Povestea femeii care trăiește într-un aparament din Casa Milà
Ana Viladomiu, o scriitoare spaniolă în vârstă de 70 de ani, este singura și ultima chiriașă a faimoasei „Casa Mila”, din artera Passeig de Gracia din Barcelona. Ea a acordat un interviu pentru The Guardian. A spus cât de încântată se simte că este locatara uneia dintre cele mai vizitate clădiri din Barcelona după biserica Sagrada Familia. „M-am obișnuit cu turiștii. Este un patrimoniu mondial, dar este casa mea și am fost aici de 40 de ani”, a spus Viladomiu. Ea locuiește din 1988, alături de soțul ei, Fernando Amat, într-un apartament elegant, luminat, unde a crescut două fiice. Ambele au devenit arhitecți. Soul ei a deținut magazinul de design Vincon, închis din 2015. „Evident, nu pot să duc gunoiul afară în pijama pentru că oamenii fac fotografii sau mă întreabă dacă sunt femeia care locuiește la etaj, de parcă aș fi un personaj. Asta face parte din viața mea. Știu că este un privilegiu să trăiesc aici”, a spus scriitoarea. Casa Mila a fost proiectată de arhitectul Antoni Gaudi și construită în 1910, la comanda lui Pedro Mila și Rosario Segimon. Inițial, clădirea a fost poreclită „La Pedrera” sau „cariera de piatră” din cauza aspectului arhitectural foarte inedit: pereții curbați, balcoane cu forme inspirate după stâncii din natură. Sursa Foto: The Guardian În anii 1930, pe durata Războiului Civil Spaniol, a fost ocupată de facțiuni politice. Pe durata Războiului Rece a găzduit o sală de bingo, agenții imobiliare, consulate. Temporar.a fost reședința unui prinț egiptean. Sursa Foto: Shutterstock / The Guardian Autorul recomandă: Barcelona dublează taxa turistică pentru a combate supraturismul. Care va fi prețul din aprilie 2026
A fost inaugurată prima librărie fără cărți. Cine a lansat acest concept și cum pot fi lecturate volumele
Audible, gigantul din domeniul cărților audio, a inaugurat vineri – la New York, în SUA – un spațiu prezentat ca fiind prima „librărie fără cărți”, dedicată în întregime audiobook-urilor. Se numește „Audible Story House” și, de fapt, este vorba de un magazin temporar din Lower East Side, în sudul Manhattanului, care a fost amenajat pentru o lună de filiala Amazon. FOTO – Profimedia Șeful Audible, Bob Carrigan, a recunoscut, în cadrul unei prezentări, că acesta este „o idee puțin nebunească”. „Ne-am întrebat cum să dăm viață cărților audio într-un mediu în care poți descoperi noi opere și întâlni oameni care sunt, la fel ca tine, interesați de marile povești”, a explicat el, potrivit Hotnews. Ce este „librăria fără cărți” În „librăria fără cărți”, casetele audio sunt așezate pe rafturi, gata să fie introduse într-un cititor pentru a fi ascultate exclusiv cu căști, iar fiecare casetă declanșează un fragment de câteva minute din titlul ales. Pasionații de lectură trebuie să folosească aplicația mobilă Audible, pentru a avea acces la întregul audiobook. FOTO – Profimedia Platforma oferă – pentru deținătorii unui cont Amazon – abonamente cu plată, achiziții individuale sau acces gratuit la numeroase titluri. Librăria deschisă în New York oferă cititorilor un bar la etaj și o sală de ascultare fără căști, dotată cu difuzoare, unde este posibil să stai întins și să te relaxezi. Totodată, potrivit reprezentanților Audible, clădirea mai dispune de un „bar de ascultare” (Listening Bar) sau un „Story Tender”, un joc de cuvinte care îmbină povestea (story) și barmanul (bartender), care „îi va ghida pe vizitatori să găsească cartea audio perfectă în funcție de gusturile și interesele