Etichetă: Cultură

Scriitoarea Lavinia Betea își lansează cartea Povești din Cartierul Primăverii. Grădină secretă a elitei roșii. Poveștile copiilor și nepoților celor puternici

 „Povești din Cartierul Primăverii”, o carte scrisă de Lavinia Betea –  istoric și profesor de psihologie socială –  va avea lansarea sâmbătă, 6 decembrie, ora 16:00, la Standul Corint de la Gaudeamus. Este o ediția nouă și adăugită a unui volum esențial pentru înțelegerea puterii în România comunistă.  Fața nevăzută a puterii comuniste și cartierul-simbol al secretomaniei La eveniment vor participa John Florescu – jurnalist american, producător și regizor, Dan Constantin jurnalist și președinte UZPR, Florin-Răzvan Mihai – istoric, coordonator „Corint Istorie Autori Români.” Dezbaterea va fi moderată de Simona Preda, istoric și brand manager Editura Corint Volumul Laviniei Betea revine într-o versiune extinsă, cu mărturii rare și acces direct la istoria unui cartier devenit simbol al secretomaniei puterii comuniste din România secolului XX. „Povești din Cartierul Primăverii” aduce în circulație o arhivă orală rară: confesiuni ale unor oameni care au reprezentat puterea comunistă, au trăit în familiile liderilor sau în proximitatea lor directă. Volumul reunește trei tipuri de martori: Scriitoarea Lavinia Betea își lansează cartea „Povești din Cartierul Primăverii.” Foști demnitari: Gheorghe Gaston Marin – fost șef al planificării de stat Paul Niculescu-Mizil – fost șef al Secției Propagandă a CC al PCR Dumitru Popescu – fost șef al Consiliului Culturii și Educației Socialiste și rector al Academiei „Ștefan Gheorghiu” Ion Stănescu – fost șef al Securității Constantin Olteanu – fost secretar al CC responsabil cu propaganda și relațiile internaționale Ion Stoian – ultimul ministru de Externe communist Apropiați ai nucleului de putere Paul Sfetcu – șeful de cabinet al lui Gheorghiu-Dej Sorin Toma – fost redactor-șef al ziarului „Scânteia” Maria Manolescu-Chivu – văduva lui Chivu Stoica Fii, fiice și nepoți ai liderilor politici Mândra Gheorghiu – nepoata lui Gheorghe Gheorghiu-Dej Ștefan Sârbu – nepotul lui Ștefan Foriș Ion Filimon Sârbu – fiul logodnicei lui Gheorghiu-Dej Tatiana Brătescu – fiica lui Marcel și a Anei Pauker Valeriu Petrescu – fiul lui Dumitru Petrescu-Grivița Ioana Constantin – fiica adoptivă a lui Gheorghe Pintilie (Pantiușa) Andrei Lupu – fiul lui Petre Lupu Ilinca și Gheorghe Preoteasa – urmașii lui Grigore Preoteasa Dialogurile publicate inițial în forma prescurtată a unor interviuri de presă sunt restituite acum integral, însoțite de capitole noi, note suplimentare, referințe istorice și trei documente relevante pentru personalitatea lui Foriș, Gheorghiu-Dej și Ceaușescu. Cartea oferă una dintre cele mai relevante descrieri istorice ale zonei Primăverii: de la Grădina Bordei, spațiu periferic, populat apoi cu parcele modeste pentru funcționarii Uzinei de Gaze, la un cartier rezervat nomeclaturii de partid. Aparatul Gospodăriei de Partid, modelat după precedentul sovietic, administra și aproviziona viața privată a familiilor „cartierului roșu”: vile, mobilier, alimente, policlinici, școli, personal de menaj, pază și supraveghere. Intervievatoarea și intervievații săi devoalează cum funcționa acest spațiu – astăzi încărcat de simbolism și mitologie urbană – în decantarea privilegiilor (primiri și „eliberări” din funcții), anxietăților și rutinelor unei elite aflate în relație permanentă cu suspiciunea și controlul. Scriitoarea Lavinia Betea își lansează cartea „Povești din Cartierul Primăverii” Trei mărturii noi în ediția 2025: Ion Stănescu, fost șef al Securității – o privire directă asupra aparatului represiv: „fenomenul Pitești”, influența consilierilor sovietici, birourile Securității din întreprinderi – patent românesc, invazia Cehoslovaciei din 1968 și prezențele străine din decembrie 1989. Ion Stoian, ultimul ministru de Externe comunist –amintiri despre diplomația finalului de regim și despre vizita pregătită de Ceaușescu în Iran, cu misiuni discrete, întâlniri oficiale și cronologia sfârșitului din decembrie 1989. Paul Sfetcu, martor a 13 ani petrecuți în anticamera lui Gheorghiu-Dej – mărturii despre modul de lucru din sediul CC, relațiile interne ale conducerii și atmosfera politică din anii ’50–’60. Textul este reprodus integral după ediția unică din 1995. Poveștile copiilor și nepoților celor puternici Una dintre marile mize ale volumului o reprezintă accesul la mărturiile din intimitate. Lavinia Betea a reușit să intervieveze în decenii în urmă, oameni care nu se mai regăsesc în spațiul public de astăzi: fii, fiice, nepoți ai demnitarilor. Ediția începe cu interviul cu notarul Mândra Gheorghiu, nepoata lui Gheorghiu-Dej – un text impresionant, încărcat de contradicții afective, luciditate, distanță și memorie. Povestea ei conturează destinul unei familii și atmosfera din interiorul unei case al cărei stăpân decidea asupra țării. Reținem câteva aspecte: ilegaliștii comuniști în ipostaza de paria sociali; raporturile tensionate din familiile acestora; contrastul între imaginea publică și cea privată a lui Gheorghiu-Dej; relațiile dintre generațiile unei astfel de famii. Calitățile de intervievator ale Laviniei Betea sunt relevate de această carte, în principal prin surmontarea dificultăților în accesul la asemenea surse primare, neutralitatea narativului, clarificarea unor mitologii comuniste și stereotipii post-comuniste. Poveștile din Cartierul Primăverii urmăresc nu senzaționalul ci redarea, cu echilibru și rigoare, a culiselor puterii și mecanismelor de construcție a unor personalități și tipologii în exercițiul unei politici totalitare. Vocile acestor „martori implicați”, mai mult sau mai puțin direct, se fac astfel auzite în spațiul public invitând cititorul societății deschise de azi la reflecții constructive. Sursă foto: Colaj Gândul RECOMANDAREA AUTORULUI: Lavinia Betea, despre singura persoană care avea curajul să spună adevărul, în perioada comunistă: „S-a râs mult pe seama ei” Lavinia Betea, despre planurile ce l-ar fi vizat pe Ceaușescu: „Nu pot documenta nicio singură tentativă de asasinat”

