Ingredientele naturale care pot imita efectul de slăbire al Ozempic
Se concentrează pe compuși precum berberina, scorțișoara, ghimbirul și ceaiul verde. Acestea ar putea modula secreția hormonului natural din intestin responsabil de suprimarea apetitului. Cercetătorii de la Universitatea Heliopolis din Cairo au publicat recent o analiză în revista Toxicology Reports. Au evaluat modul în care hormonul natural produs în intestin, numit peptida-1 similară glucagonului (GLP-1), ar putea fi afectat de compușii naturali din alimentație. Este același hormon vizat de medicamentele GLP-1. În acest moment, experții nu au identificat niciun compus natural care să poată reproduce exact efectele injecțiilor cu GLP-1, conform Medical News Today. Cu toate acestea, cercetările preliminare sugerează că anumite alimente și momentul consumului meselor pot fi utile în reglarea activității hormonului GLP-1 în organism și pot „reconfigura””semnalele de foame și sațietate. De ce sunt importante alternativele naturale Unul dintre motivele pentru care cercetătorii caută alternative naturale la variantele cu GLP-1 este costul și accesibilitatea. Multe persoane care ar putea beneficia de aceste medicamente nu își permit să le cumpere. Alternativele naturale s-ar putea dovedi mai accesibile și mai puțin costisitoare. Un alt motiv este reprezentat de potențialele efecte adverse ale injecțiilor cu GLP-1. Deși aceste injecții sunt, în general, bine tolerate, pot apărea efecte secundare gastrointestinale. Este vorba despre vărsături, diaree și greață. Acestea pot determina unele persoane să nu ia medicamentele conform prescripției. Unele persoane pot considera, de asemenea, că remediile naturale sunt mai potrivite pentru o viziune mai holistică asupra sănătății lor. Ce ingrediente pot imita efectul GLP-1 Compușii naturali pe care cercetările preliminare se concentrează includ scorțișoara, grâul, ghimbirul, ceaiul verde fermentat și berberina. Toți acești compuși ar putea modula secreția și expresia GLP-1. Mir Ali, chirurg bariatric, a avertizat că ingredientele naturale pot ajuta la stimularea metabolismului, dar efectul este unul ușor. „Acești compuși nu trebuie considerați o alternativă la medicamentele GLP-1, cum ar fi Ozempic”. Ali a precizat că ingredientele naturale pot ajuta la controlul greutății într-o măsură ușoară, dar numai dacă sunt combinate cu o alimentație adecvată și exerciții fizice. Există însă dovezi că anumite substanțe naturale, cum ar fi cafeina, extractul de ceai verde, capsaicina din ardeii iuți și berberina, pot stimula metabolismul într-o anumită măsură. Aceste ingrediente naturale acționează în moduri diferite. Fie stimulează sistemul nervos central (cafeina), fie promovează arderea grăsimilor (extractul de ceai verde, capsaicina). De asemenea, pot activa alte enzime (berberina). Cum să stimulați metabolismul în mod natural Cercetări recente au descoperit că anumite alimente pot avea un efect asupra termogenezei induse de dietă, ceea ce poate ajuta la stimularea metabolismului în repaus. Alimentele care pot avea acest efect includ: proteine din carne slabă, fasole, nuci și iaurt grecesc; carbohidrați nerafinați din legume, fructe și cereale integrale; ceai verde și cafeină.
