Cum fugeau românii în Germania. CNSAS a publicat datele
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a făcut publice astăzi, 28 septembrie, mai multe documente de arhivă referitoare la emigrarea românilor în Republica Federală Germania. Documentele prezintă amploarea fenomenului în perioada 1987-1989, ultimii ani ai regimului comunist, și arată câți români au încercat să părăsească țara prin proceduri oficiale, dar și prin metode ilegale. Potrivit datelor din arhive, zeci de mii de persoane au solicitat plecarea definitivă, în timp ce mii de oameni au ales să rămână în străinătate sau au încercat să treacă ilegal frontiera. În perioada 1987-1989, au fost depuse 47.132 de cereri, dintre care 35.486 au fost aprobate, iar aproximativ 11.646 nu au fost aprobate. Între 1987 și 1989, peste 47.000 de persoane au depus cereri oficiale ca să emigreze în Germania Documentele CNSAS despre perioada 1987-1989 arată cât de mulți români încercau să plece definitiv din țară în ultimii ani ai regimului Ceaușescu, în special către Republica Federală Germania. În cei trei ani, 47.132 de persoane au depus cereri oficiale pentru a emigra în Germania, iar autoritățile au aprobat 35.486 de plecări. În același timp, la 1 septembrie 1989, aproape 89.000 de cereri erau încă nesoluționate. Unele dintre acestea fuseseră depuse cu ani înainte. „În ultimii 3 ani ai dictaturii Ceauşescu, 47.132 de solicitări noi au fost depuse oficial pentru plecarea definitivă în R.F. Germania. Regimul a cedat parțial presiunilor (mai ales celor externe) și a aprobat 35.486 de plecări, menținând un ritm controlat de circa 12.000 de emigranți anual. La 1 septembrie 1989 exista un stoc uriaș de 88.939 de cereri în curs de soluționare (citeşte blocate; unele dosare trenau încă din 1975!)”, scrie pe pagina de Facebook a CNSAS. Mii de români au ales să nu se mai întoarcă în țară Pentru cei care nu reușeau să obțină aprobarea, existau și alte modalități de a părăsi România. Între 1987 și 1989, 5.536 de persoane au plecat în străinătate și nu s-au mai întors. În 1988 s-a înregistrat cel mai mare număr, 2.822 de persoane. Astfel, toate vizele turistice au fost blocate. „Cea mai sigură metodă de evaziune (n.n. părăsirea ilegală a ţării, în jargonul Securităţii) a fost refuzul de întoarcere din călătorii sau tranzit. 5.536 de persoane au rămas ilegal în străinătate în acest mod. Vârful a fost atins în 1988 (2.822 de fugari), ceea ce a determinat regimul să blocheze aproape total vizele turistice ”, conform arhivei publicate de CNSAS. Mii de români au încercat să treacă ilegal frontiera spre Germania Între 1987 și 1989, 2.243 de persoane au reușit să treacă ilegal frontiera României și să ajungă în Germania, în timp ce alte 484 de persoane au fost prinse în timpul tentativei de trecere și arestate de grăniceri. Mai mult de 75% dintre cei care au reușit să treacă granița erau bărbați, iar aproximativ jumătate aveau între 19 și 30 de ani. Cei mai mulți proveneau din rândul muncitorilor calificați, peste 1.500 de persoane. În primele opt luni ale anului 1989, 674 de persoane au reușit să treacă ilegal frontiera, iar alte 150 au fost prinse. În aceeași perioadă, regimul comunist a redus drastic numărul vizelor turistice acordate, ceea ce a dus la scăderea numărului celor care plecau în excursii și nu se mai întorceau în țară, la 368 de persoane. „Cei care nu mai aveau răbdare sau nu aveau nicio șansă la pașaport au înfruntat direct fâșia sau Dunărea. 2.243 de persoane au trecut ilegal granița, ajungând cu succes în Germania. Peste 75% au fost bărbați, iar jumătate tineri între 19 și 30 de ani. Muncitorii calificați au format grosul fugarilor (peste 1.500). 484 de persoane au fost prinse în tentativa de trecere frauduloasă și arestate de grăniceri. Anul 1989 (ianuarie – septembrie): Regimul a înăsprit drastic acordarea vizelor turistice, fapt ce a dus la scăderea numărului rămânerilor din excursii la doar 368. În schimb, fuga prin fâșie a rămas la cote alarmante (674 reușite și 150 prinși în doar 8 luni)”, scrie în postarea CNAS. Peste 11.000 de muncitori calificați au primit aprobarea să emigreze legal în Germania Etnicii germani, în special sașii și șvabii, au reprezentat cea mai mare parte a celor care doreau să emigreze în Germania. Aceștia au avut 28.466 de aprobări pentru plecare și 2.917 persoane au rămas în străinătate după excursii. Totodată, 1.351 de etnici germani au trecut ilegal frontiera. În rândul celor care au primit aprobarea de a emigra s-au aflat și 11.455 de muncitori calificați. De asemenea, 459 de profesori și 238 de cadre medicale superioare au primit dreptul de a părăsi definitiv România. „Etnicii germani (sași și șvabi) reprezintă nucleul dur al mișcării migratorii. Aceștia domină cererile oficiale (76.138 în așteptare), aprobările (28.466) și rămânerile din excursii (2.917). De asemenea, au constituit majoritatea celor care au fugit ilegal prin fâșie (1.351 persoane). 