Harvard: Cercetările vor fi întârziate enorm din cauza lipsei de finanțare federală
Colectate de la milioane de soldați americani pe parcursul a două decenii, cu ajutorul a milioane de dolari proveniți din banii contribuabililor, probele de sânge ale acestui specialist în epidemiologie și nutriție sunt păstrate în congelatoare cu azot lichid în cadrul Școlii de Sănătate Publică T.H. Chan a universității. Probele sunt esențiale pentru cercetarea sa premiată, care caută un leac pentru scleroza multiplă și alte boli neurodegenerative. Dar, de luni de zile, Ascherio nu a mai putut lucra cu probele, deoarece a pierdut 7 milioane de dolari din fondurile federale pentru cercetare, o victimă a conflictului dintre Harvard și administrația Trump. „Este ca și cum am fi creat un telescop de ultimă generație pentru a explora universul, iar acum nu avem bani pentru a-l lansa”, a spus Ascherio. „Am construit totul și acum suntem gata să-l folosim pentru a face o nouă descoperire care ar putea avea un impact asupra a milioane de oameni din întreaga lume și apoi, «Puf. Ți se taie fondurile»”. Pierderea unei finanțări federale estimate la 2,6 miliarde de dolari la Harvard a însemnat că unii dintre cei mai proeminenți cercetători din lume concediază tineri cercetători. Aceștia renunță la ani sau chiar decenii de cercetare, în domenii variate, de la dependența de opiacee până la cancer. Reduceri de fonduri – unele cercetări nu vor mai fi reluate niciodată Și, în ciuda proceselor intentate de Harvard împotriva administrației și a negocierilor de soluționare între părțile aflate în conflict, cercetătorii se confruntă cu faptul că o parte din munca lor s-ar putea să nu mai fie reluată niciodată. Reducerile de fonduri fac parte dintr-o luptă de câteva luni pe care administrația Trump a purtat-o împotriva unor universități de top din țară, printre care Columbia, Brown și Northwestern. Administrația a adoptat o poziție deosebit de agresivă împotriva Harvardului, înghețând finanțarea după ce cea mai veche universitate din țară a respins o serie de cereri ale guvernului emise de un grup de lucru federal împotriva antisemitismului. Guvernul a cerut schimbări radicale la Harvard în ceea ce privește protestele din campus, mediul academic și admiterea studenților, pentru a răspunde acuzațiilor guvernului că universitatea a devenit un focar al liberalismului și a tolerat hărțuirea antisemită.
Studiu: Adolescenții care merg devreme la culcare au o inimă mai sănătoasă la maturitate
Adolescenții care se culcă devreme și au o rutină a somnului regulată pot avea o inimă mai sănătoasă la maturitate. Este rezultatul studiului Sleep 2025, desfășurat pe o durată de șapte ani și care a inclus 307 adolescenți, studiu care realizează o legătură între sănătatea somnului la adolescenți și sănătatea sistemului cardiovascular în primii ani ai vârstei adulte. Un adolescent care, la 15 ani, se culcă devreme și se trezește devreme, care are un somn mai eficient și o rutină consistentă a somnului a avut șanse mai mari să aibă un sistem cardiovascular sănătos la 22 de ani. Aceste componente au rămas valide chiar și atunci când tânărul și-a schimbat stilul de viață, dieta sau indexul masei corporale. „Având în vedere importanța sănătății somnului pentru sănătatea fizică și bunăstarea pe termen scurt, nu am fost surprinși să vedem o asociere durabilă între sincronizarea somnului adolescenților, eficiența menținerii somnului și variabilitatea somnului cu sănătatea cardiovasculară la vârsta adultă tânără”, a declarat Gina Marie Mathew, asociat post-doctoral senior la Stony Brook Medicine. Fie chiar și o schimbare mică în tiparul de somn are efecte negative asupra inimii Analiza a arătat mersul la culcare înainte de mizeul nopții și trezitul înainte de miezul zilei următoare au