O nouă cauză ascunsă a oboselii cronice a fost descoperită de cercetători
Cercetătorii americani au descoperit că aproape trei sferturi dintre pacienți prezintă hiperventilație sau alte tipare respiratorii neregulate. Vestea bună este că aceste probleme pot fi tratate. Cercetătorii de la Icahn School of Medicine au studiat 57 de persoane cu sindromul oboselii cronice și 25 de persoane sănătoase. Toți au făcut teste de efort cardiopulmonar timp de două zile. Rezultatele au arătat că 71% din grupul cu oboseală cronică a prezentat anomalii respiratorii. Aproximativ jumătate dintre ei au respirat neregulat în timpul testelor. O treime au avut hiperventilație. În grupul de control, doar patru persoane au avut probleme de respirație. Respirația disfuncțională înseamnă că respirați prea rapid, suspinați adânc frecvent sau respirați doar cu toracele fără să folosiți diafragma corect. Astfel, plămânii nu se pot extinde complet. Trei sferturi dintre pacienții cu oboseală cronică respiră neregulat fără să știe Mulți pacienți nu realizează că au această problemă. Respirația disfuncțională poate apărea chiar și în stare de repaus. Tulburările respiratorii produc simptome similare cu cele ale oboselii cronice. Acestea includ amețeli, dificultăți de concentrare, dificultăți de respirație și epuizare. Când apar împreună hiperventilația și respirația disfuncțională, pot provoca și dureri în piept, palpitații și anxietate. Cauza probabilă este disautonomia (disfuncția sistemului nervos autonom, responsabil de reglarea funcțiilor involuntare). Este o perturbare a modului în care organismul controlează vasele de sânge și mușchii. „Este posibil ca disautonomia să declanșeze o respirație mai rapidă și mai neregulată”, a spus dr. Donna Mancini, prima autoare a studiului. Pacienții cu oboseală cronică suferă adesea de disautonomie sub forma intoleranței ortostatice. Asta înseamnă că se simt mai rău când stau în picioare și nu se mișcă. Vestea bună este că aceste probleme respiratorii pot fi tratate. Cercetătorii au mai multe sugestii. Exercițiile de respirație prin yoga ar putea ajuta. De asemenea, activități fizice ușoare în care controlul respirației este important, cum ar fi înotul. Descoperire despre oboseala cronică: Majoritatea pacienților au probleme ascunse de respirație O altă opțiune este biofeedback-ul. Acesta folosește un dispozitiv care măsoară CO2 expirat și ajută pacientul să învețe să respire corect. „Identificarea acestor anomalii va conduce cercetătorii către noi strategii de tratare, cu scopul final de a reduce simptomele”, a declarat dr. Benjamin Natelson, autorul principal al studiului. Descoperirea a fost publicată în revista Frontiers in Medicine și este citată de Science Daily.
De ce fac infarct femeile aparent sănătoase?
Femeile care par complet sănătoase, dar au inflamații în corp, au un risc cu 77% mai mare de a face infarct pe parcursul vieții. Datele vin dintr-un studiu de trei decenii publicat în European Heart Journal. Cercetătorii au urmărit 12.530 de femei care nu prezentau factorii de risc obișnuiți. Nu aveau hipertensiune, colesterol ridicat, diabet sau nu fumau. Surpriza a venit de la analizele de sânge: femeile cu niveluri ridicate ale proteinei C-reactive (CRP), un marker al inflamației, s-au dovedit mult mai vulnerabile, relatează Independent. Riscul nu se oprește la infarct. Aceleași femei cu inflamație au avut un risc cu 39% mai mare de accident vascular cerebral. De asemenea, au cu 52% riscuri mai mari pentru orice eveniment cardiovascular major, comparativ cu cele cu CRP scăzut. Inflamația explică atacurile de cord la femeile fără factori de risc „Multe femei care suferă atacuri de cord nu prezintă factorii de risc tipici”, explică dr. Paul Ridker de la Mass General Brigham, coordonatorul studiului. „Datele noastre arată că inflamația poate fi explicația lipsă”. Testul pentru CRP măsoară niveluri mai mari de trei miligrame pe litru de sânge și poate identifica femeile cu risc încă de la 40 de ani. Acest lucru permite intervenția timpurie, nu așteptarea până la 70 de ani când „adesea este prea târziu”. Femei aparent sănătoase au risc crescut de infarct din cauza inflamației Inflamația cronică, chiar și la niveluri scăzute, favorizează formarea plăcilor în artere, le slăbește și declanșează cheagurile de sânge care provoacă atacurile de cord și accidentele vasculare. Studiul oferă și o soluție. Medicamentele cu statine pot reduce riscul cu peste o treime la femeile cu inflamație, chiar dacă nu au alți factori de risc cardiovasculari.
