SURSE | Cristian Pomohaci și confidentul său își povesteau aventurile cu minori. Au fost arestați preventiv pentru 30 zile în noul dosar
Fostul preot Cristian Pomohaci și bărbatul cu care acesta ar fi schimbat numeroase filmări video în care apar copii și tineri în situații sexuale explicite, au fost arestați preventiv pentru 30 de zile de Tribunalul Târgu Mureș, transmit surse judiciare pentru Gândul, faptele acestora fiind de o gravitate sporită. Decizia nu este definitivă și poate fi contestată de cei doi. Loading … Pe fondul lipsei totale de informații despre acest caz, Gândul a consultat o serie de surse avizate, apropiate anchetei, care ne-au explicat de ce ar fi cerut anchetatorii DIICOT arestarea preventivă a lui Pomohaci, care este deja în arestul IPJ Mureș. Fapte extrem de grave Astfel, dezvăluie sursele noastre, anchetatorii DIICOT ar fi luat în calcul inclusiv stabilirea unor măsuri mai blânde, precum cea a controlului judiciar sau ar fi putut cere arestarea la domiciliu, la instanță, dar ar fi realizat că aceste măsuri mai blânde „ar fi fost cu siguranță lipsite de eficienţă faţă de faptele extrem de grave comise şi ecoul pe care acestea îl au în societate, precum și raportat la situația personală a celor doi”. Sursele noastre arată că, în raport de gravitatea situației descoperite de anchetatorii DIICOT Târgu Mureș, era necesară chiar și pentru moment „izolarea lor prin luarea măsurii arestării preventive”, aceasta fiind cea mai bună soluție „pentru a apăra comunitatea de o sursă de pericol, repetarea comportamentului infracţional apărând ca iminentă, în condițiile în care s-a dat dovadă de o totală desconsiderație faţă de lege şi faţă de valorile ocrotite de aceasta”. Aceleași surse explică faptul că anchetatorii ar fi motivat că „cei doi nu prezintă nicio garanţie că declanşarea procedurilor judiciare împotriva lor i-ar fi făcut mai conștienți de gravitatea conduitei lor”. Vorbeau despre experiențe sexuale Sursele citate au explicat extrem de succint despre ce ar fi vorba în dosar. Astfel, potrivit surselor Gândul, Pomohaci și confidentul său ar fi discutat în mai multe rânduri despre experiențele lor sexuale cu minori. Aceste discuții, explică sursele chestionate, ar arăta cum cei doi își „împărtășeau” experiențe sexuale avute cu persoane minore, „căutau în mod curent astfel de persoane pentru a întreține relații sexuale își trimiteau și comentau pe marginea unor înregistrări video ce prezentau minori în ipostaze sexuale explicite”. Fostul preot Cristian Pomohaci este suspectat de anchetatorii DIICOT Târgu Mureș de noi fapte de pornografie infantilă, alături de alte trei persoane, caz în care s-au făcut percheziții în mai multe județe ale țării. În același timp, DIICOT informează oficial că miercuri, 23 septembrie 2026, procurorii de la Serviciul Teritorial Târgu Mureș, împreună cu polițiști din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Târgu Mureș, au pus în aplicare 3 mandate de percheziție domiciliară, pe raza municipiului București, municipiului Cluj Napoca și localității Șaru Dornei, județul Suceava, într-o cauză privind săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă. „Poftele” fostului părinte Din actele de urmărire penală, arată DIICOT, a reieșit faptul că, în intervalul cuprins între luna martie 2025 și luna martie 2026, patru făptuitori, dintre care unul aflat sub măsura arestului preventiv în altă cauză, au procurat, deținut, stocat și distribuit, prin intermediul unor servicii de mesagerie online și a unor pagini de socializare, videoclipuri care înfățișează minori, cu vârste între 4 și 16 ani, în ipostaze sexuale explicite. Audierile au loc la sediul DIICOT – Serviciul Teritorial Târgu Mureș. Predicile de după gratii Fostul preot Cristian Pomohaci a fost reținut, în 3 iunie, pentru 24 de ore de polițiștii din Mureș, în urma unor percheziții domiciliare efectuate într-un dosar penal care vizează infracțiunile de viol asupra unui minor și agresiune sexuală. „În urma activităților desfășurate și a probatoriului administrat în cauză, în cursul acestei seri, un bărbat, de 57 de ani, a fost reținut pentru 24 de ore, fiind introdus în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă Mureș. Acesta urmează să fie prezentat magistraților, cu propunere legală”, transmitea la acea vreme IPJ Mureș. Percheziții la domiciliul lui Pomohaci Fostul preot a fost reținut după ce autoritățile din Mureș au pus în aplicare, tot atunci, două mandate de percheziție domiciliară. Anchetatorii susțin că, începând din 2022, acesta ar fi întreținut relații sexuale consimțite cu minori de sex masculin, cu vârste de până la 16 ani, conform unor surse apropiate anchetei. Pomohaci a mai fost investigat anterior într-un caz similar, însă dosarul a fost clasat în februarie 2019 pe motiv de prescripție, faptele fiind considerate mai vechi de zece ani. Cristian Pomohaci este o figură publică cunoscută atât din zona muzicii populare, cât și prin fostul său statut clerical. De-a lungul timpului, numele său a fost asociat cu mai multe controverse și dosare penale. Anchetatorii susțin că fostul preot ar fi oferit bani și alte beneficii Potrivit informațiilor din anchetă, procurorii suspectează că Pomohaci ar fi profitat de vulnerabilitatea unor băieți minori, cărora le-ar fi oferit diverse avantaje materiale. Surse apropiate investigației susțin că una dintre presupusele victime ar fi beneficiat inclusiv de o mașină și de vacanțe plătite. Un bărbat de 36 de ani, care afirmă că a lucrat până anul trecut pentru Pomohaci în localitatea Moșuni, a