lor. Acest locul se dorește a fi un spațiu de schimb de idei, car va găzdui și zeci de evenimente pe parcursul lunii de existență, în special mese rotunde sau întâlniri ale autorilor cu publicul. De asemenea, conceptul „Audible Story House” intenționează să „se bazeze pe nostalgia și sentimentul de comunitate asociate universului cărților, adaptându-l în același timp la vremurile actuale”. Audible se adresează în general publicului tânăr, „saturat de conținut digital”, care dorește „interacțiuni în lumea reală”. Autorul mai recomandă: Ce carte se pregătea să citească Bolojan și nu a mai putut din cauza moțiunii: „Este o carte albastră” Nu vom mai putea să ne logăm pe Facebook, TikTok, Whatsapp și Instagram fără buletin. Ce presupune „majoratul digital”, cea mai controversată lege UE Dictatura Facebook amenință libertatea presei. În timp ce pagina Gândul cu 1 milion de urmăritori a fost suspendată fără nicio explicație, în Franța, sute de jurnaliști se revoltă împotriva Meta: „parazitism economic și practici neloiale”
Brașov: mai mulți bani pentru educație și cultură. Investițiile cresc semnificativ
Cea mai mare creștere este la capitolul dezvoltare: sumele alocate investițiilor urcă de la 386 de milioane de lei anul trecut la 513 milioane de lei în acest an, adică un plus de peste 130 de milioane de lei. În schimb, cheltuielile de funcționare rămân la nivelul din 2025. Bugetul aprobat miercuri a fost construit după ce administrația locală a pornit de la un deficit de aproximativ 30-40 de milioane de lei și venituri mai mici decât în 2025, potrivit primarului George Scripcaru. Edilul susține că bugetul reușește totuși să acopere nevoile orașului și să mențină investițiile la un nivel ridicat: „Bugetul este unul echilibrat, care răspunde necesităților orașului. Avem un capitol foarte mare de investiții și sume foarte mari alocate pe dezvoltare”. Se construiește un nou spital Unul dintre cele mai importante proiecte este construcția Spitalului de Pneumoftiziologie și Boli Infecțioase, pentru care a fost semnat un contract de finanțare de peste 580 de milioane de lei, din fonduri europene nerambursabile. „Înseamnă peste 100 de milioane de euro care se adaugă la capitolul venituri. Bugetul aprobat este, de fapt, mai mare dacă luăm în calcul aceste sume”, a spus edilul. În ultimele zile, au fost semnate mai multe contracte, iar valoarea totală a fondurilor nerambursabile atrase se apropie de 140 de milioane de euro. Educația și cultura primesc mai mulți bani Bugetul pe 2026 prevede creșteri pentru educație și cultură, atât la investiții, cât și la cheltuielile de funcționare. Sunt alocate fonduri și pentru proiectele culturale independente, care vor fi gestionate prin Centrul Cultural Apollonia, care va coordona finanțarea acestora la nivel local. Primarul George Scripcaru a spus că modul de acordare a banilor va fi însă schimbat, după problemele apărute în trecut, când unele proiecte nu au justificat cheltuielile sau nu au achitat drepturi de autor. „Nu cred că este o situație firească să mergi cu 85% avans și, când vii cu deconturile, să nu justifici banii. Vom crea reguli noi și vom stabili cum se vor întâmpla lucrurile”, a declarat edilul. Adoptat cu întârziere Bugetul pentru 2026 a fost aprobat după patru luni în care orașul a funcționat fără un buget complet,fiind folosite doar sume provizorii din bugetul anului trecut. „A trebuit să recuperăm cei 40 de milioane și să completăm până la sută la sută necesitățile financiare ale orașului”, a explicat primarul.
