, inevitabil, spre culcare la 21:00-22:00. Chiar și atunci când își propune să „forțeze” programul, spune că organismul nu o lasă să treacă de acel prag. În viața de zi cu zi, Gabriela Szabo își începe diminețile devreme, își păstrează ritualul format în perioada în care era în lotul național și își organizează timpul astfel încât seara să fie dedicată recuperării. Spune că, în jurul orei 21:00-22:00, intră automat în „modul de încheiere a zilei”, cu pregătirea pentru a doua zi și lectura de seară, un obicei pe care nu l-a abandonat. Dincolo de programul strict, fosta campioană vorbește despre o viață construită pe stabilitate și control. Gătește zilnic și evită mesele „necontrolate” din oraș, tocmai pentru că, odată cu vârsta, metabolismul nu mai este același. Spune că mănâncă mai puțin decât în perioada în care făcea sport de performanță, dar fără să trăiască în restricții obsesive, preferând echilibrul. În același timp, Szabo recunoaște că și-a păstrat și anumite repere personale. Spre exemplu, poartă în continuare culori în care se simte confortabil, evită tonurile stridente și rămâne fidelă unui stil clasic, fără excese, este stilul descris de fosta sportiva. La aniversarea de 50 de ani, avută în noiembrie, Gabriela Szabo a spus că nu are regrete și că nu ar schimba nimic din traseul ei. Vorbește despre trecut ca despre o „poveste a vieții”, dar spune că acum încearcă să trăiască în prezent, fără să se agațe de ce a fost sau de ce va urma. „Sunt la fel de perseverentă ca acum 30 de ani” „Sunt la fel de perseverentă ca acum, nu știu, 30 de ani, 30 și ceva de ani, 40 de ani. Când mă trezeam la șase jumătate, la ora șapte eram la micul dejun, ieșeam la antrenament. Ei, la fel fac și acum, la șase jumătate, chiar șase, mă trezesc, ritualul de dimineață, cred că fiecare dintre noi avem un ritual al nostru, după care începe ziua propriu-zisă, la șapte jumătate ies din casă și mă mai întorc undeva seara la șase-șapte, iar la nouă, zece, cel târziu, aștept să mă duc în dormitor și să mă pregătesc pentru a doua zi. Bineînțeles, cu cartea, că mie îmi place foarte mult să citesc. Ca sportivă am fost extrem de serioasă și serioasă sunt și astăzi. E probabil și lucrul care m-a caracterizat dintotdeauna, seriozitatea. Și disciplina. Pentru că altfel nu se poate… Nu poți să ajungi acolo, la nivelul de excelență la care am ajuns, decât datorită acestei discipline și acestei dorințe de a fi cea mai bună. Este adevărat și deja vorbim foarte mult și foarte deschis, chiar și despre trăirile pe care le are un sportiv de excelență sau de performanță. Accentuez excelența față de performanță pentru că trăirile sunt un pic diferite față de un sportiv sau o persoană care face doar performanță. Trăirile unui sportiv, în zona asta la care ajunge să alerge pe marile arene ale lumii, trăirile sunt puțin diferite”, a spus ea, pentru GSP.
A murit o mare atletă a României la doar 58 de ani
Fosta mare atletă a României, Tudorița Chidu, medaliată cu bronz la Campionatul Mondial din 1991, s-a stins la doar 58 de ani. Teribilul anunțul a fost făcut de CSM Unirea Slobozia, club în cadrul căruia ex-sportiva a activat ca antrenor în ultimii trei ani. Fosta atletă Tudorița Chidu a încetat din viață la 58 de ani Tudorița Chidu, deținătoarea medaliei de bronz la Campionatul Mondial de atletism din 1991, a murit la vârsta de doar 58 de ani. Tristul anunț a fost făcut de Clubul Sportiv Municipal Unirea Slobozia, gruparea unde ex-sportiva a fost antrenor în ultimii trei ani. „A plecat dintre noi, în această dimineață, o sportivă emblematică a județului Ialomița și o mare atletă a României. Tudorița Chidu va rămâne în amintirea noastră prin profesionalismul, optimismul și căldura zâmbetului pe care știa atât de bine să le răspândească în jurul ei. Ne vom aminti cu drag de medalia de bronz cucerită de Tudorița Chidu, în 1991, la Campiomatul Mondial de atletism de la Sevilla, dar și de celelalte performanțe obținute de-a lungul carierei. Ulterior, Tudorița Chidu s-a dedicat, cu dragoste și energie, carierei didactice. În ultimii 3 ani a fost antrenoarea secției de atletism de la Clubul Sportiv Municipal Unirea Slobozia, unde a pus bazele unei talentate grupe de copii și juniori. Condoleanțe familiei și celor apropiați! Dumnezeu să o aibă in pază”, se arată în anunțul publicat pe Facebook de reprezentanții grupării CSM Unirea Slobozia. Performanța de la Sevilla rămâne vârful carierei Tudorița Chidu a cucerit în 1991 medalia de bronz la Campionatul Mondial de atletism de la Sevilla. Acest rezultat a rămas cea mai mare performanțele din cariera sa. În același an a participat la Mondialul de la Tokyo, dar a ratat calificarea în semifinală. La Campionatul European în sală din 1992 de la Genova a obținut locul 4, a fost devansată de coechipiera sa Doina Melinte, care și-a trecut în cont medalia de bronz. Totodată, ea a mai obţinut și o medalie de bronz cu echipa la Mondialele de cros din 1995 și a fost medaliată cu aur la Campionatele Balcanice indoor din 1994, tot în proba de 1.500 de metri. În ultimii trei ani, ea a pregătit copiii și juniorii pasionați de atletism din cadrul clubului CSM Unirea Slobozia, aceasta fiind chiar cea care a înființat grupele cu micuți de la gruparea unde activa. Tudorița Chidu a fost desemnată cetățean de onoare al orașului Amara, iar o sală de sport îi poartă numele. În anul 2004 ea a fost decorată cu Medalia „Meritul Sportiv” clasa I.