Gândul: Asta merită Trump și America. Derapajul unui fost candidat la șefia USR
La o zi după ce SUA au sărbătorit 250 de ani de la declararea independenței, eveniment marcat și în România cu fast și cu participarea oficialilor români, un politician/activist USR, fost candidat la șefia partidului, manager de proiect, a simțit nevoia să facă notă discordantă, scrie Gândul. Șerban (Shere) Marinescu a postat un mesaj plin de injurii la adresa Statelor Unite ale Americii, a președintelui Donald Trump și a locuitorilor din Sectorul 4, după ce Daniel Băluță a anunțat proiectul Parcului Prieteniei Româno-Americane „Donald Trump”. Marinescu a răbufnit după ce primarul Sectorului 4, Daniel Băluță, a prezentat proiectul Parcului „Donald Trump” și a menționat importanța relației dintre România și SUA. „Parteneriatul Strategic dintre România și Statele Unite ale Americii reprezintă una dintre cele mai importante garanții în acest sens, ale parcursului nostru democratic și occidental. Tocmai de aceea, orice proiect care întărește această relație este un câștig pentru România și pentru români”, a transmis Băluță în postarea sa. Șerban Marinescu a repostat mesajul edilului direct pe pagina sa de Facebook și a aruncat insulte grele la adresa Casei Albe, a președintelui american și a bucureștenilor care l-au votat pe Băluță. „Micuța căsuță albă din polistiren unde noapte te poți p..a pe geam direct în birouașul oval. Eu chiar susțin pentru ca efectiv asta merită Trump, America de ziua ei și tot Sectorul 4 care l-a votat pe Băluță,” a scris acesta. Marinescu este un personaj cu influență în structurile USR. El face parte din nucleul dur al partidului și este un apropiat al facțiunii care controlează conducerea centrală (tabăra formată din Cătălin Drulă, Cristian Ghinea și Dan Barna). De-a lungul anilor, Marinescu a strâns un istoric politic important în interiorul formațiunii: Manager de proiect în Secretariatul General al USR, șef de campanii, angajat din 2019 Consilier parlamentar, funcție din care a lucrat în mod direct în Parlament pentru mai mulți deputați și senatori USR. Candidat la șefia USR în anul 2017. Activist local foarte implicat în București (Sectorul 6), unde organizează campanii și proiecte de urbanism, cum este inițiativa pentru Parcul Uranus. De altfel, cu doar 6 zile în urmă, el a avut o intervenție pe Facebook în care a lăudat salvarea pădurii Comorova din Mangalia. Atacul la adresa lui Băluță este doar cel mai recent dintr-o serie lungă de controverse în care Șerban Marinescu a fost implicat. Limbajul său agresiv a creat probleme mari și în trecut. Cea mai mare dispută a avut loc în perioada în care Dacian Cioloș a părăsit USR. Atunci, Marinescu a postat un mesaj extrem de vulgar la adresa fostului premier – „M..e Cioloș”. Comportamentul său a fost aspru criticat de analiști și foști colegi de partid. Printre ei, scriitorul și activistul Valeriu Nicolae a avertizat public că USR riscă să se transforme într-o „sectă radicală”, unde liderii promovează oamenii pe bază de gașcă în locul meritocrației și recompensează agresivitatea verbală. Valeriu Nicolae a dezvăluit atunci că a încercat să-i explice lui Marinescu că a sărit grav calul, însă acesta a refuzat să șteargă postarea și a răspuns și mai agresiv. PNL, o „dărăpănătură de partid” De altfel, Marinescu s-a remarcat prin replici tăioase și la adresa altor partide. De exemplu, în 2017, el a catalogat PNL-ul drept o „dărăpănătură de partid”, după ce Daniel Barbu a fost validat la șefia Autorității Electorale Permanente (AEP). „Astăzi s-a votat noul şef al AEP. USR a propus o expertă recunoscută, pe Maria Krause. ALDE (şi PSD) au propus un politician notoriu pentru lipsa de verticalitate. Fiecare a votat cu al lui, a câştigat Daniel Barbu. Nici nu ştiu dacă mai are sens să remarc, dar PNL a votat cu Barbu. O dărăpănătură de partid”, scria atunci pe Facebook Şerban Marinescu.