Ministerul Educatiei se plange ca nu are bani, dar Daniel David a gasit 10 miliane de euro pentru a-i dona RepubliciiMoldova
„Oamenii de știință din Republica Moldova și România” vor implementa peste 60 de proiecte bilaterale de cercetare, care acoperă domenii precum sănătate, cultură, climă, hrană sau bioeconomie. Valoarea tuturor proiectelor se ridică la zece milioane de euro, au anunțat sâmbătă, 23 august, la Chișinău, ministrul român al Educației, Daniel David, împreună cu omologul său, Dan Perciun. Potrivit ministrului de la București, cele 62 de proiecte se adaugă altor 38 aflate în derulare. „Sunt proiecte de cercetare complexe, adică lucruri cu care ne confruntăm astăzi și probleme cu care ne confruntăm și în România, cu care vă confruntați și în Republica Moldova, cărora încercăm să le căutăm soluții. Convingerea noastră este, dacă lucrăm împreună, punem competențele împreună, reușim să găsim soluții inovative, poate disruptive pe alocuri, prin care să reușim nu doar să rezolvăm probleme, ci să progresăm în acest proces”, a declarat Daniel David. Proiecte româno-române Ministrul Educației și Cercetării, Dan Perciun, a precizat că, în ultimii patru ani, cercetătorii de pe ambele maluri ale Prutului au implementat sau realizează 100 de proiecte în total. „Este o inițiativă foarte importantă, o dovadă a colaborării tot mai strânse pe sectorul cercetării între țările noastre și un rezultat palpabil pentru cercetătorii din Republica Moldova. Inițiativa asigură acces pentru cercetătorii noștri la infrastructura de cercetare din România pentru a participa în aceste proiecte comune și a-i face mai puternici, mai buni, cu șanse mai mari să accesăm ulterior, la fel împreună, proiecte europene de cercetare. Ambiția noastră este să deschidem finanțarea europeană semnificativă pentru cercetători din R. Moldova, iar aceste proiecte bilaterale sunt o bună ocazie pentru a ne crește capacitățile”, a spus ministrul Dan Perciun. Reeducare pentru „ruși” La aceeași conferință de presă, ministrul de la Chișinău a reiterat că, grație colaborării dintre R. Moldova și România, 200 de elevi vorbitori de limbă rusă se află la o tabără din Iași, unde au ocazia să-și îmbunătățească nivelul de competență lingvistică, precum și să descopere România. De asemenea, deja al doilea an, peste 100 de profesori care predau limba română în școlile cu predare în limba rusă merg la universități din România pentru a-și perfecționa metodele de predare. Recomandarea autorului: La Broșteni, nu a stat de vorbă cu localnicii. Peste Prut, Bolojan ciocnește și petrece la Festivalul Tezaur Național. I-a cântat și un ansamblu
Noi cercetări sugerează că tulburările de somn s-ar putea agrava în weekend. Care e explicația
Apneea obstructivă de somn (AOS) este o afecțiune care implică pauze complete în respirație sau reduceri parțiale ale fluxului de aer care apar din cauza relaxării mușchilor din spatele gâtului. Acum, cercetătorii au descoperit că gravitatea afecțiunii crește în weekend. Studiul nu poate dovedi cauza, dar sugerează că ar putea fi vorba, printre altele, de factori legați de stilul de viață, cum ar fi creșterea consumului de alcool și tutun, scrie The Guardian. Autorii studiului au analizat datele anonimizate ale 70.052 de persoane – majoritatea fiind bărbați vârstă mijlocie și supraponderali. Aceștia au utilizat un senzor care a monitorizat ritmul cardiac, sforăitul și apneea de somn. Rezultatele cercetării Rezultatele au fost interesante: probabilitatea de apnee de somn moderată până la severă, adică 15 sau mai multe întreruperi ale respirației pe oră, era cu 18% mai mare sâmbăta comparativ cu miercurea. De asemenea, acest efect era mai pronunțat la bărbați. „Evident, oamenii tind să bea mai mult în weekend. Ei tind să fumeze mai mult în weekend dacă sunt predispuși la fumat”, a spus prof. Danny Eckert, coautor al cercetării. Expertul a subliniat că la baza acestui aspect ar sta și faptul că oamenii nu folosesc la fel de mult în weekend acele aparate de presiune pozitivă continuă în căile respiratorii pentru a gestiona afecțiunea. Apneea obstructivă de somn se întâlnește mai des la persoanele în vârstă, dar și în rândul persoanelor supraponderale.