declarat că a fost audiat de polițiști în legătură cu modul în care fostul preot s-ar fi comportat cu tinerii și minorii aflați în preajma sa. Acesta susține că Pomohaci ar fi avut gesturi și comportamente nepotrivite atât față de persoane majore, cât și față de minori care activau în cadrul asociației coordonate de el. „Sunt mulți copii, este un băiat dar nu stiu dacă o să aibă curaj să iasă public, că părintele l-a ajutat mult, i-a dat mașină, l-a dus prin America, Dubai și băiatul a acceptat. El o să fie chemat la politie ca să recunoască”, a spus unul dintre martori, potrivit Știrile Pro TV. Anchetatorii au descoperit sume colosale în locuința fostului preot În cadrul perchezițiilor efectuate de anchetatori în două apartamente care i-ar aparține lui Cristian Pomohaci, situate în centrul municipiului Târgu Mureș, au fost descoperite importante sume de bani în mai multe valute. Valoarea totală a acestora este estimată la aproximativ două milioane de euro. Nu este prima dată când
Basarab Fest 2026: două zile de cultură, istorie, muzică și lansări de carte la Curtea de Argeș și Pitești. Dida Drăgan și părintele Constantin Necula, printre invitați
Evenimentul se desfășoară cu binecuvântarea IPS Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, sub egida ASTRA și Regal Literar, în parteneriat cu mai multe instituții academice și culturale. Simpozion științific la Curtea de Argeș Prima zi a festivalului, vineri, 25 septembrie, va fi dedicată istoriei și moștenirii Dinastiei Basarabilor. Începând cu ora 12:00, la Muzeul Municipal Curtea de Argeș – Sala Basarabilor, va avea loc simpozionul științific „Moștenirea Dinastiei Basarabilor”. Programul va cuprinde lansarea antologiei ediției festivalului din 2025, coordonată de Claudiu Dumitrache, comunicări științifice și alocuțiuni, dar și instituirea Ordinului Dinastiei Basarabilor. Distincția va fi acordată, în cadrul festivalului, semnatarilor hrisovului de întemeiere, precum și unor personalități culturale și diplomatice care susțin misiunea evenimentului. Printre cei care vor susține alocuțiuni se numără IPS Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, academicianul Ioan-Aurel Pop și părintele profesor Constantin Necula, președintele ASTRA. Evenimentul va fi moderat de Claudiu Dumitrache și va cuprinde și momente artistice. Poezie, arte vizuale și muzică, la Pitești Cea de-a doua zi a Basarab Fest, sâmbătă, 26 septembrie, se va desfășura la Grădina de Vară din Pitești, unde, începând cu ora 13:00, sunt programate evenimente dedicate poeziei, artelor vizuale și muzicii. Concursurile de arte, prezentate de Dana Popescu și Claudiu Dumitrache, vor fi deschise cu intonarea Imnului Național al României de către mezzosoprana Adina Sima. Vor fi acordate premiile Concursului Național de Poezie „Toată vremea-și are vreme” și ale Concursului Național de Arte Vizuale „Nouă Meșteri Mari”. Laureații, împărțiți pe două categorii de vârstă, vor primi Trofeul Basarabilor, câte unul pentru Poezie și Arte Vizuale, Medaliile de Aur și Argint ale Basarabilor, acordate pentru ambele concursuri, precum și premii speciale oferite de Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, revista Regal Literar și alți parteneri ai festivalului. Juriul concursului de poezie este format din: Președinte de Onoare: IPS Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului; Președinte: prof. univ. dr. Nicolae Oprea, președintele Filialei Pitești a Uniunii Scriitorilor din România; Membru de Onoare: pr. prof. univ. dr. habil. Constantin Necula, președintele ASTRA; Prof. honor. univ. dr. George Coandă, președintele Filialei Târgoviște a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România; Cristian Cocea; Claudiu Dumitrache, director al revistei Regal Literar; Doina Dabija, președinta Filialei Chișinău a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și redactor-șef al ziarului Literatura și Arta; Iuliana Gorea-Costin, președinta Asociației de Dezvoltare pentru România; dr. Magda Grigore, suplimentul de cultură al ziarului Argeșul; Octavian Mihail Sachelarie; Nicolae-Florentin Streche, redactor-șef al revistei Regal Literar; Adrian Artene, jurnalist și scriitor; conf. univ. dr. Marius Andreescu; dr. Cristian Mușa; conf. univ. dr. Andrei Drăgulinescu. La categoria Arte Vizuale, juriul este alcătuit din Dorin Grecu – președinte –, precum și Cornel Cîrștea, Marian Țuican, Ana-Maria C. Mireanu, Adriana Vâlcea, Argentina Culcuș, Raluca Găină și Virgil Sima – membri. Patru apariții editoriale prezentate la Basarab Fest În cadrul Basarab Fest vor fi prezentate și patru volume semnate sau coordonate de Claudiu Dumitrache în acest an, sub egida Regal Literar – ASTRA. Este vorba despre „Acatistul simbolic al lui Mihai Eminescu”, o lucrare poetică dedicată poetului național și prefațată de academicianul Ioan-Aurel Pop, ediția în avanpremieră a volumului „Poezie Adolescentină”, antologia „Moștenirea Dinastiei Basarabilor”, dedicată creațiilor și evenimentelor ediției precedente a festivalului, precum și volumul aniversar „Vocea Dunării – mitul Didei Drăgan”. Volumul „Poezie Adolescentină” cuprinde o antologie de versuri însoțită de cronici semnate de personalități ale culturii române și internaționale, printre care și actorul american Jonathan Jackson, câștigător a șase premii Emmy. „Vocea Dunării – mitul Didei Drăgan” este o biografie literară dedicată artistei Dida Drăgan, cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani. Cele patru apariții editoriale vor fi prezentate publicului la Muzeul Municipal Curtea de Argeș – Sala Basarabilor, pe 25 septembrie, de la ora 12:00, și la Grădina de Vară din Pitești, pe 26 septembrie, de la ora 13:00. Constantin Necula susține conferința „În căutarea libertății” Înaintea celei de-a doua părți a festivalului, părintele Constantin Necula, președintele ASTRA, va susține conferința „În căutarea libertății”. Publicul va putea participa și la o sesiune de autografe și va putea intra în posesia unor volume semnate de autor, într-un spațiu special amenajat pentru proiectele editoriale. Dida Drăgan, în spectacolul „Flacăra Basarabă” După partea dedicată premiilor, lansărilor și conferinței și după o pauză de 30 de minute, festivalul va continua cu spectacolul „Flacăra Basarabă”, programat să înceapă la ora 15:30. Spectacolul va reuni artiști din mai multe generații și zone muzicale. Unul dintre momentele principale va fi apariția Didei Drăgan, alături de Trupa Taylor, fondată de artistul piteștean Codruț Croitoru. Dida Drăgan, cunoscută și sub supranumele „Lebăda neagră”, se numără printre artistele române apreciate și premiate internațional și a colaborat în trecut și cu Sony Music în Germania. Programul artistic, prezentat de Dana Popescu, va fi completat de momente susținute de Mihai Vlad și Tronos, Trupa Strunga, Viorel Pițigoi, Claudiu Dumitrache și Maria Ingrid Dragomir, precum și de momente teatrale. Dida Drăgan, părintele Constantin Necula, academicianul Ioan-Aurel Pop, scriitorul Nicolae Oprea, pr. prof. Ioan Chirilă, directorul Bibliotecii Academiei Române – Filiala Cluj, Claudiu Dumitrache și artista Adina Sima vor primi Ordinul Dinastiei Basarabilor. Distincția a fost instituită de organizatori pentru promovarea valorilor, identității și culturii românești, precum și pentru contribuția la desfășurarea festivalului. Seara se va încheia, după ora 19:00, cu aprinderea „Torțelor Basarabe”. Festival dedicat moștenirii Dinastiei Basarabilor Basarab Fest 2026 își propune să promoveze și să valorifice moștenirea istorică, spirituală și culturală a Dinastiei Basarabilor, prin reunirea cercetării academice, literaturii, artelor vizuale, muzicii și tradiției. Festivalul este organizat de Colegiul Ecologic „Prof. Univ. Dr. Alexandru Ionescu” Pitești, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului și revista Regal Literar, sub egida Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român – ASTRA. Printre parteneri se numără Biblioteca Academiei Române – Filiala Cluj, Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Pitești, Asociația de Dezvoltare pentru România și Myosotis Media Group. Basarab Fest a fost instituit în 2024, sub patronajul Ministerului Culturii, prin semnarea hrisovului de întemeiere de către IPS Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, academicianul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, Sorin Stanciu, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Cristiana Sima, Claudiu Dumitrache, Iuliana Gorea-Costin, Rareș Prisăcariu, Elena
România va participa la Satul Francofoniei 2026 din Cambodgia. Guvernul a aprobat finanțarea
„Satul Francofoniei este evenimentul cultural și deschis publicului dedicat identității și diversității culturale a statelor și comunităților francofone. Prin pavilioane naționale, expoziții, spectacole, proiecte artistice și întâlniri profesionale, acesta oferă fiecărei țări participante un spațiu propriu de reprezentare și dialog cultural”, se arată în comunicatul de presă emis de Ministerul Culturii. Conceptul pavilionului românesc la Phnom Penh Pavilionul României va fi organizat sub conceptul „JEU INFINI – Créer le possible” (Joc Infinit – Crearea posibilului), integrând patrimoniul național, creația contemporană, noile tehnologii, literatura, muzica și artele performative. Spațiul este conceput pentru a facilita interacțiunea directă a publicului cu artiștii și specialiștii români prin expoziții interactive, momente artistice, conferințe și activități de promovare turistică și culturală. „Ne dorim ca pavilionul nostru să fie un spațiu în care patrimoniul poate fi descoperit într-o formă contemporană, iar dialogul dintre artiști, profesioniști și public să deschidă noi posibilități de colaborare. Cultura română are multe de spus în spațiul francofon, iar această participare ne oferă ocazia de a o face cunoscută”, a transmis Andras Demeter, ministrul Culturii. Prezența națională la eveniment este coordonată de Ministerul Culturii și organizată prin ARTEXIM, instituție în subordinea Culturii, în parteneriat cu Ministerul Afacerilor Externe, Institutul Cultural Român, Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului și alți colaboratori din România și Cambodgia. c Peste 30 de ani de apartenență la Francofonie „Participarea României la Satul Francofoniei se înscrie într-o relație instituțională și culturală de peste trei decenii cu Francofonia. România este membră cu drepturi depline a Organizației Internaționale a Francofoniei din 1993, iar în 2006 a găzduit, la București, Summitul Francofoniei, primul summit al organizației desfășurat în Europa în afara Franței”, mai notează Ministerul. La ediția din 2022, din Djerba, Tunisia, România a prezentat cămașa cu altiță și meșteșugul realizării acesteia, cu puțin timp înainte ca elementul să fie înscris pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO. În 2024, la Paris, prezența României s-a derulat sub deviza „La Roumanie, j’en ai envie!” (România, vreau să o descopăr!), și prezentat festivalurile internaționale, proiecte muzicale și teatrale și exemple de cooperare culturală în spațiul francofon.