Scandal la Eurovision. Olanda și Spania boicotează concursul, după ce Israel a fost lăsat să participe

Irlanda, Spania, Olanda și Slovenia vor boicota concursul muzical Eurovision de anul viitor. Motivul care i-a împins la acest gest fără precedent în istoria concursului muzical european este că i s-a permis Israelului să participe în continuare, deși se află în război cu grupările teroriste Hamas din Fâșia Gaza,   Hezbollah din Liban și cu grupul rebelilor Houthi din Yemen.  Israelul a purtat un război de 12 zile cu Iranul.  Premierul israelian are mandat de arestare de la Curtea Internațională pentru crime de război după ce a bombardat zone populate de civili, rezultând peste 72.000 de morți.  Un alt motiv pentru care s-a cerut excluderea Israelului îl reprezintă acuzațiile de practici de vot neloiale.  Israelului i se permite să participe la concursul muzical care are ca obiectiv promovarea păcii. Organizatorii au respins cererea Irlandei, Spaniei, Olandei și Sloveniei, invocând „sporirea neîncrederii în organizarea festivalului”. 50 de radiodifuzori, inclusiv BBC, au participat la o reuniune a Uniunii Europene de Radiodifuziune pentru a discuta despre viitorul concursului urmărit de peste 150 de milioane de oameni anual. „Participarea Israelului rămâne de neconceput, având în vedere pierderile îngrozitoare de vieți omenești din Fâșia Gaza și criza umanitară de acolo, care continuă să pună în pericol viețile atâtor civili”, a transmis postul TV RTE din Irlanda. Ce alte acuzații i se aduc Israelului Au apărut acuzații că Israelul l-a promovat pe nedrept pe participantul său, Yuval Raphael, în acest an. „Acest vot înseamnă că toți membrii EBU care doresc să participe la Concursul Muzical Eurovision 2026 și sunt de acord să respecte noile reguli sunt eligibili să participe”, a declarat EBU. Martin Green, directorul Concursul Muzical Eurovision, a declarat că este „încântat” că membrilor li s-a oferit „oportunitatea de a dezbate” locul Israelului în concurs înainte de vot. „A fost o dezbatere completă, sinceră, onestă și destul de emoționantă, dar, după cum putem vedea din rezultatul emfatic, ei s-au unit cu adevărat în convingerea că Concursul Muzical Eurovision nu ar trebui folosit ca teatru politic, ci trebuie să păstreze un anumit sentiment de neutralitate.” Reacția președintelui israelian Președintele Israelului, Isaac Herzog, a lăudat decizia de a permite țării sale să concureze, numind-o „un gest apreciat de solidaritate, fraternitate și cooperare, simbolizând o victorie asupra celor care încearcă să reducă la tăcere Israelul și să răspândească ură”. El a spus că este „bucuros că Israelul va participa din nou la Eurovision și sper că competiția va rămâne una care sfințește cultura, poezia și prietenia dintre popoare și înțelegerea culturală transfrontalieră”. Țările care au amenințat cu boicotul Postul de radio olandez Avrotros a declarat că „participarea Țărilor de Jos în circumstanțele actuale este incompatibilă cu valorile publice care sunt esențiale pentru noi”. Postul de radio spaniol RTVE a anunțat că Spania se va retrage din concursul muzical dacă Israelul continuă să participe: „Consiliul de administrație al RTVE a convenit în septembrie anul trecut că Spania se va retrage din Eurovision dacă Israelul ar face parte din ea.” „Această retragere înseamnă, de asemenea, că RTVE nu va difuza finala Eurovision 2026… nici semifinalele preliminare.” Și postul de radio sloven RTV a adăugat că poziția sa „rămâne neschimbată”. „Modificările recente ale regulilor nu ne schimbă opinia.” Islanda era, de asemenea, așteptată să boicoteze concursul, dar nu și-a confirmat încă planurile. Radiodifuzorul belgian a declarat că „va lua o poziție în zilele următoare”. BBC nu a comentat încă cu privire la participarea Regatului Unit. Cine a reprezentat Israelul la ediția de anul trecut Anul trecut, Yuval Raphael a reprezentat Israelul la cea de-a 69-a ediție a Concursului Muzical Eurovision, organizată la Basel, Elveția. În vârstă de 24 ani, ea a ieșit în evidență cu piesa Hakochav Haba” (Steaua în devenire), o versiune de baladă a piesei „Dancing Queen” (ABBA). Yuval Raphael i-a supraviețuit atacului sângeros comis de gruparea teroristă Hamas asupra festivalului de muzică Nova de pe 7 octombrie 2023. Melodia pe care a cântat-o a fost dedicată tuturor celor uciși la festival  Nova la care participase. „A fost un festival foarte frumos, eu și prietenul meu îl așteptam cu nerăbdare de mult timp. Prietenul meu Adar a vrut să meargă la acest festival și cumpărasem biletele cu câteva luni înainte. Eram atât de emoționată, îmi place muzica rave și, mai ales, muzica trance. Și a fost cu adevărat frumos. Luminile, scena, incredibile. Deodată, muzica s-a oprit și alarmele au început să sune. Am ajuns în jurul orei 23:30 și am băut ceva în parcare. Am dansat câteva ore. Deodată, muzica s-a oprit și sirenele au început să sune. Am văzut rachete pe cer. Acest lucru se întâmplă destul de des în Israel, nu m-a stresat în mod deosebit. Am văzut o mulțime de oameni alergând spre stradă. I-am întrebat ce se întâmplă și mi-au răspuns că în apropierea noastră sunt teroriști. L-am sunat pe tatăl meu și i-am spus ce se întâmplă. La aproximativ 200 de metri de noi am văzut un mic adăpost antirachetă conceput pentru vreo 10 persoane. Dar eram 50. Nu era nicio ușă, camera se deschidea direct pe stradă. M-am așezat în colțul îndepărtat al buncărului. Lângă mine era o tânără. Nu o cunoșteam, dar m-a ținut de mână, plângea isteric. I-am spus că e în regulă, totul va fi bine. Eram încă la telefon cu tatăl meu, când deodată toți cei din adăpost au tăcut. Două secunde mai târziu, primele împușcături. Am scăpat telefonul. Teroriștii au tras în mod repetat înăuntru. La un moment, i-am auzit pe atacatori plecând spre mașină. Apoi am început să șoptim, cei care mai trăiam. Când am deschis ochii, am văzut că fata pe care o țineam de mână era moartă. Capul ei era pe umărul meu. Trupul unei fete moarte apăsa pe piciorul meu. Am stat în buncăr de la 7:00 până pe la 14:00. Eram oameni peste oameni. Durerea era insuportabilă. Am închis ochii și mi-am imaginat patul, casa, familia. Dar durerea a fost brutală și am simțit că oasele încep să se rupă. La un moment dat nu am mai suportat și am vrut să mă

De ce este 1 decembrie zi de doliu pentru Ungaria. Ceea ce pentru români înseamnă bucurie, pentru maghiari înseamnă doliu