prezis rezultate cardiovasculare mai bune decât dacă aceștia ar fi avut un alt orar de somn. De asemenea, un somn de 14 ore sau mai mult a avut iar indicii bune asupra sănătății inimii. Măsurătorile au arătat, de asemenea, că fie și o variabilitate mică a duratei somnului sau a orei de dus la culcare influențează sănătatea sistemului cardiovascular. Sursa: Pixabay Când participanții la studiu au împlinit 15 ani, au primit brățări care le monitorizau caracteristicile de somn. Brățările le-au permis cercetătorilor să monitorizeze în timp real la ce oră mergeau la culcare, la ce oră se trezeau, cât de adânc le era somnul și cât de consistent era comportamentul lor de somn. Obiectivul – să adune date de calitatea somnului, durata și variabilitatea. Șapte ani mai târziu, la 22 de ani, cercetătorii le-au evaluat sănătatea inimii folosind Cadrul Asociației Americane a Inimii, excluzând intenționat componenta somnului. Această evaluare cuprinzătoare a stării de sănătate a inclus calitatea alimentației, nivelurile de activitate fizică, consumul de nicotină, indicele de masă corporală, tensiunea arterială, glicemia și nivelurile de colesterol. Acești factori au fost compilați într-un singur scor compozit al sănătății cardiovasculare, variind de la 0 (indicând o sănătate cardiacă precară) la 100 (indicând o sănătate cardiacă ideală). Orientările actuale în materie de sănătate sugerează că adolescenții cu vârste cuprinse între 13 și 18 ani ar trebui să doarmă de la 8 până la 10 ore de somn în fiecare noapte pentru a susține o creștere și o dezvoltare sănătoase. Un somn consistent și programat e mai bun ca un somn lung Cu toate acestea, rezultatele acestei noi cercetări sugerează că durata somnului poate să nu fie singurul – sau chiar cel mai important – factor atunci când vine vorba de sănătatea inimii pe termen lung. Ceea ce pare să conteze mai mult este cât de consistent, bine programat și de înaltă calitate este acest somn pe parcursul săptămânii. Această perspectivă face parte dintr-o schimbare mai amplă a științei somnului, care consideră acum somnul drept un comportament multidimensional, mai degrabă decât o simplă chestiune de durată. Intervențiile menite să îmbunătățească bunăstarea adolescenților ar trebui să reflecte această schimbare. În loc să se concentreze exclusiv pe prelungirea somnului adolescenților, strategiile de management al adolscentului ar trebui, de asemenea, să acorde prioritate stabilității orei de culcare, reducerii numărului de treziri nocturne și coerenței rutinei. A-i ajuta pe adolescenți să doarmă mai bine – nu doar mai mult – poate fi esențial pentru protejarea sănătății lor acum și în anii următori.
Ciuma a evoluat să devină mai puțin mortală pentru a supraviețui la trei pandemii
Ciuma s-a adaptat pentru a supraviețui la trei pandemii majore din ultimii 1.500 de ani, arată un nou studiu publicat în Science. Cercetătorii de la Institutul Pasteur din Franța au analizat probe de Yersinia pestis din cele trei pandemii: ciuma lui Iustinian (sec. 6-8), Moartea Neagră (începând din 1300) și pandemia din 1850 care continuă și astăzi. Descoperirea surprinzătoare este că bacteria a evoluat pentru a deveni mai puțin virulentă și mai puțin mortală în timp. Prin provocarea unor infecții mai puțin severe, ciuma a avut mai multe șanse să se răspândească între oameni, prelungind astfel durata pandemiilor. Teoria a fost confirmată prin infectarea șobolanilor cu probe recente de ciumă, demonstrând că boala a durat mai mult când virulența a scăzut. „Virusul ciumei are o importanță deosebită în istoria umanității, de aceea este important să știm cum s-au răspândit aceste epidemii”, explică microbiologul Javier Pizarro-Cerda. Studiul ar putea ajuta la înțelegerea modului în care alte pandemii viitoare ar putea evolua.