11.455 de muncitori calificaţi au primit aprobarea pentru emigrarea legală în Germania federală. Un număr impresionant de 459 de profesori au primit dreptul de a emigra definitiv. (…) De asemenea, 238 de cadre medicale superioare au părăsit oficial R.S.R. în acest interval scurt”, se arată în postarea CNAS. Cele mai multe dosare blocate au fost la Sibiu La nivel județean, Sibiul avea cele mai multe dosare blocate, 28.658, dar și cel mai mare număr de aprobări oficiale, 9.968. Timișul se afla pe primul loc în ceea ce privește trecerile ilegale reușite ale frontierei, cu 1.138 de cazuri, și rămânerile în străinătate după excursii, cu 1.059 de persoane. Bucureștiul ocupa locul al doilea la numărul celor care nu s-au mai întors din excursii, cu 950 de cazuri, potrivit documentelor CNSAS. „Epicentrul birocratic al emigraţiei a fost Sibiul, care deținea recordul național la dosare blocate (28.658) și aprobări oficiale (9.968). Judeţul Timiș, în schimb, a fost zona curajului: a ocupat primul loc la fugi reușite pe fâșie (1.138) și la rămâneri din excursii (1.059), concentrând grosul evaziunilor pe la granița de vest. Bucureștiul s-a situat pe locul 2 la refuzul de întoarcere din excursii (950), generând o migrație pur urbană și intelectuală”, se arată în postarea CNAS. Femeile aveau cele
Câți români au reușit să fugă în Germania în comunism? CNSAS publică documente de arhivă
„Toamna anului 1989 ascundea o realitate pe care regimul Ceaușescu încerca cu disperare să o cenzureze: România socialistă se depopula continuu. Între 1987 și 1989, zeci de mii de cetățeni (în special etnici germani, dar și români sau maghiari) au forțat prin orice mijloace ieșirea din R.S.R. cu destinaţia Republica Federală Germania”, transmite CNSAS, într-o postare publicată, luni, pe Facebook. În ultimii 3 ani ai regimului comunist, 47.123 de români au depus cerere pentru plecarea definitivă în R.F. Germania. Regimul a cedat parțial presiunilor (mai ales celor externe) și a aprobat 35.486 de plecări, menținând un ritm controlat de circa 12.000 de emigranți anual. Potrivit CNSAS, în 1987 au plecat 12.175 de români, în 1988 au plecat 12.744 de români, iar în primele 8 luni din 1989 au plecat 10.147 de români. La începutul lunii septembrie 1989 regimul comunist avea 88.939 de cereri de plecare în străinătate de soluționat. Unele dosare erau blocate încă din anul 1975. Cum fugeau românii din țară? Potrivit CNSAS, cea mai sigură metodă de evaziune (n.r. – ce însemna părăsirea ilegală a țării în jargonul Securității) era refuzul de întoarcere din călătorii sau tranzit. Așa, 5.536 de români au reușit să plece din țară și să rămână în străinătate. În 1988, regimul comunist a blocat aproape toate vizele turistice, în 1989 fiind aprobate doar 368 de vize. Cei care nu mai aveau răbdare sau nu aveau nicio șansă la pașaport au înfruntat direct fâșia sau Dunărea. Așadar, peste 2.243 de persoane au trecut ilegal granița, ajungând cu succes în Germania. Peste 75% au fost bărbați, iar jumătate tineri între 19 și 30 de ani. Judeţul Timiș, în schimb, a fost zona curajului: un total de 1.138 de timișeni au reușit să fugă din România în R.F. Germania. Este și cazul celor trei membri ai trupei Phoenix, „Ioji” Kappl, Erland Krauser și Ovidiu Lipan Țăndărică, care au reușit să fugă în 1977 în Germania. La îndemnul și cu ajutorul lui Nicu Covaci, aceștia au reușit să treacă granița într-un camion cu instrumente de concert, ascunși în tobe, după cum a povestit Kappl, în detaliu, pentru Gândul. Covaci plecase și el în străinătate în 1976, fiind, la acea vreme, însurat cu o femeie de origine olandeză. După cutremurul din ’77 el s-a întors în țară alături de un prieten german, care avea părinți în Timișoara și atunci le-a propus membrilor Phoenix să fugă. În ceea ce privește rămânerea în excursii, 1.059 de persoane din Timiș au reușit să rămână în străinătate. Potrivit CNSAS, grosul fugarilor, însă a fost format, din muncitori. 484 de români prinși la graniță Cu toate acestea, nu toți au reușit, la fel membrii Phoenix, să fugă cu succes din țară. 484 de români au fost prinși în tentativa de trecere frauduloasă și au fost arestați de grăniceri. Epicentrul birocratic al emigraţiei a fost Sibiul, care deținea recordul național la dosare blocate (28.658) și aprobări oficiale (9.968). Bucureștiul s-a situat pe locul 2 la refuzul de întoarcere din excursii (950), generând o migrație pur urbană și intelectuală. Potrivit CNSAS, un total de 5.536 de persoane au refuzat să se întoarcă din excursii, iar 2.243 persoane, la fel cei trei membrii au trupei Phoenix, au reușit să fugă cu succes din țară. Documentele prezentate de CNSAS fac parte din dosarul A.C.N.S.A.S. Cab. I.V., vol. 48 (fond MapN, Cabinet Iulian Vlad, vol. 48).