Managerul Operei Naționale din Iași, Andrei Fermeșanu, furios pe angajații care își declară nemulțumirile: Instituția care îi plătește salariul lunar este prejudiciată
Managerul Operei din Iași evită să răspundă concret la întrebări. Angajații susțin că nu s-a schimbat nimic cu adevărat Tenorul Andrei Fermeșanu, managerul Operei Naționale Române din Iași, este de părere că angajații instituției ar trebui să acorde mai multă atenție și energie profesiei, în loc să își facă publice nemulțumirile. În ultimele săptămâni, membri ai corpului de balet au făcut acuzații grave în ceea ce privește activitatea instituției și conducerea, dar managerul a refuzat să ofere un răspuns legat de măsurile pe care le-a luat pentru a echilibra situația. Managerul Operei din Iași recomandă angajaților să nu își mai facă publice nemulțumirile Situația de la Opera Națională Română Iași continuă să stârnească reacții contradictorii. În timp ce conducerea instituției vorbește despre rezultate excelente, spectacole de succes și cifre care confirmă performanța managerială, o parte dintre angajați susțin că în interior persistă aceleași tensiuni și că promisiunile privind schimbarea au rămas doar la nivel declarativ. Managerul Operei, Andrei Fermeșanu, afirmă că instituția traversează o perioadă foarte bună, însă evită să ofere răspunsuri concrete legate de problemele semnalate de angajați. În ultimele săptămâni, mai mulți membri ai corpului de balet au vorbit despre neregulile care au loc în cadrul Operei Naționale Române Iași, dar și despre climatul de muncă tensionat din cauza șefei corpului de balet, Cristina Todi. Balerinii au declarat că multe dintre angajări sunt făcute fără audiții, iar rolurile sunt distribuite elevilor Cristinei Todi, în funcție de relațiile pe care aceasta le are cu părinții lor. Întrebat ce măsuri a luat pentru a îmbunătăți colaborarea dintre angajații instituției, managerul Operei Naționale Române Iași a oferit un răspuns general, punând accent pe activitatea artistică și pe indicatorii de performanță. „Situația Operei din Iași este una foarte bună. Asta o confirmă cifrele, spectacolele, premierele pe care le avem. De ce nu comparați cifrele Operei Naționale Române Iași cu cifrele altor instituții și veți vedea care este situația. Vorbiți cu toți angajații, cu toți membrii corpului de balet. Este important cum contribuie Opera din Iași la viața culturală. Și dacă nu vă răspund, nu cred că ar fi o problemă, veți formula dumneavoastră ceva”, a declarat managerul Operei din Iași, Andrei Fermeșanu. De asemenea, acesta a ținut să precizeze că activitatea corpului de balet al Operei a fost una bogată, refuzând, în continuare, să precizeze în ce fel a gestionat conflictele apărute în instituția pe care o conduce. „În cadrul Operei Naționale Române din Iași, Serviciul Balet este unul dintre cele mai mici departamente artistice sub aspect numeric și, de asemenea, o componentă integrată în ansamblul mecanismului instituțional, care numără sute de angajați. În ultimii patru ani, corpul de balet a fost implicat în mai multe premiere, atât în cele care țin eminamente de sfera dansului cult, cât și în cele de operă, care includ interludii coregrafice”, a declarat Andrei Fermeșanu pentru reporterii BZI. Membrii corpului de balet susțin că nu s-a schimbat nimic În același mesaj, acesta a subliniat că, atunci când membrii corpului de balet sunt mai preocupați să își facă publice nemulțumirile decât să se perfecționeze pe plan profesional, preocuparea pentru artă ajunge, cel puțin, în plan secund. „Viața unui balerin, ca de altfel a tuturor artiștilor valoroși, are în centru preocuparea constantă și minuțioasă pentru rafinarea tehnico-interpretativă. Când în viața unui balerin prevalează pelerinajul lamentourilor în spațiul public, înseamnă că studiul și preocuparea pentru profesie cad, cel puțin, pe locul doi și, totodată, instituția la care el este angajat și care îi plătește salariul lunar este prejudiciată de energia și devotamentul interpretativ, conducând într-un final la evoluții scenice modeste. Dacă energia aceasta