O toamnă muzicală dedicată celebrării wagneriene și enesciene la București
Oricum, am rămas încântat de faptul că, pe la alții, încă mai există secțiune culturală în presa mainstream. Contextul articolului este că, anul acesta, se împlinesc 150 de ani de la prima reprezentare integrală, la Bayreuth, a Inelului Nibelungului de Wagner. Premiera din august 1876 a fost unul dintre acele momente în care îți dai seama ce însemna, în Europa secolului al XIX-lea, să existe cu adevărat o elită politică și culturală. La Bayreuth au venit, atunci, împăratul Wilhelm I al Germaniei, împăratul Pedro al II-lea al Braziliei, filosoful Friedrich Nietzsche, compozitorii Franz Liszt, Anton Bruckner, Piotr Ilici Ceaikovski, Edvard Grieg, Camille Saint-Saëns și arhitectul Gottfried Semper. Ludwig al II-lea al Bavariei, marele protector al lui Wagner, susținuse proiectul și participase inclusiv la repetiții. În acele vremuri, politicianul mergea la cultură Vă puteți imagina astăzi un mare demnitar în funcție asistând la repetițiile unei opere? Întrebarea pare frivolă, dar spune ceva esențial despre raportul dintre putere, cultură și aspirațiile unei societăți. În lumea aceea, cultura nu venea la politician pentru o fotografie. Politicianul se ducea la cultură: uneori chiar la repetiție. Sigur, nu idealizez aristocrația europeană. Numai că rezultatul istoric al patronajului pe care aceasta l-a exercitat nu poate fi negat. Haydn a avut familia Esterházy. Mozart a trăit într-o lume dominată de comenzi aristocratice și princiare. Beethoven și-a dedicat operele unor arhiduci, prinți, conți și prințese: am scos, pentru a ilustra această argumentație, o listă a sponsorilor acestuia. Wagner, fără sprijinul lui Ludwig al II-lea al Bavariei, cu certitudine nu ar fi putut realiza niciodată proiectul gigantic de la Bayreuth. Până la urmă, fiecare societate își finanțează propriile aspirații. Pentru păstrarea nealterată a adevărului istoric, voi face o scurtă digresiune, dacă-mi este permisă. Din câte știu eu, singurul politician român contemporan despre care am aflat cu certitudine că a mers la Festivalul de la Bayreuth este Adrian Năstase. Ion Iliescu, singurul președinte care a participat constant la Festivalul Enescu Dacă mai știți și alte exemple relevante, chiar vă rog să-mi spuneți. Este aproape singurul – alături de Victor Opaschi, Ionuț Vulpescu și Mircea Geoană – pe care l-am văzut în mod recurent la Festivalul Enescu. O mențiune separată trebuie făcută despre Ion Iliescu: a fost singurul președinte al României cu participare constantă la Festivalul Enescu (în perioada copilăriei și adolescenței mele, motiv pentru care aceasta este singura mențiune indirectă) și consum cultural frecvent (încă din perioada comunistă, Ion Iliescu a fost un consumator fervent de cultură). Singurul ministru al culturii despre care pot spune aceleași lucruri este cel în funcție (András Demeter). Cu excepția lui Ionuț Vulpescu și András Demeter, n-am văzut în ultimii 10 ani niciun ministru al culturii care să participe recurent la Festivalul Enescu. Și m-am uitat cu maximă atenție: repet, vorbesc din ce am văzut cu ochii mei. Recurent nu înseamnă să asiști la concertul inaugural: asta ca să nu avem vorbe. În plus, nu pot să nu observ și altceva. Adrian Năstase este și unul dintre foarte puținii politicieni români de după 1989 de pe urma căruia a rămas efectiv ceva în cultura română: Muzeul Național al Hărților și Cărților Vechi. E creația și donația lui personală, chiar dacă nu este singura instituție culturală înființată sub prim-ministeriatul acestuia. Puteți judeca fără menajamente omul politic și epoca lui: sunteți invitații mei de pe acum. Urmele lui Adrian Năstase în cultură Dar Muzeul Național al Hărților și Cărților Vechi există. Colecția există. A rămas totuși ceva în urma lui Adrian Năstase în cultura română. De pe urma atâtor oameni ai sistemului care i-au succedat prin cele mai înalte funcții ale statului nu a rămas nimic. Doar praful de pe tobă și un zgomot asurzitor. M-am gândit la toate acestea și pentru că, în aceste zile, Bucureștiul trăiește într-un foarte frumos context muzical: mă refer la Concursul Internațional George Enescu care este în desfășurare la București. În 2026, George Enescu este celebrat prin două repere importante concomitente: 145 de ani de la nașterea acestuia sunt marcați printr-o ediție a XX-a, aniversară, a Concursului Internațional George Enescu. Ediția din acest an, specială Ediția din 2026 este una specială și din perspectivă științifică. Joi, 10 septembrie, de la ora 15.00, în cadrul Congresului Național al Istoricilor Români, voi modera panelul de Istorie socială și sociologie istorică: convergențe epistemologice și tensiuni metodologice. Panelul este organizat în parteneriat cu Artexim, organizatorul Festivalului și Concursului Internațional George Enescu, în cadrul unei colaborări cu Facultatea de Istorie a Universității din București. Iar lucrul care îmi place foarte mult este că discuția noastră nu se va încheia odată cu ultima intervenție academică. A doua zi, vineri, 11 septembrie, vom merge împreună la Semifinala Secțiunii