Harvard: Cercetările vor fi întârziate enorm din cauza lipsei de finanțare federală
Colectate de la milioane de soldați americani pe parcursul a două decenii, cu ajutorul a milioane de dolari proveniți din banii contribuabililor, probele de sânge ale acestui specialist în epidemiologie și nutriție sunt păstrate în congelatoare cu azot lichid în cadrul Școlii de Sănătate Publică T.H. Chan a universității. Probele sunt esențiale pentru cercetarea sa premiată, care caută un leac pentru scleroza multiplă și alte boli neurodegenerative. Dar, de luni de zile, Ascherio nu a mai putut lucra cu probele, deoarece a pierdut 7 milioane de dolari din fondurile federale pentru cercetare, o victimă a conflictului dintre Harvard și administrația Trump. „Este ca și cum am fi creat un telescop de ultimă generație pentru a explora universul, iar acum nu avem bani pentru a-l lansa”, a spus Ascherio. „Am construit totul și acum suntem gata să-l folosim pentru a face o nouă descoperire care ar putea avea un impact asupra a milioane de oameni din întreaga lume și apoi, «Puf. Ți se taie fondurile»”. Pierderea unei finanțări federale estimate la 2,6 miliarde de dolari la Harvard a însemnat că unii dintre cei mai proeminenți cercetători din lume concediază tineri cercetători. Aceștia renunță la ani sau chiar decenii de cercetare, în domenii variate, de la dependența de opiacee până la cancer. Reduceri de fonduri – unele cercetări nu vor mai fi reluate niciodată Și, în ciuda proceselor intentate de Harvard împotriva administrației și a negocierilor de soluționare între părțile aflate în conflict, cercetătorii se confruntă cu faptul că o parte din munca lor s-ar putea să nu mai fie reluată niciodată. Reducerile de fonduri fac parte dintr-o luptă de câteva luni pe care administrația Trump a purtat-o împotriva unor universități de top din țară, printre care Columbia, Brown și Northwestern. Administrația a adoptat o poziție deosebit de agresivă împotriva Harvardului, înghețând finanțarea după ce cea mai veche universitate din țară a respins o serie de cereri ale guvernului emise de un grup de lucru federal împotriva antisemitismului. Guvernul a cerut schimbări radicale la Harvard în ceea ce privește protestele din campus, mediul academic și admiterea studenților, pentru a răspunde acuzațiilor guvernului că universitatea a devenit un focar al liberalismului și a tolerat hărțuirea antisemită.
Studiu: Adolescenții care merg devreme la culcare au o inimă mai sănătoasă la maturitate
Adolescenții care se culcă devreme și au o rutină a somnului regulată pot avea o inimă mai sănătoasă la maturitate. Este rezultatul studiului Sleep 2025, desfășurat pe o durată de șapte ani și care a inclus 307 adolescenți, studiu care realizează o legătură între sănătatea somnului la adolescenți și sănătatea sistemului cardiovascular în primii ani ai vârstei adulte. Un adolescent care, la 15 ani, se culcă devreme și se trezește devreme, care are un somn mai eficient și o rutină consistentă a somnului a avut șanse mai mari să aibă un sistem cardiovascular sănătos la 22 de ani. Aceste componente au rămas valide chiar și atunci când tânărul și-a schimbat stilul de viață, dieta sau indexul masei corporale. „Având în vedere importanța sănătății somnului pentru sănătatea fizică și bunăstarea pe termen scurt, nu am fost surprinși să vedem o asociere durabilă între sincronizarea somnului adolescenților, eficiența menținerii somnului și variabilitatea somnului cu sănătatea cardiovasculară la vârsta adultă tânără”, a declarat Gina Marie Mathew, asociat post-doctoral senior la Stony Brook Medicine. Fie chiar și o schimbare mică în tiparul de somn are efecte negative asupra inimii Analiza a arătat mersul la culcare înainte de mizeul nopții și trezitul înainte de miezul zilei următoare au