ar fi folosită doar pentru pasiunea profesiei, cu siguranță d-voastră, publicațiile, ați fi vocea care să le propage în toată societatea reușitele și nu lamentourile”, a încheiat managerul Operei Naționale Române Iași, tenorul Andrei Fermeșanu. Reporterii BZI au încercat să obțină un punct de vedere și din partea Cristinei Todi, coordonatoarea corpului de balet al Operei Naționale Române Iași, în legătură cu actuala stare de spirit din instituție, dar și pentru a afla dacă au apărut modificări în ceea ce privește cele trei contracte de muncă pe care aceasta le deține, dintre care două cu normă întreagă, însă aceasta nu a putut fi contactată. În contrast cu mesajul optimist transmis de conducere, membrii corpului de balet susțin că situația internă a rămas aceeași și că problemele reclamate în trecut nu au fost rezolvate. „Nu e nimic diferit, pentru că nu s-a schimbat nimic. Sunt aceleași probleme și aceleași intenții. Dacă s-au mai liniștit puțin lucrurile acum, e doar până trece valul”, a declarat, sub protecția anonimatului, un membru al corpului de balet. Cazul Operei Naționale Române Iași pare să ilustreze existența a două perspective complet diferite asupra instituției. Pe de o parte, conducerea invocă spectacolele, premierele, publicul numeros și contribuția culturală a instituției, iar angajații, pe de altă parte, spun că succesul de pe scenă nu reflectă realitatea din culise sau din sălile de repetiție. Astfel, managerul Operei Naționale Române Iași, Andrei Fermeșanu, susține că angajații instituției ar trebui să acorde mai mult timp pregătirii tehnice, în loc să își facă nemulțumirile publice Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate
Brașov dă 0 lei pe cultură în 2026. Orașul rămâne fără finanțare publică pentru sectorul cultural
Cultura independentă din Brașov nu mai are în 2026 nicio sursă de finanțare publică locală. Nici Primăria Municipiului Brașov, nici Consiliul Județean Brașov nu alocă fonduri pentru proiectele organizațiilor culturale independente, situație descrisă drept o premieră negativă a ultimilor ani de către Consorțiul Cultural Corona, pe baza bugetelor oficiale. Datele centralizate arată că în proiectul de buget 2026 al Consiliului Județean Brașov este prevăzută suma de 0 lei pentru finanțarea ONG-urilor culturale. De asemenea, Primăria Brașov nu a lansat niciun apel pentru Ghidul cultural în 2025 și 2026. Anterior, finanțarea cumulată pentru sectorul cultural independent putea ajunge până la 8 milioane de lei pe an. Primăria Brașov: program suspendat Ghidul cultural al Municipiului Brașov a fost principalul instrument de finanțare nerambursabilă pentru sectorul independent și a funcționat între 2012 și 2024, cu bugete care au crescut de la câteva sute de mii de lei la 6 milioane de lei. În 2025, sesiunea a fost anulată, iar în 2026 nu a fost publicat niciun calendar, ghid sau intenție de reluare a programului. În 2024, ultimul an de funcționare, situația a fost următoarea: 87 de proiecte au fost depuse, 74 au fost declarate eligibile, iar bugetul de 6 milioane de lei a acoperit aproximativ 63% din suma solicitată, respectiv 9,61 milioane de lei. Consiliul Județean Brașov: eliminarea finanțării în 2026 Consiliul Județean Brașov a finanțat anual, între 2022 și 2025, proiecte culturale ale beneficiarilor privați, cu bugete în creștere: 2022: 1,40 milioane lei (22 proiecte) 2023: 1,80 milioane lei (25 proiecte) 2024: 1,80 milioane lei (24 proiecte) 2025: 2,00 milioane lei (26 proiecte) În proiectul de buget pentru 2026, aflat în consultare publică în aprilie, nu este prevăzută nicio sumă pentru acest program. Deși bugetul total alocat capitolului „Cultură, recreere și religie” rămâne de 57,54 milioane lei, fondurile sunt direcționate exclusiv către instituțiile publice subordonate și proiecte PNRR. Impact asupra proiectelor culturale Proiectele finanțate anterior prin aceste programe includ o parte importantă a ofertei culturale din Brașov și din zonă, printre care Brașov Jazz & Blues Festival, Săptămâna Haferland, Festivalul de Film și Istorii Râșnov, SoNoRo Musikland, Street