Studiu. Beția civilizatoare Acolo unde exista producție și consum de alcool fermentat, exista o structură politică mai complexă
Cercetători de la Institutul Max Planck au decis să verifice o ipoteză, anume că alcoolul a fost un catalizator pentru dezvoltarea civilizațiilor, a încurajat legăturile sociale, a încurajat cooperarea și a stimulat creativitatea. Dar poate consumul de alcool să influențeze și formarea sistemelor politice? „Ideea este fascinantă, dar până acum nu fusese testată riguros, pe scară largă și în contexte culturale diverse”, a explicat Václav Hrnčíř, autorul principal al studiului. Echipa sa a analizat 186 de societăți, în special din afara lumii industrializate. Au urmărit dacă aceste comunități produceau băuturi alcoolice fermentate tradiționale și au corelat aceste informații cu nivelul de complexitate politică, definit prin numărul de niveluri administrative. Rezultatele au indicat un tipar clar, deși nu foarte puternic: acolo unde exista producție și consum local de alcool fermentat, societățile prezentau în general o structură politică mai complexă – cu mai multe niveluri de conducere și organizare. Alcoolul nu a fost factorul cel mai puternic, dar a avut ceva importanță. Agricultura a fost mai importantă Acest lucru sugerează o posibilă legătură între consumul de alcool și dezvoltarea unor sisteme de guvernare mai elaborate. Cu toate acestea, alcoolul nu a fost factorul cel mai puternic. Când cercetătorii au inclus în analiză variabile importante, în special agricultura, influența directă a alcoolului s-a diminuat considerabil. Agricultura a avut un impact mai mare asupra complexității politice decât băuturile fermentate. Predicțiile statistice ale modelului au arătat că, în medie, prezența băuturilor alcoolice într-o societate era asociată cu o creștere de aproximativ 0,77 unități în nivelul de complexitate politică. Totuși, atunci când cercetătorii au introdus în ecuație factori precum agricultura și productivitatea mediului, impactul estimat al alcoolului a scăzut semnificativ, ajungând la doar 0,27 unități. Aceste date sugerează că, deși alcoolul ar fi putut influența formarea sistemelor politice timpurii, el a fost probabil doar unul dintre mai mulți factori importanți. Capacitatea unei comunități de a cultiva plante și de a genera surplusuri alimentare a avut un efect mai stabil și mai profund asupra dezvoltării structurilor politice complexe. Așadar, alcoolul a contribuit, într-o anumită măsură, la evoluția socială, dar adevăratul motor al societăților complexe a rămas agricultura. Băuturile fermentate și prietenia dintre popoare În multe culturi, băuturile alcoolice tradiționale nu erau consumate doar pentru efectele lor euforice. Acestea aveau o funcție socială importantă: consolidau identitatea de grup, întăreau legăturile politice și ofereau liderilor un mijloc de a câștiga sprijin și loialitate. Ospețele în care se servea alcool puteau mobiliza forță de muncă, reafirma ierarhiile sociale și menține autoritatea elitelor. Unele teorii sugerează chiar că vânătorii-culegători au început să practice agricultura nu doar pentru hrană, ci și pentru a obține ingrediente necesare producerii alcoolului. Cerealele precum orzul, orezul sau sorgul – esențiale în procesul de fermentare – apar devreme în istoria agricolă. Cu toate acestea, dovezile arheologice arată că, în cele mai multe regiuni, producția de alcool a urmat dezvoltării agriculturii, nu a precedat-o. Influența alcoolului în societate nu a fost aceeași peste tot – impactul său a depins de normele culturale, contextul social și tipurile de băuturi consumate. Alcoolul în societate era factor de coeziune În societățile tradiționale, alcoolul era profund integrat în viața comunității. Se consuma în cadrul adunărilor colective, al ceremoniilor religioase, festivalurilor sezoniere sau altor ritualuri sociale. Astfel de ocazii contribuiau la întărirea valorilor comune, la coeziunea