Contextul istoric al zilei de 1 Decembrie 1918 a fost resimțit diferit în partea maghiară. Votul populației române, majoritare în Transilvania, de a se uni cu Regatul României era începutul simbolic al sfârșitului, iar Tratatul de la Trianon, care recunoștea Unirea, a devenit „o traumă” în mentalul colectiv maghiar. „Data de 1 decembrie este o zi de doliu în istoria națiunii maghiare, fiind ziua în care Transilvania a fost desprinsă de Ungaria. Ceea ce pentru unii (n.r. – România) înseamnă prilej de bucurie, pentru cealaltă parte, cea maghiară, înseamnă pierdere și doliu”. „Trauma Trianonului” Sunt cuvintele directorului general al Institutului pentru Cercetarea Maghiarilor, Gabriella Lezsák, în cadrul unei conferințe care a avut loc luni, la Budapesta, în contextul zilei de 1 decembrie. Discuția a fost dedicată rolului militarilor secui (așa-numita Divizie Secuiască), în episodul denumit de aceasta „trauma Trianonului”. „Divizia Secuiască este un simbol al curajului, al dârzeniei și al solidarității”, a spus Lezsák, arătând, mai departe, că este important ca „trauma Trianonului să fie înfățișată tinerilor și publicului actual, într-un mod care să consolideze identitatea”. Potrivit acesteia, Estul Transilvaniei, care rămăsese, după prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, fără o autoritate centrală, a rezistat în fața trupelor române datorită Diviziei Secuiești. De asemenea, istoricul militar Zoltán Babucs, cercetător la Centrul de Studii Istorice din cadrul Institutului pentru Cercetarea Maghiarilor, a susținut că destrămarea Imperiului Austro-Ungar nu a venit din interior, ci a fost rezultatul politicii militare a Antantei. „A comis o crimă istorică, impardonabilă” Acesta a mai adăugat că „Guvernul Károlyi a comis o crimă istorică, impardonabilă” și a subliniat că nu poate fi iertat faptul că, în noiembrie 1918, militarilor întorși de pe front li s-au confiscat armele. „Acea mică parte de 1,2 milioane de militari maghiari ar fi putut opri trupele de ocupație (n.r. – trupele române), pe care Károlyi le-a lăsat să intre fără să fie tras niciun foc de armă”. Barna Gottfried, specialist la Institutul și Muzeul de Istorie Militară al Ministerului Apărării din Ungaria, l-a calificat pe Károlyi drept un „politician lipsit de talent și neadecvat”. El a spus că dispozitivele de ochire au fost demontate de pe tunurile solicitate de unitate, iar secuii au fost nevoiți să cumpere la Budapesta grenade și proiectile de artilerie în schimbul a 3000 de țigări. Între timp, partea română era pregătită „pentru preluarea Transilvaniei”. În contrapunct, partea maghiară a fost luată pe nepregătite. Moderatorul conferinței a spus că Divizia Secuiască a fost prinsă la mijloc între partea română și ofensiva comuniștilor maghiari, „care vedeau în secui un potențial pericol intern”. Context istoric 1 decembrie 1918 este ziua în care, la Alba Iulia, Adunarea Națională a Românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș a proclamat Unirea cu Regatul României. În Transilvania, decizia politică a fost luată de reprezentanții aleși ai românilor, majoritari din punct de vedere demografic. În contextul prăbușirii Imperiului Austro-Ungar, popoarele fostului imperiu își formau propriile state naționale – cehii, slovacii, croații etc. De asemenea, românii din Transilvania au profitat de acest context și au decis unirea