De ce ideea unui premier tehnocrat este una proastă pentru România. Istoria ne arată limitele clare
De ce premierii tehnocrați reușesc rar fără sprijin politic. Lecții pentru România Istoria arată că guvernele tehnocrate pot funcționa doar în anumite condiții. În lipsa acestora, tehnocrații ajung rapid să depindă de aceleași partide pe care ar trebui, teoretic, să le înlocuiască temporar. Un premier tehnocrat este, de regulă, o persoană fără funcție de conducere într-un partid, selectată pentru competența profesională sau pentru credibilitatea sa instituțională. În Europa, astfel de premieri au venit adesea din bănci centrale, instituții europene, universități, administrație sau organisme internaționale. Italia, cazul cel mai cunoscut Italia este una dintre țările europene care au apelat cel mai des la guverne tehnocrate sau conduse de tehnocrați. În 1993, Carlo Azeglio Ciampi, fost guvernator al Băncii Italiei, a devenit premier într-un moment de criză majoră a sistemului politic, după scandalul de corupție Tangentopoli. În 1995, Lamberto Dini, fost director general al Băncii Italiei și fost ministru de Finanțe, a condus un guvern de tranziție după căderea executivului condus de Silvio Berlusconi. Mario Monti și Mario Draghi Mario Monti, fost comisar european, a fost numit premier în 2011, în plină criză a datoriilor suverane din zona euro. Italia se confrunta cu presiuni puternice pe piețele financiare, iar guvernul Berlusconi își pierduse credibilitatea. Monti a reușit să calmeze temporar piețele și să adopte reforme fiscale, ale pensiilor și ale pieței muncii. Succesul său a fost însă limitat. Măsurile de austeritate au produs costuri sociale importante, economia a rămas slabă, iar sprijinul public pentru guvern s-a erodat. Când Monti a încercat să transforme capitalul tehnocratic într-un proiect electoral, rezultatul a fost modest. Mario Draghi, fost președinte al Băncii Centrale Europene, a condus Italia între 2021 și 2022. El a beneficiat de o reputație internațională excepțională și de o coaliție largă, formată pentru gestionarea pandemiei și a fondurilor europene de redresare. Guvernul său a fost perceput ca o garanție de stabilitate într-o perioadă dificilă. Totuși, și Draghi a căzut atunci când partidele din coaliție au retras sprijinul politic. Cazul Dragi este unul dintre cele mai clare exemple că autoritatea tehnocratică nu poate înlocui matematica parlamentară. Grecia: tehnocratul ca administrator al austerității În Grecia, Lucas Papademos, fost vicepreședinte al Băncii Centrale Europene, a fost numit premier în 2011, într-un moment critic al crizei datoriilor. Misiunea sa era să asigure aplicarea acordului de bailout și să evite intrarea țării în incapacitate de plată. Papademos a obținut adoptarea unor măsuri cerute de creditorii internaționali, dar acestea au inclus reduceri de cheltuieli, tăieri salariale și reforme dure. Votul din Parlament a avut loc pe fondul unor proteste violente la Atena. Guvernarea tehnocrată a evitat haosul financiar imediat, dar nu a produs consens social; dimpotrivă, a accelerat prăbușirea partidelor tradiționale și ascensiunea forțelor anti-sistem. Cehia și Tunisia: exemple de mandat limitat Există și cazuri în care guvernele tehnocrate au fost considerate relativ reușite. În Cehia, Jan Fischer, fost șef al Biroului de Statistică, a condus între 2009 și 2010 un guvern tehnocrat cu mandat limitat. Cabinetul său a avut ca principal obiectiv administrarea țării până la alegeri, fără să deschidă reforme majore sau teme ideologice. Tocmai această limitare a mandatului a contribuit la stabilitate. Un alt exemplu este Tunisia, unde Mehdi Jomaa a condus un guvern tehnocrat în 2014, după o criză politică severă. Guvernul său a făcut parte dintr-un acord mai larg între partide și societatea civilă, care a permis adoptarea