Gâdilatul – formă de tortură, cu explicație neelucidată complet. Ce spun oamenii de știință
Râs sacadat, necontrolat, o senzație de neplăcere exprimată prin râsul în cascade. Uneori, este confundat cu plăcerea, datorită efectului fals pozitiv. Dar râsul provenit ca efect al gâdilatului nu este chiar indiciul unei stări pozitive, de euforie. În Roma Antică, era folosit ca metodă de tortură: tălpile prizonierilor erau presărate cu sare, iar apoi li se dădea drumul caprelor să le lingă. Limbile aspre ale caprelor, combinate cu sarea, produceau o senzație insuportabilă, exprimată prin râs, însă râsul era doar expresia unei suferințe fizice și psihologice extreme. În China Antică, gâdilatul, ca formă de tortură, era folosit pentru persoanele privilegiate, nobile, care nu trebuia să aibă urme vizibile pe corp. Gâdilatul era folosit la interogatorii scurte, când nu se căuta vătămarea fizică extremă, ci doar un disconfort crescut. În context modern, gâdilatul a mai fost folosit în școli militare sau închisori „informale”, ca o formă de umilire sau ritual de inițiere. Gâdilatul intens poate duce la lipsă de oxigen, prin râsul necontrolat, atacuri de panică și chiar episoade de leșin. Se știu multe despre efectele lui, dar aproape nimic despre gâdilat. Nici Aristotel, nici Socrate n-au reușit să-i dea de cap, iar, în zilele noastre, nici ditamai specialiștii în neuroștiințe. Dacă pentru Aristotel, gâdilatul era „un reflex natural, care nu are nevoie de rațiune sau intenție pentru a apărea”, la Socrate, gâdilatul e „o metaforă pentru tensiunea dintre plăcere și suferință, atât în trup, cât și în suflet”. Și totuși, ce este gâdilatul? De ce contează? De ce enervează? Konstantina Kilteni este neurocercetător la Universitatea Radboud din Olanda. Și ea consideră că acestui subiect nu i s-a dat atenția cuvenită. „Gâdilatul este puțin cercetat, ceea ce înseamnă nu doar o lipsă, ci și o oportunitate”, spune aceasta. În opinia ei, gâdilatul este rezultatul unor interacțiuni complexe între factori motori, sociali, neurologici, evolutivi și dezvoltare personală. Cercetările lui Kilteni disting două forme de gâdilat: Knismesis – senzația ușoară, ca o mângâiere cu o pană – aceasta nu provoacă râsul, ci mai degrabă un fior Gargalesis – forma intensă de râs involuntar, generată de atingeri repetate și puternice, cum ar fi în zona subrațului sau a tălpilor. Pe câtă vreme Knismesis e mai ușor de măsurat și de reprodus, forma sa mai neastâmpărată e complet ignorată și, prin urmare, plină de oportunități cu potential științific. Gâdilatul – formă de interacțiune socială Dincolo de aspectul amuzant, gâdilatul poate spune multe despre cum distingem între ceea ce vine din interiorul nostru și ce vine din afară – un aspect esențial în înțelegerea unor afecțiuni precum autismul sau schizofrenia. Reacțiile la gâdilat apar devreme, încă din primul an de viață. Și nu suntem singura specie: gorilele, cimpanzeii bonobo și chiar șobolanii reacționează la gâdilat, ceea ce îl face interesant și din perspectivă evolutivă. Kilteni a creat un „laborator al gâdilatului”, în care participanții își introduc picioarele printr-o placă, iar o baghetă mecanică le gâdilă controlat tălpile. Astfel, cercetătoarea poate urmări reacții fiziologice clare – ritmul cardiac, respirația, transpirația și activitatea cerebrală. Autismul și percepția senzorială Persoanele cu autism reacționează adesea mai intens la gâdilat, ceea ce ar putea reflecta diferențe în modul în care creierul procesează informația senzorială. Aceste observații ar putea duce la dezvoltarea unor terapii mai eficiente pentru hipersensibilitate senzorială. Un aspect interesant este că nu ne putem gâdila singuri. De ce? Creierul nostru anticipează mișcarea și diminuează senzația, printr-un mecanism numit atenuare predictivă. Cu alte cuvinte, dacă știe exact unde și cum urmează să fie atins, creierul „filtrează” senzația pentru a rămâne vigilent la stimuli neprevăzuți. Unii râd necontrolat când sunt gâdilați, alții nu simt mai nimic. Reacția poate depinde de genetică, sensibilitatea pielii, conexiunile neuronale sau chiar trăsături de personalitate. Copiii par a fi mai sensibili, poate pentru că astfel învață mai bine unde le sunt limitele fizice și cum să interacționeze social. Rămâne neclar de ce există gâdilatul. Poate că a evoluat ca mecanism de apărare sau ca mod de întărire a legăturilor sociale. Poate că e doar un reflex. Cert e că, deși pare banal, gâdilatul deschide uși către unele dintre cele mai fascinante mistere ale creierului uman.