Delivery, CULMEA: Film și Educație de Mediu, Săptămâna Comediei și Alpin Film Festival. Aceste inițiative funcționează pe un model de finanțare mixtă, în care sprijinul public local reprezintă, în medie, între 60% și 90% din bugetele eligibile. Context național Comparativ, în 2025, alte consilii județene au alocat fonduri pentru sectorul cultural independent: CJ Timiș: 3,20 milioane lei CJ Cluj: 1,20 milioane lei CJ Sibiu: 1,20 milioane lei În acest context, CJ Brașov a fost lider în 2025, cu 2 milioane de lei, însă în 2026 devine singurul dintre aceste județe fără finanțare pentru sectorul cultural independent. Consorțiul Cultural Corona solicită relansarea de urgență a Ghidului cultural al Municipiului Brașov, cu un buget minim de 3 milioane de lei, precum și includerea programului de finanțare pentru ONG-uri culturale în prima rectificare bugetară a CJ Brașov, la un nivel minim de 1 milion de lei. De asemenea, sunt cerute stabilirea unui calendar predictibil și coordonat între instituții și organizarea de consultări publice înainte de suspendarea sau modificarea programelor. „Eliminarea simultană a ambelor surse de finanțare publică locală creează un blocaj fără precedent pentru sectorul cultural independent din Brașov. Vorbim despre zeci de organizații și proiecte care contribuie direct la atractivitatea și economia locală și care nu pot funcționa în absența unui minim sprijin public predictibil”, a declarat Valer Rus, președintele Consorțiului. Datele prezentate provin din documente publice oficiale, inclusiv bugetul CJ Brașov 2026 (consultare publică, aprilie 2026), comunicatele CJ Brașov privind finanțările culturale (2022–2025), hotărârile Consiliului Local Brașov privind Ghidul cultural (2021–2024), precum și datele publice ale CJ Timiș, Cluj și Sibiu pentru anul 2025. Consorțiul Cultural Corona este o organizație non-guvernamentală din Brașov care reunește profesioniști și inițiative din domeniul cultural, cu scopul de a susține dezvoltarea unui ecosistem cultural local coerent, divers și profesionist.
Paralelă între Eminescu și Brâncuși: unul este universal rămânând român, altul rămâne român devenind universal
Alin Comșa spune că lucrările lui Constantin Brâncuși au rămas în Franța și în America și astfel au avut o șansă în plus de a fi cunoscute. „Pentru cei care se gândesc că Academia Română nu a primit darurile făcute de Brâncuși nu ar trebui să ne supărăm. Faptul că acele lucrări și acel atelier au rămas în Franta și la New York e o șansă, pentru că doar așa lucrările lui ajung să fie cunoscute”, spune Comșa, la podcastul „Altceva! Cu adrian Artene”. El vorbește și depsre fotografia făcută de Brâncuși la intrarea in Paris, care este una artistică, de Ziua Franței, 1904: „De ce? Pentru că știa ce va ajunge. O parte dintre lucrările de început ale lui Brâncuși sunt achiziționate de colecționari români. Primul Sărut se află la Craiova. În felul acesta, Brâncuși merge mai departe. La începutul carierei sale în Franța, Brâncuși este întreținut de colecționarii români”, spune Alin Comșa Expertul face și o comparație între „titanii” culturii din România, MIhai Eminescu și Constantin Brâncuși. „Românii spun că dacă Eminescu este universal rămânând român, Brâncuși rămâne român devenind universal. Brâncuși este român, dar este al lumii. Este cam singurul român care reușește să influențeze arta universală. Nu l-am pierdut, el este un exponat al culturii româneși, dar care a devenit universal”, spune Alin Comșa. Făcând un paralelism cu Eminescu, amândoi „au avut senzația că lucrurile nu pot fi duse la capăt într-un mod perfect”. „Căutarea asta… se spune că nu a mai lucrat nimic la un moment dat, de fapt el lucra neîncetat la operele sale, la așezarea lucrărilor în atelier. Nu ar fi putut fi mutat în România. Confuzia apare de la ședința la care au participat Geroge Călinescu, Mihail Sadoveanu și Zambaccian, când avea deja în colecția sa Cap de copil. Concluzia ședinței a fost că arta sa este decadentă. E ilogic, mai degrabă a fost supraviețuire și neințelegerea artei lui Brâncuși”, mai spune Comșa.
