Etichetă: caz social Iași

O mamă, născută fără mâini, luptă pentru viitorul copilului său. Familia încearcă să strângă 8.800 de lei pentru un aparat auditiv, necesar celui mai mic dintre cei trei copii

Alina Vâscu, o mamă din județul Iași, are dizabilități grave din naștere. Cei trei copii ai familiei practică fotbal, balet și șah O mamă, născută fără mâini, care își crește cu devotament cei trei copii în ciuda numeroaselor dificultăți, face un apel disperat pentru a reuși să cumpere un aparat auditiv necesar celui mai mic dintre ei. După ce și fiica cea mare a fost diagnosticată cu probleme de auz, familia se confruntă din nou cu o provocare financiară uriașă, pe care nu o poate depăși fără sprijinul celor din jur. Alina Vâscu, o mamă născută fără mâini, luptă pentru a-i achiziționa un aparat auditiv unuia dintre cei trei copii ai săi Într-o casă unde fiecare leu este calculat cu grijă și fiecare zi aduce noi provocări, o mamă își poartă lupta cu o demnitate impresionantă. Alina Vâscu, o femeie din comuna Gorban, județul Iași, s-a născut fără ambele mâini și cu grave probleme la picioare, însă nu și-a lăsat niciodată dizabilitatea să îi răpească cel mai important rol din viață, și anume acela de mamă. Astăzi, însă, femeia se confruntă cu una dintre cele mai grele încercări, după ce medicii au descoperit că și cel mai mic dintre copiii săi are nevoie urgentă de un aparat auditiv. Pentru mulți părinți, o astfel de veste este greu de acceptat. Pentru familia Vâscu, vestea a venit după ce au trecut deja printr-o experiență asemănătoare. Fiica cea mare a familiei a fost diagnosticată cu o problemă de auz la urechea stângă și a avut nevoie de un aparat auditiv. Atunci, salvarea a venit din partea comunității. „Prima oară, au depistat la fata cea mare că nu aude cu urechea stângă și a trebuit să îi achiziționăm un aparat auditiv. Am reușit să îl cumpărăm datorită părinților copiilor de la clubul de fotbal unde merg băieții. Au pus mână de la mână și am putut să cumpărăm un aparat mai bun”, a povestit mama, plângând, reporterilor BZI. Și fetița cea mare are probleme cu auzul Acum, familia retrăiește aceeași dramă. Medicii au stabilit că și Luca, mezinul familiei, are nevoie de un aparat auditiv. Costul acestuia este de 8.800 de lei, iar sprijinul oferit de stat acoperă doar 1.023 de lei. Diferența este imposibil de suportat pentru o familie care abia reușește să își asigure traiul de zi cu zi. „Mi s-a spus de la spital că băiatul va purta aparat auditiv. Costă 8.800 de lei, iar statul oferă doar puțin peste 1.000 de lei. Suntem neputincioși și nu știm de unde să facem rost de bani”, spune femeia. În ciuda handicapului sever cu care s-a născut, Alina și-a construit o familie și își dedică întreaga energie celor trei copii. Veniturile sunt însă foarte mici, iar posibilitățile de a obține bani suplimentari sunt limitate. „Eu am probleme și la mâini, și la picioare. Nu pot să lucrez. Avem venituri foarte mici și nu avem de unde să strângem atâția bani. Am făcut și un împrumut de 100 de milioane de lei vechi pe doi ani doar ca să cumpărăm lemne pentru iarnă și să avem căldură pentru copii. Nu bem, nu fumăm. Tot ce avem merge către copii. Venitul pe care îl am nu îmi permite să pun bani deoparte. Mi-ar lua aproape doi ani să strâng suma necesară”, mărturisește aceasta. Durerea este cu atât mai mare cu cât femeia simte că nu mai are la cine să apeleze. Mama sa a decedat, tatăl este paralizat, iar ceilalți membri ai familiei se confruntă la rândul lor cu dificultăți financiare. Cei doi băieți ai familiei, Luca și David, practică fotbalul de trei ani, în cadrul clubului ACS Hușana, iar fiica urmează cursuri de balet. Părinții încearcă să le ofere o copilărie cât mai normală și să îi încurajeze să își urmeze pasiunile, în ciuda lipsurilor materiale. Pentru Alina, aparatul auditiv nu reprezintă doar un dispozitiv medical. Este șansa copilului său de a auzi mai bine, de a se dezvolta normal, de a învăța și de a comunica fără bariere. Cei care doresc să ajute familia Vâscu să achiziționeze aparatul auditiv pentru fiul lor, Luca, o pot face printr-o donație în contul RON RO27BRD240SV12299992400, deschis pe numele mamei. Povestea familiei Vâscu este una despre sacrificiu, putere și dragoste necondiționată. O mamă care, deși poartă pe umeri povara unei dizabilități severe încă de la naștere, continuă să lupte pentru copiii săi și să caute soluții acolo unde speranța pare tot mai greu de găsit. Alina, o mamă născută fără mâini, își dorește doar să poată achiziționa un aparat auditiv pentru fiul ei, astfel încât să îi ofere celui mai mic dintre copii șansa de a auzi lumea așa cum o aud și ceilalți.