Studiu-pilot: Activitatea sexuală înainte de somn crește calitatea somnului
Un studiu-pilot publicat în revista Sleep Health a scos în evidență faptul că activitatea sexuală, fie singură, fie cu partener, poate să ducă la un somn mai bun. Potrivit cercetării, indiferent de natura sexului, timpul petrecut treaz în timpul nopții s-a redus, iar calitatea generală a somnului a crescut. Aceste efecte au fost indicate de o monitorizare obiectivă și nu au fost reflectate în mod subiectiv. Ca să fim mai expliciți: mulți oameni cred că orgasmul are un efect relaxant în sine și că favorizează somnul, dar aceasta este doar percepția lor subiectivă. Acest studiu s-a concentrat pe măsurători obiective, în încercarea de a recrea un alt studiu pe aceeași temă, realizat acum trei decenii. Cercetătoare: „Unul dintre motivele pentru care nu am explorat până acum această temă a fost tabu-ul legat de sex” Studiul de acum 30 de ani avea, însă, deficiențe semnificative de design. Cercetarea de față și-a propus să acopere acest gol folosind un dispozitiv portabil de monitorizare a activității cerebrale pentru a evalua stadiile somnului și calitatea acestuia, în condiții reale. „Studiez comportamentele legate de somn în rândul populației adulte de câțiva ani. Deși m-am concentrat în principal pe îmbunătățirea somnului în cazul sportivilor de performanță, primesc adesea întrebări variate despre somn”, a declarat autorul studiului, Michele Lastella, lector universitar la CQUniversity Australia. „Una dintre cele mai frecvente întrebări este: De ce partenerul meu adoarme imediat după sex, iar eu nu pot? Am realizat că, dacă primesc atât de des această întrebare, înseamnă că există o lipsă reală de dovezi științifice în domeniu. Unul dintre principalele motive pentru care nu a fost explorat mai mult până acum este tabu-ul legat de discuțiile despre sex. Mulți menționau că bărbații adorm imediat, în timp ce femeile nu, iar eu am presupus că acest lucru ar putea avea legătură cu orgasmul”, a spus Michele Lastella. Lastella își bazează cercetarea aceasta pe una anterioară, care pornea de la presupunerea subiectivă că orgasmul induce un somn mai odihnitor. Cercetătorii au recrutat șapte cupluri heterosexuale, toți sănătoși, activi sexual, care locuiau împreună, undeva în Australia de Sud. Participanții selectați nu acuzau tulburări de somn, nu erau însărcinați (sic!), nu aveau copii. Toți au declarat că aveau activitate sexuală de cel puțin două ori pe săptămână. Grupul a fost format din bărbați și femei cu vârsta medie de 26 de ani. Participanții au fost monitorizați timp de 11 nopți consecutive, folosind un design cu măsurători repetate și încrucișate. Fiecare cuplu a avut nopți în trei condiții diferite: fără activitate sexuală, sex cu partener (cu orgasm), sex fără partener (cu orgasm). Măsurătorile cerebrale au fost realizate cu o bentiță DREEM3 – un dispozitiv wireless de polisomnografie, care monitorizează activitatea cerebrală, mișcările și respirația. Participanții au completat jurnale de somn dimineața, detaliind activitatea sexuală, calitatea somnului, starea de spirit și nivelul de pregătire pentru ziua următoare. Participanții au descris că, în nopțile cu activitate sexuală, mergeau la culcare mai târziu decât în nopțile fără activitate sexuală. Oxitocina și prolactina, cele mai bune somnifere Totuși, ei adormeau mai repede și aveau o calitate a somnului mai bună în nopțile cu activitate sexuală, iar motivul pentru care adormeau mai repede este că, după orgasm, corpul eliberează oxitocină și prolactină – hormoni care reduc stresul și induc relaxare. În același timp, scade nivelul cortizolului, hormonul stresului. Toate acestea creează condițiile ideale pentru un somn bun. Eficiența somnului a fost de 93,2% după masturbare solo și 93,4% după sex cu partener, comparativ cu 91,5% în nopțile fără activitate sexuală. Participanții au petrecut, în medie, cu 7 minute mai puțin treji în timpul nopților cu activitate sexuală. Noutatea studiului vine din măsurătorile obiective și nu din raportările subiective ale participanților. De altfel, participanții nu au raportat diferențe semnificative în percepția lor asupra somnului, în cele trei condiții. Cu toate acestea, toți participanții au raportat o motivare mai bună pentru ziua ce urma, după activitatea sexuală. În medie, aceștia au evaluat aceste aspect cu 8-11 puncte mai mult (pe o scară de 100) față de nopțile fără sex. Studiul a mai scos în evidență un lucru, anume sincronizarea stadiilor de somn între parteneri, cunoscută sub numele de concordanță REM. Somnul în comun poate influența tiparele de somn, iar concordanța REM e semnificativ mai mare la cuplurile care dorm împreună decât la cuplurile care dorm separat.