Ministerul Culturii a anunțat comisia de concurs pentru selecția managerului Teatrul Național I.L. Caragiale din București
Ministerul Culturii a anunțat oficial comisia de concurs pentru selecția viitorului manager al Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București, procedură organizată în cadrul concursului de proiecte de management pentru conducerea instituției. Potrivit comunicatului publicat pe site-ul ministerului, comisia de concurs este alcătuită din specialiști din domeniul cultural și artistic. Din această comisie fac parte Cristina Uruc, Alexandru Boureanu, Vlad Mateescu, Cosma Mihai, Antoniu Zamfir și Ovidiu Florian Andriș. Aceștia vor analiza și evalua proiectele de management depuse de candidați, conform procedurilor prevăzute de legislația în vigoare pentru ocuparea funcțiilor de conducere în instituțiile publice de cultură. Anunțarea componenței comisiilor de concurs face parte dintr-o practică de transparență instituită la nivelul Ministerului Culturii, prin care sunt făcute publice structurile care evaluează proiectele de management pentru instituțiile aflate în subordinea ministerului. Concursul pentru funcția de manager al Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București se desfășoară prin depunerea și evaluarea unor proiecte de management care vizează strategia artistică și administrativă a instituției pentru următorii ani. Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București este una dintre cele mai importante instituții de spectacole din România, cu o activitate artistică de referință în viața culturală a Capitalei. Procedura de selecție a managerului are rolul de a stabili direcția artistică și administrativă a teatrului pentru perioada următoare.
În instituțiile de cultură aflate în subordinea administrațiilor locale nu se vor face tăieri
Instituțiile publice de cultură aflate sub autoritatea unităților administrativ-teritoriale ori a ministerului de resort nu intră sub incidența măsurilor de reducere a cheltuielilor ori a personalului, transmite, marți seara, MInisterul Culturii. Conform acelorași reglementări, „comasarea compartimentelor-suport nu a fost, nu este și nu va fi o soluție aplicabilă în instituțiile publice de cultură”. „Tot ca măsură de susținere a patrimoniului cultural național construit, Guvernul instituie Fondul de regenerare locală. Fondul poate fi constituit în cotă de până la 5% din veniturile proprii încasate în anul anterior și se află la dispoziția consiliilor locale, județene și a Consiliului General al Municipiului București. Sumele pot fi utilizate pentru prezervarea fondului imobiliar cu valoare culturală, istorică și arhitecturală. Pe parcursul anului, fondul poate fi majorat din credite bugetare disponibile până la sfârșitul exercițiului bugetar”, transmite Ministerul Culturii. În aceste condiții, Ministerului Culturii îi revine obligația corelativă de a iniția măsuri pentru ca impactul legii salarizării unitare asupra bugetelor publice să poată fi diminuat. „Reforma administrației nu se face prin slăbirea culturii, ci prin protejarea și consolidarea ei, chiar dacă astăzi o altă propunere derogatorie a Ministerului Culturii nu a întrunit susținerea necesară adoptării. Am considerat cǎ instituțiile de cultură din categoria muzeelor, colecțiilor publice sau a bibliotecilor, ar trebui sǎ poatǎ completa indemnizația angajaților pentru titlul științific de doctor peste cuantumul rezultat din noua plafonare, din veniturile proprii. Nu s-a putut. Deocamdată”, a precizat ministrul Culturii, Demeter András István.
FSIC cere retragerea normelor Ministerului Culturii privind evidența timpului de muncă al artiștilor
„Într-o formulă lipsită de principii democratice, Ministerul Culturii a elaborat fără o consultare a partenerilor sociali îndreptățiți conform legislației, o procedură de cuantificat activitatea/munca angajaților din departamentul artistic în instituțiile de spectacole/concerte. Un set de instrucțiuni care au scopul de a institui reguli în privința evidenței timpului de muncă al artiștilor, sub formă de pontaj”, a transmis FSIC într-un comunicat. FSIC afirmă că, deși problema evidenței timpului de muncă este una reală și „neacoperită de legislația specifică”, soluția ar trebui discutată în cadrul Comisiei de Dialog Social și adaptată la nivelul legislației primare, conform specificului activităților, „în sensul eliminării normării în ore a muncii și adoptarea unui alt sistem, coerent”. FSIC cere retragerea instrucțiunilor Ministerului Culturii „Principalele disfuncții ale acestui set de reguli le reprezintă birocratizarea activității artistice, a perioadelor de studiu/pregătire zilnice, care ar trebui avizate, viziunea contabilicească a planificării timpului de muncă și afectarea autonomiei artistice a instituțiilor, fiind în sine adăugiri neclare la legislația existentă si care nu rezolvă problemele întâlnite în sistem. Verificarea îndeplinirii perioadelor de studiu/pregătire individuală a artistului trebuie raportată la capacitatea acestuia de a presta activitatea în cadrul repetițiilor și spectacolelor/concertelor, nu la numărul de ore alocate”, a precizat FSIC. Federația Sindicatelor din Instituții de Cultură a subliniat că nu critică pontarea activității în sine, arătând că în sectorul cultural există deja sisteme de evidență implementate din 2017 și adaptate la specificul activității, pe care le consideră necesare, însă „ajustate unitar în mod fezabil”. În același timp, FSIC susține că normele propuse de Ministerul Culturii nu simplifică adaptarea la cadrul normativ general, ci complică activitatea prin apropierea actului artistic de munca administrativă. „În concluzie, FSIC respinge acest set de INSTRUCȚIUNI-NORME creat de Ministerul Culturii, solicită retragerea lor și face apel la comunicare, consultare cu toți factorii implicați pentru dezbateri pe acest subiect. Invităm toți artiștii interesați să atragă atenția asupra deficiențelor din acest regulament alături de colegii noștri, în fața Teatrului Național din București sau a altor instituții de spectacole din țară, începând de marți, 10.02.2026, ora 14:30”, se arată în comunicatul FSIC.
Mai mult decât talent, o stare de spirit: Marin Moraru și arta de a rămâne copil până la sfârșit
Există actori care joacă roluri și actori care devin parte din sufletul nostru, rudele noastre de departe pe care le primim în case prin ecranul televizorului sau pe scena teatrului. Marin Moraru a făcut parte din a doua categorie, acea specie rară de artiști care nu au nevoie de artificii pentru a cuceri, ci doar de o privire. Când spui „Marinuș”, nu te gândești la un monstru sacru intangibil, ci la un prieten drag, la acel unchi hâtru și bun care știe să te facă să râzi chiar și atunci când cerul e gri. A fost un actor genial cu suflet de copil, un paradox ambulant: timid până la roșeață în viața de zi cu zi, dar un vulcan de energie pe scenă. Modestia lui nu era o mască, ci o a doua natură. Într-o lume a orgoliilor zgomotoase, el a ales discreția, lăsând personajele să vorbească în locul său. Și cât de frumos au vorbit! De la Take, Ianke și Cadîr la Toamna bobocilor, Marin Moraru a țesut o pânză invizibilă de emoție între el și public, o legătură care nu s-a rupt niciodată, nici măcar acum, când el nu mai este. Povestea lui Marin Moraru începe simplu, aproape ca într-un roman neorealist, într-un București al contrastelor. S-a născut pe 31 ianuarie 1937, în inima Giuleștiului, pe strada cu nume parcă predestinat, Tabla Buții. Acolo, printre case modeste și oameni care munceau din greu, micul Marin visa. Dar nu la aplauze sau reflectoare. Visa să zboare. Tatăl său, vopsitor de vagoane la CFR, era un om al realității concrete, iar când fiul i-a spus că vrea să devină aviator, răspunsul a fost pragmatic. Așa a ajuns viitorul mare actor la Școala de Construcţii Căi Ferate. Pare greu de imaginat astăzi, dar mâinile care aveau să