de Vioară a Concursului Internațional George Enescu 2026. Mi se pare o continuare minunată. Științele sociale nu se ocupă doar de instituții, structuri și procese. Suntem interesați și de felul în care se formează gusturile, prestigiul, educația culturală, ierarhiile simbolice și raportul dintre elite și societate. De aceea, după câteva ore de reflecție academică, întâlnirea directă cu marea muzică mi se pare o prelungire foarte potrivită a discuției noastre precedente. Le sunt recunoscător Cristinei Uruc, directoarea Artexim, și decanului Facultății de Istorie, Matei Gheboianu, pentru această colaborare, pe care sper să o vedem continuată și în anii următori. Cum readucem cultura în centrul vieții sociale? În fond, aici este și una dintre întrebările care mă preocupă constant: cum readucem cultura în centrul vieții sociale fără să o transformăm nici în ornament protocolar, nici într-un produs destinat exclusiv unui public restrâns? Apropo, am văzut zilele trecute, pe pagina talentatului regizor Alexandru Nagy, o veste pe care am preluat-o și care mi-a făcut dimineața mai frumoasă: LaScalaTV a devenit gratuită. Cu o simplă înregistrare, oricine poate avea acces la opere, balete, concerte, producții recente și spectacole istorice ale celebrului teatru milanez, inclusiv la înregistrări asociate unor nume precum Claudio Abbado sau Riccardo Muti. Iar această deschidere către public este posibilă datorită sprijinului Intesa Sanpaolo. Mi se pare un exemplu splendid de mecenat cultural contemporan din partea acestei prestigioase instituții bancare. Nu
Longing to Love, un spectacol despre iubire, dorință și absența ei, pe scena TNB
Spectacolul pornește de la întrebări despre iubire și relații: ce se întâmplă atunci când iubim, ce rămâne atunci când iubirea dispare și cât dintr-o relație înseamnă iubire, nevoie, frică, dorință, singurătate sau speranță. „Longing to Love” explorează mai multe forme ale iubirii, de la cea care oferă sprijin și apropiere până la iubirea pierdută, imposibilă sau neîmplinită. Spectacolul vorbește și despre singurătatea care poate exista într-o relație și despre nevoia oamenilor de a fi văzuți, înțeleși și acceptați. În viziunea regizorală a lui Răzvan Oprea, spectacolul este construit în jurul actorului și al relațiilor dintre personaje. Regizorul caută un teatru direct, vulnerabil și fără protecții inutile, în care emoția să apară din adevărul situațiilor și din întâlnirea autentică dintre personaje. Universul lui Cehov, aflat în spatele textului spectacolului, este dus într-o zonă mai personală și mai modernă, care lasă loc unei identificări mai profunde a publicului cu personajele. Accentul este pus pe consecințele alegerilor și pe ceea ce rămâne în noi după ce o iubire s-a consumat, s-a pierdut sau nu a putut fi trăită până la capăt. Un spectacol născut dintr-un laborator de creație „Longing to Love” este și rezultatul unui proces artistic desfășurat în cadrul Quantum Training, atelierul creat și coordonat de Răzvan Oprea. Pentru regizor, Quantum Training este mai mult decât un atelier de actorie. Este un laborator de cercetare și creație, în care actorii lucrează asupra propriilor instrumente, asupra relației cu partenerul și asupra capacității de a fi prezenți și vulnerabili pe scenă. O parte importantă a distribuției spectacolului este formată din artiști care participă la acest proces de lucru. Spectacolul devine astfel și rezultatul unei munci construite împreună, prin exerciții, improvizații și repetiții. „Longing to Love” vorbește despre cupluri, întâlniri și despărțiri, despre pasiune, frică și dificultatea de a construi apropierea dintre oameni, având în centru dorința de a iubi și de a fi iubit.
Conflict de interese cât clădirea ministerului. Raluca Turcan, atac dur la ministrul Culturii
Fosta ministră susține că, în cazul unui concurs de la Oficiul de Film și Investiții Culturale, în comisie s-ar fi aflat persoane cu legături profesionale cu ministrul și vorbește despre un posibil conflict de interese. „Demis și demisionar, ministrul Culturii continuă epurările în instituțiile de cultură și concursurile asupra cărora planează suspiciuni grave că sunt făcute cu dedicație. Ultimul caz: Oficiul de Film și Investiții Culturale. Același proiect primește 7,92 la proba scrisă și 5,99 la interviu. Rezultatul final: 6,95. Exact cu cinci sutimi sub pragul de promovare. Iar comisia? Oameni din cercul profesional al ministrului: doi l-au regizat, unul i-a scris un rol, iar cu unul dintre evaluatori joacă și astăzi într-un spectacol. Un conflict de interese mare cât clădirea ministerului Culturii, cu o regie de-a dreptul dubioasa a concursurilor cu dedicație. Și nu este un caz singular. În ultimele luni, schimbări sau evaluări controversate au vizat Teatrul Național București, Opera Națională Română Cluj-Napoca, Teatrul de Operetă „Ion Dacian” și Teatrul „Ambasadorii”. Cultura nu poate fi moșia unui ministru. Si demis si demisionar. Iar concursurile publice nu pot fi transformate în concursuri cu dedicație. Nimic bun nu poate urma pentru Cultura cu astfel de apucături de anii 90”, transmite Turcan.
