Povestea turnătoriei care a realizat clopotul Catedralei Naționale. Cum a supraviețuit peste 400 de ani și s-a reinventat cu ajutorul tehnologiei
Înființată în 1599, turnătoria de clopote Grassmayr, o afacere de familie, este condusă acum de frații Johannes și Peter Grassmayr. În perioada Renașterii, la sfârșitul Evului Mediu, existau sute de turnători de clopote în Europa, în timp ce astăzi au mai rămas doar câteva pe întreg continentul. Secretul succesului familiei Grassmayr stă în tenacitatea combinată cu inovația, precum imprimarea 3D, scanarea, laserele și aplicațiile de simulare pe computer. „Anumite lucruri sunt exact așa cum erau acum 400 de ani. Dar am inovat foarte mult. Mai ales în ultimii 20 de ani, ne-am schimbat foarte mult”, a declarat Johannes Grassmayr pentru AP. Ciclul de producție pentru realizarea unui clopot durează între trei și patru luni. În trecut, curățarea și lustruirea unui clopot proaspăt turnat reprezentau 30% din timpul total de producție. În prezent, cu ajutorul uneltelor moderne, acest proces durează doar o zecime din timp. Secrete din procesul de producție Grassmayr păstrează secrete unele dintre cele mai inovatoare etape ale procesului de producție, cum ar fi o cameră specială în care clopotele sunt curățate cu un aparat de șablare de înaltă presiune, dar și aplicațiile specializate folosite pentru a calcula sunetul fiecărui clopot în parte. Chiar și cu ajutorul tehnologiei moderne, procesul de proiectare și realizare a matrițelor pentru un clopot de mari dimensiuni poate dura până la șase luni. Provocări de-a lungul secolelor Proprietarii spun că industria de fabricare a clopotelor se află sub presiune, deoarece se construiesc tot mai puține biserici, ceea ce modifică cererea de clopote. Creșterea costurilor energetice din cauza războiului din Ucraina nu ajută, iar costurile cu forța de muncă au crescut cu 30% de la pandemia din 2020. Totuși, principalul factor de cost al unui clopot nou turnat rămâne prețul materialelor. Cele mai bune clopote necesită bronz de înaltă calitate, al cărui preț era de 8 euro pe kilogram în urmă cu câțiva ani și care a ajuns acum la 23 de euro. Pentru a menține afacerea pe linia de plutire, familia s-a orientat din ce în ce mai mult către restaurarea clopotelor vechi, adesea cu ajutorul tehnologiilor moderne. Cum au ajuns clopotele Catedralei Naționale să fie fabricate în Austria Clopotele fabricate de Grassmayr se găsesc în peste 100 de țări, de la Japonia până în Statele Unite. Unul dintre cele mai mari clopote turnate aici a fost destinat Catedralei Naționale din București, România. Turnat în 2016, acesta are o înălțime de 3,3 metri și cântărește peste 25 de tone. O altă creație, cu o greutate de 15 tone, atârnă într-o biserică de pe Muntele Tabor din Israel. Patriarhia Română a încredințat însărcinarea de a turna cele șase clopote ale Catedralei Naționale firmei Grassmayr. Sfințite în 2018 Potrivit agenției de știri a Patriarhiei, Basilica, clopotul mare a fost turnat în 11 noiembrie 2016, iar celelalte cinci au fost turnate în data de 21 aprilie 2017. Greutatea însumată a celor șase clopote ale Catedralei este de 33 tone. Clopotele au ajuns în România în data de 19 mai 2017, fiind aduse de la turnătoria Grassmayr după ce au fost testate sonor și acordate. În 3 septembrie 2018, Patriarhul Daniel a săvârșit slujba de sfințire a celor șase clopote ale Catedralei Naționale, aflate la sol, iar în ziua următoare acestea au fost ridicate și montate în turla clopotniței de pe fațada de vest, la o înălțime de 60 metri. Sunetul acestora poate fi auzit pe o rază de 15 km, în special la evenimentele și sărbătorile importante.