grupului și la marcarea momentelor importante din viața comunității. Consumul avea loc în public, în contexte organizate și conform unor obiceiuri bine stabilite. Tocmai de aceea, comportamentele deviante și efectele negative erau rareori întâlnite. În schimb, acolo unde consumul de alcool a devenit un act individual, departe de controlul social tradițional, consecințele au fost adesea mai severe. Răspândirea băuturilor distilate, cu concentrații ridicate de alcool, și apariția obiceiurilor de consum solitar – mai ales în epoca modernă sau în societăți afectate de colonialism – au dus adesea la fenomene precum violența, dependența și tensiunile sociale. În lipsa cadrelor culturale care reglementau când și cum se bea, consumul a devenit mai imprevizibil și adesea mai periculos. „Nu beția a fost principalul motor al civilizației, dar a făcut procesul mai suportabil” Cercetătorii din spatele ipotezei „beției civilizatoare” au făcut o distincție clară: studiul lor s-a concentrat exclusiv pe băuturile fermentate tradiționale, produse înainte de contactul cu civilizațiile coloniale – cum ar fi berile din cereale, vinurile din fructe sau hidromelul. Alcoolul industrial modern – în special băuturile spirtoase – a fost exclus din analiză, tocmai pentru că se asociază mai frecvent cu efecte sociale distructive și este consumat în afara cadrului cultural originar. „Nu beția a fost principalul motor al civilizației,” afirmă Hrnčíř, „dar este posibil ca ea să fi făcut procesul ceva mai suportabil – și cu siguranță mai sociabil.”
Cât te costă să o călătorie în Santorini, posibil adevărata Atlantida
Platon povestea în dialogurile sale despre existența unui Atlantidei, într-un loc unde apunea Soarele, și care a creat un mare imperiu maritim care stăpânea lumea de vest, fiind în contrast cu Imperiul Persan care stăpânea lumea de est. În dialogurile „Timaeus” și „Critias”, Platon a scris despre Atlantida era un continent sau o insulă din Oceanul Atlantic, iar sursa de inspirație ar fi de la Solon, omul de stat care a creat democrația ateniană. El ar fi vizitat Egiptul și ar fi găsit texte egiptene străvechi despre civilizația misterioasă care a existat cu 9000 ani înainte. Legenda Atlantidei Atlantida era situată dincolo de Coloanele lui Hercule, fiind un oraș construit pe o insulă mai mare decât Libia și Asia Mică (Turcia) laolaltă. În porțiunea nordică a insulei și de-a lungul țărmului erau munți care cuprindeau o mare câmpie în formă alungită spre sud, extinsă pe o suprafață de 555 km. La 9 km de coastă era un munte scund, separat, iar de jur împrejur, insula centrală avea 0,92 km diametru. Populația îl venera pe Poseidon, zeul mărilor. El și-a sculptat muntele unde locuia iubita sa într-un palat maiestuos, înconjurat cu trei șanțuri circulare. O confederație de regi puternici și măreți din Atlantida au făurit un imperiu maritim prosper. Cel mai bătrân rege, Atlas, era cel mai drept, încât că în onoarea sa, întreaga insulă și oceanul înconjurător au fost numite după numele său: Atlantida și Oceanul Atlantic. Atlas avea frați gemeni cu care a împărțit puterea: fratele său geamăn Gadeirus precum și alte patru perechi de gemeni: Ampheres și Evaemon, Mneseus și Autochton, Elasippus și Mestor, Azaes și Diaprepes. Scufundarea Atlantidei Atlanții au construit poduri spre nord de munte, creând o rută către restul insulei, și au săpat un canal către mare, tuneluri în inelele de stâncă pentru ca navele să poată traversa orașul din jurul muntelui. Fiecare pasaj era păzit de porți și turnuri. Zidurile înconjurau fiecare inel al orașului, fiind construite din rocă roșie, albă și neagră, acoperite cu alamă, staniu și oricalc. Atlanții au traversat dincolo de Coloanele lui Hercule și au cucerit teritorii din Libia, ajungând până în Egipt și în Italia, unde au luat populații în sclavie. Dar atenienii au format o alianță și s-au opus imperiului atlantic. Imperiul a fost învins, iar teritoriile ocupate