cu România, un moment vital pentru istoria noastră. Sub Imperiul Austro-Ungar, românii din Transilvania nu aveau reprezentare, cu atât mai puțin putere politică. Pentru Ungaria, ziua de 1 decembrie este privită ca „zi de doliu”, după cum s-au exprimat participanții la conferința din Budapesta, pentru că reprezintă începutul pierderii Transilvaniei. În mentalul colectiv maghiar, această dată este legată de tragedia națională numită „Trianon”. În 1920, Tratatul de la Trianon a confirmat destrămarea Imperiului Austro-Ungar și implicit pierderea Transilvaniei în favoarea României. RECOMANDAREA AUTORULUI: 1 Decembrie 2025, ziua în care „România Onestă” a sfidat „România Reală.” În timp ce la Cotroceni a curs șampania, peste 100.000 de oameni din Prahova şi Dâmboviţa nu au apă potabilă. Sociolog: „Ne-a arătat exact această divizare a societății”

Oul Imperial Fabergé s-a vândut la un preț record de 30,2 milioane de dolari, în urma unei licitații. I-a aparținut mamei țarului Nicolae al II-lea

„Oul Imperial” comandat de țarul Nicolae al II-lea pentru mama sa, țarina Maria Feodorovna, a fost vândut la o licitație organizată de Christie’s. Monarhul rus i-a dăruit obiectul de artă mamei sale în primăvara anului 1913, cu ocazia Paștelui.  Considerată o capodoperă unică din Rusia, fiind una dintre cele mai frumoase creații ale bijutierului rus Peter Carl Fabergé, „Oul Imperial de Iarnă” (cunoscut astfel pentru că arată ca un ou de gheață) a devenit cea mai scumpă bijuterie rusească vândută vreodată la o licitație: s-a vândut marți cu 30,2 milioane de dolari, în cadrul licitației organizată de Christie’s. Caracteristici și scurt istoric Obiectul este din cristal de stâncă sculptat, gravat delicat pe interior pentru a da impresia că este un ou de gheață acoperit cu chiciură, iar la exterior sunt gravați fulgi de zăpadă din platină, încrustați cu diamante, decorate cu borduri din platină. și acestea încrustate cu diamante. Casa de bijuterii din Sankt Petersburg a realizat 50 de astfel de ouă. Numai șapte au ajuns la proprietari privați. Celelalte fie sunt date dispărute, fie au ajuns expuse la muzee sau instituții, informează CNN. Ouăle decorate au fost produse nu doar  pentru țarul Nicolae al II-lea, dar și pentru predecesorul său, țarul Alexandru al III-lea. Alte 50 de lucrări excepționale ale lui Peter Faberge au fost scoase la vânzare, precum figurinele din piatră, piese de mobilier. Au existat 50, dar Oul de Iarnă este „cel mai spectaculos” Înainte de licitația de marți, șefa departamentului Christie’s Fabergé și artă rusească, Margo Oganesian, a descris Oul de Iarnă ca fiind „cel mai spectaculos, inventiv din punct de vedere artistic și neobișnuit” dintre cele 50. „Majoritatea sunt bazate pe stiluri istorice – rococo sau neoclasicism – dar Oul de Iarnă este un obiect în stil propriu”, a declarat ea la telefon pentru CNN, adăugând că „designul este atemporal – este atât de modern”. Sursa Foto: Christie’s Autorul recomandă: O pânză complet albastră a fost vândută la licitație pentru o sumă RECORD. Care este secretul tabloului? Pictura lui Rubens „Cristos pe cruce”, considerată pierdută de mai bine de 400 de ani, a fost vândută la licitație la Versailles pentru 2,3 milioane € Portretul realizat de Gustav Klimt a fost vândut cu 236 milioane $. „Elisabeth Lederer” a devenit al 2-lea cel mai scump tablou vândut la o licitație

Oul Imperial de Iarnă creat de Fabergé s-a vândut la o licitație record, cu 30,2 milioane de dolari. I-a aparținut mamei țarului Nicolae al II-lea

„Oul Imperial” comandat de țarul Nicolae al II-lea pentru mama sa, țarina Maria Feodorovna, a fost vândut la o licitație organizată de Christie’s. Monarhul rus i-a dăruit obiectul de artă mamei sale în primăvara anului 1913, cu ocazia Paștelui.  Considerată o capodoperă unică din Rusia, fiind una dintre cele mai frumoase creații ale bijutierului rus Peter Carl Fabergé, „Oul Imperial de Iarnă” (cunoscut astfel pentru că arată ca un ou de gheață) a devenit cea mai scumpă bijuterie rusească vândută vreodată la o licitație: s-a vândut marți cu 30,2 milioane de dolari, în cadrul licitației organizată de Christie’s. Caracteristici și scurt istoric Obiectul este din cristal de stâncă sculptat, gravat delicat pe interior pentru a da impresia că este un ou de gheață acoperit cu chiciură, iar la exterior sunt gravați fulgi de zăpadă din platină, încrustați cu diamante, decorate cu borduri din platină. și acestea încrustate cu diamante. Casa de bijuterii din Sankt Petersburg a realizat 50 de astfel de ouă. Numai șapte au ajuns la proprietari privați. Celelalte fie sunt date dispărute, fie au ajuns expuse la muzee sau instituții, informează CNN. Ouăle decorate au fost produse nu doar  pentru țarul Nicolae al II-lea, dar și pentru predecesorul său, țarul Alexandru al III-lea. Alte 50 de lucrări excepționale ale lui Peter Faberge au fost scoase la vânzare, precum figurinele din piatră, piese de mobilier. Au existat 50, dar Oul de Iarnă este „cel mai spectaculos” Înainte de licitația de marți, șefa departamentului Christie’s Fabergé și artă rusească, Margo Oganesian, a descris Oul de Iarnă ca fiind „cel mai spectaculos, inventiv din punct de vedere artistic și neobișnuit” dintre cele 50. „Majoritatea sunt bazate pe stiluri istorice – rococo sau neoclasicism – dar Oul de Iarnă este un obiect în stil propriu”, a declarat ea la telefon pentru CNN, adăugând că „designul este atemporal – este atât de modern”. Sursa Foto: Christie’s Autorul recomandă: O pânză complet albastră a fost vândută la licitație pentru o sumă RECORD. Care este secretul tabloului? Pictura lui Rubens „Cristos pe cruce”, considerată pierdută de mai bine de 400 de ani, a fost vândută la licitație la Versailles pentru 2,3 milioane € Portretul realizat de Gustav Klimt a fost vândut cu 236 milioane $. „Elisabeth Lederer” a devenit al 2-lea cel mai scump tablou vândut la o licitație

Pictura lui Rubens Hristos pe cruce, considerată pierdută de mai bine de 400 de ani, a fost vândută la licitație la Versailles pentru 2,3 milioane de euro

Pictura „Cristos pe cruce” realizată de Peter Paul Rubens, considerată pierdută de mai bine de 400 de ani, a fost vândută la licitație la Versailles pentru 2,3 milioane de euro (2,7 milioane de dolari).  Sala casei de licitații Osenat a fost plină ochi. Numele cumpărătorului nu a fost dezvăluit încă. Pictura a fost găsită recent la o proprietate privată din Paris, ca parte a unei colecții de artă franceză. Realizată în 1613, pictura îl ilustrează pe Iisus Cristos răstignit pe cruce după momentul morții, fiind evidențiată rana însângerată după ce un soldat roman a înfipt o suliță în coasta Mântuitorului. De asemenea, cerul apare întunecat precum cărbunele și Soarele roșiatic, tabloul provocându-i instant fiecărui privitor o senzație deprimantă. În spatele norilor neobișnuiți de întunecați pe durata zilei s-ar afla un fenomen climatic care a devastat Europa la începutul secolului 17: Mica Eră Glaciară. Demonstrarea autenticității Autenticitatea picturii care a dispărut încă din secolul al 17-lea a fost atestată în urma analizării microscopice a pigmenților de culoare albă, verde, albastră,  neagră și roșie găsiți pe pictură. Acești pigmenți au fost folosiți deseori de Rubens pentru a reda pielea umană cât mai realistic, informează ABC News. Expertul de artă Eric Turquin susține că pictura ar fi ajuns în posesia pictorului francez William Bouguereau în secolul al 19-lea. O altă pictură faimoasă cu aceeași temă – „Cristos pe Cruce” – este expusă la Muzeul Regal de Arte Frumoase din Antwerp. Două picturi cu „Cristos pe Cruce” Realizată între 1610 și 1611, pictura îl înfățișează pe Cristos răstignit pe cruce, încă viu, cu sângele șiroind din încheieturile mâinilor și picioarele țintuite cu piroane din fier. Este momentul când Mântuitorul ilustrat de artist, exprimându-și suferința către privitori, își ridică ochii spre cer înainte să-și dea Duhul. În ambele picturi ale lui Rubens, coroana cu spini lipsește de pe capul Mântuitorului. În majoritatea reprezentărilor artistice, Iisus Cristos poartă coroana cu spini pe durata răstignirii. În ambele picturi se observă că în locul tăbliței pe care este inscripționată incriminarea în greacă, latină și în aramaică „Iisus Cristos, Regele Evreilor” este un pergament medieval, iar crucea pare să aibă mai degrabă forma literei „T”. Pe fundalul cu nori întunecați se observă de la distanță câteva clădiri cu arhitectură specifică secolului 17. Norii întunecați ilustrează realitatea sumbră din Europa la începutul anilor 1600 În pictura cu „Cristos mort pe cruce”, Acoperit de nori întunecați, negri precum cărbunele, Soarele capătă o culoare roșiatică.  Nu este vorba numai de încercarea artistului de a ilustra cum cerul și pământul „jelesc” în urma morții Mântuitorului pe cruce: la 19 februarie 1600 a avut loc cea mai puternică erupție vulcanică din istoria recentă a Americii de Sud, în Huaynaputina. Erupția a avut un impact major asupra climei la nivel global, fiind provocată o „iarnă vulcanică” , marcând debutul Micii Ere Glaciare. Ca la fiecare erupție majoră în istorie, de la cenușa vulcanică din atmosferă, cerul s-a întunecat în timpul zilei, iar Soarele a căpătat culoarea roșiatică. Europa a fost devastată de valurile de frig, inundații și recolte compromise, rezultând foamete și tulburări sociale în Rusia: 30% din populația rusă a murit de  foame, adică 2 milioane de oameni. Vara anului 1601 a fost cea mai rece din ultimii 400 de ani. Cronicarul otoman İbrahim Peçevi a consemnat cum Dunărea a înghețat. Potrivit cronicelor rusești din primăvara anului 1601, au fost raportate „multe zile întunecate, fără Soare”, informează site-ul Copernicus. Și Imperiul Ming din China a fost grav afectat de ninsori și foamete, fiind raportate cazuri de canibalism în timpul domniei împăratului Wanli.  Născut în 1577,  pictorul Rubens a fost contemporan cu fenomenul „Mica Eră Glaciară” care l-ar fi inspirat în creațiile sale artistice. Sursa Foto: Wikipedia Commons Autorul recomandă: Portretul realizat de Gustav Klimt a fost vândut cu 236 milioane $. „Elisabeth Lederer” a devenit al 2-lea cel mai scump tablou vândut la o licitație

Rușii au încercat să-și creeze propriul lor premiu Nobel. Istoric rus: Adevăratul premiu Nobel și-a pierdut relevanța

Kremlinul încearcă să-și creeze propriul „premiu Nobel” de când relațiile dintre Rusia și Occident s-au răcit în urma războiului din Ucraina. În Rusia s-a reluat preocuparea pentru înlocuirea importurilor din Vest.  Propunerea vine după ce Rusia s-a retras permanent de la „Eurovision” și și-a reluat propriul concurs muzical din timpul epocii sovietice: Intervision . Ideea de a crea un echivalent rusesc al premiului Nobel este promovată de politicianul, romancierul și liderul paramilitar Zahar Prilepin și a istoricului și diplomatului Vladimir Medinski, consilier al președintelui rus Vladimir Putin. Rusia vrea să formeze o coaliție internațională împotriva monopolului occidental asupra culturii Rușii propun să li se alăture inițiativei lor China, India, state din America de Sud și din Africa cu scopul de a combate monopolul Occidentului asupra literaturii, fizicii, economiei și medicinei. Vladimir Medinski a susținut ideea și a declarat că adevăratul premiu Nobel „își pierde pozițiile” și deja „concurează cu premiul Nobel pentru pace în marginalitate”, potrivit Mezha. Totodată, în Rusia aproape nu au mai rămas oameni de știință și scriitori care să nu fi cedat în fața Kremlinului. Pe cei pe care nu i-au reușit să-i elimine, îi încarcerează. Lista laureaților Nobel din Rusia Din 1895 până în prezent, 28 de ruși au primit premii Nobel. Printre aceștia s-au enumerat savanți, medici, scriitori și un conducător de stat. Ivan Pavlov – fiziolog și medic rus, premiat în 1904 penru cetcetările aspra sistemului digestiv; Henryk Sienkiewicz – romancier și nuvelist polonez născut în satul Wola în timpul dominației Imperiului Rus, autor al romanelor „Quo Vadis”, „Prin foc și sabie”, „Potopul” și „Pan Wołodyjowski”, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1905 Ilia Ilici Mecinikov – microbiolog, anatomist și zoologrus de origine moldovenească, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină datorită contribuției sale la cercetări asupra sistemului imunitar; Ivan Bunin- priul scriitor de origine rusă care a fost laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1933; Nikolai Seminonov -fizician și chimist rus, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în 1956 pentru contribuția sa la înțelegerea mecanismului reacțiilor chimice; Boris Pasternak – laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1958, autor al romanului „Doctor Jivago”; Igor Tamm – fizician care a explicat efectul radiației Cerenkov, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1958; Sursa Foto: Wikipedia Commons/Kremlin.ru Autorul recomandă: Rusia trimite pe front soldați „de unică folosință”: fără căști și fără protecție elementară. Mulți mor înainte să ajungă în tranșee

Celebra toaletă din aur a fost vândută pentru 12,1 milioane de dolari. Este o replică a operei de artă a lui Cattelan

Replica după faimoasa toaletă din aur a artistului Maurizio Cattelan a fost vândută pentru 12,1 milioane de dolari.  Artistul italian este cunoscut pentru unele opere de artă satirică, precum banana lipită de un perete care a fost mâncată de câștigătorul licitației.  Vânzarea a fost efectuată la o licitație organizată de casa Sotheby’s. Vasul de toaletă este o replică după obiectul de artă contemporană, cunoscut ca „America”. Maurizio Cattelan s-a inspirat după toaleta de aur a președintelui Donald Trump. Vasul de toaletă originar a fost pierdut pentru totdeauna, fiind furat de la Palatul Blenheim din Anglia în 2019. Hoții s-au înarmat cu ciocane când au dat spargerea, în septembrie 2019, reușind ca în numai 5 minute să fure toaleta cu totul. Toaleta, care era pe deplin funcțională și opulentă, a dispărut pentru totdeauna. Anchetatorii presupun că ar fi fost topită pentru ca aurul în valoare de câteva milioane de dolari să fie vândut. Hoții au fost capturați în cele din urmă, dar toaleta n-a mai fost recuperată. Caracteristici Cântărește 100 de kilograme și arată ca un adevărat „tron” de aur solid de 18 karate. Toaleta  originară a atras 100.000 de vizitatori când a fost expusă prima dată la Muzeul Guggenheim din New York, în 2016.  Vizitatorii puteau chiar să o folosească. Artistul susține că toaleta de aur semnifica cariera lui Donald Trump și a fost o interpretare a sculpturii „Fântâna” din 2017 a lui Marcel Duchamp. Născut pe 21 septembrie 1960, Cattelan este un artist vizual italian cunoscut pentru sculpturile sale hiperrealiste și satirice. Este considerat pe mapamond drept un „glumeț” sau „un farsor al lumii artei”. Alte lucrări controversate ale lui Cattelan Printre lucrările mai cunoscute ale lui Cattelan sunt „La Nona Ora”, o sculptură care îl înfățișează pe Papa Ioan Paul al II-lea căzut, lovit de un meteorit.  De asemenea, o altă operă de artă „temporară” a fost „Comedian” – o banană lipită cu bandă adezivă de perete. Sursa Foto: Sotheby Autorul recomandă: Cel mai celebru vas de toaletă din lume este scos la licitație în SUA. Care este prețul de pornire și povestea din spate

Portretul realizat de Gustav Klimt a fost vândut cu 236 milioane $. Elisabeth Lederer a devenit al 2-lea cel mai scump tablou vândut la o licitație

Portretul luxuriant al Elisabetei Lederer, o femeie austriacă de etnie evreiască evidențiată pentru părul brunet și ochii negri de o profunzime nemaiîntâlnită, îmbrăcată într-o robă albă specifică Chinei Imperiale, tocmai a devenit al doilea cel mai scump tablou vândut vreodată la o licitație. Pictura realizată în 1916 de austriacul Gustav Klimt, cu doi ani înainte să moară, a fost furată de naziști în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A scăpat ca prin minune dintr-un incendiu izbucnit la un castel german în care fusese depozitată. Vânzarea picturii a fost punctul culminant al licitației organizată de Sotheby’s din seara trecută. Prețul cu care s-a vândut pictura din timpul Primului Război Mondial a fost „un moment definitoriu pentru piața artei aflată în declin”, relatează New York Times. A fost depășită estimarea de 150 de milioane de dolari după mai mult de 19 minute de la începerea licitației. Patrick Drahi, proprietarul casei de licitații, spune că numărul persoanelor care au licitat pentru pictură a fost mare. Directorul executiv al companiei Sotheby’s,  Charles Stewart, și-a mușcat buza când a auzit că pictura a ajuns la prețul  de 170 de milioane de dolari.  Iar când tabloul a depășit pragul de 200 de milioane de dolari, toți participanții din sală au aplaudat.  Chiar și agenții de securitate din fața sălii de vânzări au râs. Povestea din spatele picturii Pictată între 1914 și 1916, tabloul ilustrează o tânără de 20 de ani cu obrajii roșii, purtând o robă imperială chinezească. Tabloul a stat 40 de ani în apartamentul lui Lauder de pe Fifth Avenue. „Portretul Elisabethei Lederer” a depășit recordul anterior:  de 108 milioane de dolari, în 2023. Fratele lui Lauder, Ronald, a plătit 135 de milioane de dolari într-o licitație privată în 2006 pentru „Portretul lui Adele Bloch-Bauer I”, cunoscut sub numele de „Femeia în aur”. Aceasta ar valora  aproximativ 217,5 milioane de dolari astăzi, după inflația de azi. Vânzarea de marți a venit cu mize mari pentru Sotheby’s, care a fost de acord să plătească moștenitorilor lui Lauder un minim pentru toate cele 54 de lucrări din colecție pentru a câștiga lotul, inclusiv două peisaje de Klimt. (Aproximativ jumătate din colecția Lauder a fost vândută marți seară, iar lucrările suplimentare vor fi licitate miercuri dimineață.) Portretul lui Lederer realizat de Klimt a reprezentat mai mult de o treime din valoarea t „Salvador Mundi” al lui Leonardo da Vinci, cel mai scump tablou din lume Cea mai scumpă operă de artă vândută la licitație a fost pictura „Salvator Mundi” de Leonardo da Vinci, vândută la prețul de 450,3 milioane de dolari în timpul unei licitații Christie’s din 2017. Sursa Foto: Sotheby’s Autorul recomandă: Portretul lui „Elizabeth Lederer” realizat de Gustav Klimt a fost scos la licitație. Opera de artă ar putea fi vândută la 150 milioane $

Portretul lui Elizabeth Lederer realizat de Gustav Klimt a fost scos la licitație. Opera de artă ar putea fi vândută la 150 milioane $

Portretul unei femei austriece de viță nobiliară ce a fost realizat de artistul austriac Gustav Klimt (1862-1918) a căpătat atenție în ultima perioadă. Va fi scos  la licitație la suma record de 150 milioane de dolari.  În spatele picturii este o poveste tragică. Pictura, care s-a aflat în posesia filantropului american Leonard A. Lauder (a decedat pe 14 iunie 2025) a fost rar expusă de-a lungul multor decenii. Unul dintre picturile remarcabile ale lui Gustav Klimt, scos la licitație Săptămâna viitoare,  compania Sotheby’s va scoate la licitație pictura austriacului. CNN informează că opera  de artă ar putea  fi vândută la suma record de 150 milioane de dolari. Vor  mai fi scoase la licitație alte două picturi ale lui Klimt, acestea costând între 70 și 80 milioane de dolari. Laolaltă, toate ar putea valora 400 milioane de dolari.  În spatele portretului este o poveste tristă Pictura, cunoscută ca „Portretul lui Elisabeth Lederer”, fiica unui patron austriac bogat dintr-o familie evreiască, a fost realizată în 1916, cu doi ani înainte ca artistul să se stingă din viață. Femeia apare îmbrăcată într-o robă ornamentală, înconjurată de motive vizuale de artă chineză. Pictura a intrat în posesia naziștilor pe durata celui de-al Doilea Război Mondial și a fost expusă în 1943, la o expoziție din Viena.Ulterior, a fost depozitată în Castelul Immendorf, care a fost distrus în urma unui incendiu de la finalul războiului. Pictura a supraviețuit, fiind exclusă din expoziția castelului din cauza că personajul tabloului era de etnie evreiască.  A fost expusă la Muzeul de Artă Modernă și la Neue Galerie New York. Cine era femeia? Elisabeth Lederer a fost fiica unui patron austriac dintr-o familie evreiască. Femeia avea 20 de ani când Klimt i-a făcut portretul, uimit de frumusețea și de ochii negri ca de cărbune întunecat. Familia Lederer și-a pierdut averea pe durata Marii Depresiuni, înainte de război. În 1920-1930, pe durata ascensiunii  fascismului, Elisabeth Lederer s-a convertit la religia protestantă și s-a măritat cu un baron. Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, a divorțat, iar fiul ei tânăr a murit. Familia Lederer a fugit din Austria, dar ea a rămas la Viena pe durata războiului. A pierdut totul și a murit înainte de încheierea războiului, la vârsta de 50 de ani. Sotheby’s a semnalat că Klimt ar fi fost tatăl ei real, fiind un prieten apropiat al familiei. Sursa Foto: Sotheby’s Autorul recomandă:Gustav Klimt este omagiat de Google. Care este legătura sa cu România