Festivalul ipocriziei continuă! Consilierul lui Nicușor Dan laudă și el Catedrala: Nu construcția este motivul pentru care nu avem suficiente spitale, creșe, case de bătrâni, porturi sau autostrăzi
Festivalul ipocriziei continuă, în ziua Sfințirii Catedralei Neamului. După ce Andrei Caramitru a lăudat construcția, deși în 2020 o critica, a venit și rândul lui Radu Burnete, consilierul președintelui Nicușor Dan să facă acest lucru, tot prin intermediul unei postări pe Facebook. „130-150 de miliarde de euro. Cam 400-500 de catedrale. Între 130 și 150 de miliarde de euro a cheltuit România pe investiții publice din 2010 încoace (pun cap la cap toate PIB-urile și o rată medie de 3.5% investiții publice ca procent din PIB). Din acest motiv aceia care spun că acest monument religios este ”singura” realizare din acești 15 ani se află într-o gravă eroare. Cu toată corupția (care a fost și este mare!), cu toate ineficiențele, România în acești 15 ani, cu mulți bani europeni (câteva zeci de miliarde) și cu mulți bani din taxele și impozitele din mediul privat a investit cât sute de catedrale în infrastructură publică. Și se vede. Țara noastră a progresat. Poate mai puțin decât ne-am fi dorit, s-ar fi putut sau am visat, dar asta e altceva. Investițiile strict private au fost în acești 15 ani de peste 600 de miliarde de euro (în medie 20%/PIB/an), cât 2000 de catedrale deci și aceia care ne tot spun cum nu s-a făcut nimic de pe vremea lui Ceaușescu și că iată o realizare nu fac decât să perpetueze un neadevăr. S-a făcut enorm, dar fără ca toată lumea să beneficieze în egală măsură, ceea ce din nou este altceva. Plecând de la același cifre nu construcția acestei catedrale este motivul pentru care nu avem suficiente spitale, creșe, case de bătrâni, porturi sau autostrăzi. Oricât de scumpă ea reprezintă o sumă infimă din banii publici care au fost investiți și dacă îi administram mai bine, dacă am fi avut mai puțină corupție, achiziții publice mai simple, mai puțină birocrație, mai multă stabilitate guvernamentală am fi avut mai multe și mai bune din toate. Nu construcția acestei catedrale a făcut să avem mai puține și nici faptul că acum este aproape gata ne va face să avem în viitor mai multe. Ca orice proiect de mare anvergură el nu doar stârnește controverse, dar este în sine o reflecție a societății care i-a dat naștere. O imagine. O stare. Această catedrală este în simbolistica ei, în felul în care a fost construită, inaugurată și dezbătută public o oglindă. Putem înțelege multe din ea despre stat și biserică, despre noi, religiozitatea noastră, habotnicie sau hărnicie, administrație și bani publici, raporturile Orient-Occident în cultura noastră, vremurile pe care le traversăm. Nu toate frumoase, plăcute sau binevenite, dar nici toate rele. Ochi diferiți, văd lucruri diferite. Cred că s-a scris tot ce se putea scrie. Mi s-au părut însă distorsionate aceste două unghiuri: că nu s-a făcut nimic în afară de această catedrală sau că absența ei ar fi schimbat în vreun fel peisajul investițiilor publice. Cifrele seci ca și realitatea cotidiană, pentru cine are memorie să o privească în perspectivă, spun altceva. Țara noastră are și progrese incontestabile de când e parte a Occidentului, dar și probleme cât să mai țină ocupate încă două generații. Acum și-o mare catedrală”, a scris acesta pe rețeaua de socializare. La rândul său, economistul Andrei Caramitru s-a contrazis singur, duminică, în ziua în care s-a sfințit pictura celui mai grandios lăcaș de cult din România, Catedrala Mântuirii Neamului (Catedrala Națională). Dacă în urmă cu aproape 5 ani îi ataca pe reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române (BOR), în legătură cu acest subiect, acum spune că îi place noul lăcaș de cult și chiar îl descrie ca pe „o operă de artă, care simbolizează ambiția”. Catedrala Mântuirii Neamului, cu hramul principal „Înălțarea Domnului” și hramul secundar „Sf. Apostol Andrei”, este cea mai mare biserică din România și cea mai înaltă (127 metri ) și mai mare clădire de biserică ortodoxă ca volum și suprafață din lume. Pictura Catedralei Mântuirii Neamului a fost sfinţită duminică, 26 octombrie 2025, în cadrul unei ceremonii conduse de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului și Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, alături de un sobor format din 65 de ierarhi, 70 de preoţi și 12 diaconi.