Două statui monumentale, scoase la lumină în Turcia în doar câteva zile. Una îl reprezintă pe zeul medicinei
Prima descoperire a fost anunțată pe 3 august și provine din orașul antic Sardis, în vestul Turciei. Statuia din marmură, înaltă de aproximativ 2,2 metri, reprezintă un tânăr și a fost datată de specialiști între anii 470 și 450 î.Hr. Autoritățile turce o consideră unul dintre rarele exemple păstrate de sculptură monumentală din această perioadă. O statuie de 2.500 de ani, folosită ulterior la pavarea unei străzi Arheologii au găsit statuia în două fragmente mari, fără picioare și fără alte câteva componente mai mici. Surpriza a fost locul în care se afla: sculptura fusese așezată cu fața în jos și reutilizată în perioada romană drept material pentru pavarea unei străzi cu coloane din Sardis. Tocmai această poziție a contribuit, potrivit cercetătorilor, la conservarea feței și a detaliilor sculptate. Personajul poartă un himation, mantie specifică lumii grecești, peste un chiton, iar sub acestea apare o altă piesă vestimentară decorată cu benzi orizontale. Specialiștii spun că această combinație este neobișnuită și nu a fost identificată pe statui comparabile din Grecia sau Anatolia, fiind considerată un indiciu al influenței culturii lidiene. În mâna dreaptă, personajul ține un fruct, posibil o gutuie, despre care cercetătorii cred că ar fi putut reprezenta o ofrandă pentru o divinitate. Statuia datează din perioada în care Sardis se afla sub dominația Imperiului Ahemenid și era centrul unei importante provincii persane din vestul Anatoliei. Descoperirea este cu atât mai importantă cu cât Sardis și tumulii lidieni de la Bin Tepe au fost înscriși în 2025 pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, pentru mărturiile excepționale pe care le păstrează despre civilizația lidiană. După operațiunile de conservare și restaurare, statuia urmează să fie expusă la Muzeul Manisa. La Aspendos a fost descoperit zeul medicinei Doar câteva zile mai târziu, o nouă descoperire a fost anunțată la Aspendos, în provincia Antalya, în sudul Turciei. Arheologii au găsit un grup statuar din marmură, înalt de aproximativ 2,20 metri, care îi reprezintă pe Asclepios, zeul medicinei în lumea greco-romană, și pe Telesphoros, fiul și însoțitorul său, asociat cu etapa finală a vindecării și cu recuperarea după boală. Sculptura are aproximativ 1.800 de ani și este datată spre sfârșitul secolului al II-lea d.Hr. Foto: Statuia zeului Asclepios, descoperită la Aspendos, îl înfățișează ca pe un bărbat matur, cu păr lung și barbă bogată. Ministerul Culturii și Turismului din Turcia. Asclepios este reprezentat ca un bărbat matur, cu păr lung și barbă bogată, cu partea superioară a corpului în mare parte descoperită și cu mantia strânsă în falduri în jurul corpului. Lângă piciorul său apare Telesphoros, sculptat la dimensiuni mult mai mici și purtând o haină lungă cu glugă. Lucrarea a fost găsită printre ruinele aripii nordice a Porții Monumentale, în zona Pieței de Est de pe Strada Teatrului, un spațiu public important al orașului antic. Ministrul turc al Culturii și Turismului, Mehmet Nuri Ersoy, a arătat că descoperirea poate oferi cercetătorilor informații noi despre cultele legate de sănătate, credințele religioase și viața socială din Aspendos în perioada romană. Cele două descoperiri fac parte dintr-un program amplu prin care Turcia și-a accelerat în ultimii ani cercetările arheologice. Ministerul Culturii estima pentru 2026 aproximativ 800 de activități arheologice la nivelul întregii țări, după extinderea programului „Legacy for the Future”, destinat să prelungească perioadele de săpături și să finanțeze restaurarea și conservarea siturilor.
De la Siliștea-Gumești în eternitate: Marin Preda sau sfințenia onestității literare
Într-o zi de 5 august 1922, la Siliștea-Gumești, într-un spațiu încă departe de a deveni un reper literar, dar profund marcat de munca pământului și de asprimea vieții rurale, se năștea cel care avea să schimbe literatura română. Provenind dintr-o familie numeroasă, Preda a simțit pe propria piele asprimea unei existențe în care supraviețuirea era singura filosofie acceptată, însă spiritul său a căutat dincolo de brazdă, spre lumina cărții. Rădăcinile unui destin literar Numele său de familie, purtat după mamă, ascunde o poveste tipic românească depre birocrație și sacrificiu, părinții săi nefiind căsătoriți legal pentru ca Joița Preda să nu-și piardă pensia de văduvă de război. Această mică inginerie socială a fost prima lecție despre supraviețuirea în fața sistemului, o temă pe care scriitorul o va rafina ulterior în marile sale romane. Copilăria i-a fost un amestec de muncă la câmp și lectură furată printre rândurile de porumb, purtând cu el permanent dorința de a înțelege „de ce” și „cum” se mișcă rotițele unei lumi care părea imuabilă, dar care stătea să explodeze sub presiunea istoriei. Drumul spre București Educația sa a fost un parcurs al obstacolelor depășite prin voință pură, de la învățătorul care îi împrumuta manuale pe care tatăl său, Tudor Călărașu, nu și le permitea, până la liceul din Alexandria sau școala normală din Abrud. În Cristur-Odorhei, profesorul Justin Salanțiu i-a intuit geniul, prezicându-i un viitor măreț, într-un moment în care tânărul Marin era doar un „visător” în clasă, pierdut printre teoreme și texte clasice. Aceste experiențe transilvănene aveau să pună bazele formării sale ca intelectual, oferindu-i o perspectivă mult mai largă decât cea strict regională, teleormăneană. Plecarea la București, realizată fără niciun sprijin financiar sau moral din partea familiei, a reprezentat gestul său de independență totală și intrarea într-o arenă a supraviețuirii urbane. Aici, tânărul de 20 de ani a simțit gustul amar al foamei și al singurătății, dormind prin tramvaie sau prin mansarde obscure, dar păstrând intactă flacăra scrisului. Această perioadă de privațiuni crunte a fost, de fapt, marea probă a caracterului său, momentul în care „viața ca o pradă” a fost îmblânzită prin forța cuvântului, pregătind terenul pentru ceea ce avea să devină cea mai solidă operă narativă a secolului XX. Debutul în literatură În primăvara anului 1942, Marin Preda pășea în redacția ziarului „Timpul”, ocupând un post modest de corector, dar purtând în geantă manuscrisele care vor schimba fața prozei românești. Debutul cu schița „Pârlitu” a fost scânteia care a aprins un foc ce nu s-a mai stins niciodată, fiind urmat de texte care dovedeau o maturitate timpurie uluitoare, precum „Salcâmul” sau „Noaptea”. Mai mult decât simple exerciții de stil, aceste scrieri scurte reprezentau radiografii ale sufletului uman aflat în momente de criză, surprinse cu un ochi clinic și o inimă plină de compasiune. Recunoașterea talentului Colaborarea cu marii intelectuali ai vremii, precum Eugen Lovinescu sau Ion Vinea, i-a oferit lui Preda legitimitatea necesară într-un mediu literar adesea refractar la „intrușii” din mediul rural. Participarea la ședințele cenaclului „Sburătorul” a fost testul suprem, unde citirea nuvelei „Calul” a stârnit o admirație sinceră, manuscrisul fiind