Gen. Emil Străinu: NASA făcea cercetare de natură GEOFIZICĂ
Ești pregătit să afli adevăruri care îți vor schimba perspectiva asupra lumii? „Conspirații cu Gen. Emil Străinu” este noua emisiune care te va ține cu sufletul la gură în fiecare joi, de la ora 22:00. Pe 16 aprilie, generalul a vorbit despre o misiune NASA ce se întâmpla în proximitatea vacanței sale în Insula Paștelui. Străinu a descoperit unde radio potențate de statuile de pe insulă. Urmăriți emisiunea aici, integral, emisiunea. Gen. Emil Străinu este expert în fenomene aerospațiale și specialist în fenomene neidentificate. Acesta vine să dezvăluie informații incendiare despre evenimente controversate, secrete bine păzite și fenomene misterioase care ne înconjoară. În fiecare ediție, vor fi explorate subiecte tabu. De la dosare clasificate și tehnologie secretă și până la teorii despre viitorul omenirii și forțele nevăzute care influențează lumea. Gen. Emil Străinu: „Cum am reușit să-i supăr eu pe inginerii de la NASA?! Vă spuneam că am observat, am căutat să observ cu foarte mare atenție aceste statui. De exemplu, dacă voiați să luați sol de pe insulă și să-l duceți la avion, când controla bagajele aveau niște scanere speciale făcute de americani pe frecvența solului și nu puteai să iei nici cel puțin o o bucățică de 1cm³ de sol, pe lângă faptul că plăteai și amendă. Afară era o pancartă mare unde scria acest lucru, asta era prima problemă. A 2-a problemă era că în anumite zone nu aveau acces turiști. Și m-a intrigat foarte mult treaba asta. M-am dus acolo și erau niște cercetători de la NASA care făceau măsurători asupra radioactivității solului, radioactivitatea naturală, radioactivitatea vegetației, luau probe de aer de la diverse înălțimi, inclusiv cu balon, deci cercetare de natură geofizică și plus, pe lângă asta, se ocupau și de acele statui care erau trântite, căzute, așa-zis, în apă. Acolo fiind pe insulă nu puteai să asculți, chiar și cu apărat de radio, decât două posturi străine. Postul americanilor din Honolulu și postul de radio direcțional care era din Chile. Aveam un aparat micuț și avea niște baterii atipice, pe care nu le aveau acolo, pe insulă. Eram foarte supărat, că mă interesa vremea. Acolo, din oră în oră se anunță vremea. Acuma este o căldură imensă și peste o oră este o furtună, plouă cu picături mari cât piramidonul, bate vântul și așa mai departe. Am observat că în momentul când mă apropiam de anumite statui din astea, aparatul începea să cânte tare, de fapt, să meargă mai tare, mult mai tare. Prima dată am crezut că mi se pare. Când m-am dus cu el, de exemplu, lângă câmpul cu 15 statui, am crezut că am baterii noi. Imediat mi-a căzut fisa. Eu fiind ofițer de radiolocație am zis că aici e ceva, o legătură între un receptor de radio, statuile astea și locul unde ne aflăm. Și am început să fac tot felul de combinații din astea și am ajuns la concluzia că aceste statui se comportau, de fapt, ca niște antene de radio, ele având în compoziție foarte mult fier, dar nu numai fier, și alte metale, dar, în primul rând, fier. Deci când dacă lipeam aparatul de radio sau îl țineam la 10cm de statuie, sonorul era la fel ca și când ar fi avut o baterie nouă. Și atunci m-am dus să văd cum e cu cele care sunt îngropate în apă. Am început să fac diverse tatonări din astea și cu cu cele care erau în îngropate în apă. Asta până când, a venit un militar și mi-a spus că domnii din America au spus să nu mai vin acolo când sunt ei, pentru că le tulbur aparatele. De fapt, ei aveau niște generatoare, n-am să spun de ce fel erau, niște generatoare foarte puternice, și care prin niște ventuze le cuplau la aceste statui. Prin radio încercau să vadă dacă submarinele, aveau un submarin de