Ion Cristoiu critică activitatea Oanei Țoiu la MAE
Ion Cristoiu pune sub semnul întrebării activitatea Oanei Țoiu. Acesta afirmă că Țoiu nu are conștiința funcției pe care o ocupă în statul român. Urmăriți aici, integral, emisiunea lui Marius Tucă. Loading … „I se părea că va fi cel mai bun ministru de externe al României” Invitat la Marius Tucă Show, Ion Cristoiu susține că activitatea Oanei Țoiu constă în postările pe care le face pe social media. Acesta menționează că Țoiu este „nepriceputul care are inițiative”. Jurnalistul afirmă că ministra de externe nu are conștiința instituției pe care o conduce. „Activitatea Oanei Țoiu ca Ministru de Externe constă în postările pe care le face pe rețelele de socializare. Pe postul de Ministru de Externe a nimerit și tanti asta, Oana Țoiu. Eu nu îl simt deloc umoristic pe Miruță, dar pe Țoiu, da. Ea este nepriceputul care are inițiative. Ea a ajuns Ministrul Afacerilor Externe, săraca, dar și pentru ea… Oana Țoiu nu a avut niciun moment conștiința că intră în Ministerul de Externe. I se părea că va fi cel mai bun ministru de externe al României.”, susține scriitorul. „Ana Pauker a fost adevărata personalitate a comunismului românesc” Scriitorul susține că adevărații miniștri de externe ai României au fost Titulescu, Argetoianu sau chiar Ana Pauker. Despre cea din urmă, acesta spune că a fost adevărata personalitate a comunismului românesc. Cristoiu susține că Pauker a apărut chiar pe coperta revistei Time ca fiind una dintre cele mai influente femei din statul român. „Deci ministrul de externe în România a fost Titulescu, a fost Gafencu, Argetoianu și Ana Pauker. Ana Pauker a fost amanta lui Molotov, plus că făcuse un copil cu Georges Marchais. Eu vreau să o reabilitez. Ana Pauker a fost adevărata personalitate a comunismului românesc, nu Gheorghe Gheorghiu-Dej. Dej venise din închisoare… Pauker a apărut pe coperta lui Time unde a fost numită „Passionaria Balcanilor”.”, menționează Cristoiu. Ana Pauker a fost una dintre cele mai importante figuri politice ale regimului comunist din România. Pauker a fost prima femeie din România care a deținut o funcție majoră de conducere într-un guvern. Ea a fost una dintre cele mai influente femei din perioada stalinistă, supranumită „Stalin în fustă”. Alături de Vasile Luca şi Teohari Georgescu, aceasta a fost responsabilă de sovietizarea României.
CNSAS spulberă mitul industriei comuniste
În cursul zilei de marți, 11 august 2026, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a publicat un document care contrazice unul dintre cele mai răspândite mituri despre comunism. Industria României nu era atât de performantă și eficientă pe cât s-a susținut. Documentul arată problemele reale din economia regimului comunist. În vremea comunismului, în România circulau diverse mituri printre cetățeni. Printre acestea se numără industria puternică de care statul român dădea dovadă, precum și eficiența și capacitatea de a produce aproape orice. În postarea de pe Facebook, CNSAS arată că propaganda comunistă ascundea problemele reale ale industriei. Rapoartele economice și documentele Securității indicau pierderi, blocaje și date falsificate. Economia era concentrată pe industria grea și petrochimie, iar producția era stabilită fără să țină cont de cererea pieței. Cu alte cuvinte, „miracolele” erau producții fictive, iar statul se confrunta, de fapt, cu probleme. Loading … Mitul fabricilor comuniste, demontat de Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securității (1) „Discursul nostalgic idealizează adesea industria din perioada comunistă, prezentând-o ca pe o epocă de aur a independenței economice, în care România producea de toate, de la agrafe la avioane. În realitate, succesul raportat de propaganda regimului Ceaușescu a fost o iluzie contrazisă grav de cifrele economice ascunse publicului. Modelul comunist s-a bazat pe industria grea și petrochimie, dezvoltate disproporționat și fără o logică a pieței. România importa materie primă pe valută forte (petrol, minereuri) și exporta produse finite ieftine sau de slabă calitate, adesea în pierdere, doar pentru a raporta îndeplinirea planului cincinal. De exemplu, prelucrarea țițeiului în combinate mamut aducea pierderi nete la fiecare tonă, procesul fiind un generator masiv de «muncă în zadar».”, a transmis CNSAS. Ce arătau rapoartele Securității În anii ’80, industria românească s-a degradat și mai mult. Decizia lui Nicolae Ceaușescu de a evita creditele externe a blocat investițiile pentru modernizare. Marile platforme industriale consumau enorm de multă energie. Pentru a le menține active, autoritățile au impus