cumpărat pe loc de Dinu Nicodin. Această recunoaștere din partea elitelor i-a confirmat că direcția sa, o proză realistă, densă, lipsită de idilizări false, este cea corectă pentru o națiune care trecea prin trauma războiului. În căutarea propriei voci Perioada sa la Institutul de Statistică și ulterior la „Evenimentul Zilei” i-a oferit acces la un volum imens de date despre realitatea socială a României, date pe care mintea sa de geniu le-a filtrat prin sita literaturii. Preda a învățat să numere sufletele înainte de a le da viață pe hârtie, înțelegând că adevărul literar trebuie să fie dublat de o cunoaștere profundă a contextului istoric. Schița „Rotila” sau articolele din „Vremea războiului” reflectă un autor implicat, atent la vibrația străzii și la delirul colectiv care cuprinsese societatea în anii ’40. În ciuda succesului incipient, Preda a rămas un mare singuratic în peisajul literar bucureștean, refuzând să se lase înregimentat în grupuri de interese și căutându-și permanent vocea autentică. Această perioadă de acumulări interne a fost esențială pentru gestația lungă a marelui său proiect epic, fiindcă tânărul scriitor înțelesese deja că marea literatură se extrage din propria suferință și din observarea minuțioasă a celuilalt. În locul statutului de simplu narator, și-a asumat rolul de interpret al destinului românesc, pe care l-a purtat cu o seriozitate aproape mistică. „Moromeții”, romanul care a schimbat literatura română Anul 1955 marchează publicarea primului volum din „Moromeții”, lucrarea care avea să devină instantaneu un reper și îl va consacra drept maestru incontestabil. Ilie Moromete, personajul central, este în realitate Tudor Călărașu, tatăl scriitorului, dar transfigurat într-un arhetip al țăranului-filosof, capabil de o ironie fină și de o contemplare socratică a lumii. Din punct de vedere filologic, romanul este o capodoperă a dialogului și a pauzelor semnificative, în care „poiana lui Iocan” reprezintă centrul universului unde se discută marea politică globală prin prisma prețului la grâu. Tăierea salcâmului, scenă celebră și simbol al ordinii ancestrale, prefigurează sfârșitul unei lumi și începutul unei ere a incertitudinii, în care răbdarea timpului se sfârșește brusc. Preda a surprins cu o acuratețe chirurgicală modul în care istoria intră în casele oamenilor fără să bată la ușă, distrugând legăturile de familie și forțând individul la alegeri imposibile. Pentru prima dată în literatura noastră, țăranul nu mai era o victimă plângăreață sau un rebel impulsiv, devenea un om de o complexitate intelectuală uluitoare, care trăia drama pierderii „liniștii” interioare. „Moromeții II”, drama unei lumi destrămate Al doilea volum al romanului, apărut ulterior, a continuat această frescă socială, arătând modul în care colectivizarea și noua ordine politică au măcinat definitiv fibra satului tradițional. Niculae Moromete, fiul cel mic, devine exponentul noii generații care încearcă să găsească un sens într-o lume care și-a pierdut reperele, reprezentând în mare măsură alter-ego-ul autorului. Lupta dintre tată și fiu capătă semnificația unei confruntări între două viziuni asupra lumii: cea a contemplației libere și cea a acțiunii subordonate unei ideologii, depășind dimensiunea unui simplu conflict între generații. Curajul
Pe ultima sută de metri, Guvernul demis Bolojan aprobă fondurile pentru reabilitarea Palatului Cantacuzino. Lucrările au stagnat un an și jumătate
Pe ultima sută de metri, guvernul premierului demis, Ilie Bolojan, a deblocat fondurile pentru pentru continuarea proiectului de consolidare și reabilitare a Muzeului Național „George Enescu” – Palatul „Cantacuzino”. „Patrimoniul nu poate fi pus pe pauză. Avem datoria să găsim soluții atunci când proiectele importante se blochează, iar astăzi facem exact acest lucru: repornim investiții esențiale pentru cultura română și folosim responsabil resursele pe care le avem la dispoziție”, a anunțat ministrul demis al Culturii, András István Demeter. 25% dintre lucrările de consolidare ale Palatului Cantacuzino, executate într-un an și jumătate Din 2024 până în prezent, una dintre clădirile monument emblematice ale Capitalei, Palatul Cantacuzino, a fost reabilitată în proporție de numai 25%. Motivul? Societatea contractată inițial pentru executarea lucrărilor a intrat în faliment, așa că proiectul a stagnat. Abia în decembrie 2025, Ministerul Culturii, sub conducerea ministrului demis, András István Demeter, a relansat procedura de achiziție pentru continuarea lucrărilor la clădirea „Muzeului Național «George Enescu» – Palatul «Cantacuzino», Casa Memorială și Anexa”. Investiție de peste 10 milioane de euro pentru reabilitarea Palatului Cantacuzino Șase luni mai târziu, în iunie 2026, comisia de evaluare a desemnat câștigătoare oferta prezentată de asocierea formată din Aedificia Carpați S.A. (lider de asociere), Profesional Construct Proiectare și Remon Proiect S.R.L.. Valoarea proiectului se ridică la 10.480.629,97 euro. Pentru acoperirea necesarului financiar pentru această investiție, precum și pentru cea de la Muzeul „Dr. Ioan și Nicolae Kalinderu”, Guvernul a aprobat vineri, 12 iunie, redistribuirea sumei de 15,5 milioane de euro, ce reprezintă economii realizate din contribuția României. Măsura nu implică alocarea unor fonduri suplimentare de la bugetul de stat: investițiile aflate în curs de implementare cu sprijinul Băncii de Dezvoltare a Consiliului Europei pot beneficia de redirecționarea economiilor realizate. Astfel, resursele financiare necesare pentru semnarea contractelor și continuarea lucrărilor de consolidare și reabilitare se asigură prin redistribuirea fondurilor din contribuția României aferente Proiectului F/P 1572 (2006). Ministerul Culturii demarează proiectul de modernizare a Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova Concomitent, Ministerul Culturii, prin Unitatea de Management a Proiectului continuă implementarea portofoliului de proiecte privind finanțarea obiectivelor culturale de importanță națională prin acordurile-cadru de împrumut încheiate cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. La 25 martie 2026 a fost publicat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice anunțul de participare pentru contractul de proiectare și execuție privind consolidarea, modernizarea, recompartimentarea și creșterea eficienței energetice a Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova. Clădiri monument care intră în prima fază a proiectului de reabilitare Intră în etapa lansării procedurile de achiziție pentru contracte de tip „design & build” aferente unor obiective reprezentative ale patrimoniului cultural național: Vila „Florica” din Ștefănești, județul Argeș, aparținând Muzeului Național Brătianu, Conacul „Vârnav Liteanu” din Liteni, județul Suceava, aflat în administrarea Institutului Național al Patrimoniului, precum și Teatrul Național „Lucian Blaga” și Opera Națională Română din Cluj-Napoca. Demarează procedurile pentru servicii de proiectare la faza D.A.L.I. pentru Vila „Samurcaș” din București, aparținând Muzeului Național al Țăranului Român.