au fost eliberate. Imperiul atlantic s-a prăbușit în haos și violență. La scurt timp, au avut loc inundații și cutremure, iar într-o noapte, insula Atlantida s-a scufundat în adâncurile mării, drept pedeapsă din partea lui Zeus pentru mândrie și aroganță. Unde s-ar fi situat Atlantida, de fapt? Mulți istorici au considerat Atlantida doar o legendă de-a lungul timpului. Nu s-au găsit deloc ruine sau formațiuni geologice care să indice existența unei insule sau a unui continent. Cercetătorii au considerat Atlantida drept o simplă alegorie a hubrisului națiunilor. Era, practic, o lecție de învățăminte despre civilizațiile care se prăbușesc din pricina mândriei și aroganței. Însă, în 1996, Eberhard Zangger a scris în cartea sa publicată în 1993 – „The Flood from Heaven: Deciphering the Atlantis legend”, că legenda Atlantidei ar putea avea un sâmbure de adevăr. Povestea ar fi fost inspirată după un eveniment real. Autorul a identificat mai multe orașe și locuri ca fiind sursă de inspirație pentru povestea lui Platon. Iar el consideră Santorini drept una dintre insulele pe care s-ar fi construit adevăratul oraș Atlantida. Cândva, Santorini, alături de insulele Therasia și Aspronisi, alcătuiau o insulă circulară. În jurul anului 1600 î.Hr., în Santorini, un vulcan masiv a erupt. A fost înregistrată ca cea mai mare erupție vulcanică din istoria antică, cauzând colapsul centrului insulei în mare, rezultând caldeira pe care o vedem azi. Valurile gigantice provocate de tsunami și norii de cenușă au devastat toate regiunile înconjurătoare, inclusiv Egiptul. Arheologii au găsit Akrotiri, unul dintre marile orașe minoice cu tehnologie avansată, artă intrigată, economie înfloritoare și o societate dezvoltată. Citește mai mult despre: Legenda ATLANTIDEI a lui Platon, inspirată de o erupție vulcanică devastatoare din Santorini care s-a petrecut acum 3600 de ani Santorini – Geografie și Istorie Santorini, cunoscută oficial și ca Thera sau Thira, are o suprafață de 73 km pătrați și se situează la 200 km de Grecia continentală. Este o insulă cu plaje vulcanice și peisaje impresionante, făcând dintr-un mic arhipelag circular format de caldeira vulcanică. Este populată de 15.480 de locuitori. Între anii 3000 și 1630 î.Hr., insula a fost stăpânită pe durata epocii bronzului de către civilizația minoică. În Akrotiri, un oraș împrejmuit cu ziduri de până la 8 metri, erau construite clădiri de trei etaje, străzi pavate, piețe și spații de depozitare pentru vase ceramice. Locuințele bogaților erau ornamentate cu fresce și picturi murale, ilustrând corăbii, delfini, pescari, luptători de box și femei așezate la umbra unor baldachine. Clima este semi-aridă, cu caracteristici mediteraneene: veri secetoase și uscate, ierni umede. Populația insulei trăiește din turism, agricultură, industria vinului. Vinul alb din Santorini este vestit pentru aroma sa puternică rezultată dintr-un amestec cu citrice și sare iodată din cenușa vulcanică. Cândva o sursă de inspirație pentru legenda Atlantidei, insula este populară acum pentru satele cu locuințele albe sau viu colorate, precum și pentru bisericile de arhitectură bizantină. Cât te costă să vizitezi Santorini Dacă vrei să-ți petreci vacanța pe o insulă grecească cu un buget planificat, Santorini este destinația ideală. Zborul de aproape 2 ore de la București către insulă costă în jur de 600 lei dus-întors pentru o singură persoană. În perioada sezonului estival, biletul unui zbor low-cost poate să coste mai mult: 208 de euro la Wizz Air, între 1 și 8 august. O altă modalitate este să mergi cu mașina de la București la Atena. Din Atena, la prețul de 242 lei, poți să-ți transporți mașina cu feribotul, într-o călătorie ce durează 10 ore. Iată taxele de drum București – Santorini, potrivit Știrile PRO TV: Pod Giurgiu – Ruse: 3 € dus – 2 € întors Vigneta Bulgaria: 8 € Autostrada Grecia: Salonic – Atena – 24 € pe sens Pret feribot Atena – Santorini : diferă în