Adrian Oprea, un tânăr cu Lupus, se luptă să ducă o viață normală după ce rinichiul i-a cedat la doar două zile după transplant. Mi-am pierdut speranța

Tatăl lui Adrian i-a donat un rinichi, dar transplantul nu a reușit. Tânărul are o datorie de aproximativ 20.000 de euro Adrian Oprea, un tânăr în vârstă de 30 de ani, se luptă să ducă o viață normală după un șir lung de suferințe. Tânărul a suferit un transplant de rinichi, donator fiind chiar tatăl acestuia, însă organul a cedat la doar două zile după intervenție. Adrian supraviețuiește datorită dializei, dar, în urma anilor de tratament și investigații, acesta a rămas cu o datorie imposibil de acoperit de către familia sa. Rinichiul lui Adrian Oprea a cedat la doar două zile după transplant Pe când avea doar 17 ani, când majoritatea adolescenților își fac planuri pentru viitor, Adrian Sorin Oprea a primit un diagnostic care avea să îi schimbe complet viața. Tânărul din Botoșani a aflat că suferă de Lupus Eritematos Sistemic, o boală autoimună severă care, în timp, i-a afectat grav organismul și i-a distrus rinichii. Astăzi, după ani întregi de suferință, tratamente și complicații medicale, Adrian trăiește datorită ședințelor de dializă și încearcă să facă față unor datorii medicale uriașe. Totul a început cu simptome aparent banale. Hemoglobina îi scădea constant, iar medicii nu reușeau să descopere cauza reală a problemelor sale. „Problemele mele au început când aveam 17 ani. Îmi tot scădea hemoglobina și medicii nu știau care e problema. Prima oară am fost internat la Botoșani, dar m-au trimis la Iași și, acolo, mi-au pus primul diagnostic de hemofilie. Am stat vreo 3 luni la Spitalul «Sfânta Maria» din Iași, dar mi-au recomandat să merg la București. Am ajuns la Fundeni, unde am stat aproape un an pentru analize și investigații, până când s-a ajuns la diagnosticul de Lupus Eritematos Sistemic”, a declarat Adrian Sorin Oprea pentru reporterii BZI. Boala autoimună a devenit tot mai agresivă și i-a afectat grav funcția renală. După ani de tratamente și spitalizări, viața lui Adrian s-a schimbat radical. Din 2018, tânărul depinde de dializă pentru a putea supraviețui. „Ca să fiu mai aproape de casă, am ajuns internat la Spitalul Clinic «Dr. C.I. Parhon» din Iași. Acolo am făcut și transplantul de rinichi. Tatăl meu a fost donator, dar, din păcate, după două zile, rinichiul a cedat. După asta au urmat foarte multe complicații. Am făcut și un AVC. În prezent, starea mea e stabilă, fac dializă de trei ori pe săptămână. Mi-am pierdut speranța, nu mai am încredere că aș putea face un alt transplant”, a mai spus tânărul. Tânărul nu poate acoperi singur datoria uriașă În anul 2022, familia lui Adrian a trăit poate cea mai mare speranță din ultimii ani. Tatăl său a decis să îi doneze un rinichi într-un gest impresionant de sacrificiu și iubire părintească. Din păcate, însă, organismul lui Adrian a respins transplantul aproape imediat. Ce trebuia să fie începutul unei vieți normale s-a transformat într-un nou coșmar medical. Au urmat complicații severe, printre care septicemie, episoade critice de instabilitate și un accident vascular cerebral care i-a pus viața în pericol. Tânărul spune că, după toate aceste încercări, lupta nu mai este doar una fizică, ci și psihică. Pe lângă problemele medicale, Adrian se confruntă acum și cu o povară financiară uriașă. Ani întregi de tratamente, drumuri între spitale, investigații și recuperare au însemnat cheltuieli pe care familia nu a mai reușit să le suporte. Astăzi, Adrian are datorii medicale de aproximativ 20.000 de euro, bani împrumutați pentru a putea continua tratamentele și pentru a supraviețui. Cu toate acestea, tânărul nu cere milă. Spune că încearcă doar să meargă mai departe și să găsească puterea de a continua lupta cu boala care i-a furat adolescența și tinerețea. Cei care doresc să îl ajute pe Adrian o pot face prin donații, în conturile: RON RO67ROIN40213FGMZZZ5PE7M și EURO RO21ROIN40210EM6IJ7YXQDP, deschise pe numele tânărului. Povestea lui Adrian, tânărul diagnosticat cu Lupus, al cărui rinichi a cedat după doar două zile de la transplant, este una despre suferință și neputință, dar și despre curajul de a continua chiar și atunci când speranța pare să dispară.

Maria Popovici, o mamă singură din Iași, cere disperată ajutor pentru a-și opera fiica imobilizată la pat. Ea este minune de la Dumnezeu, toți doctorii se miră că a supraviețuit

Alessia Popovici are nevoie de o operație la ambele picioare. Copila este imobilizată la pat din cauza mai multor probleme de sănătate O mamă singură din Iași cere disperată ajutor pentru a reuși să strângă 12.000 de euro cu care să își poată opera fiica de doar 10 ani. Alessia a suferit un AVC hemoragic la vârsta de 7 luni, iar doctorii nu îi mai dădeau șanse de supraviețuire. Fetița a rămas cu grave sechele, printre care epilepsie, tetrapareză spastică și trombofilie. Maria Popovici, mamă singură din Iași, are nevoie de sprijin financiar pentru operația fiicei de 10 ani Maria Popovici, o mamă din Valea Lupului, duce, zi de zi, o luptă tăcută, dureroasă, dar plină de iubire pentru a-și ajuta fetița de doar 10 ani. Aceasta își dedică întreaga viață copilului ei, iar fiecare zi înseamnă grijă, teamă, speranță și puterea de a merge mai departe chiar și atunci când totul pare imposibil. Maria Popovici este mama Alessiei, o fetiță de 10 ani care a trecut prin suferințe greu de imaginat pentru un copil. Acum, familia se află din nou în fața unui obstacol uriaș, deoarece copila are nevoie urgentă de o nouă intervenție chirurgicală la ambele picioare, iar costul operației este de 12.000 de euro. Până în prezent, mama a reușit să strângă doar 1.500 de euro. Mai lipsesc 10.500 de euro, iar timpul nu este de partea lor. „Fetița mea, Alessia, are 10 ani și acum două luni a fost operată de scolioză severă. Din păcate, avem nevoie cât mai urgent de o nouă operație la ambele picioare. Chiar ieri am primit mesaj dacă am strâns bănuții, dar noi nu am reușit încă”, povestește mama, cu vocea apăsată de griji. Alessia s-a născut fără probleme. Era un copil sănătos, iubit și așteptat cu emoție. Însă, la doar 7 luni, viața familiei s-a schimbat dramatic. Fetița a suferit un accident vascular cerebral hemoragic, provocat ulterior de o trombofilie nedepistată la timp. A intrat în comă, iar medicii nu i-au dat mari șanse. „Alessia s-a născut un copil perfect normal, dar la vârsta de 7 luni a făcut un AVC hemoragic. Am descoperit după că fusese din cauza trombofiliei. A intrat în comă. Ea este minune de la Dumnezeu. Toți doctorii se miră că a supraviețuit, având în vedere ce are la căpșor. Ea a rămas cu sechele destul de mari, are epilepsie, retard neuromotor, tetrapareză spastică, trombofilie și scolioză severă care este operată de două luni”, a povestit mama fetiței reporterilor BZI. Femeia își crește singură copilul, după ce tatăl micuței le-a abandonat Acum, operația la picioare reprezintă mai mult decât o intervenție medicală. Pentru această mamă, este speranța că fiica ei ar putea deveni într-o zi mai independentă. Intervenția ar urma să aibă loc la București, la Spitalul Monza, realizată de medicul Alexandru Thiery, specialist pe care familia l-a așteptat șase luni pentru a primi acceptul. „Dacă reușim să strângem banii, operația va avea loc la București, la Spitalul Monza, la domnul doctor Alexandru Thiery. Chiar dimineață am primit mesaj de la doamna care se ocupă de plată să ne întrebe dacă am strâns banii și nu am știut ce să îi răspund. Am început să strângem banii de o săptămână, a fost foarte greu până acum. Noi, dacă am avea banii, și acum ne-ar chema, zilele următoare, la operație, pentru că este foarte urgent. Noi am așteptat 6 luni un răspuns să fim preluați de domnul doctor, pentru că el este foarte ocupat. Este cel mai bun”, a precizat Maria Popovici. Femeia își crește fetița singură. Tatăl copilului le-a abandonat, iar întreaga responsabilitate a rămas pe umerii ei. Nu poate avea un loc de muncă stabil, deoarece Alessia depinde complet de ea. Fetița nu se poate deplasa singură, nu merge la școală în mod obișnuit și are nevoie permanentă de supraveghere. „Mă ocup singură de ea, tatăl ei ne-a abandonat. Este foarte dificil, eu mă ocup de toate și fac față cu greu, dar fetița îmi dă putere. Îmi doresc să reușesc să o fac pe ea independentă, pentru că mă gândesc: mai târziu, poate eu nu voi mai fi. De asta mă lupt, să rezolvăm măcar problema aceasta cu picioarele. Nu vorbește ca un copil de 10 ani, vorbește doar foarte puțin. Înțelege aproape tot și atât. Noi facem școlarizare acasă. De două ori pe săptămână vin doamnele acasă, pentru că ea nu este deplasabilă. Nu știe să scrie, nu știe să vorbească, face o propoziție de 2-3 cuvinte, dar mai mult nu. Este foarte mult în urmă. E greu, face și crize de epilepsie. Am făcut 3 credite până acum ca să achităm tratamentele. Eu din bănuții de asistent personal plătesc creditele astea. Nu aș avea cum să am un job. Am mai făcut unghii de acasă, dar am rămas și fără cliente acum, pentru că am fost plecată cu fetița la București pentru operația de scolioză și le-am pierdut. Nu am cum să am alt job, pentru că sunt permanent lângă fetiță. Este dependentă de mine în totalitate”, a povestit Maria Popovici, mama disperată să strângă suma necesară operației. Alessia are nevoie de ajutor pentru operația la picioare, iar oricine poate contribui printr-o donație, oricât de mică, în contul bancar al Mariei Popovici, o mamă singură din Iași, disperată să își ajute fiica, o poate face în contul RON: RO95 BRDE 240S V940 6866 2400. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate

Paula Minea, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Pedagogic din Iași, are nevoie de ajutor în lupta cu cancerul. Cred că am plâns vreo două zile când am aflat de amputare