prezis rezultate cardiovasculare mai bune decât dacă aceștia ar fi avut un alt orar de somn. De asemenea, un somn de 14 ore sau mai mult a avut iar indicii bune asupra sănătății inimii. Măsurătorile au arătat, de asemenea, că fie și o variabilitate mică a duratei somnului sau a orei de dus la culcare influențează sănătatea sistemului cardiovascular. Sursa: Pixabay Când participanții la studiu au împlinit 15 ani, au primit brățări care le monitorizau caracteristicile de somn. Brățările le-au permis cercetătorilor să monitorizeze în timp real la ce oră mergeau la culcare, la ce oră se trezeau, cât de adânc le era somnul și cât de consistent era comportamentul lor de somn. Obiectivul – să adune date de calitatea somnului, durata și variabilitatea. Șapte ani mai târziu, la 22 de ani, cercetătorii le-au evaluat sănătatea inimii folosind Cadrul Asociației Americane a Inimii, excluzând intenționat componenta somnului. Această evaluare cuprinzătoare a stării de sănătate a inclus calitatea alimentației, nivelurile de activitate fizică, consumul de nicotină, indicele de masă corporală, tensiunea arterială, glicemia și nivelurile de colesterol. Acești factori au fost compilați într-un singur scor compozit al sănătății cardiovasculare, variind de la 0 (indicând o sănătate cardiacă precară) la 100 (indicând o sănătate cardiacă ideală). Orientările actuale în materie de sănătate sugerează că adolescenții cu vârste cuprinse între 13 și 18 ani ar trebui să doarmă de la 8 până la 10 ore de somn în fiecare noapte pentru a susține o creștere și o dezvoltare sănătoase. Un somn consistent și programat e mai bun ca un somn lung Cu toate acestea, rezultatele acestei noi cercetări sugerează că durata somnului poate să nu fie singurul – sau chiar cel mai important – factor atunci când vine vorba de sănătatea inimii pe termen lung. Ceea ce pare să conteze mai mult este cât de consistent, bine programat și de înaltă calitate este acest somn pe parcursul săptămânii. Această perspectivă face parte dintr-o schimbare mai amplă a științei somnului, care consideră acum somnul drept un comportament multidimensional, mai degrabă decât o simplă chestiune de durată. Intervențiile menite să îmbunătățească bunăstarea adolescenților ar trebui să reflecte această schimbare. În loc să se concentreze exclusiv pe prelungirea somnului adolescenților, strategiile de management al adolscentului ar trebui, de asemenea, să acorde prioritate stabilității orei de culcare, reducerii numărului de treziri nocturne și coerenței rutinei. A-i ajuta pe adolescenți să doarmă mai bine – nu doar mai mult – poate fi esențial pentru protejarea sănătății lor acum și în anii următori.
Ciuma a evoluat să devină mai puțin mortală pentru a supraviețui la trei pandemii
Ciuma s-a adaptat pentru a supraviețui la trei pandemii majore din ultimii 1.500 de ani, arată un nou studiu publicat în Science. Cercetătorii de la Institutul Pasteur din Franța au analizat probe de Yersinia pestis din cele trei pandemii: ciuma lui Iustinian (sec. 6-8), Moartea Neagră (începând din 1300) și pandemia din 1850 care continuă și astăzi. Descoperirea surprinzătoare este că bacteria a evoluat pentru a deveni mai puțin virulentă și mai puțin mortală în timp. Prin provocarea unor infecții mai puțin severe, ciuma a avut mai multe șanse să se răspândească între oameni, prelungind astfel durata pandemiilor. Teoria a fost confirmată prin infectarea șobolanilor cu probe recente de ciumă, demonstrând că boala a durat mai mult când virulența a scăzut. „Virusul ciumei are o importanță deosebită în istoria umanității, de aceea este important să știm cum s-au răspândit aceste epidemii”, explică microbiologul Javier Pizarro-Cerda. Studiul ar putea ajuta la înțelegerea modului în care alte pandemii viitoare ar putea evolua.