Budapesta a depășit Bucureștiul într-un sondaj privind muzeele naționale. Capitala României nu se află nici în top 10
Luna trecută, Time Out a publicat clasamentul anual al celor mai bune orașe din lume pentru cultură, realizat pe baza răspunsurilor a peste 24.000 de locuitori din orașe incluse în sondaj. Deși termenul „cultură” este unul larg, analiza a vizat mai multe componente ale ofertei culturale, de la muzică live și spectacole clasice, până la teatru, comedie și, desigur, muzee și galerii, pentru a vedea unde orașele performează cel mai bine. Conform Time Out, Londra a fost desemnată câștigătoarea generală, dar atunci când vine vorba de o nișă culturală, cum sunt muzeele naționale și lista orașelor care găzduiesc cele mai bune astfel de instituții, Budapesta ocupă un loc onorabil. Clasată pe locul 8 în topul orașelor cu cele mai importante muzee, demne de vizitat oricând, capitala Ungariei a întrecut Bucureștiul, care de data aceasta nu se află pe nicio poziție din primele zece. Tot la capitolul muzee, Londra, câștigătoarea de anul trecut, a avut o evoluție foarte bună, ocupând locul trei, cu o rată de aprobare de 88% din partea localnicilor chestionați. Unul dintre motivele principale este accesul gratuit la multe muzee importante și accesibilitatea generală a scenei culturale. Totuși, Londra nu este pe primul loc. Cu o rată de aprobare de 90%, Madrid se clasează pe locul doi, în timp ce Paris ocupă prima poziție, fiind considerat cel mai bun oraș pentru muzee în acest an. Surpriză sau nu, lucrurile se inversează când vine vorba de galerii de artă. Aici, Paris și New York sunt la egalitate, cu o rată de aprobare de 68%, însă Londra conduce clasamentul cu 81%, poziționându-se pe primul loc. Clasamentul Time Out demonstrează că există în continuare o competiție foarte strânsă între marile capitale culturale, fiecare având puncte forte diferite în zona artistică. Muzeele din București și Budapesta, diferențe de viziune Când ne gândim la Budapesta, ne gândim automat la muzee mai mari, mai organizate și cu accent puternic pe artă europeană și istorie central-europeană, în timp ce Bucureștiul pune mult mai mult accent pe istoria națională, tradiții și colecții eclectice. Printre cele mai importante muzee din Budapesta se numără Muzeul Național al Ungariei, care prezintă istoria Ungariei de la antichitate până în epoca modernă, inclusiv revoluția din 1848, Muzeul de Arte Frumoase, un muzeu de talie europeană cu opere de Rembrandt, Goya, Rafael și artiști moderni, Galeria Națională a Ungariei, Muzeul de Arte Aplicate, Muzeul de Artă Contemporană Ludwig, dar și altele. Nici Bucureștiul nu se lasă mai prejos la capitolul muzee care încântă localnicii și turiștii, pentru că orașul a adunat de-a lungul anilor un arsenal mare de instituții culturale care pot fi vizitate. Pe lista muzeelor celor mai vizitate și căutate din București se numără Muzeul Național de Artă al României, unul dintre cele mai importante muzee din țară, găzduit în fostul Palat Regal din Piața Revoluției, Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC), un spațiu dedicat artei moderne și contemporane, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, Muzeul Național de Istorie a României și poate chiar și Muzeul Colecțiilor de Artă. Totuși, sondajul a clasat Londra pe două poziții destul de importante în ambele categorii, atât când vine vorba de muzee, cât și la capitolul galerii. Pentru cei care ajung în Londra, recomandările includ vizitarea noului Muzeu V&A East, dar și expoziția „Frida: The Making of an Icon” de la Tate Modern. O altă atracție europeană când vine vorba de cultură este, bineînțeles, Parisul, unde vizitatorii pot descoperi instalația „La Caverne du Pont Neuf”, o lucrare imersivă amplasată pe cel mai vechi pod al orașului, cu acces gratuit după finalizarea amenajărilor. În topul general al muzeelor, primele zece orașe cele mai căutate sunt: Paris (97%), Madrid (90%), Londra (88%), New York (85%), Chicago (79%), Florența (78%), Praga (77%), Budapesta (76%), Viena (76%) și Lisabona (73%). La categoria galerii, clasamentul arată astfel: Londra (81%), Paris (68%), New York (68%), Florența (63%), Madrid (61%), Edinburgh (61%), Roma (60%), Melbourne (60%), Praga (58%) și Washington D.C. (56%).