măsuri severe de raționalizare. „După refuzul lui Ceaușescu de a mai contracta credite externe în anii ’80, modernizarea fabricilor a fost aproape complet oprită. Tehnologia a rămas blocată la nivelul anilor ’60-’70. Pentru a menține în funcțiune mastodonții industriali energofagi, regimul a recurs la raționalizarea drastică a resurselor energetice destinate atât populației cât şi… întreprinderilor. Există rapoarte ale Securităţii care semnalau, de exemplu, compromiterea şarjelor în turnătorii deoarece se întrerupea (programat sau nu) alimentarea cu curentul electric. Energia electrică şi termică au fost tăiate pentru cetățeni, totul pentru a alimenta uzine care produceau, în cel mai bun caz, stocuri nevândute de mărfuri”, a transmis CNSAS. Mitul fabricilor comuniste, demontat de Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securității (2) Documentul din 1989 arăta că planurile de producție nu erau atinse Documentul CNSAS datează din toamna lui 1989, cu puțin timp înainte de căderea regimului comunist. Acesta descrie problemele grave ale marilor platforme industriale. Situația a afectat și muncitorii. Veniturile scădeau, iar planurile de producție nu erau atinse. Starea de spirit în rândul angajaților se deteriora. „Documentul pe care îl prezentăm, din toamna anului 1989, oferă o perspectivă sumbră asupra colapsului economic structural care afecta marile platforme industriale din România comunistă, chiar în ajunul prăbușirii regimului. Principala problemă identificată de organele de securitate este degradarea accentuată a stării de spirit în rândul muncitorilor, fenomen declanșat direct de neajunsurile materiale zilnice și de scăderile drastice ale veniturilor, cauzate la rândul lor de neîndeplinirea sistematică a planului impus de la nivel central. Documentul scoate la iveală un cerc vicios al ineficienței economice, în care uzinele de renume, în cazul de faţă Întreprinderea de Autocamioane Braşov, erau complet paralizate din cauza blocajelor masive apărute pe lanțul de aprovizionare”, se arată în postare. Întreprinderea de Autocamioane Brașov, dată drept exemplu: lipsa materiilor prime bloca producția CNSAS dă ca exemplu Întreprinderea de Autocamioane Brașov. Lipsa materiilor prime și a componentelor bloca producția. Problemele afectau întregul lanț industrial. Multe întreprinderi raportau producții care, în realitate, nu existau. Astfel, încercau să arate că își îndeplineau planurile impuse de autorități. În același timp, acumulau datorii și nu își mai puteau respecta obligațiile de export. Problemele afectau direct angajații. Veniturile scădeau, iar condițiile de trai se înrăutățeau. „Relațiile de colaborare pe orizontală dintre întreprinderi erau complet disfuncționale, astfel că lipsa materiilor prime esențiale, a componentelor tehnice, a vopselelor, anvelopelor sau pieselor metalice speciale dintr-o fabrică bloca activitatea tuturor celorlalte unități dependente. Acest efect de domino submina grav capacitatea de producție pentru piața internă și anula livrările destinate piețelor externe. Un alt aspect critic relevat este practica raportărilor false în documentele oficiale, o încercare disperată a conducerilor de a masca realitatea economică dezastruoasă în fața ministerelor și centralelor industriale. Din cauza lipsei sprijinului de la centru și a fondurilor pentru salarii, întreprinderile acumulau datorii uriașe, devenind incapabile să își onoreze exporturile planificate sau să recupereze bunurile deja declarate fictiv ca fiind realizate în perioadele anterioare. În final, presiunea nerealizărilor economice se răsfrângea direct asupra personalului muncitor, generând o stare profundă de nemulțumire generalizată din cauza diminuării constante a retribuțiilor, un indicator clar al fragilității regimului politic socialist care se îndrepta rapid spre un deznodământ inevitabil”, transmite instituția. Mitul fabricilor comuniste, demontat de Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securității (3) Ce arată documentul nr. 02258 din 30.09.1989 „Din datele și informațiile pe care le deținem rezultă că starea de spirit în rândul personalului muncitor de la Întreprinderea de Autocamioane Brașov continuă să fie necorespunzătoare determinată, în principal, de nerealizarea lună de lună a sarcinilor de plan și a fondului de retribuție, ca urmare a persistenței deficiențelor în aprovizionarea tehnico-materială. Astfel: Deși planul la producția marfă pe primele 8 luni ale anului a fost raportat ca realizat în proporție de 93 %, nici până în prezent întreprinderea nu a reușit să recupereze cele 648 bucăți autovehicule (din care 114 buc. pentru export), precum și cele 50 C.K.D.-uri export China, raportate ca realizate în lunile anterioare. Din planul lunii septembrie de 2.065 bucăți autocamioane, autogașiuri și autotractoare, până la data de 27 septembrie a.c. au ajuns în parcul de livrări la beneficiari doar 124 bucăți, alte 745 bucăți fiind în
Adrian Năstase intervine în scandalul statuii lui Păunescu
Fostul premier al României Adrian Năstase intervine în scandalul eliminării statuii lui Adrian Păunescu din Grădina Icoanei, o solicitare venită din partea IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc), care afirmă că ar reprezenta o formă de recunoaștere oficială incompatibilă cu memoria victimelor regimului comunist. „Memoria unei națiuni nu se apără prin demolarea simbolurilor ei”, scrie Adrian Năstase pe blogul său. Loading … „Există momente în care o statuie vorbește mai mult despre cei care vor să o dărâme decât despre omul pe care îl reprezintă. În ultimele zile, au reapărut apelurile privind îndepărtarea sau ascunderea statuii lui Adrian Păunescu. Dincolo de persoana poetului, această dezbatere m-a făcut să reflectez la o întrebare mult mai importantă: cum alegem să ne raportăm la propria noastră memorie? O statuie nu este un act de canonizare. Ea nu afirmă că omul reprezentat a fost lipsit de greșeli și nici că toate opțiunile sale au fost juste. Ea exprimă un lucru mult mai simplu și, în același timp, mult mai profund: convingerea unei comunități că acel om a lăsat în urmă o operă, o idee sau o faptă care merită să fie transmisă generațiilor următoare. În limba latină, cuvântul monumentum vine din verbul monere – „a aminti”, „a avertiza”, „a îndemna să nu uiți”. Iată adevărata funcție a unui monument. Nu aceea de a glorifica necondiționat, ci de a provoca memoria. De a-l face pe trecător să se oprească și să se întrebe: „Cine a fost acest om?” De aceea, statuile nu sunt, în primul rând, despre trecut. Ele sunt despre viitor. Ele sunt ridicate nu pentru cei care i-au cunoscut pe oamenii pe care îi reprezintă, ci pentru copiii și nepoții noștri, care nu-i vor mai putea întâlni niciodată. De câțiva ani asistăm, în numeroase țări, la o tendință care încearcă să rezolve contradicțiile trecutului prin eliminarea simbolurilor sale. Monumente sunt contestate, statui sunt mutate, nume sunt șterse din memoria publică. Se vorbește despre o „cultură a anulării” („cancel culture”), ca și cum istoria ar putea fi rescrisă prin dispariția unor reprezentări din bronz sau din piatră. Nu împărtășesc această viziune. O societate democratică are nu doar dreptul, ci și obligația de a-și reevalua critic trecutul. Dar reevaluarea nu înseamnă amputarea memoriei. Înseamnă înțelegerea ei”, subliniază Năstase. Fostul premier este de părere că istoria trebuie cercetată, nu cosmetizată și memoria trebuie asumată, nu administrată ideologic. „Fenomenul nu este nou. Romanii îl numeau damnatio memoriae. Când un împărat cădea în dizgrație, statuile îi erau distruse, numele îi era șters din inscripții, chipul îi era mutilat pe monumente. Se încerca ștergerea lui din memoria colectivă. Istoria însă supraviețuia. Rămânea doar dovada intoleranței celor care încercaseră să o rescrie. Mă întreb dacă nu riscăm, sub alte forme și cu alte justificări, să repetăm aceeași greșeală. Dacă acceptăm ideea că o statuie trebuie înlăturată ori de câte ori descoperim în biografia unei personalități episoade controversate, unde ne oprim?”, se întreabă Năstase. Năstase: „Cum procedăm cu Panait Istrati?” „Îi păstrăm statuile ridicate înainte de călătoria în Uniunea Sovietică sau pe cele de după întoarcere, când a avut curajul să denunțe ceea ce văzuse? Întrebarea este absurdă. Tocmai de aceea este utilă. Ea demonstrează că viața unui mare creator nu poate fi redusă la un singur episod din existența sa. Dar dacă mergem mai departe? Vom începe să discutăm și despre statuile oamenilor politici? Despre Iuliu Maniu? Despre Take Ionescu? Despre Alexandru Marghiloman? Despre P.P. Carp? Să ne imaginăm, prin absurd, că Germania ar fi câștigat Primul Război Mondial. Nu este exclus ca Marghiloman și P.P. Carp să fi fost considerați mari vizionari, iar adversarii lor – autorii unei politici dezastruoase. Istoria este plină de asemenea răsturnări de perspectivă. Nu victoria stabilește adevărul istoric. Dar victoria schimbă adesea judecata contemporanilor și chiar a posterității. Aproape orice mare om politic european poate fi acuzat, retrospectiv, că a avut relații cu diplomați, servicii de informații sau cercuri de influență ale unor mari puteri. Diplomația nu s-a desfășurat niciodată într-un laborator steril. Dacă asemenea contacte devin criteriul eliminării din memoria publică, foarte puțini oameni de stat vor mai rămâne pe soclurile lor. Problema este că am ajuns să confundăm tot mai des judecata morală cu judecata istorică. Prima este necesară. A doua este indispensabilă. Dar ele nu sunt același lucru. Istoria cere context. Moralismul cere verdicte. Iar atunci când verdictele iau locul contextului, memoria începe să se destrame. În numeroasele mele vizite în China am fost impresionat de un lucru pe care europenii îl observă prea puțin: extraordinara lor memorie instituțională. De fiecare dată când interlocutorii mei chinezi revin în România își amintesc vizita pe care am făcut-o la Beijing în timpul epidemiei de SARS, in 2003. Aproape invariabil îmi spun aceeași frază: „Prietenul la nevoie se cunoaște.” Nu este doar o formulă de politețe. Este expresia unei culturi pentru care memoria reprezintă o valoare strategică. Poate că tocmai de aceea m-a impresionat Muzeul Istoriei Partidului Comunist Chinez. După trauma Revoluției Culturale, când o parte din patrimoniul istoric și spiritual al Chinei a fost distrus în numele unei ideologii, conducătorii chinezi au înțeles că o mare civilizație nu poate trăi fără continuitate. Muzeul nu ascunde perioada Mao. O prezintă, o explică și o integrează într-o istorie mai amplă. Nu încearcă să elimine capitolele incomode, ci să le înțeleagă. Mi se pare o lecție care depășește granițele Chinei. Marile civilizații nu își construiesc viitorul prin uitare. Și-l construiesc prin continuitate. Pentru mine, însă, această dezbatere nu este una abstractă.”, subliniază fostul premier. Năstase, despre Păunescu: „L-am iubit ca pe un frate” „L-am cunoscut pe Adrian Păunescu. L-am iubit ca pe un frate și l-am admirat ca pe unul dintre cei mai mari poeți ai generației sale. Cu ani în urmă, scriam despre el că îl vedeam „ca pe un sihastru ce cobora, din când în când, în Cetate”. Nu am niciun motiv să-mi schimb această imagine. Dimpotrivă. Timpul a confirmat ceea ce mulți dintre noi simțeam și atunci: geniul său a fost un dar pe care noi, contemporanii
Cuba, o capcană mai mare decât Iran. Cât de greu i-ar putea fi lui Trump să reclădească economia cubaneză după 7 decenii de comunism
Administrația Trump continuă să intensifice presiunea economică asupra Cubei, iar o acțiune militară pare iminentă după sancțiuni și blocada energetică. Însă, președintele american nu prea pare să aibă planuri concrete despre cum să reconstruiască Cuba după răsturnarea regimului comunist. Trump vrea să șteargă ultima „rămășiță” a Războiului Rece Președintele american încă încearcă să atragă investitori în Venezuela după ce l-a capturat pe dictatorul Nicolas Maduro în ianuarie 2026. Politico susține într-o analiză că îi va fi mai greu să „vândă” Cuba. Trump vrea doar să-l răstoarne de la putere pe Miguel Diaz-Canel, președintele aflat la putere din 2021. Dictatorul comunist Fidel Castro s-a retras de la conducere în 2008 și a decedat în 2016. Trump face presiuni ca măcar fratele său, Raul, cel care l-a urmat la conducere, să fie arestat, fiind un simbol major al regimului comunist instalat din 1959. Fostul lider al Cubei, Raúl Castro – Foto: Profimedia images Cuba riscă să devină un stat eșuat fără investitori Secretarul de Stat al SUA, Marco Rubio, provenit dintr-o familie de migranți cubanezi, a transmis un mesaj video către poporul cubanez săptămâna aceasta. Spre deosebire de Venezuela, care avea un sector petrolier dominant, Cuba nu are o industrie credibilă care să atragă investitori. În trecut, companii din turism și agricultură și-au exprimat interesul. Dar Cuba are nevoie de investiții masive pentru dezoltarea unui sector privat puternic care să reclădească economia țării. Dacă nu vor veni investitori, Cuba va deveni o țară neguvernabilă și chiar un stat eșuat cu 10 milioane de oameni furioși. La numai 144 km sud de Florida! Cuba, o altă capcană pentru SUA „Vorbim despre o țară care în mod absolut, 100%, are nevoie să fie reclădită”, a spus Horacio Garcia Jr., lider de afaceri cubano-american stabilit în Miami. „Nu există infrastructură pentru nimic, pentru apă, electricitate, nimic, nimic. Nu există un sistem bancar corect. Totul trebuie făcut de la cel mai mic nivel. Vorbim de o țară în ruine”, a spus el. „Cuba este un loc complex și nuanțat. Așadar, fiecare aspect al său are pvești de spus și găuri de iepure peste tot”, a spus Mark Entwistle, fost ambasador canadian în Cuba. Casa Albă a refuzat să comenteze subiectul, deși Cuba post-comunistă ar putea deveni un pericol la securitatea Americii dacă devine un stat eșuat ca Haiti. Sursa Foto: Shutterstock/Profimedia/Hepta Autorul recomandă: Un pas spre încetarea unui conflict vechi de 7 decenii: Cuba se declară „pregătită” să primească ajutor din partea SUA