Gâdilatul – formă de tortură, cu explicație neelucidată complet. Ce spun oamenii de știință
Râs sacadat, necontrolat, o senzație de neplăcere exprimată prin râsul în cascade. Uneori, este confundat cu plăcerea, datorită efectului fals pozitiv. Dar râsul provenit ca efect al gâdilatului nu este chiar indiciul unei stări pozitive, de euforie. În Roma Antică, era folosit ca metodă de tortură: tălpile prizonierilor erau presărate cu sare, iar apoi li se dădea drumul caprelor să le lingă. Limbile aspre ale caprelor, combinate cu sarea, produceau o senzație insuportabilă, exprimată prin râs, însă râsul era doar expresia unei suferințe fizice și psihologice extreme. În China Antică, gâdilatul, ca formă de tortură, era folosit pentru persoanele privilegiate, nobile, care nu trebuia să aibă urme vizibile pe corp. Gâdilatul era folosit la interogatorii scurte, când nu se căuta vătămarea fizică extremă, ci doar un disconfort crescut. În context modern, gâdilatul a mai fost folosit în școli militare sau închisori „informale”, ca o formă de umilire sau ritual de inițiere. Gâdilatul intens poate duce la lipsă de oxigen, prin râsul necontrolat, atacuri de panică și chiar episoade de leșin. Se știu multe despre efectele lui, dar aproape nimic despre gâdilat. Nici Aristotel, nici Socrate n-au reușit să-i dea de cap, iar, în zilele noastre, nici ditamai specialiștii în neuroștiințe. Dacă pentru Aristotel, gâdilatul era „un reflex natural, care nu are nevoie de rațiune sau intenție pentru a apărea”, la Socrate, gâdilatul e „o metaforă pentru tensiunea dintre plăcere și suferință, atât în trup, cât și în suflet”. Și totuși, ce este gâdilatul? De ce contează? De ce enervează? Konstantina Kilteni este neurocercetător la Universitatea Radboud din Olanda. Și ea consideră că acestui subiect nu i s-a dat atenția cuvenită. „Gâdilatul este puțin cercetat, ceea ce înseamnă nu doar o lipsă, ci și o oportunitate”, spune aceasta. În opinia ei, gâdilatul este rezultatul unor interacțiuni complexe între factori motori, sociali, neurologici, evolutivi și dezvoltare personală. Cercetările lui Kilteni disting două forme de gâdilat: Knismesis – senzația ușoară, ca o mângâiere cu o pană – aceasta nu provoacă râsul, ci mai degrabă un fior Gargalesis – forma intensă de râs involuntar, generată de atingeri repetate și puternice, cum ar fi în zona subrațului sau a tălpilor. Pe câtă vreme Knismesis e mai ușor de măsurat și de reprodus, forma sa mai neastâmpărată e complet ignorată și, prin urmare, plină de oportunități cu potential științific. Gâdilatul – formă de interacțiune socială Dincolo de aspectul amuzant, gâdilatul poate spune multe despre cum distingem între ceea ce vine din interiorul nostru și ce vine din afară – un aspect esențial în înțelegerea unor afecțiuni precum autismul sau schizofrenia. Reacțiile la gâdilat apar devreme, încă din primul an de viață. Și nu suntem singura specie: gorilele, cimpanzeii bonobo și chiar șobolanii reacționează la gâdilat, ceea ce îl face interesant și din perspectivă evolutivă. Kilteni a creat un „laborator al gâdilatului”, în care participanții își introduc picioarele printr-o placă, iar o baghetă mecanică le gâdilă controlat tălpile. Astfel, cercetătoarea poate urmări reacții fiziologice clare – ritmul cardiac, respirația, transpirația și activitatea cerebrală. Autismul și percepția senzorială Persoanele cu autism reacționează adesea mai intens la gâdilat, ceea ce ar putea reflecta diferențe în modul în care creierul procesează informația senzorială. Aceste observații ar putea duce la dezvoltarea unor terapii mai eficiente pentru hipersensibilitate senzorială. Un aspect interesant este că nu ne putem gâdila singuri. De ce? Creierul nostru anticipează mișcarea și diminuează senzația, printr-un mecanism numit atenuare predictivă. Cu alte cuvinte, dacă știe exact unde și cum urmează să fie atins, creierul „filtrează” senzația pentru a rămâne vigilent la stimuli neprevăzuți. Unii râd necontrolat când sunt gâdilați, alții nu simt mai nimic. Reacția poate depinde de genetică, sensibilitatea pielii, conexiunile neuronale sau chiar trăsături de personalitate. Copiii par a fi mai sensibili, poate pentru că astfel învață mai bine unde le sunt limitele fizice și cum să interacționeze social. Rămâne neclar de ce există gâdilatul. Poate că a evoluat ca mecanism de apărare sau ca mod de întărire a legăturilor sociale. Poate că e doar un reflex. Cert e că, deși pare banal, gâdilatul deschide uși către unele dintre cele mai fascinante mistere ale creierului uman.