Paula Teodora Minea, o tânără de doar 18 ani, elevă la Colegiul Național Pedagogic „Vasile Lupu” din Iași, are nevoie de ajutor după ce a fost diagnosticată cu o formă extrem de rară și agresivă de cancer. La finalul anului 2025, Paula a ajuns la spital din cauza unei probleme la genunchi, iar ulterior medicii i-au pus diagnosticul de sarcom sinovial monofazic. Singura soluție care i-ar salva viața o reprezintă amputarea piciorului afectat, dar tânăra are nevoie de sprijin pentru a acoperi cheltuielile ce vor apărea după intervenție, inclusiv o proteză care să o ajute să își trăiască viața cât mai normal. Paula Minea, elevă la Colegiul Pedagogic din Iași, a fost diagnosticată cu o formă agresivă de cancer Paula Teodora Minea, elevă în clasa a XII-a C la Colegiul Național Pedagogic „Vasile Lupu” din Iași, trece prin una dintre cele mai dificile încercări pe care le poate trăi un tânăr. La doar 18 ani, viața ei s-a schimbat radical după ce a fost diagnosticată cu sarcom sinovial monofazic, o formă rară și agresivă de cancer. Totul a început în toamna anului 2025, când Paula a observat o schimbare aparent minoră, dar care avea să devină începutul unui drum dureros. „Am început să simt o gâlmă în spatele genunchiului, la piciorul drept și apoi am fost la medic pentru că începea să mi se înțepenească genunchiul și să merg mai greu”, a povestit tânăra pentru reporterii BZI. După primele investigații realizate la Iași, medicii au trimis-o la București, unde a urmat o serie de analize complexe. A fost internată timp de o săptămână, iar biopsia a confirmat diagnosticul care avea să îi schimbe viața. „Am fost la doctor, am făcut un RMN aici, la Iași, dar am fost trimisă la București și restul analizelor le-am făcut acolo. Am stat o săptămână internată și mi-au făcut toate investigațiile, apoi a avut loc biopsia și, în două săptămâni, am aflat și diagnosticul. E destul de greu, a fost un șoc total diagnosticul, inclusiv când eram sub tratament nu mi se părea real. Nu credeam că e posibil să mi se întâmple asta”, și-a amintit Paula. Decizia medicilor a fost una extrem de dificilă, deoarece, pentru a-i salva viața, aceștia au ajuns la concluzia că este necesară amputarea piciorului afectat. Operația este programată pentru 30 martie 2026, la București. După intervenție, Paula va avea nevoie de o proteză care să îi ofere șansa la o viață cât mai apropiată de normalitate. „Când am aflat că este posibil să îmi amputeze piciorul, a fost un șoc. Cred că am plâns vreo două zile atunci când am aflat de amputare. Mă gândeam ce o să fac, cum o să mă obișnuiesc?”, a spus Paula. Tânăra încearcă să își ocupe timpul cu activități și momente alături de cei dragi În ciuda durerii și a incertitudinii, Paula încearcă să rămână puternică. Își ocupă timpul cu diverse activități pentru a nu se lăsa copleșită de gânduri și așteaptă, în paralel, un răspuns de la medicii din Barcelona, în speranța unei alternative. „Acum sunt acasă, sunt relativ bine. Încerc să îmi ocup timpul cu alte activități, să nu mă mai gândesc la situația asta. Încerc să nu mă agăț de speranța că medicii din Barcelona vor găsi o altă soluție, pentru că dacă nu va fi așa, îmi voi face rău tot mie. Îmi sunt alături părinții, iubitul meu, prietenii, care mă vizitează foarte des. Sper să fie totul bine, într-un final”, a povestit Paula Teodora Minea. Povestea Paulei este o adevărată dovadă de curaj, dar și un strigăt pentru solidaritate. După operație, costurile pentru proteză și recuperare vor fi semnificative, iar sprijinul comunității face diferența. Cei care doresc să o ajute pe Paula Teodora Minea, eleva de la Colegiul Național Pedagogic Iași, diagnosticată cu o formă rară și agresivă de cancer, o pot face printr-o donație în contul: RON RO57 RNCB 0684 1797 9136 0001, deschis pe numele tinerei. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate

Andrei, un copil de 6 ani cu hidrocefalie congenitală, are nevoie de două operații la ochi. Nu mai facem față cu costurile