unei noi Constituții și organizarea de alegeri. România: precedentul Cioloș România are deja un precedent relevant. Dacian Cioloș a fost numit premier în noiembrie 2015, după demisia lui Victor Ponta, pe fondul protestelor declanșate de tragedia de la Colectiv. Guvernul său a fost prezentat drept unul tehnocrat, cu un mandat de aproximativ un an, până la alegerile parlamentare din 2016. Cabinetul Cioloș a avut câteva zone în care a fost apreciat: transparență administrativă, unele măsuri în sănătate, fonduri europene și reforme punctuale. În același timp, guvernul a fost dependent de un Parlament controlat de partide care nu îi aparțineau. Mandatul scurt a limitat capacitatea de reformă. După alegerile din 2016, puterea politică a revenit la partide, iar multe dintre direcțiile deschise de guvernul tehnocrat au fost încetinite sau abandonate de PSD-ul lui Liviu Dragnea. PSD și-a concentrat campania pe atacuri la premierul tehnocrat pe care în teorie îl sprijinea indirect. La prima vedere, ideea poate părea convenabilă. Un premier fără carnet de partid, cu profil profesional solid, ar putea fi prezentat ca o soluție de calmare, mai ales într-un moment în care partidele nu reușesc să refacă o majoritate stabilă. În realitate, pentru România de astăzi, un premier tehnocrat ar avea un spațiu de manevră foarte limitat și riscă să devină mai degrabă un paravan politic decât un instrument real de reformă. Problema centrală este deficitul. România se află în continuare sub procedura de deficit excesiv a Uniunii Europene. În acest context, viitorul guvern nu va avea de administrat o perioadă liniștită, ci una în care sunt necesare măsuri nepopulare: reducerea cheltuielilor, reforme administrative, corectarea dezechilibrelor bugetare și îndeplinirea jaloanelor pentru fondurile europene. Tocmai aici apare limita unui premier tehnocrat. El ar putea propune reforme, dar nu le-ar putea impune singur. Orice măsură fiscală, orice restructurare administrativă și orice reformă cu impact bugetar ar avea nevoie de voturi în Parlament. Partidele care l-ar instala ar putea, în același timp, să-i blocheze proiectele, să le amâne, să le dilueze sau să-l amenințe permanent cu o moțiune de cenzură. România tocmai a văzut cât de rapid poate fi folosită o moțiune de cenzură ca instrument de reglare politică. Guvernul Bolojan a fost demis pe 5 mai, după ce moțiunea a strâns 281 de voturi, peste pragul necesar de 233. Un premier tehnocrat ar intra, așadar, în funcție cu o vulnerabilitate structurală: nu ar avea partid propriu, nu ar controla o majoritate și nu ar putea disciplina parlamentarii care îi dau votul de învestitură. În loc să fie un premier al reformelor, ar putea deveni un premier al compromisurilor minimale.
Sorin Grindeanu, despre Cioloș – șef de serviciu secret: O SPECULAȚIE / Ce spune liderul PSD despre Nicușor Dan
Sorin Grindeanu consideră că este o „speculație” informația potrivit căreia Dacian Cioloș este favorit pentru preluarea conducerii unui serviciu secret. „O speculație. Eu nu cred că e valabil. E o speculație”, spune liderul PSD, la România TV. Acesta completează că este „dreptul președintelui de a propune un nume, dar Parlamentul votează”. Întrebat despre relația pe care o are cu președintele Nicușor Dan, Grindeanu spune că nu are ce să-i reproșeze. „Eu apreciez modul în care a încercat să seteze discuțiile, fie că au fost discuții în care au fost și ceilalți președinți de partide din coaliție, fie că au fost discuții unu la unu. N-am ce să-i reproșez până în acest moment”, afirmă liderul PSD. Fostul lider USR-PLUS și fostul premier al României în guvernul tehnocrat, Dacian Cioloș, are cele mai mari șanse să ocupe șefia unuia dintre cele două servicii de informații, respectiv SRI sau SIE, potrivit unor surse politice. Citește articolul AICI. RECOMANDĂRILE AUTORULUI: