Cărți Fantasy cu liste lungi de TRIGGER sau CONTENT Warnings!
Dacă tot e vară și soare afară, dacă ați mai urmărit un pic din materialele sau clipurile mele de pe Youtube, știți deja că eu iubesc contrastele, așa că am zis să vin cu niște recomandări de fantasy întunecat, misterios și… nu tocmai vesel. Nu sunt chiar lecturile clasice de pe prosopul de plajă, e adevărat, dar cred că dacă ai crescut cu literatură fantasy, cu autori grei precum Tolkien, Sanderson, Hobb, Martin sau chiar Pratchett, s-ar putea să te entuziasmeze mai tare perioada asta să descoperi ce a mai apărut în fantasy-ul modern, în lansările din ultimii 5-7 ani, să zicem, ce autori mișto duc mai departe torța fantasy-ului de altă dată în ziua de azi. Și apropo de ce se mai întâmplă nou în ziua de azi în fantasy sau în literatură în general, o să încep articolul ăsta cu un mare hot take care îmi stă pe limbă deja de mai multă vreme decât gustul de pepene. Și anume: Am o aversiune totală pentru tot ce înseamnă content și trigger warnings în literatură și eu nu cred că ar trebui să existe așa ceva. Nu știu dacă ați auzit, dar de ani buni se poartă o dezbatere interminabilă despre transparența și responsabilitatea pe care autorii ar trebui să o aibă față de cititorii lor, în special cei puternic sensibilizați de diverse subiecte/experiențe. Ei bine, această dezbatere a dus la o serie de schimbări sau de inițiative în comunitatea internațională de cititori, precum: apariția unor agregatoare de trigger sau content warnings (exemple aici si aici), un fel de Wikipedia al avertismentelor de conținut, unde cititorii pot intra să verifice dacă cartea pe care urmează să o achiziționeze conține vreo întâmplare sau idee care nu le-ar plăcea, gen că poate moare vreun câine la un moment dat (pe bune, nu era o glumă) apariția unor secțiuni de content warning pe paginile cărților din agregatoarele online, cum este de exemplu StoryGraph, adică niște secțiuni de avertisment realizate direct cu inputul cititorilor, unde fiecare dintre ei vine și completează cu informații după ce au citit cartea respectivă modificarea recenziilor de carte astfel încât să includă și content warnings și, partea cea mai enervantă, să evalueze cartea în funcție de aceste warninguri, dacă există, dacă nu, dacă sunt multe, dacă sunt prea prezente și tot așa și, nu în cele din urmă, includerea acestor avertismentele de conținut pe prima pagină a cărții. Nu știu câți dintre voi ați dat peste ele, mai ales dacă preferați să citiți traducerile în limba română, unde din câte știu eu nu prea apar, însă pot să vă confirm că, mai nou, în multe dintre primele ediții publicate ale cărților, care de cele mai multe ori sunt versiunile în engleză de US sau UK, prima pagină este negreșit… cea de avertismente de conținut. Evident, chestia asta se practică în special acolo unde vorbim despre conținut ceva mai extrem, cum sunt de exemplu cărțile horror cu mult gore sau teme foarte puternice, dar le puteți întâlni lejer și în cărți obișnuite de ficțiune, în fantasy, în special grim dark, sau chiar în anumite cărți romance. Avertismentele de conținut au fost gândite din empatie pentru cititorii vulnerabili, ca oamenii să nu aibă de-a face cu idei sau experiențe care să îi tulbure, să le strice ziua sau să îi transporte în niște amintiri traumatice. Și, dintr-un considerent mai pragmatic, au apărut și ca o modalitate de a-i ajuta pe cititori să facă niște alegeri mai bune de cumpărare, că și-așa nu-s chiar mulți și cam tind să se ia după coperte, și alea tot mai proaste, și să se frustreze că nu le-a plăcut povestea. Deci, pe scurt, scopul lor este să minimizeze până la absolut nivelul de disconfort, fie el emoțional, psihologic sau chiar financiar, al cititorilor. Opinia mea este că ele fac mai mult rău ferind oamenii de aceste disconforturi și că au ajuns să fie mai degrabă o formă de uniformizare, și, din păcate, chiar infantilizare a conținutului decât un mod benefic și responsabil de exprimare a empatiei sau respectului față de cititor. Vă spun sincer că am avut o discuție inclusiv cu un psiholog despre chestia asta, atât de tare m-a prins subiectul. Dacă avem vreun psiholog care se uită la acest video, îl sau o rog să urmărească până la capăt și să ne lase tuturor un comentariu cu o părere cât mai avizată pe subiect pentru că mi se pare un topic extrem de relevant azi. Vă explic imediat și de ce urăsc cu ardoare trigger warningurile, dar înainte de asta, ca să înțelegeți la ce mă refer, hai să vă dau și niște exemple de avertismente de conținut. Avem, de exemplu, la categoria de conținut grafic: violență, moarte și doliu. Și, mai moderat așa, niște război, xenofobie, răni, alcool, moartea unui părinte (minor, știu) și niște sânge. Ghici ce! Tocmai ai citit Stăpânul Inelelor, prima carte. Mai am niște exemple. Violență, moarte, război, moartea unui părinte, dar și a unui copil, un pic de pedofilie, niște sclavie minoră și un viol neimportant. Cam la asta s-a rezumat, în avertismente, „Dune” de Frank Herbert. Chiar că era neimportant violul ăla pentru că n-am nicio idee unde naiba apărea în carte chestia asta, dar sigur e menționat sau sugerat pe undeva. Sau, preferata mea: moartea unui copil, suicid, moarte, la care se adaugă alcoolism, niște insulte rasiale și rasism, un pic de doliu peste care mai bei un pahar de alcool și te gândești la abandon. Ei bine, tocmai ai citit „Micul Prinț”, probabil una din cele mai frumoase și inocente povești pentru copii și adulți deopotrivă. Nici nu vreau să mă gândesc ce o să apară la o lucrare precum Game of Thrones, o serie extrem de iubită și populară, sau The Witcher de exemplu. Și acum o să ziceți „Sara, nu stă nimeni să izoleze avertismentele de restul cărții, lumea citește descrierea de pe spate”… oh boy do I have news for you, bine ați venit în anul 2026, și eu