Studiu-pilot: Activitatea sexuală înainte de somn crește calitatea somnului
Un studiu-pilot publicat în revista Sleep Health a scos în evidență faptul că activitatea sexuală, fie singură, fie cu partener, poate să ducă la un somn mai bun. Potrivit cercetării, indiferent de natura sexului, timpul petrecut treaz în timpul nopții s-a redus, iar calitatea generală a somnului a crescut. Aceste efecte au fost indicate de o monitorizare obiectivă și nu au fost reflectate în mod subiectiv. Ca să fim mai expliciți: mulți oameni cred că orgasmul are un efect relaxant în sine și că favorizează somnul, dar aceasta este doar percepția lor subiectivă. Acest studiu s-a concentrat pe măsurători obiective, în încercarea de a recrea un alt studiu pe aceeași temă, realizat acum trei decenii. Cercetătoare: „Unul dintre motivele pentru care nu am explorat până acum această temă a fost tabu-ul legat de sex” Studiul de acum 30 de ani avea, însă, deficiențe semnificative de design. Cercetarea de față și-a propus să acopere acest gol folosind un dispozitiv portabil de monitorizare a activității cerebrale pentru a evalua stadiile somnului și calitatea acestuia, în condiții reale. „Studiez comportamentele legate de somn în rândul populației adulte de câțiva ani. Deși m-am concentrat în principal pe îmbunătățirea somnului în cazul sportivilor de performanță, primesc adesea întrebări variate despre somn”, a declarat autorul studiului, Michele Lastella, lector universitar la CQUniversity Australia. „Una dintre cele mai frecvente întrebări este: De ce partenerul meu adoarme imediat după sex, iar eu nu pot? Am realizat că, dacă primesc atât de des această întrebare, înseamnă că există o lipsă reală de dovezi științifice în domeniu. Unul dintre principalele motive pentru care nu a fost explorat mai mult până acum este tabu-ul legat de discuțiile despre sex. Mulți menționau că bărbații adorm imediat, în timp ce femeile nu, iar eu am presupus că acest lucru ar putea avea legătură cu orgasmul”, a spus Michele Lastella. Lastella își bazează cercetarea aceasta pe una anterioară, care pornea de la presupunerea subiectivă că orgasmul induce un somn mai odihnitor. Cercetătorii au recrutat șapte cupluri heterosexuale, toți sănătoși, activi sexual, care locuiau împreună, undeva în Australia de Sud. Participanții selectați nu acuzau tulburări de somn, nu erau însărcinați (sic!), nu aveau copii. Toți au declarat că aveau activitate sexuală de cel puțin două ori pe săptămână. Grupul a fost format din bărbați și femei cu vârsta medie de 26 de ani. Participanții au fost monitorizați timp de 11 nopți consecutive, folosind un design cu măsurători repetate și încrucișate. Fiecare cuplu a avut nopți în trei condiții diferite: fără activitate sexuală, sex cu partener (cu orgasm), sex fără partener (cu orgasm). Măsurătorile cerebrale au fost realizate cu o bentiță DREEM3 – un dispozitiv wireless de polisomnografie, care monitorizează activitatea cerebrală, mișcările și respirația. Participanții au completat jurnale de somn dimineața, detaliind activitatea sexuală, calitatea somnului, starea de spirit și nivelul de pregătire pentru ziua următoare. Participanții au descris că, în nopțile cu activitate sexuală, mergeau la culcare mai târziu decât în nopțile fără activitate sexuală. Oxitocina și prolactina, cele mai bune somnifere Totuși, ei adormeau mai repede și aveau o calitate a somnului mai bună în nopțile cu activitate sexuală, iar motivul pentru care adormeau mai repede este că, după orgasm, corpul eliberează oxitocină și prolactină – hormoni care reduc stresul și induc relaxare. În același timp, scade nivelul cortizolului, hormonul stresului. Toate acestea creează condițiile ideale pentru un somn bun. Eficiența somnului a fost de 93,2% după masturbare solo și 93,4% după sex cu partener, comparativ cu 91,5% în nopțile fără activitate sexuală. Participanții au petrecut, în medie, cu 7 minute mai puțin treji în timpul nopților cu activitate sexuală. Noutatea studiului vine din măsurătorile obiective și nu din raportările subiective ale participanților. De altfel, participanții nu au raportat diferențe semnificative în percepția lor asupra somnului, în cele trei condiții. Cu toate acestea, toți participanții au raportat o motivare mai bună pentru ziua ce urma, după activitatea sexuală. În medie, aceștia au evaluat aceste aspect cu 8-11 puncte mai mult (pe o scară de 100) față de nopțile fără sex. Studiul a mai scos în evidență un lucru, anume sincronizarea stadiilor de somn între parteneri, cunoscută sub numele de concordanță REM. Somnul în comun poate influența tiparele de somn, iar concordanța REM e semnificativ mai mare la cuplurile care dorm împreună decât la cuplurile care dorm separat.