Actrița Diana Lupescu, despre cenzura comunistă: Sincer, mie îmi plăcea
„Sincer, chiar dacă erau, mie îmi plăceau. Că n-aveai voie să înjuri, că n-aveai voie să vorbești urât, că n-aveai voie să aduci în discuție lucruri care puteau stârni revolte și alte lucruri”, a spus Diana Lupescu în cadrul podcastului „Altceva cu Adrian Artene”, găzduit de publicația Gândul. Actrița a spus că artiștii aveau o influență considerabilă asupra publicului: „Actorii erau foarte iubiți și piesele de teatru și filmele de multe ori incitau la tot felul de comportamente, mai mult sau mai puțin, dar mi se părea că nu trebuie să se intersecteze lucrurile astea”. Diana Lupescu a spus că nu s-a simțit o victimă a normelor din perioada regimului comunist deși o parte din colegii de breaslă s-au simțit afectați de cenzură. „Unii zic că m-am simțit tulburat, m-am simțit dat deoparte, că m-am luptat cu regimul. Nu, nu m-am luptat nici cu regimul, nici nu pot să spun că mi s-au pus bețe în roate, cel puțin eu n-am știut”, spune Diana Lupescu. Artista mai spune că piedicile nu veneau din partea regimului, ci din partea colegilor: „Mai degrabă din partea celor apropiați, din partea colegilor, decât din punct de vedere politic. Adică n-am resimțit cenzura asta”. „Cred că, în general, marii actori care erau cu totul în alt nivel decât mine, n-au avut astfel de probleme”, a mai spus actrița. URMĂREȘTE AICI ÎNTREGUL DIALOG!
Care era desertul favorit al Elenei Ceaușescu. Aceasta folosea o rețetă secretă de fiecare dată
Fosta menajeră a familiei Ceaușescu a dezvăluit care era desertul preferat al Elenei Ceaușescu, dar și în ce mod era pregătit. Rețeta tradițională era preparată cu ingrediente simple, dar alese atent, relatează CSID. Viața privată a soților Ceaușescu a stârnit mereu curiozitate, iar unele detalii au ieșit la iveală abia după ce regimul comunist a căzut. Printre cei care au povestit despre obiceiurile din casă se numără și fosta menajeră a familiei, ea a dezvăluit ce desert prefera Elena Ceaușescu și cum era preparat. Ea a povestit că Elena Ceaușescu mânca des colivă, preparată după o rețetă specială, pe care a explicat-o pas cu pas angajaților din casă. Fosta menajeră Suzana Andreiaș a povestit că Elena Ceaușescu era foarte atentă la modul în care era pregătită coliva, desertul pe care îl aprecia cel mai mult. Potrivit acesteia, soția fostului lider comunist explica în detaliu fiecare pas și se asigura că ingredientele sunt alese cu grijă. „A cerut arpacaş din ăla bun pe care l-am ales împreună cu ea, pe masă. Mi-a spus să-l spăl în nouă ape şi să-l pun la fiert cu apa cât să nu treacă peste arpacaş. «După două-trei clocote, să-i iei spuma aia de deasupra. Când vezi că s-a umflat grâul, îi pui un capac şi o cârpă deasupra. El înfloreşte. Dacă vezi că are prea multă zeamă, îl mai dai să mai fiarbă un pic, la un foc mai mic sau cu o tablă dedesubt»”, scrie Suzana Andreiaș în cartea sa. „Mi-a spus apoi cum să toc nuca. Ştiam eu că nuca se bagă la cuptor, înainte. Cuptorul îi dădea un gust de alune. Mi-a arătat de la A până la Z. Cum să pun nucă, lămâie, rom, zahăr, vanilie, cum s-o ornez cu ciocolată deasupra, cu bomboane fondante, mi-a explicat tot”, povestește aceasta. Ingredientele folosite în rețetă Potrivit dezvăluirilor făcute de menajeră, rețeta includea mai multe ingrediente simple, dar atent combinate: 1 kilogram de grâu (arpacaș) 1 kilogram de miez de nucă aproximativ 250 de grame de zahăr coajă rasă de lămâie coajă rasă de portocală scorțișoară esență de rom Recomandările autorului:
Bancnotele românești din anii 50-80 se vând cu sume uriașe. Poți să faci o mică avere cu ele, dacă le-ai păstrat cu atenție până acum
iBancnotele din perioada comunistă reprezintă o adevărată bucată de istorie românească, care poate ajunge în colecția ta! O asemenea colecție nu doar un obiect de colecție, ci și o piesă de patrimoniu, foarte căutată de colecționari din țară și din străinătate. De exemplu, un pasionat oferă spre vânzare o colecție unică de bancnote originale din perioada Republicii Socialiste România, datând din anii 1950-1980. Colecția cuprinde bancnote de diferite valori: 8 bancnote de 10 lei, 3 bancnote de 5 lei, 3 bancnote de 1 leu, o bancnotă de 3 lei, 12 bancnote de 25 lei și 4 bancnote de 100 lei. Bancnotele sunt într-o stare foarte bună, pentru vechimea lor, fiind păstrate cu mare grijă și protejate corespunzător. Seriile diferite, unele consecutive, fac ca această colecție să fie cu adevărat valoroasă pentru