Andrei Boca Oltean are șase ani și încă de la începutul vieții a fost diagnosticat cu hidrocefalie congenitală, iar acum se confruntă cu o altă problemă gravă, deoarece are nevoie de două operații la ochi pentru a-și păstra vederea. Părinții băiatului au nevoie disperată de ajutor, deoarece nu mai fac față cheltuielilor constante pe care le presupune diagnosticul și terapia copilului. Andrei, copilul cu hidrocefalie congenitală, are nevoie de două operații la ochi La doar șase ani, viața lui Andrei este o luptă continuă pentru normalitate. Copilul și-ar dori să vadă viața la fel ca restul copiilor de vârsta lui, să recunoască fețele celor dragi, să se joace fără teamă și să privească lumina fără durere. Diagnosticat cu hidrocefalie congenitală, Andrei trăiește de șase ani între controale medicale, terapii zilnice și intervenții menite să îi ofere o șansă la o dezvoltare cât mai apropiată de normal. Hidrocefalia nu înseamnă doar un diagnostic trecut pe o foaie medicală. În cazul lui Andrei, ea a adus întârzieri de dezvoltare și nevoia unui program riguros de recuperare, printre care logopedie, psihoterapie, kinetoterapie și înot terapeutic. Aproape în fiecare zi, familia lui își organizează viața în funcție de ședințe, drumuri la specialiști și exerciții repetate acasă. Peste toate aceste încercări s-a suprapus recent o nouă problemă gravă, și anume o afecțiune oftalmologică ce implică subluxație de cristalin și care îi afectează serios vederea. La ultimul control, medicii au recomandat de urgență două intervenții chirurgicale: o corepraxie (operație de refacere a pupilei și reașezarea ei în poziție normală – n.r.) și o corecție optică, intervenții esențiale pentru a preveni agravarea situației. Răzvan Dan Boca Oltean, tatăl lui Andrei, spune că este greu de estimat o sumă de care ar avea nevoie pentru intervenții și terapii, dar recunoaște că se descurcă cu greu pentru a face față cheltuielilor. „Am evitat să spunem că avem nevoie de o sumă anume. Orice ajutor, oricât de mic, este important pentru noi. Știm că oamenii pot deveni puțin reticenți atunci când spui că ai nevoie de o anumită sumă. Nu vrem să punem presiune pe cineva. În fiecare zi, cheltuim aproximativ 500 de lei doar pentru tratamente și terapie. Noi lucrăm amândoi, dar nu reușim să ne mai descurcăm fără ajutor”, a declarat Răzvan Dan Boca Oltean pentru reporterii BZI. Părinții au nevoie de ajutor pentru a face față cheltuielilor Fără aceste operații, vederea lui Andrei riscă să se deterioreze și mai mult, ceea ce ar complica suplimentar procesul de recuperare deja dificil. Pentru un copil cu hidrocefalie, vederea este vitală în procesul de dezvoltare. Fiecare exercițiu de coordonare, fiecare interacțiune și fiecare terapie depind și de capacitatea lui de a vedea clar. Orice amânare poate însemna șanse reduse la o evoluție favorabilă. Odată ce banii necesari vor fi strânși, Andrei va fi operat la un spital privat din Cluj. Familia lui Andrei a ajuns la limita posibilităților financiare. Costurile terapiilor zilnice sunt deja foarte mari, iar intervențiile oftalmologice adaugă o presiune financiară imposibil de susținut fără sprijin extern. „Pentru hidrocefalie, facem recuperare zilnică, costisitoare. Iar acum ni s-au recomandat și cele două operații la ochi. Pur și simplu nu mai facem față cu costurile”, mărturisesc părinții, cu sinceritate și teamă, dar și cu speranța că nu vor fi lăsați singuri. Oricine dorește să îl ajute pe Andrei o poate face direct, în conturile familiei. Beneficiar este Răzvan Dan Boca Oltean, tatăl lui Andrei. Donațiile în lei pot fi făcute în contul de Revolut – RON: RO35 REVO 0000 1404 9690 9552 (IBAN complet: RO35REVO0000140496909552). Există și conturi pentru donații în valută: cont EUR – RO35 REVO 0000 1404 9690. Sumele ajung direct la familia lui Andrei, copilul cu hidrocefalie congenitală, pentru operațiile la ochi de care are nevoie. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate

Eva Beldiman, o copilă de doar 10 ani, are nevoie de 25.000 de euro pentru o operație de îndepărtare a unei vertebre malformate

Eva Beldiman, o fetiță de 10 ani, și mama sa cer ajutor pentru o operație de îndepărtare a unei vertebre malformate, de care copila are nevoie pentru a evita complicații mult mai grave în viitor. Eva are nevoie de 25.000 de euro pentru a acoperi cheltuielile necesare intervenției, investigațiilor și perioadei de recuperare, iar pentru mama sa, această sumă este una imposibil de strâns fără sprijinul celor din jur. Eva Beldiman are nevoie de o operație prin care să îi fie îndepărtată vertebra malformată Eva Maria Raluca Beldiman are 10 ani, visează să alerge, să deseneze și să crească fără dureri. Pentru ea, copilăria ar trebui să fie despre joacă și școală, nu despre corsete medicale, investigații complexe și operații costisitoare. Dar viața ei s-a schimbat în urma unui incident banal. Totul a început când Eva avea doar cinci ani și a înghițit un bănuț. Radiografiile făcute atunci pentru a localiza obiectul străin au scos la iveală o altă problemă, mult mai gravă, și anume coloana vertebrală a fetiței nu era dreaptă. La început, medicii au recomandat monitorizare, fără motive majore de îngrijorare, însă timpul a trecut, iar vara trecută (vara anului 2025 – n.r.), investigațiile au arătat că deformarea coloanei a progresat. Atunci, copila a primit un diagnostic greu de dus pentru oricine, scolioză toraco-lombară, cu un unghi Cobb (standardul medical pentru măsurarea severității curburilor coloanei vertebrale pe radiografii – n.r.) de 38°. Copila recunoaște că nu înțelegea gravitatea din spatele diagnosticului pus de medici, dar știa că are nevoie de ajutor pentru a scăpa de suferință. „Nu înțelegeam ce înseamnă, dar am înțeles un lucru, acela este că spatele meu se curbează și trebuie ajutat. Am început să port un corset Cheneau, care poate pentru unii este doar un obiect medical. Pentru mine înseamnă ore întregi în care simt cum îmi strânge corpul, cum mă apasă când stau pe scaun la școală, cum trebuie să mă joc mai atent decât ceilalți copii”, a povestit Eva. Intervenția chirurgicală și perioada de recuperare sunt extrem de costisitoare pentru familie Ulterior, după mai multe investigații, medicii au descoperit că nu este vorba despre o scolioză obișnuită, ci despre o malformație congenitală, numită hemivertebră lombo-sacrată L5 stânga, complet segmentată. Din spusele familiei, o parte a unei vertebre s-a format greșit încă din viața intrauterină și împinge coloana să se deformeze progresiv, pe măsură ce fetița crește și se dezvoltă. Fără intervenție chirurgicală, scolioza se va accentua, iar riscul de complicații severe la maturitate este ridicat, deoarece pot apărea dureri cronice, probleme respiratorii, limitări funcționale și deformări ireversibile. În ciuda greutăților cauzate de problemele de sănătate, Eva merge la școală și își păstrează visurile, sperând că într-o zi se va vindeca și va putea duce o viață liniștită și lipsită de dureri. După investigații CT și RMN și consulturi la clinici de specialitate, medicii au recomandat hemivertebrectomia Ruf-Harms, o intervenție chirurgicală complexă, care presupune îndepărtarea vertebrei malformate și stabilizarea coloanei cu implanturi speciale. Operația care va avea loc la Spitalul Monza din București este singura șansă pentru ca Eva să crească normal și să evite complicațiile grave la vârsta adultă. Din păcate, costurile totale pentru operație, implanturi, investigații și recuperare se ridică la 25.000 de euro, bani pe care mama fetei nu îi poate strânge fără ajutor. Pentru Eva Maria Beldiman orice ajutor contează, iar cei care doresc să contribuie pentru operația de îndepărtare a vertebrei malformate o pot face printr-o donație în contul RON RO94RNCB0041182104010001 sau în contul EURO RO67RNCB0041182104010002, cu mențiunea EVA BELDIMAN. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate

Drama unei femei de 54 de ani din Iași, care are nevoie disperată de o locuință: Persidia Dobrea are un fiu de 12 ani și riscă să rămână pe străzi

Persidia Dobrea este o femeie de 54 de ani din Iași care trece printr-o situație extrem de complicată în viață. Femeia are arsuri pe mai multe părți ale corpului și o mână amputată în urma unui accident de când era copilă. Ieșeanca are nevoie disperată de o locuință în care să trăiască cu fiul ei de 12 ani. Femeia a fost la primărie să ceară ajutorul, însă tot ce a primit a fost un bon de ordine pentru o audiență. Între timp, locuiește la o persoană pe care a cunoscut-o la biserică și a fost de acord să o ajute. Persidia Dobrea are nevoie de o locuință în Iași Femeia de 54 de ani din Iași a ajuns într-o situație disperată și cere ajutor. Aceasta are nevoie de o cameră unde să locuiască alături de fiul ei. Persidia Dobrea a mers la Primăria Iași să ceară ajutor, însă tot ce a primit a fost o programare. „Sunt într-o situație disperată, am nevoie de un loc unde să stau, deoarece în prezent locuiesc la o cunoștință, cineva pe care am cunoscut la biserică și m-a ajutat. Însă, nu pot sta acolo la nesfârșit, nu este suficient spațiu, mai ales că sunt și cu fiul meu de 12 ani. Am mers la primărie să cer un ajutor, poate au o locuință socială disponibilă. Mi-au dat un bon de ordine să merg în audiență și atât, dar cine știe cât va dura”, a precizat Persidia Dobrea. Singurele venituri ale femeii sunt pensia de 1.280 de lei, indemnizația de handicap și alocația fiului ei. Din păcate, pentru Persidia Dobrea viața a fost extrem de dificilă, deoarece a suferit un accident grav când avea doar 9 luni. „Veniturile mele sunt mici, am o pensie de 1.280 de lei și indemnizația de handicap de 400 și ceva de lei, însă este greu să mă descurc cu banii aceștia pentru mine și copilul meu. Am mai stat cu chirie pe unde am apucat, dar acum nu mai găsesc nimic. Am nevoie doar de o cameră. Este suficient. Când aveam 9 luni, am suferit un accident: o lampă cu gaz a luat foc în încăperea unde eram și am fost arsă pe o parte din corp. Tot atunci, doctorii au trebuit să îmi amputeze și mâna dreaptă. Am lucrat vreo câțiva ani la munca invalizilor, cât a fost posibilitate, însă doar atât. Alte oportunități nu am avut”, a mai spus femeia de 54 de ani. Vrea să își crească fiul într-un loc sigur Cu o voce blândă, Persidia Dobrea a povestit despre fiul ei, care merge la școală și aproape zilnic la antrenamentele pentru fotbal. Ea vrea doar să îi ofere un loc unde să crească și să aibă grijă de el. „Băiatul meu este încă la școală. Merge des la antrenamente la fotbal. Încerc să îl cresc cât de bine pot, însă este dificil în situația mea. Desigur că și el mă ajută cât de mult poate pentru vârsta sa, iar câțiva oameni cu suflet mi-au mai oferit ajutor. Sper din toată inima că se va găsi și un loc pentru mine, cât de mic, ca să mă îngrijesc pe mine și pe fiul meu”, a încheiat Persidia Dobrea. Persidia Dobrea speră că, în cele din urmă, i se va oferi un loc în Iași, unde să trăiască împreună cu fiul ei. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate

Raluca Nicoleta Radu, mamă a doi copii, luptă cu paralizia și are nevoie urgentă de ajutor. Femeia are nevoie de 55.000 de euro pentru un tratament care poate ține boala sub control