probă pe undeva, era mai aproape, mai departe, n-am de unde să știu, dacă recepționau acest lucru. Seara, la masă, am găsit un puștan care era mai vorbăreț, am intrat în discuție cu el, i-am povestit ce am observat eu și mi-a spus să nu-i spun șefului lui, că se va se va supăra foarte tare, pentru că asta e o problemă care nu trebuie cunoscută. Savanții americani, a 2-a zi de dimineață, au venit acolo. Era unul care se numea diriginte de lucrări, acare mi-a spus că a făcut acele cercetări, să le țin totuși pentru mine, că e mai bine să nu le fac publice, că fac parte dintr-un soi de cercetări NASA care încă nu sunt terminate și trebuie să vedem că dacă nu cumva se poate lua legătura cu civilizația extraterestră, și așa mai departe. Eu am prezentat, cum am venit, o comunicare științifică, când am fost la Koln, despre această problemă. Chiar un personaj foarte important de prin conducerea unei firme de electronică și de telecomunicații de radio, a venit la mine și mi-a spus că dacă vreau să continui cercetările, îmi de el bani și putem merge să continuăm cercetări.”
Studiu. Riscurile asociate platformei de jocuri pentru copii Roblox sunt îngrijorătoare
Un nou studiu dezvăluie ușurința cu care copiii au acces la conținut inadecvat și pot interacționa nesupravegheați cu adulți pe populara platformă de jocuri Roblox, informează The Guardian. Cercetarea a fost realizată în contextul în care mai mulți părinți și-au împărtășit îngrijorările serioase cu privire la dependența cu care se confruntă copiii lor. Adulții susțin că cei mici sunt expuși la conținut traumatizant și sunt abordați de străini pe platforma Roblox. Roblox recunoaște că cei care folosesc platforma pot fi expuși la conținut dăunător și afirmă că depune eforturi pentru a remedia această situație, dar că sunt necesare colaborarea la nivelul întregii industrii și intervenția guvernului. Descriindu-se drept „universul virtual suprem”, Roblox oferă milioane de jocuri interactive, cunoscute sub denumirea colectivă de „experiențe”. O parte din conținut este dezvoltat de Roblox, dar o mare parte este generat de utilizatori. În 2024, platforma avea peste 85 de milioane de utilizatori activi zilnic, dintre care se estimează că 40% au sub 13 ani. În timp ce compania a declarat că „înțelege profund” părinții ai căror copii au avut de suferit pe platformă, aceasta a adăugat că „zeci de milioane de oameni au o experiență pozitivă, îmbogățitoare și sigură pe Roblox în fiecare zi”. Cu toate acestea, într-o investigație, experții în comportament digital Revealing Reality au descoperit „ceva profund deranjant (…) o deconectare îngrijorătoare între aspectul prietenos pentru copii al Roblox și realitatea a ceea ce copiii experimentează pe platformă”. Cercetarea a dezvăluit că pe platformă au loc interacțiuni între adulți și copii de până la 5 ani, fără o verificare efectivă a vârstei. Acest lucru se întâmplă frecvent, în ciuda faptului că Roblox și-a modificat setările în noiembrie anul trecut, astfel încât conturile listate ca aparținând minorilor sub 13 ani să nu poată trimite mesaje private altor persoane. De asemenea, cercetătorii au descoperit că un cont înregistrat pe numele unui adult poate să ceară contul de Snapchat al unui utilizator în vârstă de cinci ani, folosind un limbaj codificat. Compania a declarat că știe că „există actori răi pe internet”, dar a adăugat că aceasta este „o problemă care depășește granițele Roblox și care trebuie abordată prin colaborarea cu guvernele și printr-un angajament la nivelul întregii industrii de a lua măsuri ferme de siguranță pe toate platformele”. Aceasta a recunoscut, de asemenea, că verificarea vârstei minorilor sub 13 ani „rămâne o provocare pentru industrie”.