modeleze personaje de o finețe psihologică rară au învățat întâi să repare drumuri și poduri, să simtă vibrația șinelor și mirosul de catran. La școală, Marin Moraru era Marinuş şi nici mai târziu n-au ezitat prietenii şi colegii de facultate sau de scenă să-l strige astfel, păstrându-i acea candoare a copilăriei în nume. S-a născut într-o zi care, multă vreme, nu i s-a părut deosebită, până când a citit „Jurnalul“ lui Mihail Sebastian. Acolo a descoperit o însemnare magică: în anul respectiv, fix în acea zi de 31 ianuarie, ningea la Sinaia „cu fulgi mari cât vrabia“. Pentru sufletul sensibil al lui Marinuș, aceasta a fost o adevărată revelaţie poetică, o cheie de boltă a existenței sale. În cartea sa autobiografică, „Suntem ce sunt amintirile noastre“, actorul mărturisea cu emoție: „Această personificare a zilei mele de naştere mi s-a întipărit în minte şi ori de câte ori mă gândesc la ea văd pufuri mari de nea căzând din cer“. Imaginea iernii blânde și a purității zăpezii l-a însoțit toată viața, fiind poate metafora perfectă pentru sufletul său: curat, moale, dar capabil să acopere lumea cu frumusețe. Viața nu i-a așternut covorul roșu de la început, testându-i răbdarea și vocația. După absolvire, a fost repartizat la Brașov, ca asistent de picher. Imaginați-vă: Marin Moraru, cel care avea să devină unul dintre cei mai mari actori ai națiunii, patrula de-a lungul șinelor de cale ferată, verificând traversele. Apoi a lucrat la uzina Grivița Roșie, în zgomotul infernal al metalului. Familia insista să urmeze Politehnica, dorindu-i o meserie „serioasă”. Copil ascultător, a dat examen și a intrat, dar destinul lucrează prin coincidențe. Într-o zi, a auzit la radio că se fac pregătiri și la Teatru. Acel anunț a fost chemarea sirenelor. „Fugeam de la cursurile de la Politehnică la teatru. Se întâmpla în zilele de duminică“, povestea el mai târziu, rememorând acea perioadă de dublă existență. Prima încercare la I.A.T.C. a fost un eșec aparent, dar o lecție de umilință necesară. A dat examen în faţa unei comisii alcătuite din coloșii scenei românești: Marcel Anghelescu, Radu Beligan şi Ion Finteşteanu. A picat sub linie, ceea ce pentru mulți, ar fi fost capătul drumului, dar pentru Marinuș a fost începutul ambiției. I-au permis să participe la lecţii ca „audient”, fără să primească note. Timp de un an, a stat în umbră, a privit, a învățat, a absorbit totul ca un burete, șlefuindu-și talentul în tăcere. Anul următor a dat din nou examen de admitere. Atunci l-au primit şi, recunoscându-i evoluția uluitoare, l-au trecut direct în anul II. Şi-a luat diploma de absolvire cu rolul Agamiţă Dandanache în spectacolul „O scrisoare pierdută“, demonstrând încă de atunci o maturitate artistică excepțională și a șa a început ascensiunea sa, fiind repartizat imediat la Teatrul Tineretului, actualul Teatru Mic. Absolvirea din 1961 a fost doar începutul. Marin Moraru nu juca roluri; el le locuia. La vreo cinci ani după încheierea studiilor, Marin Moraru făcea deja parte din distribuţia unor spectacole impresionante din Bucureştiul anilor ’60. La Teatrul Bulandra l-a interpretat pe Crăcănel în „D-ale Carnavalului“, regizat de legendarul Lucian Pintilie, alături de o echipă de actori în care mai erau, printre alţii, Toma Caragiu, Grigore Vasiliu Birlic, Gina Patrichi şi Octavian Cotescu. Să strălucești într-o asemenea constelație de genii nu era ușor, dar Marinuș avea o lumină proprie, o ingenuitate scenică ce cucerea iremediabil. Putea fi comic până la lacrimi, dar în secunda următoare îți putea frânge inima cu o privire pierdută. Nu epata, nu se strâmba inutil; avea o economie de mijloace specifică marilor maeștri. Dincolo de succesul fulminant, exista o discrepanță fascinantă între omul public și cel privat. De la actorul exuberant de pe scenă și de pe micul ecran, cu replici memorabile care intrau în folclorul urban, acasă, Marin Moraru era un alt om. Devenea introvertit, concentrat, oarecum închis în carapacea sa creativă. Nu vorbea prea mult, mai ales când avea de repetat, procesul său de creație fiind unul interiorizat și intens. Soția sa, Lucia, femeia care l-a înțeles cel mai bine, mărturisea cu tandrețe despre aceste momente: „Dragă, să ştii că eu aveam un principiu. Când se enerva, foarte rar, că el nu era prea expansiv, îl lăsam în pace. Las’ că-i trece”. Această liniște de acasă