cei care vor să investească în istorie. Cu cât se vinde colecția inedită Această colecție nu mai poate fi găsită ușor pe piață, ceea ce o transformă ușor într-o oportunitate rară, iar investiția în astfel de bancnote este considerată sigură, valoarea lor crescând constant odată cu trecerea timpului. Colecționarii trebuie să știe că prețul este de 4.000 de euro, negociabil, ceea ce oferă șansa de a deține un obiect istoric important la un preț accesibil. „Vând colecție unică de bancnote originale din perioada Republicii Socialiste România, o adevărată piesă de istorie pentru colecționari și pasionați (…) Stare foarte bună pentru vârsta lor, păstrate cu grijă. Serii diferite, o parte consecutive – valoare ridicată pentru colecționari! O oportunitate rară – aceste bancnote nu se mai găsesc ușor pe piață și sunt căutate de colecționari din țară și străinătate”, se arată în anunțul românului. Predarea colecției se face personal în București, asigurând astfel că fiecare bancnotă ajunge în siguranță la viitorul proprietar, scrie Click. FOTO – OLX Autorul mai recomandă: Polițiștii din România au confiscat baxuri din China cu 1,2 miliarde de euro falși. La operațiune au participat, în total, autoritățile din 18 țări Un vânător de comori din Anglia o monedă celtică fabuloasă. Cu ce sumă impresionantă ar putea fi vândută Bulgarii scriu pe bancnotele Euro mesaje de revoltă la adresa UE. Ultranaționalistul Konstantinov: „Eurobarbarii nu sunt alfabetizați ca noi”
Miruță își pune cenușă în cap în scandalul „Ceaușescu-patriot”. „Admit că puteam să încadrez și să nuanțez mult mai bine”
Radu Miruță a reacționat duminică seară, 25 ianuarie 2026, după mesajul transmis de IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc). Vă reamintim că Ministrul Apărării a avut o serie de declarații controversate, după ce a fost întrebat dacă îl vede „patriot” pe Nicolae Ceaușescu (vezi AICI declarațiile). Duminică seara, 25 ianuarie 2026, Radu Miruță a adus o serie de clarificări asupra declarațiilor sale de la Digi24. Ministrul Apărării a susținut că a considerat că este important să discute și de ce unii dintre cetățeni „încă îl văd ca pe un erou” pe Nicolae Ceaușescu, în contextul în care „aproape jumătate dintre cetățeni declară nostalgie față de comunism”. „Admit că puteam să încadrez și să nuanțez mult mai bine răspunsul”, a conchis ministrul. „Admit că puteam să încadrez și să nuanțez mult mai bine răspunsul” „Am primit mai multe întrebări de ce nu am răspuns „tăios” la Digi24 când am fost întrebat dacă Ceaușescu a fost sau nu patriot. Sacrificarea bunăstării, a libertății ori a demnității umane pentru un proiect personal de putere nu poate fi vreodată patriotism. Haideți să clarific și aici ceea ce am considerat deja limpede din interviu, pe care îl puteți urmări. Întrebarea a fost directă: a fost sau nu Ceaușescu patriot? Eu am răspuns de ce nu stau în picioare argumentele celor care zic că el a construit și a fost patriot. Într-o țară în care aproape jumătate dintre cetățeni declară nostalgie față de comunism, am considerat important să discut și de ce unii încă îl văd ca pe un erou – și de ce aceste argumente nu sunt valide. Cred că avem responsabilitatea de a vorbi deschis despre ideile care încă persistă în mintea unor compatrioți. A ne preface că aceste percepții nu există, a le evita sau a le respinge fără explicații ar fi o greșeală. Nu e suficient să spui „nu a fost patriot”, fără să arăți de ce: pentru că a distrus destine, a sufocat libertatea, a ruinat economia și dezvoltarea și a condamnat o țară întreagă la frică și izolare. Doar prin dialog onest și argumente putem închide definitiv această discuție cu trecutul. Altfel, admit că puteam să încadrez și să nuanțez mult mai bine răspunsul”, a notat Radu Miruță, duminică seară, pe Facebook. Autorul recomandă: Miruță, torpilat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, după declarațiile despre Ceaușescu. „Este inadmisibil” Radu Miruță bate în retragere și nu se mai poziționează pe planurile lui Trump în Groenlanda. „Nu este benefic pentru România să comenteze” Radu Miruță vrea ca România să producă arme doar că singur mărturisește că n-are cum. „Transferul de tehnologie, construirea fabricii, costă” Ministrul Radu Miruță a explicat de ce schimbă SPP cu STB: “Câteodată prefer să fac asta” Patrick André de Hillerin îl ia la ţintă din nou pe Radu Miruţă. „Cine poate opri aceste porniri criminale ale guvernului?” Victor Ponta îl penalizează pe Miruță, ministrul Apărării. „Când dă bani Ucrainei din taxele și impozitele plătite de români, eu consider că este obligat să explice” Sursă foto: Mediafax Foto