Raluca Nicoleta Radu este mamă a doi copii și are nevoie de ajutor pentru a ține sub control o boală ce riscă să o lase paralizată. Femeia a primit, inițial, un diagnostic greșit, iar tratamentul pe care îl urmase nu dădea niciun rezultat. Ba mai mult, simptomele se agravau. Disperată, Raluca a ajuns să ceară ajutor în Turcia, unde i s-a spus că suferă de neuropatie motorie multifocală. Raluca Nicoleta Radu, o mamă de 40 de ani, se luptă cu paralizia Raluca Nicoleta Radu, o femeie de 40 de ani și mamă a doi băieți, trăiește una dintre cele mai grele perioade din viața ei. În urmă cu doar șapte luni, o problemă aparent minoră, un deget care nu mai răspundea la comenzi, a fost începutul unui coșmar medical care amenință să îi răpească mobilitatea și independența. „Am crezut că e oboseală, stres, ceva trecător. Însă, zilele au trecut, iar slăbiciunea s-a transformat treptat în paralizie. Astăzi, mâna mea este paralizată”, a povestit Raluca. După luni de investigații în România, medicii i-au pus un diagnostic devastator: scleroză laterală amiotrofică (ALS), o boală neurodegenerativă, considerată incurabilă. Raluca a început tratamentul, însă starea ei nu s-a îmbunătățit. Din contră, simptomele au continuat să se agraveze, iar paralizia a avansat. „Simțeam cum mă pierd, puțin câte puțin. Era ca o sentință, ca și cum cineva îmi lua viața bucată cu bucată”, a spus femeia. Disperată și agățată de ultima fărâmă de speranță, Raluca a decis să caute o a doua opinie medicală în afara țării. La LIV Hospital din Turcia, verdictul medicilor a schimbat totul, deoarece aceștia i-au spus că nu suferă de ALS, ci de neuropatie motorie multifocală, o boală neurologică gravă, dar care poate fi ținută sub control, prin tratament cu imunoglobuline intravenoase (IVIG). Femeia are nevoie de 55.000 de euro pentru un tratament care ține boala sub control Pentru prima dată după luni de incertitudine, Raluca a simțit că mai există o șansă. Însă, speranța a venit cu un avertisment dur. Fiecare lună fără tratament înseamnă deteriorare ireversibilă, iar amânarea poate duce la paralizie totală. „Medicii au fost extrem de clari. Mi-au spus că fiecare lună pierdută înseamnă paralizie ireversibilă. Fiecare zi de amânare poate însemna pierderea definitivă a mobilității. Fără tratament, riscul este paralizia totală”, își amintește Raluca. Tratamentul IVIG a fost început de urgență, însă costurile sunt uriașe. Pentru a putea continua terapia și a opri evoluția bolii, Raluca are nevoie de 55.000 de euro, o sumă mult prea mare pentru familia sa. Pentru Raluca, fiecare lună de tratament înseamnă timp câștigat în lupta cu boala, timp în care își poate păstra mobilitatea și independența. Fără tratament, riscul paraliziei totale este real și iminent. Asociația „Salvează o inimă” a lansat un apel public pentru sprijinirea Ralucăi Radu, iar orice donație poate contribui la salvarea mobilității și a vieții sale. Cei care doresc să o ajute pe Raluca Nicoleta Radu, mamă a doi copii, care riscă să rămână paralizată, o pot face printr-o donație în CONT RON  RO94RNCB0041182104010001 sau CONT EURO RO67RNCB0041182104010002, cu mențiunea RALUCA NICOLETA RADU. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate

Andreea Staicu, o adolescentă de 14 ani, are nevoie de o operație costisitoare pentru a preveni agravarea scoliozei severe de care suferă. Intervenția chirurgicală depășește suma de 45.000 de euro

Andreea Staicu are doar 14 ani, dar duce deja o luptă obositoare cu un diagnostic care îi răpește copilăria, și anume scolioza severă. Toți medicii care au consultat-o au ajuns la concluzia că singura șansă ca Andreea să ducă o viață normală și organele ei să nu fie afectate ar fi o intervenție chirurgicală la Spitalul Monza din București. Operația este însă extrem de costisitoare, iar familia nu are posibilitatea de a face față sumei de 45.360 de euro. Andreea Staicu a fost diagnosticată cu scolioză severă La doar 14 ani, Andreea Staicu trăiește o realitate pe care niciun copil nu ar trebui să o cunoască. În timp ce alți adolescenți își fac planuri pentru școală, prieteni și vacanțe, ea își măsoară zilele în durere, restricții și teama că, fără ajutor urgent, boala de care suferă îi poate marca definitiv viitorul. Andreea a fost diagnosticată încă de la o vârstă fragedă cu scolioză, o afecțiune care presupune deformarea coloanei vertebrale. De-a lungul anilor, familia a încercat toate metodele recomandate de medici: kinetoterapie, fizioterapie, masaj, purtarea corsetului ortopedic și restricții severe privind efortul fizic. Cu toate acestea, boala a continuat să avanseze. Astăzi, medicii vorbesc despre o formă severă de scolioză, cu o curbură de 31 de grade lombar și 61 de grade toracic, ceea ce reprezintă valori extrem de periculoase pentru un copil aflat încă în plină creștere. Specialiștii avertizează că, fără o intervenție chirurgicală urgentă, deformarea coloanei vertebrale poate comprima organele vitale, în special plămânii și inima, punând în pericol funcțiile respiratorii și cardiace ale adolescentei. Pentru Andreea, scolioza nu înseamnă doar un diagnostic medical, ci o copilărie trăită cu limitări. Fiecare mișcare este atent controlată, fiecare respirație vine cu efort, iar durerea a devenit o prezență constantă. Activități normale pentru un copil de vârsta ei, cum ar fi joaca, sportul sau chiar mersul la școală fără disconfort, sunt înlocuite de ședințe de terapie și controale medicale. „Este greu să accepți, la 14 ani, că viitorul tău, respirația ta și șansa de a trăi fără durere se învârt în jurul unei sume foarte mari”, a declarat Andreea, cu o maturitate care impresionează și doare în același timp. Costurile intervenției chirurgicale depășesc posibilitățile financiare ale familiei Medicii sunt unanimi și spun că intervenția chirurgicală este singura soluție care poate opri evoluția bolii și îi poate reda adolescentei șansa la o viață normală. Costul estimat al operației este însă de 45.360 de euro, o sumă imposibil de acoperit pentru familia fetei. „În fiecare caz pe care îl preluăm, încercăm să privim dincolo de diagnostic și de cifre. În cazul Andreei, vorbim despre un copil aflat într-un moment critic al dezvoltării sale, pentru care accesul rapid la o intervenție chirurgicală specializată nu mai este o opțiune, ci o necesitate medicală strictă. Scolioza severă de care suferă are un impact direct nu doar asupra coloanei vertebrale, ci și asupra funcționării organelor vitale, iar amânarea intervenției îi poate compromite șansele la o viață normală”, a declarat Vlad Plăcintă, președintele Asociației „Salvează o inimă”. Acesta subliniază că misiunea organizației este de a aduce împreună comunitatea, mediul de afaceri și oamenii de bună-credință pentru a transforma solidaritatea într-un sprijin concret și salvator. Într-un mesaj emoționant, Andreea vorbește despre lupta ei și despre povara pe care o simte asupra familiei: „În fiecare zi mă trezesc cu gândul că sănătatea mea depinde de o sumă de bani pe care familia mea nu o poate strânge singură. Îmi văd părinții obosiți și îngrijorați, știu că fac tot ce pot, dar nu este suficient. Operația de care am nevoie este singura mea șansă, însă costul ei este mult peste puterile noastre. Nu cer nimănui imposibilul, cer doar o șansă la o viață normală, o șansă pe care, fără ajutor, risc să o pierd”, a spus copila de 14 ani. Cei care doresc să o ajute pe Andreea Staicu, tânăra de 14 ani diagnosticată cu scolioză severă, o pot face printr-o donație în CONT RON: RO94RNCB0041182104010001 sau CONT EURO: RO67RNCB0041182104010002, cu mențiunea ANDREEA STAICU. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate

Bianca Osoianu, o studentă de 19 ani, are nevoie de ajutor pentru o operație la inimă. Costurile intervenției, care ar trebui să aibă loc în două săptămâni, depășesc posibilitățile familiei

Bianca Osoianu are 19 ani, este studentă la Facultatea de Filosofie și Științe Politice din Iași și are nevoie urgent de ajutor pentru o operație la inimă. După ani de spitalizări și crize severe, Bianca a trecut deja printr-o intervenție complicată, dar medicii recomandă acum implantarea unui loop recorder pentru a-i asigura siguranța. Bianca Osoianu are nevoie de ajutor pentru o operație urgentă la inimă Bianca Osoianu are 19 ani și trăiește cu o malformație cardiacă congenitală extrem de rară, întâlnită la aproximativ 0,001% din populație. Deși astăzi este studentă și voluntar activ, adolescența ei a fost marcată de ani întregi de spitalizări, investigații fără răspuns și frica permanentă de a nu ști ce urmează. „Până la 14 ani, nu aveam nimic. Eram mereu pe afară cu prietenii”, povestește Bianca. În realitate, însă, tânăra spune că arterele și coronarele ei erau comprimate în proporție de aproximativ 60%, o afecțiune care a rămas mult timp nedescoperită. „De la 14-15 ani, spitalul a devenit casa mea. Mi se spunea că e lipsă de calciu, pentru că la ecograf nu se vedea nimic. Doar pe Holter mai apăreau modificări”, își amintește ea. Diagnosticul corect a venit abia la 16 ani, după investigații complexe. Bianca a început să facă crize severe, iar doctorii nu reușeau să găsească sursa problemei. „Făceam crize similare cu epilepsia, care durau și două-trei ore. Ajunsesem la disperare, iar doctorii mă trimiteau la psihiatrie”, mărturisește ea. Cu sprijinul organizației „Salvați Copiii”, a ajuns la Spitalul Monza, unde medicii au exclus epilepsia. Deși după operația din vară spera la un nou început, astăzi, tânăra are nevoie din nou de sprijinul comunității pentru a putea fi monitorizată și tratată corect. „După operația din vară, am fost mai bine, nu mai eram copilul spitalului. Dar încă am niște modificări la inimă și medicii recomandă implantarea unui loop recorder, un dispozitiv esențial care să monitorizeze continuu activitatea inimii și să permită stabilirea unui tratament corect”, explică Bianca. Tânăra povestește că, pentru ea, această procedură nu este doar o recomandare medicală, ci o chestiune de siguranță și supraviețuire. „Singura soluție este să-mi implantez acest dispozitiv. Îl voi purta mai mult timp, apoi îl vor scoate și vom vedea ce este de făcut”, a explicat Bianca reporterilor BZI. Costurile intervenției sunt prea mari pentru familia tinerei Costul procedurii și al dispozitivului este de 4.500 de euro, dar familia ei nu poate acoperi aceste cheltuieli, iar Bianca se bazează pe solidaritatea oamenilor: aceeași empatie pe care ea a oferit-o ani de zile altor copii prin voluntariat. „Provin din mediul rural și, când am ajuns în mediul urban, am zis că trebuie să fac ceva productiv pentru mine. Am început la «Salvați Copiii» și a devenit mai mult decât un voluntariat. Acum, însă, eu am nevoie de sprijin”, a spus tânăra. Bianca a învățat să trăiască cu limitările bolii și cu incertitudinea unui diagnostic rar. „Sunt constrânsă să renunț la anumite lucruri. Am interdicții și e greu. La început îmi era frică constant. Am fost mereu limitată. Dar știu că, ușor-ușor, îmi voi recăpăta abilitățile”, a adăugat tânăra. Bianca Osoianu are nevoie de ajutor acum pentru operația vitală care îi va permite să ducă o viață liniștită și să trăiască fără frică. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate